Tema I Stiinta Administratiei

8/18/2019 Tema I Stiinta Administratiei

1/4

Tema I. Caracteristica generală a administraţiei publice.

- Noţiuni generale privind administraţia- Noţiuni generale şi esenţă fenomenului administrativ ca parte componentă a conducerii

sociale- Noţiunea administraţiei publice şi trăsăturile caracteristice- Administraţia publică şi puterea politică

Etimologic, termenul de administraţie provine din limba latină fiind format din prepoziţia„ad” care se traduce prin:„la” , „către” etc. şi substantivul„minister” , cu semnificaţia de:„servitor”, „îngrijitor”, „ajutător”. Din aceste componente s-a format cuv ntul„administer”care ne apare !ntr-un dublu !nţeles, av nd o semnificaţie directă aceea de„ajutor al cuiva”, de„executant” ,ori de„slujitor” şi o semnificaţie figurativă, indirectă, cea de„unealtă” sau de„instrument” 1.

Dicţionarul e"plicativ al limbii rom ne atribuie verbului„a administra” semnificaţia de„a conduce”,”a cârmui”,” a gospodări” o !ntreprindere, instituţie etc., iar prin substantivul„administraţie” !nţelege totalitatea organelor administrative ale unui stat#.

$n doctrină, conceptului de %administraţie& !i sunt atribuite mai multe sensuri, după cuurmează:

• conţinutul principal al uneia dintre cele trei puteri statale, puterea e"ecutivă'• compartiment funcţional (direcţie, departament, secţie etc.) din cadrul unei

!ntreprinderi sau instituţii'• sistemul de autorităţi publice care !nfăptuiesc puterea e"ecutivă'• conducerea unui agent economic sau a unei instituţii, etc.

$n limba* curent, termenul de %administraţie& desemnează fie unele compartimenorganizatorice din structura unei unităţi sau organ, fie activităţi ale acestora,care nu aucaracter productiv.

+!t priveşte %administraţia publică&, de la !nceput trebuie să precizăm că ea se deosebeşte, primul r nd, de administraţia particulară, tocmai prin caracterul său public, fiind prin aceast pusă !nfolosul şi interesul general al societăţii sau al unei colectivităţi umane.

Este dificil să determinăm astăzi relaţiile societăţii prestatale, dar nu !ncape !ndoială că !nacea organizare s-au găsit bazele unei activităţi legislative *udecătoreşti şi administrative

otodată trebuie menţionat că la această perioadă preistorică n-a e"istat o administraţie subforma unui aparat specializat, ca !n or nduirile social-istorice ulterioare.

rin urmare, despre oactivitate administrativă propriu-zisă, privită ca o activitate socialăspecializată, nu se poate vorbi dec t atunci c nd a apărut necesitatea unor oameni care să!ndeplinească ordinele unor autorităţi superioare ale organizării sociale, ceea ce de faptec ivalează cu necesitatea apariţiei forţei publice.

1 /. /uţu, Dicţionar latin-român , Editura 0tiinţifică şi Enciclopedică, 1ucureşti 2345, p. 54

2 Dicţionarul explicativ al limbii române , Editura Academiei 6.7.6., 1ucureşti


2/4

Odată cu apariţia unor persoane ce au ca obiect de activitate îndeplinirea ordinelorunor autorităţi superioare din cadrul societăţii organizate în stat, constatăm prezenţafenomenului administrativ statal.

+ nd fenomenul administrativ are de realizat ovaloare politică3, suntem în prezenţa uneiadministraţii publice.(vezi figura nr. 2)

8enomenul administrativ poate fi identificat după următoarele trăsături:- este fenomen social'- presupune organizarea unor activităţi pentru realizarea unui scop concret'- obiectul şi scopul este stabilit de o autoritate superioară'- se e"tinde p nă la realizarea practică a scopului.Deci, fenomenul administrativ nu este altceva dec t forma de organizare şi e"ecutare a unor

interese dictate de una sau mai multe persoane, fiind o voinţă materializată.Dacă valorile ce se realizează sunt comandate de particulari şi dacă se realizează un interes

particular, atunci administraţia are caracter particular. 8uncţionarii care realizează aceastăadministrare sunt funcţionari particulari.

