44
1 UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE CRAIOVA FACULTATEA DE MEDICINĂ TEZĂ DE DOCTORAT CORELAŢII EVOLUTIVE ALE ACCIDENTULUI VASCULAR CEREBRAL ISCHEMIC CU DEMENŢA MIXTĂ Conducător Ştiinţific, PROF. UNIV. DR. DRAGOŞ MARINESCU Doctorand, DR. ALBU ELENA Craiova, 2011

TEZĂ DE DOCTORAT - umfcv.ro¢II EVOLUTIVE ALE ACCIDENTULUI... · Total internari cu accidente vasculare cerebrale 1762 ... glicemie, creatinină, lipidograma (HDL, LDL), transaminaze,

  • Upload
    voquynh

  • View
    219

  • Download
    0

Embed Size (px)

Citation preview

1

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE CRAIOVA

FACULTATEA DE MEDICINĂ

TEZĂ DE DOCTORAT

CORELAŢII EVOLUTIVE ALE ACCIDENTULUI VASCULAR CEREBRAL ISCHEMIC

CU DEMENŢA MIXTĂ

Conducător Ştiinţific,

PROF. UNIV. DR. DRAGOŞ MARINESCU

Doctorand,

DR. ALBU ELENA

Craiova, 2011

2

REZUMAT

1.1. Aspecte epidemiologice

Îmbătrânirea este un proces sau un cumul de procese universal, continuu

şi ireversibil de deteriorare structurală şi energetică a unui organism, care se

manifestă din momentul în care raportul dintre procesul de regenerare şi cel de

uzură devine invers proporţional.

Durata vieţii omului şi natura îmbătrânirii sunt determinate atât de factori

genetici cât şi de factori din mediul extern, naturali şi/sau artificiali, care pot fie

să încetinească, fie să accelereze procesul de îmbătrânire. Pierderea memoriei

de scurtă durată, schimbările cognitive şi de personalitate, demenţa, declinul

senzorilor şi al sistemului nervos, ca şi alte schimbări apar odată cu înaintarea

în vârstă.

Deşi îmbătrânirea este un proces ireversibil pe care nu îl putem opri, este

esenţial să minimalizăm efectele adverse ce vin o dată cu trecerea anilor, cu

ajutorul unui tratament medicamentos adecvat.

Demenţele reprezintă unele dintre cele mai temute afecţiuni ale vârstei a

treia şi totodată unele dintre cele mai devastatoare din cauza suferinţelor şi

disfuncţiilor pe care le creează pacienţilor. Demenţele se asociază nu doar cu

tulburările cognitive şi de autoângrijire, ci şi cu simptome noncognitive,

psihiatrice şi comportamentale.

Se estimează că prevalenţa lor va atinge în curând proporţii epidemice, în

primul rând datorită îmbătrânirii populaţiei. Conform unui raport publicat

recent de Uniunea Europeană, în România 40 % dintre persoanele de peste 65

de ani prezintă alterări ale memoriei asociate înaintării în vârstă. Totodată

studiul relevă că 39 % din populaţia între 55 si 80 de ani suferă de demenţă

mixtă, 33 % de demenţă vasculară şi 28 % de demenţă de tip Alzheimer.

La nivel mondial, peste 24 de milioane de oameni suferă de demenţă şi se

estimează că numărul lor se va tripla până in 2040.

3

CERCETĂRI PERSONALE

5.1. SCOPURILE LUCRĂRII

Scopul principal al cercetării a fost evidenţierea rolului accidentelor vasculare

cerebrale ischemice ca şi factor de risc pentru evoluţia nefavorabilă spre demenţă.

Scopurile secundare ale lucrării au fost identificarea şi corelarea deteriorării cognitive cu:

• modalitatea de instalare a accidentului vascular cerebral şi durata perioadei de

pierdere a cunoștinței;

• localizarea leziunii cerebrale provocate de accidentul vascular;

• evoluţia declinului cognitiv la pacienţii cu accident vascular cerebral ischemic.

5.2. MATERIAL ŞI METODĂ

5.2.1 MATERIALUL DE LUCRU

Studiu retrospectiv asupra unui lot de pacienţi alcătuit din 108 bolnavi cu patologie

vasculară cerebrală ischemică supra- şi infratentorială şi diagnosticul confirmat de demenţă

vasculară şi Alzheimer.

S-a alcătuit un lot martor format din 108 pacienţi selectaţi din numărul total de

pacienţi cu accident vascular cerebral ischemic internaţi în cele două clinici de Neurologie în

perioada de 1 ianuarie 2006 – 31 decembrie 2008 şi în primele luni ale anului 2009.

CRITERII DE INCLUDERE ÎN LOTUL DE STUDIU LOT N

• accident vascular cerebral ischemic în antecedente;

• debutul între 50 şi 92 de ani, de obicei după 65 de ani;

• diminuarea progresivă a memoriei şi a funcţiilor cognitive (afazie, apraxie, agnozie)

• asocierea depresiei

• tulburări de comportament.

CRITERII DE EXCLUDERE DIN LOTUL DE STUDIU LOT N

• accident vascular cerebral hemoragic

• demenţa cu corpi LEWY

• boala CREUTZFELDT – JACOB

• boli neurodegenerative ca: scleroza laterală amiotrofică, scleroza multiplă,

leucoencefalopatiile.

• boala HUNTINGTON

• demenţa postanoxică

4

• demenţa posttraumatică

CRITERII DE INCLUDERE ÎN LOTUL MARTOR LOT N1

• accident vascular cerebral ischemic fără deteriorare cognitivă de tip demenţă

• vârsta între 50 şi 92 de ani

CRITERII DE EXCLUDERE DIN LOTUL MARTOR LOT N1

• accident vascular cerebral hemoragic

• accident vascular cerebral ischemic cu tulburări cognitive de tip demenţă şi fără

tulburări de comportament

Astfel în perioada 1 ianuarie 2006 – 31 decembrie 2006 în cele două clinici de

Neurologie au fost internaţi 1762 de pacienţi cu accidente vasculare cerebrale, dintre care

239 au fost accidente vasculare cerebrale hemoragice cu hematom intraparenchimatos +/-

hemoragie subarahnoidiană (78) şi 1523 au fost accidente vasculare cerebrale ischemice din

care am selecţionat 27 de pacienţi (grupa A ).

