Tesutul nervosPrincipiile tesutului nervos propuse de Cajal sunt: Celularitatea tesutului nervos, care este alcatuit din celule nervoase (neuroni), celule de sustinere (celule gliale) si foarte putina substanta extracelulara. Comunicarea sinaptica (interconexiuni chimice sau electrice). Specificitatea conexiunilor (sinapselor). Polarizarea dinamica, informatia propagandu-se de la dendrite spre corpul neuronal de unde ajung la axon ce conduce informatia spre alta sinapsa. Sistemul nervos contine totalitatea elementelor tesului nervos si este impartit in: -SNC: maduva spinarii si encefal (tr.cerebral,cerebel, prozencefal) -SNP:ganglioni (senzitivi si vegetativi) si nervi (senzitivi si motori) Acestea vor fi detaliate mai tarziu. SNC Neuronii Neuronii sunt celule derivate din neuroectodemul embrionar care se imultesc pana la nastere. Apoi sufera diferite procese de crestere a numarului sinapselor stabilite sau de crestere in volum pentru nu mai au propritatea de multiplicare, ci doar cea de apoptoza. Se cosidera ca exista aproximativ 10 miliarde de neuroni. Sunt celule nervoase care genereaza o forma de energie numita impuls nervos si comunica unii cu altii astfel incat impulsul nevos se propaga la celula urmatoare. Acestia sunt celule foarte sensibile si pretentioase, iar ca atare nu intra in contact cu mediul extern ci sunt inconjurate de celule gliale (de sustinere). Au 2 proprietati fundamentale: EXCITABILITATEA sau proprietatea de a rapunde caracteristic la un stimul (excitant) si CONDUCTIBILITATEA sau conducerea impulsului primit de la o alta celula sau produs. Structura: Neuronii sunt alcatuiti din corp neuronal si prelungiri neuronale ce pornesc din zona de emergenta. Neuropilul este o zona complexa cu prelungiri, aflata in jurul perikarionului. I. Corpul neuronal = PERIKARION Contine foarte multe organite ceea ce indica activitatea intensa a celulei. Astfel, organitele sunt: Corpii Nissl (c. tigroizi) care sunt de fapt poliribozomi si RER. Acestia nu se gasesc in conul de emergenta axonal, dar sunt prezenti la baza dendritelor. REN este bogat datorita necesitatii formarii endomembranelor veziculelor de secretie cu neurotransmitatori, dar si in eliberarea Ca care are rol in fuziunea veziculelor cu membrana presinaptica. Aparat Golgi care glicozileaza si sorteaza proteinele sintetizate si le trimite spre domeniul axonal sau somatodendritic. Tot aici se formeaza si veziculele cu neurotransmitatori (vezicule sinaptice) care vor fi deplasate spre axon si apoi anterograd spre butonii terminali. Mitocondrii ce genereaza energie pentru toate procesele. Incluziuni pigmentare:lipofuscina (in lizozomi,arata imbatranirea celulara), neuromelanina(in substanta neagra), corpi Marinesco (eozinofili intens,sunt perinucleari si sunt evidenti in patologie neurodegenerativa) --hialine: picaturi lipidice

1

Nucleul este rotund, mare,eucromatic (cu heterocomatina in jurul membranei nucleului)si veziculos. Are un nucleol. Este marker morfologic. Centrioli functia sa. o

Elemente de citoschelet care dau forma neuronului prin care se exprimaMicrotubulii iau calea axonala si servesc la transportul anumitor proteine motorii care transporta organite (retrograd- kinezina si anterograd- dyneina). Aici se intalnesc si proteine asociate (MAP). Filamente intermediare (neurofilamente) care se evidentiaza prin impregnare argentica.