$n cazul c nd administraţia este cerută de o grupare socială sau de un reprezentant al acestegrupări constituite după criterii politice, şi care urmăresc realizarea unui interes general, atuncadministraţia va avea caracter public, iar funcţionarii ce-o realizează vor fi funcţionari publici.

Administraţia publică are ca obiect realizarea valorilor politice care exprimă intereselegenerale ale societăţii organizate în stat. $n felul acesta, ea este str ns legată de puterea destat. $n condiţiile statului de drept şi ale separaţiei puterilor !n stat valorile politice care e"priminteresele generale ale societăţii organizate !n stat sunt formulate prin legi de organele puterilegiuitoare. uterii e"ecutive !i revene rolul de a pune !n aplicare aceste legi, iar puterii *udecătoreşti - rolul de a soluţiona litigiile *uridice care apar !n urma !ncălcării legii.

Din cele menţionate se desprinde administraţia publică !n rol de activitate de organizare ae"ecutării legilor şi prin care se e"ecută legea, form nd astfel conţinutul ei.8aţă de cele de mai sus,administraţia publică poate fi definită ca activitate de organizare

şi de executare în concret a legii, cu caracter dispozitiv şi prestator, care, se realizează în principal de autorităţile administraţiei publice şi funcţionarii acestora şi în subsidiar şi decelelalte autorităţi ale statului, precum şi de instituţii particulare care desfăşoară activităţi deinteres public.

Administraţia publică are ca scop realizarea unor interese generale ale statului sau ale uneicolectivităţi distincte, recunoscută ca atare de stat. rin scopul său, administraţia publică estestr ns legată de puterea legiuitoare care !i circumscrie obiectul, dar şi de puterea *udecătoreascăale cărei otăr ri sunt aplicate şi e"ecutate adeseori !n sfera administraţiei publice, prin activităţadministrative realizate de către autorităţi ale administraţiei publice.

9a nivelul sistemului de autorităţi care-l compun statul sau puterea de stat se evidenţiază prin trei componente distincte corespunzător funcţiilor (formelor) fundamentale de activitatcare contribuie !n mod specific la realizarea ei respectiv puterea legislativă, puterea e"ecutivşi puterea *udecătorească, e"ercit nd funcţiile corespunzătoare.

n acest sens, puterea legislativă !parlamentul" este c#emată să adopte legile, putereaexecutivă !administraţia publică" trebuie să le aplice, execute iar puterea $udecătorească

3 7e are !n vederea situaţia !n care puterea !n stat aparţine poporului şi care o realizează prin intermediulorganelor sale reprezentative ( arlament, consiliile locale elective)


3/4

!$ustiţia" va soluţiona cazurile de încălcare a lor, determin%nd răspunderea $uridică a celorvinovaţi.

9a r ndul ei, puterea e"ecutivă este constituită dintr-o categorie distinctă a autorităţilor publice, respectiv administraţia publică sau de stat formată din:

; la nivel central sau naţional:

- guvernul, autoritate supremă a !ntregului e"ecutiv, av nd atribuţii generale !n materieadministrativă'- ministerele şi celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrele de specialitate dintre

care ma*oritatea sunt !n subordinea guvernului cu o sferă limitată de acţiune'; la nivel local sau teritorial:- serviciile publice deconcentrate aparţin nd autorităţi-lor centrale de specialitate ale

administraţiei publice cu acţiune limitată !n sectoare, precum finanţele, !nvăţăm ntul, sănătateaetc., inclusiv instituţii descentralizate ale acestora'

- consiliile locale şi cele regionale, autorităţi autonome reprezentative ale colectivităţilorlocale'