Fig. 2 Pacienţi internaţi cu accidente vasculare cerebrale în perioada de 1 ianuarie 2006 – 31 decembrie 2006;

Grupa A

Accidente

vasculare

cerebrale

ischemice;

1523; 86%

Accidente

vasculare

cerebrale

hemoragice cu

hematom

intraparen-

chimatos; 239;

14%

Accidente vascularecerebrale hemoragice cuhematom intraparen-chimatosAccidente vascularecerebrale ischemice

Tabel 1

Pacienţi internaţi cu accidente vasculare cerebrale în perioada de 1 ianuarie 2006 – 31 decembrie 2006

Nr pacienţi

Accidente vasculare cerebrale hemoragice cu hematom intraparenchimatos +/- hemoragie subarahnoidiană (78)

239

Accidente vasculare cerebrale ischemice 1523 Total internari cu accidente vasculare cerebrale 1762

În perioada 1 ianuarie 2007 – 31 decembrie 2007 au fost internate în cele două clinici

de Neurologie 1717 pacienţi cu accidente vasculare cerebrale dintre care 275 au fost

accidente vasculare cerebrale hemoragice cu hematom intraparenchimatos - 69 de cazuri şi

1442 de accidente vasculare cerebrale ischemice din care pentru studiu, am selecţionat 27 de

pacienţi (grupa B).

5

Fig. 3 Pacienţi internaţi cu accidente vasculare cerebrale în perioada de 1 ianuarie 2007 – 31 decembrie 2007;

Grupa B

Accidente

vasculare

cerebrale

ischemice; 1442;

84%

Accidente

vasculare

cerebrale

hemoragice cu

hematom

intraparen-

chimatos; 275;

16%

Accidente vascularecerebrale hemoragice cuhematom intraparen-chimatosAccidente vascularecerebrale ischemice

Tabel 2

Pacienţi internaţi cu accidente vasculare cerebrale în perioada de 1 ianuarie 2007 – 31 decembrie 2007

Nr pacienţi

Accidente vasculare cerebrale hemoragice cu hematom intraparenchimatos 275 Accidente vasculare cerebrale ischemice 1442 Total internari cu accidente vasculare cerebrale 1717

În perioada 1 ianuarie 2008–31 decembrie 2008 în cele două clinici de Neurologie au

fost internaţi 1849 de bolnavi cu accidente vasculare cerebrale, dintre care 291 au fost

accidente vasculare cerebrale hemoragice cu hematom intraparenchimatos - 70 de cazuri şi

1558 de accidente cerebrale ischemice, din care am ales 27 de pacienţi pentru studiu

(grupa C).

Fig. 4 Pacienţi internaţi cu accidente vasculare cerebrale în perioada de 1 ianuarie 2008 – 31 decembrie 2008;

Grupa C

Accidente vasculare cerebrale

ischemice; 1558; 84%

Accidente vasculare cerebrale

hemoragice cu hematom

intraparen-chimatos; 291; 16%

Accidente vasculare cerebralehemoragice cu hematomintraparenchimatosAccidente vasculare cerebraleischemice

Tabel 3

Pacienţi internaţi cu accidente vasculare cerebrale în perioada de 1 ianuarie 2008 – 31 decembrie 2008

Nr pacienţi

Accidente vasculare cerebrale hemoragice cu hematom intraparenchimatos 291 Accidente vasculare cerebrale ischemice 1558 Total internari cu accidente vasculare cerebrale 1849

6

În primele 3 luni ale anului 2009 în cele două clinici de Neurologie au fost internaţi

557 de bolnavi cu accidente vasculare cerebrale , dintre care 85 au fost accidente vasculare

cerebrale hemoragice cu hematom intraparenchimatos şi 472 de accidente cerebrale

ischemice, din care am ales 27 de pacienţi pentru studiu ( grupa D ).

Fig. 5 Pacienţi internaţi cu accidente vasculare cerebrale în primele 3 luni ale anului 2009;

Grupa D

Accidente

vasculare

cerebrale

ischemice; 472;

85%

Accidente

vasculare

cerebrale

hemoragice

cu hematom

intraparen-

chimatos; 85;

15%

Accidente vasculare cerebralehemoragice cu hematomintraparen-chimatosAccidente vasculare cerebraleischemice

Tabel 4

Pacienţi internaţi cu accidente vasculare cerebrale în primele 3 luni ale anului 2009

Nr pacienţi

Accidente vasculare cerebrale hemoragice cu hematom intraparenchimatos 85 Accidente vasculare cerebrale ischemice 472 Total internari cu accidente vasculare cerebrale 557

Cei 108 pacienţi din lotul martor au vârste asemănătoare cu lotul luat în studiu, cu

factori de risc asemănători, dar care nu au avut evoluţie spre demenţă.

Am notat antecedentele personale şi heredocolaterale patologice sugestive, cât şi date

privitoare la modul de viaţă al pacientului ( fumatul, consum de alcool ).

Am ales patologie cerebrală ischemică pentru că aceasta presupune o mai bună sistematizare

clinică şi imagistică în funcţie de terenul afectat.

Bolnavii au fost internaţi şi studiaţi în cele două clinici de Neurologie ale Spitalului Clinic de

Neuropsihiatrie Craiova, fiind selectaţi dintre cei internaţi în perioada 1 ianuarie 2006 – 31

decembrie 2008 primele 3 luni ale anului 2009.

7

5.2.2. METODELE DE STUDIU

În cadrul evaluăriii cazurilor integrate în studiu s-au urmărit itemii următori:

• Antecedente, evidenţierea factorilor de risc;

• Examinarea cognitivă clinică şi a stării de sănătate mintală care trebuie să cuprindă

examinarea atenţiei şi a capacităţii de concentrare, evaluarea capacităţii de orientare,

a memoriei de scurtă şi lungă durată, a praxiei, limbajului şi funcţiilor de execuţie.

• Examenul clinic general este obligatoriu si s-a axat pe patologia asociată bolii

cerebrovasculare ischemice şi psihice, reţinându-se acele date sugestive ca factori de

risc sau implicate în patogenia accidentului vascular cerebral ischemic sau

demenţelor.

• Examenul neurologic este obligatoriu şi necesar pentru orientarea diagnosticului.

• Examenul psihiatric poate depista tulburări noncognitive: simptome psihiatrice şi de

comportament adeseori prezente din primele stadii evolutive, incluzând depresia şi

fenomene psihotice, stări confuzionale, episoade obsesive, anxietate, iritabilitate,

dezinhibiţie, agitaţie.

• Examenul neuropsihilogic trebuie să facă parte din examinare în cazurile de demenţă

uşoară sau probabilă, cu aplicarea de teste pentru aprecierea declinului cognitiv şi

scale specifice pentru evaluarea depresiei care poate mima o demenţă sau se poate

asocia unei demenţe.

Dintre aceste teste am efectuat M.M.S.E. (Mini Mental State Examination).

Pentru tulburările psihiatrice (de dispoziţii, perceptuale şi de gândire) şi de comportament cel

mai utilizat este inventarul neuropsihiatric (neuropsychiatric inventory, NPI).

Evaluarea funcţiei cognitive prin teste neuropsihologice este foarte importantă pentru

diagnostic.