o o

Microfilamente de actina care au rol in modificarile dinamice ale tesutului nervos si sunt importante in cresterea axonala. !Elementele de citoschelet in numar foarte mare si foarte dezorganizate infatiseaza boala Alzheimer. II. Prelungirile: Dendritele sunt specializate in primirea informatiei (impulsului). Au diametru descrescator de la emergenta spre periferie. Zona de emrgenta contine corpii Nissl, elemente de citoschelet,mitocondrii si RER.Transportul dendritic este anterograd (10 mm/h) pentru deplasarea complexelor moleculare/ organitelor dinspre centru spre periferie i retrograde in sens invers.Spini dendritici sunt prelungiri mici (1 micron) cu trunchiul perpendicular pe trunchiul initial. Sunt specializri cvasipermanente care primesc sinapsele excitatorii ,in numar de 40000/nr. Aparatul spinului contine REN, actina, poliribozomi si 1 mitocondrie). Spinii dendritici sunt implicati in potentarea pe termen lung a transmiterii sinaptice (LTP) si in plasticitate sinaptic prin procesele memorie/ nvare. Axonul este prelungire unica si obligatorie. Are un diametru constant si are rol in conducerea PA de-a lungul axoplasmei,cu o viteza foarte mare (axon firing) care depinde de mielinizarea acestuia. Axonii prezinta initial o zona de emergenta la nivelul perikarionului unde nu exista corpii Nissl, dar sunt elemente de citoschelet (NF evidentiate prin impregnare argentica) si hilarina. Conul de emergenta decide cand si daca va declansa/ trimite PA spre segmental de conducere axonal (prin insumare rezulta PPSE care se va deplasa pe segmental axonal). La nivelul segmentului axonal exista sau nu mielina, deci neuronii sunt mielinizati si au viteza mare de conducere sau nemielinizati si au viteza redusa de conducere. Din segmental axonal se deprind colaterale perpendicular, ce au tendinta sa revina spre perikarion. Le capatul terminal axonii prezinta butoni terminali care contin vezicule sinaptice. Transportul axonal este lent - doar anterograd, cu viteza foarte mica si se transporta proteine solubile(enzime,monomer,hormoni) si corpii densi (lizozomi tertiari). Sau este rapid anterograd (cu kinezina) si retrograd (cu dyneina) de-a lungul micotubulilor. Clasificare: -morfologica:

2

1. Neuroni piramidali -au perikarion piramidal cu diametrul de 160-180microni. Sunt neuroni motori si multipolari (o dendrita la pol apical si mai multe dendrite la pol bazal). 2. Neuroni granulari -sunt foarte mici cu diametrul perikarionului de 5-6 microni. Sunt interneuroni cu prelungiri foaret fine. 3. Neuroni Purkinje -sunt celule piriforme localizate in cerebel. Au un pol efilat in corn de cerb-- (trunchi dendritic foarte gros) si un pol bazal (axon). 4. Celule amacrine (stelate, starburst) cu foarte multe dendrite -dupa lungime: --de proiectie (Golgi I) --de asociatie (Golgi II) -dupa teaca de mielina a axonului (mielinizati/ nemielinizati) -dupa transportul axonal Retrograd (spre perikarion): al endozomilor (vezicule delimitate de membrane, care contin mesageri secunzi sau virusuri) cu ajutorul kinezinei Anterograd (dinspre perikarion): -rapid al veziculei cu neurotransmitator (sintetizat la nivelul perikarionului si transportat la nivel sinaptic cu ajutorul dyneinei) -lent proteinele strucurale sau neurofilamente -intermediar pentru mitocondrii (in functie de necesitatea de energie sau oxigen) Exista domenii celulare speciale: o prin exprimarea anumitor proteine : domeniul axonal si domeniul somatodendritic. o prin formarea jonctiunilor intercelulare : sinapsa -dupa numarul de prelungiri, pentru ca neuronii sunt un tip de celule plastic, capabil de a se adapta foarte bine la anumite conditii: 1. Neuronii bipolari. Neuroni foarte mari ce au 2 cai de emergenta de la nivelul perikarionului (axon si trunchi dendritic) si sunt integrati in caile senzitive olfactiva (nervul II), vizuala (in retina, nervul I) si auditiva (in ganglionii acusticovestibulari VIII). 2. Neuronii multipolari. Sunt neuronii: +motori sau de asociatie din coarnele anterioare si laterale ale m.s. (forma stelata), +din scoarta cerebrala (forma stelata- in scorta cerebrala, fusiforma- in stratul polimorf, piramidala- in stratul piramidal), +din scoarta cerebeloasa (celulele Purkinje), +din bulbul olfactiv (celule mitrale). 3. Neuroni pseudomultipolari. Initial, in VIU acestia sunt bipolari, dar in timp aceste emergente se unesc si rezulta o singura cala de iesire ce se divide (forma de T). Sunt localizati in ganglionii spinali senzitivi. 4. Neuroni unipolari. Sunt existenti DOAR in VIU. Axonul are importanta in deplasarea corpului neuronal. Insa exista evidenta ca acesti neuroni sunt prezenti si la adult in trunchiul mezencefalic. -topografica: Neuroni senzitivi Neuroni motori Neuroni intermediari Sinapsa Este o zona specializata considerata jonctiunea intercelulara specifica neuronilor, cu conducere unidirectionala. Clasificare:

3

-dupa modul de evolutie: Chimica- cu neurotransmitatori Elemente:--presinaptic: este zona electronodensa de la nivelul butonului teminal la nivelul careia sunt mitocondrii, REN, elemente de citoschelet si vezicule cu neurotransmitatori. --spatiu sinaptic: este electronodens de 20-30 nm. --postsinaptic: poate fi spin, dendrita, soma, axon; are mitocondrii si neurofilamente. Propagarea PA ajunge la nivelul BT unde depolarizarea membranei se continua si are loc deschiderea canalelor de Ca controlate mecanic ce are ca rezultat cresterea concentratiei de Ca IC. Aceste este foarte important in fuzionarea VS cu MpreS. Apoi are loc difuziunea moleculelor de secretie in SS unde exista si enzime care ajuta la scaderea concentratiei neuromediatorului pentru a potenta raspunsul postsinaptic. Aceste molecule au receptori specifici pe MpostS (canala ionice controlate de liganzi), unde are loc depolarizarea membranei si transmiterea semnalului mai departe. Concomitent are loc formarea veziculelor de endocitoza la nivelul MpreS pri urmatorele fenomene: kiss and run (se elibereaza molecule si se reiau rapid, fara endocitoza), endocitarea clasica (are loc cu formarea de vezicule de endocitoza invelite de molecule de clatrina, coating pitts) sau endocitarea in masa/val (se endociteaza mai multe molecule decat au fost secretate) Electrica- cu jonctiuni gap,care permit trecerea ionilor

-dupa morfologie: -- s. Asimetrice (MpostS este mai groasa) -- s. Simetrice (ambele mb. egale) -veziculelor: +clare sferice sau turtite +dense sferice mici sau mari -dupa tipul raspunsului postsinaptic S. Excitatorii (EPS) sunt asimetrice, cu vezicule clare si depolarizeaza MpostS cu raspuns EPSP. S. Inhibitorii (IPS) sunt simetrice, cu vezicule clare si depolarizeaza MpostS si determina IPSP DAR tipul receptorilor membranari determina raspunsul la neuromediator. -tot dupa morfologie: o S. Continue sunt discoidale, adica un singur contact cu un singur aparat sinaptic. o S. Perforate unde un contacte face cu mai multe aparate sinaptice (apar mai multe zone electronodense).!Au rol in plasticittatea sinapselor pentru ca dezvolta potential pe termen lung (PTS). Pot fi de 2 tipuri: 1. Clasice : AA,AS,AD,ASpinoase 2. Noi: DD,DS,DA,SD,SA,SS o S. Speciale :reciproce (AA;DD;SS), in panglica (particip 1 axon si 2 dendrite foarte apropiate intre ele,este AD), in serie (AA, insiruire de sinapse). Neurotransmitatori Sunt sintetizati in perikarionul neuronilor presinaptici si sunt stocati la nivelul veziculelor de secretie. Mecanismul este cel clasic:Sinteza de (Poli)ribozomi proteine

Mixta

Transcriptie(la ADN semnal)