- primarii, organe e"ecutive ale consiliilor locale.$n dreptul administrativ şi !n ştiinţa administraţiei, ca de altfel şi !n ştiinţa dreptului

constituţional, noţiunile de putere e"ecutivă şi cea de administraţie publică sunt utilizate, !n principal, !n două sensuri şi anume: sensul ormal-organic şi celmaterial- uncţional.

a) $n sens formal-organic, prin aceste noţiuni se desemnează totalitatea acelor autorităţi sauorgane ale statului reunite, de regulă, !ntr-un sistem unitar, av nd, !n mod obişnuit, !n frunteguvernul, corespunzător funcţiei pe care o e"ercită şi a atribuţiilor comune pe care le !ndeplinescAcest sens se poate deduce uşor din formulări, inclusiv normative, de genul: puterea e"ecutivăsau administraţia publică este formată din guvern, ministere, autorităţi locale, etc.

b) $n sens material-funcţional, aceleaşi noţiuni desemnează o anumită funcţie sau fel deactivitate fundamentală prin care se realizează sau se e"ercită puterea publică (de stat) numită şiactivitate administrativă sau e"ecutivă. $n mod similar e"presii de genul /uvernul e"ercităconducerea generală a puterii e"ecutive sau !nfăptuieşte administraţia publică la nivelul !ntregiţări dezvăluie acest sens.

Administraţia publică se realizează prin două categorii de activităţi: activităţi cu caracterdispozitiv şi activităţi prestatoare, care constituie şi obiectul său specific.

rin activităţile cu caracter dispozitiv autorităţile administrative stabilesc ce trebuie să facăsau să nu facă persoanele fizice şi *uridice, put ndu-se interveni, !n condiţiile legii, cu aplicarede sancţiuni !n caz de nerespectare a conduitei prescrise. Această activitate se realizează prin act *uridice (acte administrative) de către autorităţile administraţiei publice şi funcţionarii acestora cactivităţi specifice, principale.

Activităţile e"ecutive cu caracter de prestaţie se realizează tot pe baza şi !n e"ecutarea legii,de către autorităţile administrative sau reprezentanţii săi, din oficiu sau la cererea persoanelorfizice sau *uridice. restaţiile sunt realizate de organele administraţiei publice şi funcţionariacestora !n cele mai diverse domenii de activitate: stare civilă şi autoritate tutelară (e". eliberareaunui act de naştere sau de deces, oficierea unei căsătorii, instituirea unei tutele sau curatele etc.)gospodărie comunală şi locativă, furnizare de gaze, apă şi energie electrică şi termică, ocrotireamediului ambiant, servicii de telefonie, transport !n comun, poştă, asistenţă medicală, activităţcultural-educative etc. Această categorie de activităţi se realizează, !n principal, prin faptemateriale şi, uneori prin emiterea de acte *uridice (diplome, atestate, adeverinţe etc. pe baza şi !condiţiile prevăzute de lege.


4/4

&igura nr. '&enomen administrativ( apare o data cu organizarea societăţii şi este o forma de organizareşi e"ecutare a unor interese dictate de una sau mai multe persoane (instituţii), fiind o voinţă

materializată.

De reţinut că activităţi e"ecutive cu caracter prestator realizează nu numai autorităţileadministraţiei publice şi funcţionarii acestora ci, mai ales, anumite structuri organizatorice!nfiinţate de aceste autorităţi, cum sunt regiile autonome şi instituţiile publice. + iar dacă actele pe care acestea le emit nu sunt, aşa cum vom vedea, acte de autoritate, prin acţiunile lor prestatoare se realizează, prin e"celenţă, un interes public cu caracter general şi permanent, carear trebui satisfăcut de către autoritatea publică abilitată de lege.

Administra ia publică localaț : sunttotalitate de organe care satisfac

folosul şi interesul general al uneicolectivităţi umane.

Administraţia publică centrală!destat"( organe care satisfac folosul şi

interesul general al societăţii unui stat.

Administraţia publică(apare !n cazul !n care fenomenul administrativ e"ecută voinţa politica (puterea politică), deci apare !n cazul separa iei puterilor !n stat.ț

Documents

Tema I Stiinta Administratiei