Prin examenul neuropsihologic, dar şi printr-o anamneza minuţioasă şi un examen

clinic complet se poate diferenţia demenţa de tip cortical în care predomină tulburarea de

memorie, afectarea limbajului şi praxiei, de demenţa de tip subcortical, caracterizată prin

bradifrenie şi tulburări de comportament, cu modificarea structurii de personalitate.

Demenţa Alzheimer este o demenţă de tip cortical, iar demenţa vasculară se poate

manifesta atât cortical cât şi subcortical.

• Analize de laborator – obligatoriu cele uzuale: hemoleucograma, VSH, uree,

glicemie, creatinină, lipidograma (HDL, LDL), transaminaze, ionogramă sanguină. În

unele cazuri selecţionate de anamneză şi examen clinic se pot efectua şi teste genetice

pentru identificarea bolii Alzheimer precoce familiale, a CADASIL, care au la origine

mutaţii genetice.

8

• Examenul lichidului cefalorahidian (biochimic şi celularitate) – în boala Alzheimer

peptidul Aβ42 are un nivel scăzut iar proteina tau un nivel crescut în LCR comparativ

cu subiecţii de aceeaşi vârstă, dar sănătoşi.

• Investigaţiile neuroimagistice ar trebui să facă parte dintr-un diagnostic complet, fiind

util în special pentru excluderea altor patologii cerebrale şi pentru a ajuta la stabilirea

diagnosticului de demenţă. Investigaţia imagistică are în principal rolul de a exclude

alte patologii cerebrale, pentru a ajuta la stabilirea tipului de tulburare cât şi a sprijinii

diagnosticul tipului de demenţă neurodegenerativă (de ex. – în boala Alzheimer,

atrofia cerebrală predominantă la nivelul hipocampului şi a lobului temporal; în

demenţa vasculară evidenţierea leziunilor vasculare şi a tipului acestora etc.).

Sunt însă şi situaţii în care simptomatologia este clinic evidentă pentru boala

Alzheimer dar CT-ul nu este modificat pentru vârsta pacientului. De asemenea investigaţiile

neuroimagistice nu sunt absolut necesare pentru diagnosticul bolii Alzheimer într-un stadiu

deja avansat al bolii, cu manifestări clinice severe. Pentru diagnosticul bolii Alzheimer

trebuie folosite criteriile DSM-IV-TR, fie criteriile NINCDS-ADRDA (National Institute off

Neurologic, Communicative Disorders and Stroke-Alzheimer’s disease and related Disorders

Association).

Pentru diagnosticul demenţei vasculare trebuie folosită scala ischemică Hachinski sau

criteriile NINDS – AIRENS (Naţional Institute of Neurological Disorders and Stroke –

Association Internationale pour la Recherche et l’Enseignement en neurosciences).

5.2.3. INVESTIGAREA NEUROPSIHOLOGICĂ SCALA DE EVALUARE

MINI MENTAL STATE EXAMINATION (M.M.S.E.)

Mini Mental State Examination (M M S E).

Este un test scurt, standardizat, care evaluează domenii ca: orientarea, memoria de

scurtă durată, atenţia, concentrarea, memoria de lungă durată, receptarea limbajului.

Fiecare greşeală va fi notată cu 0, fiecare răspuns bun va primi câte un punct.

- Orientarea (maxim 10 puncte).

1. În ce anotimp suntem?

2. În ce zi din săptămână suntem?

3. În ce dată suntem?

4. În ce an suntem?

5. În ce lună suntem?

6. În ce judeţ suntem ?

9

7. În ce oraş suntem?

8. În ce ţară ne aflam?

9. Care este numele străzii unde ne aflăm acum?

10. La ce etaj suntem?

- Limbaj / denumire (maxim 2 puncte).

11. Ce este acesta? (îi arătăm subiectului un creion)

12. Ce este acesta? (îi arătăm un ceas)

- Limbaj / repetare (maxim 1 punct)

13. Repetaţi după mine: Nici un dacă şi sau dar.

- Memoria de scurtă durată (maxim 3 puncte).

14. I se spune subiectului: “ Am să vă numesc 3 obiecte. După ce le-am numit,

încercaţi să le repetaţi.

Încercaţi să le reţineţi, pentru că peste câteva minute vă voi întreba din nou despre

ele”.

I se vor enumera 3 obiecte (spre ex. ceas, bănuţ, barcă).

- Atenţia, puterea de concentrare (maxim 5 puncte).

15. Este rugat să dea rezultatul la scăderi succesive:

100 - 7…………

- Memoria / amintirea (maxim 3 puncte).

16. Este rugat să repete cele 3 cuvinte pe care i le-am enumerat anterior.

- Cititul (maxim 1 punct).

17. “Citiţi această pagină şi face-ţi ce scrie acolo”

Pe pagină va scrie „ Închideţi ochii”

- Praxia spaţială constructivă (maxim 1 punct).

18. Este rugat să deseneze o figură geometrică după model.

- Scrierea (maxim 1 punct).

19. I se cere să scrie o propoziţie coerentă pe o coală de hârtie. Propoziţia trebuie să

aibă subiect şi predicat.

Comenzi cu mai multe trepte (maxim 3 puncte).

20. Vă dau o coală de hârtie. Vă rog să o luaţi în mâna dreaptă.

Îndoiţi coala la mijloc şi apoi puneţi-o pe podea.

10

ANALIZA STATISTICĂ

Analiza statistică din această teză a vizat două obiective:

• Statistica descriptivă corespunzătoare grupelor de pacienţi –tabelarea şi vizualizarea

datelor;

• Inferenţa statistică având ca scop comparația pe baza testului statistic z (de comparaţie

a proporţiilor) a diferitelor tipologii între lotul de studiu şi lotul martor.

Pentru analiza datelor s-a utilizat:

� Modulul de vizualizare grafică din cadrul programului Microsoft Excel 2007, pentru

partea de statistică descriptivă;

� Modulul Data Analysis (Analysis ToolPack) din cadrul programului Microsoft Excel

2007, pentru partea de inferenţă statistică.

6.1. Statistica descriptivă

Statistica descriptivă are scopul, utilizând diferite metode specifice, să rezume un

mare număr de observaţii privind un grup (lot) de obiecte/subiecţi, punând astfel în evidenţă

principalele lor caracteristici. Există două mari metode de a atinge acest scop: fie utilizând

reprezentarea grafică, care este mai sugestivă dar mai săracă în informaţii, fie utilizând tabele

care cuprind principalele caracteristici statistice ale populaţiei respective. Indiferent de modul

de prezentare, este vorba de reprezentarea variabilităţii unor date statistice. Această

variabilitate poate fi una cu cauze cunoscute, o variabilitate ‚deterministă’ care este descrisă

statistic pentru a o pune mai bine în evidenţă şi a o cuantifica precis, sau poate fi o

variabilitate cu cauze doar bănuite sau chiar necunoscute -variabilitatea ‚aleatorie’- şi care,

folosind Statistica, se speră a fi clarificată cauzal.