Translati ARN e

RER

4

Prelucra re Prelucrare finala, ambalare si MC formare de vezicule de secretie

AG

Sunt eliberate rapid astfel incat sa se determine PPS rapid. Trebuie insa sa existe mecanisme de clearence din fanta sinaptica pentru a nu se epuiza celula postsinaptica si pentru ca eceata sa ajunga la PR membranar initial. In acest proces sunt implicate si astrocitele. De exemplu, perticipa la reciclarea Glu. Acesta este intai covertit in glutamina, care intra in astrocit si apoi ajunge din nou la nivelul BT. Clasificare: -NT I (GABA, glicina, purine,...) -NT E (Glu, Asp, taurina,...) -NT cu efectde depolarizare dependent de tipul de receptor postmembranar Neuromodulatori Au latenta si durata a efectului mai mare, raman mai mult in SS si pot afecta (stimula/inhiba) si neuroni inconjuratori. Deci afecteaza o zona mai mare. Sunt peptide specifice SNMD adica modifica felul depolarizarii/repolarizarii a membranei postsinaptice/presinaptice. Complexitatea biochimica a neuronului 1 neuron mai multe substante neuroactive, care pot fi NTI, NTS, NM sau NH. Exemple: monoamine (catecolamine), peptide(NH), purine, gaze (CO, NO-pt ca trec usor bariera HE). Potenarea pe termen lung a transmiterii sinaptice (LTP) Reprezinta modificarea intensitii potenialului post-sinaptic (rspunsului) la stimulri similare pentru ca are loc modificarea membranei. Este specificic / asociativ (semnale convergente provenite din mai multe ci de semnalizare). Este precoce (declanarea NMDR, conductana AMPAr) / tardiv (modificarea proteinelor postsinaptice prin fosforilare; transmiterea intracel. a semnalului modificarea nivelului de expresie a proteinelor sinaptice receptoare).Duce la modificri morfologice ale sinapselor cu raspuns n memorie/nvare. Rezumat

5

www.schoolswikipedia.org Celulele gliale Celulele gliale asigura consistenta tesutului nervos (leaga neuronii). Tipurile principale sunt:

SNC: astorcitul, oligodendrocitul, micloglia SNP: celula Schwann si celulele satelit

Astrocitele Ocupa cel mai mare volum datorita numarului mare de prelungiri, dar este mai mic decat al neuronilor. Descriere: -MO: in HE nu se vad prelungirile; -ME: se observa... in impregnari metalice (Ag+). Prelungirile si corpul au morfologie complexa care depinde de numar, volum, activitate celulara. Au rolul de a coordona metabolismul .... prin faptul ca prelungirile se distribuie pe capilare. Astrocite protoplasmice: se gasesc in subst. cenusie, ASNC, si au prelungiri subtiri, lungi si mai putin ramificate; Astrocitele fibroase se gasesc in subst alba si au prelungiri scurte, groase, ramificate; Ultrastructura Nucleul e rotund eucromatic, fara nucleoli;

6

-

-

-

Citoplasma contine: RER REN MITOCONDRIE APARAT GOLGI RIBOZOMI Granule de glicogen, sunt rezerve de glucoza pe care le folosesc neuronii daca nu exista glucoza in circualtie Vezicule de secretie (subst neuroactive sau neuromodulatoare) care sunt sintetizate si secretate sub forma de substante solubile Lamina bazala (componenta matricei extracelulare) acopera deschiderea veziculei; ofera liganzi pentru a ghida migrarea axonala, cresterea axonului si regenerarea- schiteaza traiectul de crestere al axonului. Filamentele intermediare: GFAP pentru configuratia finala a prelungirilor; valuri de actina (fara GFAP)