Indiferent de tipul de date, putem uza de reprezentarea lor grafică pentru a le ilustra

vizual cu un foarte mare impact asupra celui căruia îi este prezentată, cu toate că această

reprezentare este mai săracă în informaţii decât tabelele numerice. Totuşi, privită ca o primă

luare de contact cu analiza datelor şi permiţând identificarea rapidă a anumitor caracteristici

sau relaţii ale acestora, reprezentarea grafică rămâne un mijloc eficient în statistica

descriptivă.

Reprezentarea grafică se poate face utilizând diferite diagrame/grafice.

Să considerăm, mai întâi, cazul datelor calitative. Astfel de date pot fi reprezentate

grafic cu ajutorul diferitelor diagrame formate din bastoane verticale sau orizontale

(histograme), cercuri, elipse, etc., bi- sau tri-dimensionale, plecând de la partiţia populaţiei pe

care o induce acest tip de date, prin intermediul frecvenţei fiecărei categorii în parte.

11

La reprezentarea grafică în cazul unor date numerice, întâlnim cele două moduri

corespunzătoare felului datelor: discrete sau continue. În cazul datelor discrete, reprezentarea

grafică este asemănătoare cazului datelor calitative, cu toate că există o diferenţă

fundamentală. În acest caz, dacă considerăm diagramele cu bastoane, lungimea acestora are o

semnificaţie numerică precisă. Concret, în această diagramă, pe axa ordonatelor sunt

reprezentate valorile variabilei (datei) discrete, în timp ce pe axa absciselor este reprezentată

frecvenţa relativă a apariţiei fiecărei valori. Este ceea ce se numeşte o histogramă a frecvenţei

relative cu bastoane orizontale. Problema se complică atunci când este vorba de date

numerice continue. Aici, pentru trasarea unei histograme, este necesară împărţirea datelor

numerice în anumite clase (intervale), cărora să le corespundă pe cealaltă axă frecvenţa

relativă de apariţie (sau numărul de observaţii), corespunzătoare fiecărei clase.

6.2. Inferenţa statistică

Ideea de bază în inferenţa statistică este aceea de a ‚infera’ adică de a trage o

concluzie plecând de la un anumit fapt sau situaţie. Practic, cele mai multe serii statistice

provin, ca eşantioane, din populaţii mult mai mari şi care nu pot fi studiate în totalitatea lor.

Plecând de la proprietăţile constatate pe un asemenea eşantion, reprezentat de seria statistică

dată, se încearcă extinderea acestora la întreaga populaţie statistică din care provine

eşantionul, precizând în acelaşi timp şi gradul de încredere care poate fi acordat unei astfel de

generalizări. Aceste generalizări privesc estimările punctuale sau prin intervale de încredere

ale principalilor parametri statistici sau verificarea anumitor ipoteze propuse şi care se obţine

prin testare.

Unul din conceptele de bază în inferenţa statistică este reprezentată de noţiunea de

ipoteză statistică. Concret, este vorba de ipoteze privind repartiţii de probabilitate, valoarea

unor parametri statistici sau legăturile dintre aceştia, plecând de la observaţiile făcute pe un

eşantion din populaţie. În acest caz, verificarea sau testarea unei ipoteze statistice se face pe

baza informaţiilor de sondaj.

În principiu, o testare statistică (adică verificarea statistică a unei ipoteze) se bazează

pe confruntarea a două ipoteze:

� Ipoteza nulă H0, care afirmă că nu există nici o diferenţă semnificativă între datele

comparate, diferenţa obţinută datorându-se doar întâmplării, cu alte cuvinte această

ipoteză se referă la faptul că, în contextul respectiv, avem o situaţie normală. În cazul a

două eşantioane, în contextul comparării anumitor parametri, ipoteza nulă afirmă că

ambele eşantioane aparţin aceleaşi populaţii, deci diferenţa între parametrii respectivi este

nulă.

12

� Ipoteza alternativă H1, care afirmă contrariul ipotezei nule, adică efectul comparaţiei este

nenul, deci există diferenţe semnificative, nedatorate hazardului, privind datele

considerate.

Care este riscul de a respinge ipoteza nulă, ea fiind totuşi adevărată? Sau riscul de a o

accepta, până la urmă dovedindu-se falsă? Pentru a răspunde la aceste întrebări, se consideră

trei noţiuni importante în testarea ipotezelor statistice, primele două precizând cele două

tipuri de erori ce pot fi făcute, iar a treia privind puterea testului statistic:

1. Riscul de prima speţă sau eroarea de prima speţă, notat α, este probabilitatea ca să

respingem ipoteza nulă, atunci când ea este adevărată.

2. Riscul de speţa a doua, notat β, se referă la probabilitatea de a accepta ipoteza nulă,

atunci când ea este falsă.

3. Puterea testului, notată π şi egală cu 1 - β, reprezintă probabilitatea de a respinge ipoteza

nulă, atunci când este falsă, cu alte cuvinte, decizia luată este bună.

Procedura de testare constă, în principiu, în maximizarea puterii sale, echivalentă cu

minimizarea riscului de speţă a doua, atunci când riscul de prima speţă este limitat a priori

arbitrar.

După stabilirea ipotezei nule care presupune, în principiu, că nu există nici o

diferenţă semnificativă în comparaţia făcută, se trece la interpretarea rezultatului obţinut după

procesarea datelor. În acest context interesează următoarea chestiune importantă: „care este

probabilitatea de a fi obţinut rezultatul respectiv, dacă ipoteza nulă ar fi adevărată?” Această

probabilitate este îndeobşte cunoscută ca valoarea p sau nivelul de semnificaţie p. Cu cât p

este mai mic cu atât mai neverosimilă este ipoteza nulă H0.

Ceea ce facem prin testarea statistică este să calculăm probabilitatea ca efectul observat să

aibă loc cu condiţia ca ipoteza nulă să fie adevărată. În concluzie, p măsoară efectul

hazardului asupra experimentului statistic, presupunând ipoteza nulă adevărată, deci

probabilitatea că s-a obţinut o anumită diferenţă, eşantionul fiind presupus ca reprezentativ

pentru populaţia originară. Valoarea standard a nivelului p este 0, 05.

Din partea de inferenţă statistică am utilizat testu z de comparaţie a două proporţii

(procentaje). Pentru aceasta, se consideră următorii parametri statistici:

� Proporţia P1 pentru primul grup;

� Proporţia P2 pentru al doilea grup.

� Mărimea N1 a primului grup.

� Mărimea N2 a celui de-al doilea grup.