Exista zone particulare in SNC care prezinta alte astrocite: Glia limitans (celule in candelabru/ penate), care se gasesc intre tesutul nervos si piamater. Dau prelungiri care se latesc la contact cu pia mater, aici exista descrise jonctiuni desmozomale si Zonula Ocludens. Glia radialis .Au morfologie bipolara, au prelungiri drepte si lungi, cu forme regulate. Se observa in timpul dezvoltarii SNC astfel incat trimit prelungiri la nivel pial si la nivelul invelisului ventricular; deci strabate tesutul nervos. Formeaza o schela ce ghideaza dezvoltarea neuronilor in sistemul nervos central(acestia migreaza pe celulele gliale si ajung la locul unde trebuie sasi desfasoare activitatea; dendritele se agata de prelungilile gliei) . Dupa formarea sistemului nervos, acestea se atrofiaza, dar mai raman: celulele Mren(retina), celulale Bergman(cerebel) si a girului dentat hipocampic. Citoarhitectura sistemului nervos: - Exista zone sau domenii tisulate in care un singur astrocit trimite prelungiri pentru mai multe celule; acesta regleaza microcirculatia sangvina (vasodilataite/vasoconstrictie) si moduleaza transmiterea sinaptica, deci coordoneaza metabolismul tesutului nervos in care se afla; stabilesc contacte cu toate elementele din jur, adica contacte intercelulare cu: prelungirile neuronale, alte celule gliale sau intre ele(Zonula Adherens si GAP). -Inconjoara capilarul astfel incat va forma o teaca asemanata unor picioruse vasculare. ---------Acestea se latesc astfel incat formeaza o teaca continua(continuata cu lamina bazala a endoteliului capilarelor) ce ajuta la formarea barierei hemato-encefalice. -Mediaza schimburile. -Se observa FI. -Raspund la modificarile conditionate de mediu nu prin PA, ci prin cresterea concentratiei intracelulare de Ca+, care se transmite celulei vecine la nivelul jonctiunilor GAP intergiale= Calcium Waves. -Activarea astrocitelor are loc prin receptorii pentru neurotransmitatori: receptorul pentru NMDA, pentru glutamat care lasa sa intre Ca, Na in astrocit receptori adrenergici, urinergici si receptori pentru GABA Functii astrocite: 1. Suport structural:

7

- asigura homeostazia mediului neuronal. Sunt dispuse in jurul neuronilorasigura homeostazia ionica a mediului extracelular, adica ajuta la repolarizarea neuronilor prin preluarea K din fanta sinaptica. Acestea preiau glutamatul, il transforma in glutamina(sub influenta glutaminsintetazei) si il reda butonului sinaptic. Astfel protejeaza in cazul excitotoxicitatii (crestrea concentratiei de neurotransmitatori in spatiul sinaptic, determinta de deschiderea necontrolata a receptorilor astfel incat duce la apoptoza neuronala- in ischemia cerebrala).

2. Suport metabolic:-regleaza fluxul sangvin a. i. creste irigatia cu nevoile neuronului. -lactatul este suport energetic pentru neuroni. Neuronii preiau lactatul(rezultat in urma glicolizei anaerobe din glie) si il trasforma rapid in doua molecule de ATP. -detoxifiaza substele de catabolism (ex: deconjugarae amoniului) -produce factori de crestere (NGF, BDGF,GDNF). Acestia dezvolta sistemul nervos prin proliferarea si diferentierea precursorilor neuronali si deasemenea ajuta la cresterea axonului neuronilor lezionati. -stimularea neuronal aferent determin influx de Ca2+ n astrocite i vasodilataie mediat de glutamat. 3. Modularea transmiterii sinaptice din domeniul post sau presinaptic. Eliberarea substantelor neuroactive in urma activarii celulei ( valurilor de Ca) sub forma de vezicule de secretie. -Clearence (diminuarea concentratiei) neurotransmitatori prin AchBP(in sinapsele colinergice)- este un pentamer cu afinitate foarte mare pentru Ach, scade concentratie acesteia in spatiul sinaptic. 4. Dezvoltarea sistemului nervos: -Glia radialis directioneaza migrarea axonala si moduleaza cresterea axonala, astfel incat favorizeaza dezvoltarea prelungirilor neuronale(axonului) formand mecanismul de feedback. -sinaptogeneza, datorita pozitionarii elementelor pre si post-sinaptice. -zone de neurogeneza = celule stem neuronale care se diferentiaza. Apar in conditii postlezionale sau experimentale (in culturi). 5. Raspund in conditii lezionale neoplazice, patologice prin cresterea prelungirilor (hipertrofie) si proliferarea celulelor (hiperplazie). Acestea formeaza o zona de cicatrizare, nefunctionala Oligodendrocitele Sunt celule gliale mai putin ramificate care asigura producerea tecii de mielina pentru neuronii SNC. Acestea deriva din precursori comuni cu astrocitele. Descriere: La MO- in coloratiile clasice- nu se observa prelungirile, corpul celular e foarte mic, nucleul e oval, heterocromatic, cu halou peri-nuclear(forma de oua ochiuri), prelungirile sunt groase si putin ramificate.