13

Valoarea corespunzătoare p a nivelului de semnificaţie statistică a fost calculat apoi

pe baza valorii statisticii Z, dată de formulele:

|Z|=√[(N1*N2)/(N1+N2)]*|P1-P2|/√(p*q),

unde:

p=(p1*N1+p2* N2)/(N1+N2),

q=1- p,

pentru N1 + N2 – 2 grade de libertate.

Cele două ipoteze statistice corespunzătoare acestei comparaţii sunt date de:

• Ipoteza nulă H0: P1 = P2;

• Ipoteza alternativă H1: P1 ≠≠≠≠ P2.

Tratamentul accidentului vascular cerebral ischemic

7.1 Tratament medical

Tratamentul medical al accidentului vascular ischemic este şi la ora actuală în

permanentă schimbare. Gravitatea accidentului vascular cerebral ischemic determinată atât

de rata mare a mortalităţii cât şi prin gradul ridicat de invaliditate al supravieţuitorilor impune

aplicarea unor măsuri profilactice care să vizeze în primul rând factorii de risc ai acestor

afecţiuni.

7.1.1 Măsurile profilactice vor avea în vedere factorii de risc inrucât aceştia se

condiţionează reciproc. Se vor adopta măsuri de combatere a factorilor de risc generali, iar în

cazul apariţiei A.I.T., bolnavii vor fi investigaţi cu atenţie şi li se vor aplica toate măsurile

terapeutice pentru prevenirea unui eveniment mai grav.

7.1.1.1 Măsuri de combatere a aterosclerozei

Terapia şi mai ales profilaxia aterosclerozei reprezintă aspectele cele mai importante

în limitarea apariţiei accidentului vascular cerebral. Ţinând seama de faptul că marea

majoritate a accidentelor vasculare cerebrale ischemice apar pe fond de ateroscleroză, se

impune luarea unor măsuri timpurii de profilaxie a acestor afecţiuni şi aplicarea unui

tratament adecvat pe măsura posibilităţilor actuale, atunci când această afecţiune a fost

14

depistată. Măsurile igieno-dietetice se referă în primul rând la scăderea lipidelor serice în

general, şi a colesterolemiei în special prin instituirea unui regim alimentar hipolipidic,

hipoglucidic şi bogat în acizi graşi nesaturaţi, precum şi prin evitarea sedentarismului. De

asemenea medicaţia cu acţiune asupra peretelui vascular - Tarosin – oferă bune premize în

tratamentul aterosclerozei.

7.1.1.2 Tratamentul hipertensiunii arteriale sub un control riguros al valorilor

tensionale a dus în mod evident la scăderea morbidităţii prin boli cerebrovasculare ischemice.

Scăderea tensiunii arteriale trebuie făcută cu prudenţă, însă cu perseverenţă, până la

valori cuprinse într-o zonă de securitate în care maxima nu depăşeşte 180 mmHg, indiferent

de vârstă. Se vor folosi hipotensoare cu efecte moderate în combinaţie cu diuretice. Se caută

combinaţia care asigură o tensiune arterială constantă, la valori corespunzătoare vârstei şi

bine suportate de bolnav. Mai utilizate sunt produsele active pe sistemul renină-angiotensină,

inhibitori ai enzinei de conversie a angiotensinei care scad tensiunea arterială şi cresc aportul

de sânge şi oxigen spre diverse organe.

La vârste mai înaintate este util ca maxima să nu scadă sub 140 – 160 mmHg, ştiut

fiind că autoreglarea circulaţiei cerebrale la hipertensivi se realizează la valori mai înalte ale

tensiunii arteriale, existând pericolul apariţiei fenomenelor ischemice la bolnavii care

prezintă stenoze ale arterelor cu destinaţie cerebrală. Nu se vor neglija regimul alimentar

hiposodat şi evitarea conflictelor psihice şi eforturile fizice excesive.

7.1.1.3 Tratamentul bolilor cardiace.

Se consideră că majoritatea cazurilor de accidente vasculare cerebrale ischemice au la

bază o afecţiune cardiacă. Dintre bolile cardiace prezente în antecedentele accidentelor

vasculare cerebrale ischemice, trei sunt cele mai frecvent întâlnite şi influenţează

semnificativ prognosticul: cardiopatiile ischemice, valvulopatiile reumatice şi tuburările de

ritm. Se impune un tratament corespunzător al acestor boli cardiace ca măsură eficace de

prevenire a accidentului vascular ischemic.

7.1.1.4 Tratamentul altor afecţiuni.

Diabetul zaharat – reprezintă o afecţiune frecvent întâlnită la cazurile cu boli

cerebrovasculare ischemice. Tratamentul corect al diabetului zaharat asigură în primul rând

profilaxia arteriopatiei diabetice, care odată instalată are repercusiuni cardiace, renale si

cerebrale foarte importante.

15

Afecţiunile renale – fie că sunt de sine stătătoare, fie că sunt asociate hipertensiunii

arteriale, diabetului zaharat sau bolilor de colagen, trebuie depistate la timp şi tratate cu toata

atenţia, întrucât compromiterea excreţiei întunecă evident viitorul bolnavilor candidaţi la boli

cerebrovasculare.

7.1.2 Tratamentul curativ.

Aplicarea măsurilor terapeutice curative medicale va trebui să ţină seama de mai

mulţi factori, dintre care amintim pe cei mai importanţi: forma clinică, gravitatea leziunilor,

existenţa în antecedente a altor accidente vasculare cerebrale, starea celorlalte organe şi

aparate.

În formele grave se impune, în primul rând, aplicarea acelor măsuri terapeutice care

să salveze viaţa bolnavului. Concomitent vom avea în vedere stoparea procesului patologic

arterial şi cerebral, prevenirea şi tratarea complicaţiilor şi declanşarea cât mai precoce cu

putinţă a procedeelor de recuperare a sechelelor neuromotorii şi neuropsihice.

Complexul de măsuri terapeutice care se va aplica va ţine seama şi de un element

foarte important şi anume prevenirea repetării altor evenimente cerebrale ischemice.

7.1.2.1 Tratamentul general

Bolnavii cu accidente vasculare cerebrale ischemice grave, cu deficite neurologice

mari şi stare de comă, vor fi consideraţi ca mari urgenţe şi internaţi în servicii de terapie

intensivă. Imediat după debutul atacului vascular tensiunea arterială va fi scăzută lent cu

ajutorul hipotensoarelor şi diureticelor. Apoi tensiunea arterială se va menţine în zone de

securitate - 160-180 mmHg maxima, 80-100 mmHg minima, atât în cursul tratamentului

spitalicesc cât şi la domiciliu. S-a remarcat o scădere a frecvenţei noilor atacuri cerebrale la

cazurile de accidente vasculare ischemice dacă tensiunea diastolică va fi menţinută sub 100

mmHg.

7.1.2.2 Tratamentul anticoagulant

Aplicarea tratamentului anticoagulant în diferite forme de accidente vasculare

cerebrale ischemice continuă să reprezinte un subiect de discutie.