8

In subst cenusie acestea vin in contact cu pericarionul si se numesc oligodendrocite satelite. In substanta alba sunt dispuse in siruri printre axonii pe care ii mielinizeaza si se numesc oligodendrocite interfasciculare. La ME se observa citoplasma electronodensa, cu mitocondrii, RER si microtubuli. Oligodendrocitele nu au lamina bazala, La MET membranele sunt osmiofile(electrono-opace), deci teaca de mielina e electrono-opaca (pentru ca retine Osmiul folosit in metode de observare microscopica). Teaca de mielina e formata din suprapuneri ale membranei prelungirilor oligodendrocitei. Contine foarte putina citoplasma, iar depolarizarea se face la nivel nodal (nodul Ranvier) unde sunt canale de calciu, transmiterea impulsului fiind saltatorie. O singura oligodendrocita formeaza teaca de mielina pentru mai multi axoni. In SNC exista la nivelul tecii de mielina anumite proteine, de exemplu: MBP. MBP e tinta a atacului imun in scleroza multipla, avand loc demielinizarea parcelara care duce la deces. Microglia Microglia deriva din precursori mezenchimali, celula stem- hematopoetica. Corpul celular e mic, are mai putine prelungiri, deci volumul neuronului e mai mic. Nucleul e turtit (eliptic) si heterocromatic, citoplasma contine mitocondrii, RER si vezicule de secritie. Fare parte dintre celulele fagocitare ale SN (contine lizozomi); rol in inflamatie si in declansarea proceselor imune (fac parte din MHCII). Prezinta pe suprafata membranara CD 68 si MHCII. Functii microglii: - Mediaza raspunsul imun - Endociteaza din membrana extracelulara - In conditii postlezionale fagociteaza celule moarte - Vin in contact cu astrocitele, neuronii si capilarele sangvine - Produc citokine si factori neurotrofici, care modifica activitatea neuronala in conditii inflamatorii - Se pot diferentia in oligodendrocite, in SNC Celulele ependimare Celulele ependimare captusesc ventriculii, cavitati interne la nivelul encefalului si canalul ependimar. Au markeri gliali si epiteliali. Sunt celule cuboidale cu nucleu rotund si bazal cu prelungiri apicale si membrana bazilara. Nu prezinta ZO, deci au spatii intre ele, aceasta configuratie participa la formarea barierei ependimare(LCR-creier). Are functii in transport, absorbtie si secretie de diferite substante. Exista plexuri coroide invelite de celule ependimare care prezinta ZO, deci formeaza o bariera mai selectiva(LCR-sange).

9

Celulele ependimare din podeaua ventriculului III , care au prelungiri lungi si subtiri ce ajung pana la hipotalamus, acestea se numesc tonicite. La ME se observa: M,AG apical, RER, Jonctiuni GAP si adherens Zonele circumventriculare sunt pe peretele lateral si pe podeaua ventriculului III. Functii: - Secretie de LCR; - Bariera LCR-creier - Pot fi celule stem neuronale Plexurile coroide Piamater si vase sangvine + celule ependimare si LCRapozitia lor face ca aceste vilozitati coroidiene sa captuseasca ventriculii. Au aspect bulbos, avand pol dilatat care participa la transportul si secretia anumitor substante. !Produc 500ml pe zi LCR. Din spatiul subarahnoidian o mic parte se scurge prin spaiile din jurul rdcinilor nervilor spinali i cranieni (perineurale) cea mai mare parte se scurge prin specializri ale arahnoidei (viloziti arahnoidiene) n sinusurile venoase mari din grosimea durei mater (ex.: sinusul sagital) Functii LCR: - Suport metabolic al tesutului nervos(asemanator LI) - Sprijina eliminarea metabolitilor pe langa bariera hemato-encefalica - menine mediul fluid necesar creierului - protectie mecanic - comunic uor cu fluidul extracelular deoarece bariera LCR-creier (celule ependimare) e permeabil - preluarea de ctre creier din LCR a substanelor necesare Bariera hemato encefalica este formata de celule epiteliale care fac contacte largi intre capetele lor prin jonctiuni oclludens, astfel incat reprezinta tot o barierea selectiva. Aici se produce fenomenul de transcitoza. Este obsevata ca zona electronoopaca : lamina bazala a celulei endoteliale si lamina bazala a astrocitului. Funciile barierei snge-creier: menine constana mediului extracelular protejeaz creierul de toxinele circulante previne ptrunderea neurotransmitorilor n circulaia general. alterarea barierei prin modificarea permeabilitii endoteliului ca urmare a ischemiei poate duce la edem cerebral Meningele este alcatuit din duramater+arahnoida+piamater. Duramater este material conjunctiv lax. Poate fi: - Spinala in spatiul epidural (tesut conjunctiv lax, tesut conjunctiv adipos, capilare). La acest nivel se distribuie substante medicamentoase(anestezicele epidurale) - Cerebrala- se gaseste in vecinatatea periostului oaselor craniene (sinusuri venoase ale DM). La acest nivelul pot aparea colectii