- Atacurile ischemice complete (infactele cerebrale) nu beneficiază de tratament

anticoagulant de scurtă sau de lungă durată.

- Atacurile ischemice în evoluţie (progresive sau regresive) specifice stenozelor

arteriale carotidiene beneficiază de tratament anticoagulant atât în faza acută, cât şi în

perioada următoare minimum un an.

16

Se consideră că un tratament anticoagulant bine condus sub un control riguros al testelor

de coagulare, poate opri evoluţia unui astfel de atac spre un infact cerebral.

- Atacurile ischemice tranzitorii beneficiază de tratament anticoagulant. Acest

tratament are în vedere, în primul rând, profilaxia altor atacuri ischemice. Unele

complicaţii hemoragice au determinat pe unii autori să fie mai rezervaţi faţă de

tratamentul anticoagulant şi să prefere tratamentul cu inhibitori ai agregării

plachetare.

Tratamentul anticoagulant este contraindicat la toate cazurile cu infacte cerebrale

mari, indiferent de natura lor (trombotică sau embolică) cât şi la toate cazurile cu

hipertensiune arteriala (180-100 mmHg).

Deci tratamentul anticoagulant este eficace şi necesar în cazuri bine selecţionate, atât

în faza acută, cât şi în fazele tardive ale aceloraşi forme de accidente vasculare ischemice

(trombotice sau embolice)

7.1.2.3 Tratamentul edemului cerebral

Tratamentul edemului cerebral constituie un deziderat de primă importanţă, ştiut fiind

că, prin leziunile secundare pe care le poate determina în trunchiul cerebral, edemul cerebral

pune serios în pericol viaţa bolnavului.

Tratamentul depletiv cerebral se poate realiza prin :

- soluţii hipertonice – manitol 20 % - efectele cele mai bune ale manitolului au fost

obţinute în cazurile în care acesta a fost administrat în doze mici şi repetate.

- Diureticele – de tipul furosemidului – reuşesc să reduca edemul cerebral, cu atât mai

mult cu cât se pare că efectul de rebound nu se instalează.

Ameliorarea circulaţiei cerebrale se poate obţine prin activarea circulaţiei colaterale,

favorizarea microcirculaţiei şi scăderea presiunii craniene.

Măsuri pentru activarea metabolismului cerebral : Piracetamul şi Crebrolyzin – prin

acţiunea de stimulare a metabolismului cerebral înbunătăţesc funcţiile asociative.

17

REZULTATELE CERCETĂRII

8.1 LOTUL DE STUDIU

Pentru o mai bună sistematizare lotul de studiu N=108, a fost divizat în 4 grupe

(subloturi), în funcţie de modalitatea de instalare a accidentului vascular cerebral ischemic şi

intensitatea pierderii cunoştiinţei. Repartizarea în subloturi a fost făcută prin selecţia

cazurilor.

În aceeaşi modalitate s-a procedat în analiza lotului martor, N1=108 pacienţi. • Grupa A – 27 de cazuri. (fără pierderea cunoştiinţei)

• Grupa B – 27 de cazuri. (cu pierderea cunoştiinţei pe o durată sub 60 minute)

• Grupa C – 27 de cazuri. (cu pierderea cunoştiinţei între 60 şi 180 minute)

• Grupa D – 27 de cazuri. (stare comatoasă)

8.2. LOTUL MARTOR

8.2.1 Repartiţia lotului N1 (lot martor N1=108 cazuri) pe grupe de lucru

(subloturi)

8.2.1.1 Grupa A1 – 27 de pacienţi

- 15 pacienţi au fost fără pierderea stării de cunoştiinţă

- 2 pacienţi au fost cu pierderea stării de cunoştiinţă de 60 de minute

- 2 pacienţi au fost cu pierderea stării de cunoştiinţă de 180 de minute

- 8 pacienţi au fost cu stare comatoasă.

Fig. 10 Repartiţia cazurilor din lotul martorîn funcţie de pierderea stării de cunoştiinţă;

Grupa A1

Cu pierderea stării de

cunoştiinţă de 60 de minute;

2; 7%

Cu pierderea stării de

cunoştiinţă de 180 de minute;

2; 7%

cu stare comatoasă; 8;

30%

Fără pierderea stării de

cunoştiinţă; 15; 56%

Fără pierderea stării de cunoştiinţă

Cu pierderea stării de cunoştiinţă de60 de minuteCu pierderea stării de cunoştiinţă de180 de minutecu stare comatoasă

18

Tabel 9

În funcţie de starea de cunoştiinţă Nr. de cazuri fără pierderea stării de cunoştiinţă 15 cu pierderea stării de cunoştiinţă de 60 de minute 2 cu pierderea stării de cunoştiinţă de 180 de minute 2 cu stare comatoasă 8

8.2.1.2 Grupa B1 – 27 de pacienţi

- 8 pacienţi au fost fără pierderea stării de cunoştiinţă

- 9 pacienţi au fost cu pierderea stării de cunoştiinţă de 60 de minute

- 10 pacienţi au fost cu stare comatoasă

Fig. 11 Repartiţia cazurilor din lotul martorîn funcţie de pierderea stării de cunoştiinţă;

Grupa B1

Cu pierderea

stării de

cunoştiinţă de 60

de minute; 9;

33%

Cu stare

comatoasă; 10;

37%

Fără pierderea

stării de

cunoştiinţă; 8;

30%

Fără pierderea stării decunoştiinţă

Cu pierderea stării decunoştiinţă de 60 de minute

Cu stare comatoasă

Tabel 10

În funcţie de starea de cunoştiinţă Nr. de cazuri fără pierderea stării de cunoştiinţă 8 cu pierderea stării de cunoştiinţă de 60 de minute 9 cu stare comatoasă 10

8.2.1.3 Grupa C1 – 27 de cazuri

- 16 pacienţi au fost fără pierderea stării de cunoştiinţă

- 5 pacienţi au fost cu pierderea stării de cunoştiinţă de 180 de minute

- 6 pacienţi au fost cu stare comatoasă

19

Fig. 12 Repartiţia cazurilor din lotul martorîn funcţie de pierderea stării de cunoştiinţă;

Grupa C1

Cu pierderea

stării de

cunoştiinţă de 60

de minute; 5; 19%

Cu stare

comatoasă; 6;

22%

Fără pierderea

stării de

cunoştiinţă; 16;

59%

Fără pierderea stăriide cunoştiinţă

Cu pierderea stării decunoştiinţă de 60 deminuteCu stare comatoasă

Tabel 11

În funcţie de starea de cunoştiinţă Nr. de cazuri fără pierderea stării de cunoştiinţă 16 cu pierderea stării de cunoştiinţă de 180 de minute 5 cu stare comatoasă 6