10

lichidiene subdurale, pe partea interna a meningelui. Pot aparea diferite acumulari lichidiene si pe fata externa a meningelui (intre DM si craniu). Este dura periostala si dura meningeala (un strat intern si unul extern) Arahnoida este o structura trabeculara (buretoasa) cu lichid. Piamater fuzioneaza cu lamina bazala a gliei subpiale(astrocitul) dupa care incepe bariera hematoencefalica SNP SNP e alcatuit din ganglioni senzitivi si vegetativi. Nervii periferici Sunt organe alcatuite din axoni nemielinizati si axoni mielinizati, care formeaza fibrele nervoase, si celule schwann si tesut conjunctiv(protectie+nutritie). La nivelul fibrelor nervoase, conducerea e centrifuga(SNC->SNP) si centripeta(SNP->SNC). Dezvoltarea: De la origine migreaza catre locuri de specializare prin ghidare si crestere determinata de celulele gliale. Cresterea are loc prin transport anterograd de elemente structurale, migrarea prin lamelipodii si filopodii a i celulele interactioneaza cu substantele prin proteinele MEC care exista pe conul de crestere axonala. Dirijarea are loc datorita gradientului determinat de factorii chemotactici a i moleculele de pe conul axonal(NGF;BDGF) se misca in gradient de concentratie preferential; toate acestea descriu o miscare ameobida. Celula Schwann Dezvoltare: Diferentierea e dictata de proteine sau elemente neuronale. Apoi prolifereaza si se diferentiaza formandu-se o interactiune axon-celula Schwann. Astfel se determina formarea tecii de mielina influentata de diametrul axonului, care trebuie sa fie mai mare decat un micron, pentru ca este nevoie de o suprafata mai mare de contact. Daca diametrul e mai mic de un micron se formeaza aglomerari Remak, localizate in axonul nemielinizat. Celulele Schwann au lamina bazala formata in jurul axonului sau a canalului Remach. Formarea tecii de mielina are loc prin miscarea membranei celula Schwann prin polimerizare. La nivelul sistemului nervos periferic o celula Schwann va interactiona cu un singur axon. MAG e o glicoproteina asociata tecii de mielina si e un receptor ce influenteaza fosforilarea neurofilamentelor, care va duce la cresterea volumului si diam axonului, astfel incat celula Schwann va influenta caracterele biologice ale axonului. Finalul interactiunii axon-celula Schwann va fi diferit pentru axonul mielinizat si cel

11

nemielinizat. Axonul mielinizat e alcatuit din : axon+membrana celulei Schwann+lamina bazala+nod Ranvier. Axonii nemielinizati sunt alcatuiti din mai multi axoni si o celula Schwann care formeaza cordonul Remach. In jurul axonului, celula Schwann va da niste ramificatii care inconjoara axonul. Initial exista un mezoaxon, dupa formarea tecii exista un mezoaxon intern si unul extern. La nivelul tecii de mielina se gasesc doua domenii citoplasmatice: in jurul nucleului (perinuclear) si-n jurul mezoaxonului intern (teaca Mauthner). Nucleu este la jumtatea distanei internodale. Organite sunt cele comune si incluziunile citoplasmatice (lipofuscin, granule p Reich structuri lamelare, neomogene). Spaiul periaxonal Klebs este intre axolem i membrana cel. Schwann. Are o marime de 20 nm si e delimitat de proteine membranare, MAG, etc. Se continu cu spaiul extracelular n nodurile Ranvier si este invecinat cu teaca Mauthner. Mielina poate fi: -compacta, cand citoplasma e exclusa realizeaza cu ajutorul proteinelor structurale (mucopolizaharide-Po- si PMP22), care apropie versantii membranari. -necompacta, cu zone de citoplasma, la nivelul carora exista proteine: MAG, conexine, integrine, E-cadherine. Se gsete la nivelul incizurilor SchmidtLanterman, buclelor paranodale, microvililor nodali,dar nu exista mucopolizaharide si PMP22. Biochimia mielinei: Mielina, fiind remanenta a membranei citoplasmatice a celulei Schwann, contine 40% H2O si 60% substanta uscata: lipide 75% si proteine(P0-solidarizeaza fata interna a membranei, P1,P2) Functii celula Schwann/ tecii de mielina Asigura nutritia axonului prin difuziune Moduleaz transmiterea sinaptic (via recepori purinergici) Asigura regenerarea dupa traumatisme ale axonului: la cateva saptamani se atrofiaza fibra nervoasa, apoi celula Schwann ocupa traiectul axonului lezat; corpul neuronului trimite con de crestere axonala care va fii ghidat de celula Schwann astfel incat se va forma un nou axon pe vechiul traiect. Exista langa placa motorie si ajuta la recaptarea si reciclarea neurotransmitatorilor(ACH). Aceasta este celula Schwann periferica care nu formeaza teaca de mielina. La 7 ani se mielinizeaza axonii fibrelor de asociatie ale EC, astfel incat se incheie procesul de mielinizare. Nodul Ranvier are urmatoarele componente: Bucle paranodale cu citoplasm abundent (mitocondrii) Microvili nodali (70-100 nm) cu jonciuni gap Matrice extracelular inel Nemiloff Axonul are diametru redus si o uoar proeminen central. Determina axonul cruciform. Distantele internodale la nervul mielinizat : Cel. Schwann au lungimi de 200mm iniial, 500 mm la natere, pn la 1mm la adult,. Cel. Schwann ale fibrelor nemielinizate au lungimi 250 mm .

Tipuri nervi periferici:

12

Tipul fibrei 2 22

Viteza de conducere 15-120 m/s

Funcia fibrelor

mielinice A mm

Fibrele motorii scheletice Fibrele somatosenzitive: proprioceptive, tactile, ter pentru durerea rapid Fibre viscerosenzitive Fibre somatosenzitive pentru durerea lent (IV) Fibre visceromotorii

mielinice B

< 3 mm 0,1 1

3-15 m/s 0,5-2 m/s

Amielinice C mm

La nivelul nervului periferic exista arii de tesut conjunctiv care asigura elasticitatea nervului; acestea sunt endo-peri-epi-nerv/ nevru. Endonervul nvelete fibrele nervoase. Localizat ntre MB a cel. Schwann i perinevru (teaca Henle), este alcatuit din t. conj. lax cu strat extern(fluid extracelular din compartimentul perineural) i strat intern, dar si fibroblaste, mastocite, capilare continue cu jonc. strnse si impermeabile ,corpusculi Renaut. ntre perinevru i endonevru compartiment perineural

Perinervul (perilema) contine fibre conjunctive care se interdigiteaza,prezinta zonula ocludens si delimiteaza spatiul neural. Este alcatuit din es. conj cu fibre colagen i elastice;extern i intern prezinta pn la 8-12 straturi de fibroblaste cu aspect endoteliform, mrginite de lamin bazal, cu jonciuni occludens barier ce delimiteaz compartimentul perineural. Spre periferie -> un singur strat care se continu cu pia-arahnoida formeaz bariera snge nerv. Epinervul contine vasa-nervorum si tesut adipos cu rol in protectie mecanica. Acesta disapre distal , iar central se continua cu dura.

13