8.2.1.4 Grupa D1 – 27 de cazuri

- 17 pacienţi au fost cu pierderea stării de cunoştiinţă de 60 de minute

- 10 pacienţi au fost cu pierderea stării de cunoştiinţă de 180 de minute

Fig. 13 Repartiţia cazurilor din lotul martorîn funcţie de pierderea stării de cunoştiinţă;

Grupa D1

Cu pierderea

stării de

cunoştiinţă de

180 de minute;

10; 37%

Cu pierderea

stării de

cunoştiinţă de 60

de minute; 17;

63%

Cu pierderea stării decunoştiinţă de 60 deminute

Cu pierderea stării decunoştiinţă de 180 deminute

Tabel 12

În funcţie de starea de cunoştiinţă Nr. de cazuri cu pierderea stării de cunoştiinţă de 60 de minute 17 cu pierderea stării de cunoştiinţă de 180 de minute 10

20

DISCUTAREA REZULTATELOR

9.1 Studiul comparativ al rezultatelor între grupele lotului de studiu N=108 şi grupele lotului martor N1=108

9.1.1 Analiza comparativă a rezultatelor între grupele A şi A1 în funcţie de evoluţia neurologică

6

10

12

14

9

3

0

5

10

15

Nu

măr

de

cazu

ri

Evoluţia neurologică

Fig. 71 Repartiţia cazurilor în funcţie de

evoluţia neurologică; Grupa A - A1

Lot studiu

Lot martorLot studiu 6 12 9

Lot martor 10 14 3

Buna Medie Proasta

Evoluţia neurologică prezintă importanţă în evaluarea deteriorării cognitive. În studiul

nostru, la nivelul grupei de studiu A (accident vascular ischemic şi evoluţie spre demenţă,

fără pierdere de cunoştiinţă) se remarcă faptul că evoluţia neurologică proastă a fost de 3 ori

mai frecventă decât în cazul grupei martor A1 (accident vascular ischemic, fără evoluţie spre

demenţă, fără pierdere de cunoştiinţă). Evoluţia bună şi medie a fost dominantă în cadrul

lotului martor. (Fig. 71)

Nivelul de semnificatie statistica p este semnificativ statistic in ceea ce priveste

evolutia neurologica proasta. (Tab. 78)

* Grupele (subloturile) fiecărui lot au fost selectate în funcţie de modalitatea de

instalare a accidentului vascular cerebral ischemic şi intensitatea pierderii cunoştiinţei.

21

9.1.2 Analiza comparativă a rezultatelor între grupele B şi B1 în

funcţie de evoluţia neurologica

7

12

6

11

14

4

0

5

10

15

Nu

r d

e

ca

zu

ri

Evoluţia neurologică

Fig. 72 Repartiţia cazurilor în funcţie de

evoluţia neurologică; Grupa B - B1

Lot studiu

Lot martor

Lot studiu 7 6 14

Lot martor 12 11 4

Buna Medie Proasta

La nivelul grupei de studiu B (accident vascular ischemic cu pierderea stării de

cunoştiinţă) evoluţia neurologică proastă a fost de 3,5 ori mai frecventă decât în cazul grupei

B1 lot martor. Evoluţia neurologică bună şi medie a fost dominantă în cadrul lotului martor

grupa B1 (Fig. 72).

Nivelul de semnificaţie statistică p este semnificativ statistic în ceea ce priveşte

evoluţia neurologică proastă (Tab. 80).

9.1.3 Analiza comparativă a rezultatelor între grupele C şi C1 în

funcţie de evoluţia neurologică

6

13

810

13

4

0

5

10

15

Nu

măr

de

cazu

ri

Evoluţia neurologică

Fig. 73 Repartiţia cazurilor în funcţie de

evoluţia neurologică; Grupa C - C1

Lot studiu

Lot martor

Lot studiu 6 8 13

Lot martor 13 10 4

Buna Medie Proasta

22

La nivelul grupei de studiu C ( accident vascular ischemic cu pierderea stării de

cunoştiinţă sub 180 min ) evoluţia neurologică proastă este de 3 ori mai frecventă în lotul de

studiu grupa C dacât în lotul martor grupa C1, iar evoluţia neurologică medie şi bună este

mai mare la nivelul grupei C1 lot martor (fig. 73).

Nivelul de semnificaţie statistică p este semnificativ statistic atât în ceea ce priveşte

evoluţia neurologică proastă, cât şi evoluţia neurologică medie şi bună (Tab. 82).

9.1.4 Analiza comparativă a rezultatelor între grupele D şi D1 în funcţie de evoluţia neurologică

5

11 11

9

11

7

0

2

4

6

8

10

12

Nu

r d

e c

azu

ri

Evoluţia neurologică

Fig. 74 Repartiţia cazurilor în funcţie de

evoluţia neurologică; Grupa D - D1

Lot studiu

Lot martorLot studiu 5 11 11

Lot martor 11 9 7

Buna Medie Proasta

La nivelul grupei de studiu D (stare comatoasă) comparativ cu grupa D1 lot martor

evoluţia neurologică bună a fost de 2 ori mai frecventă în lotul martor decât în lotul de studiu,

iar evoluţia neurologică medie şi proastă a fost mai frecventă în lotul de studiu.(Fig 74).

Nivelul de statistica p este nesemnificativ (Tab. 84).

9.1.5 Analiza rezultatelor pentru lotul de studiu N=108 privind evoluţia neurologică

o evoluţie neurologică bună – 24 de cazuri

o evoluţie neurologică medie – 37 de cazuri

o evoluţie neurologică proastă – 47 de cazuri

23

Fig. 75 Evoluţia neurologică la accidente de tipcerebral vascular ischemic

Medie; 37; 34%

Proastă; 47; 44%

Bună; 24; 22%

Bună

Medie

Proastă

Tabel 86

Evoluţia neurologică Numar de cazuri bună 24

medie 37 proastă 47

9.1.6 Analiza rezultatelor pentru lotul martor N1=108 privind

evoluţia neurologică

Din cele 108 cazuri:

- 46 de cazuri au avut evoluţie neurologică bună - 44 de cazuri au avut evoluţie neurologică medie - 18 cazuri au avut evoluţie neurologică proastă

Fig. 76 Repartiţia cazurilor din lotul martorîn funcţie de evoluţia neurologică;

Medie; 44; 41%

Proastă; 18; 17%

Bună; 46; 42%

Bună

Medie

Proastă

Tabel 87

Evoluţia neurologică Numar de cazuri bună 46

medie 44 proastă 18

24

9.2. REPARTIŢIA CAZURILOR DIN LOTUL DE STUDIU N=108 ÎN FUNCŢIE DE

EVOLUŢIA COGNITIVĂ.

LOT DE STUDIU

În ceea ce priveşte deficitul cognitiv la cei 108 pacienţi incluşi în lot avem următoarele

rezultate:

o deficit cognitiv uşor (MMSE ≥ 21) – 17 cazuri

o deficit cognitiv mediu (MMSE = 10-20) – 56 de cazuri

o deficit cognitiv sever (MMSE < 9) – 35 de cazuri.

Fig. 77 Cazuri de deficit cognitiv

Mediu; 56; 52%

Sever; 35; 32%

Uşor; 17; 16%

Uşor

Mediu

Sever

Tabel 88

Deficit cognitiv Numar de cazuri uşor MMSE ≥ 21 17

mediu MMSE = 10-20 56 sever MMSE < 9 35

25

Repartiţia cazurilor în funcţie de domiciliu

12

9

15

18

0

5

10

15

20

Nu

r d

e c

azu

ri

Mediul

Fig. 88 Repartiţia cazurilor în funcţie de domiciliu

Grupa A - A1

Lot studiu

Lot martorLot studiu 12 15

Lot martor 9 18

Rural Urban

La nivelul grupei de studiu A pacienţii din mediul rural au fost de 1,3 ori mai

numeroşi decât cei din grupa A1 lot martor, iar cei din mediul urban au fost de 1,2 ori mai numeroşi la nivelul lotului martor grupa A1 (Fig. 88)

1012

1715

0

5

10

15

20

Nu

r d

e c

azu

ri

Mediul

Fig. 89 Repartiţia cazurilor în funcţie de domiciliu

Grupa B - B1

Lot studiu

Lot martorLot studiu 10 17

Lot martor 12 15

Rural Urban

La nivelul grupei B de studiu au fost mai numeroşi pacienţii din mediul urban de 1,1

ori faţă de grupa B1 lot martor, iar în mediul rural au fost de 1,1 ori mai frecvent în lotul martor grupa B1 (Fig. 89)

26

15

1112

16

0

5

10

15

20

Nu

r d

e c

azu

ri

Mediul

Fig. 90 Repartiţia cazurilor în funcţie de domiciliu

Grupa C - C1

Lot studiu

Lot martorLot studiu 15 12

Lot martor 11 16

Rural Urban

La nivelul grupei de studiu C cazurile din mediul rural au fost de 1,3 ori mai frecvente

decât în grupa C1 lot martor, iar în ceea ce priveşte mediul urban cazurile au fost de 1,3 ori mai frecvente la nivelul grupei C1 lot martor (Fig. 90).

1314 14

13

0

5

10

15

Nu

măr

de

cazu

ri

Mediul

Fig. 91 Repartiţia cazurilor în funcţie de domiciliu

Grupa D - D1

Lot studiu

Lot martorLot studiu 13 14

Lot martor 14 13

Rural Urban

La nivelul grupei de studiu grupa D cazurile din mediul rural au fost de 1,07 ori mai

frecvente în grupa D1 lot martor faţă de grupa D lot studiu, iar în mediul urban cazurile au fost de 1,07 mai frecvente în grupa D lot studiu faţă de grupa D1 lot martor (Fig. 91)

27

9.5 REZULTATELE OBŢINUTE ÎN CEEA CE PRIVEŞTE STAREA DE

CUNOŞTIINŢĂ

9.5.1 ÎN LOTUL DE STUDIU DIN 108 PACIENŢI, AM OBŢINUT URMĂTOARELE

REZULTATE:

- 27 de pacienţi au fost fără pierderea stării de cunoştiinţă.

- 81 de pacienţi au fost cu pierderea stării de cunoştiinţă.

Fig. 92 Repartiţia cazurilor din lotul de studiuîn funcţie de pierderea stării de cunoştiinţă;

Cu pierderea stării

de cunoştinţă; 81;

75%

Fără pierderea

stării de cunoştinţă;

27; 25%

Fără pierderea stăriide cunoştinţăCu pierderea stării decunoştinţă

Tabel 99

În funcţie de starea de cunoştiinţă Nr. de cazuri fără pierderea stării de cunoştiinţă 27 cu pierderea stării de cunoştinţă 81 9.5.2 DIN LOTUL MARTOR DE 108 PACIENŢI AM OBŢINUT URMATOARELE

REZULTATE:

- 39 cazuri au fost fără pierderea stării de cunoştiinţă

- 28 de cazuri au fost cu pierderea stării de cunoştiinţă de 60 de minute

- 17 cazuri au fost cu pierderea stării de cunoştiinţă de 180 de minute

- 24 de cazuri au fost cu stare comatoasă.

Fig. 93 Repartiţia cazurilor din lotul martorîn funcţie de pierderea stării de cunoştiinţă;

Cu pierderea

stării de

cunoştinţă de 60

de minute; 28;

26%

Cu pierderea

stării de

cunoştiinţă de

180 de minute;

17; 16%

Cu stare

comatoasă; 24;

22%

Fără pierderea

stării de

cunoştinţă; 39;

36%

Fără pierderea stării decunoştinţăCu pierderea stării decunoştinţă de 60 de minuteCu pierderea stării decunoştiinţă de 180 de minuteCu stare comatoasă

28

Tabel 100

În funcţie de starea de cunoştiinţă Nr. de cazuri fără pierderea stării de cunoştiinţă 39 cu pierderea stării de cunoştiinţă de 60 de minute 28 cu pierderea stării de cunoştiinţă de 180 de minute 17 cu stare comatoasă 24

Repartiţia cazurilor în funcţie de pierderea stării de cunoştiinţă

27

39

27 28 27

17

27

24

0

5

10

15

20

25

30

35

40

Nu

r d

e c

azu

ri

Starea de cunoştiinţă

Fig. 94 Repartiţia cazurilor în funcţie de pierderea

stării de cunoştiinţă

Lot studiu 27 27 27 27

Lot martor 39 28 17 24

Fără

pierderea 60 min 180 min

Stare

comatoasă

În ceea ce priveşte numarul cazurilor fără pierderea stării de cunoştiinţă la nivelul

lotului martor au fost de 1,44 ori mai frecvente decât în lotul de studiu. Numărul cazurilor a fost aproximativ egal în ceea ce priveşte pierderea stării de cunoştiinţă sub 60 min. Pierderea stării de cunoştiinţă până la 180 min a fost mai frecventă de 1,59 ori în lotul de studiu faţă de lotul martor, iar cazurile cu stare comatoasă au fost de 1,9 ori mai frecvente la nivelul lotului de studiu comparativ cu lotul martor (Fig. 94).

29

REZULTATELE OBŢINUTE ÎN CEEA CE PRIVEŞTE VÂRSTA PACIENŢILOR

9.6. REPARTIŢIA CAZURILOR DIN LOTUL DE STUDIU ÎN FUNCŢIE DE

VÂRSTĂ.

9.6.1 LOTUL DE STUDIU

După un accident cerebral vascular ischemic, cele mai afectate cognitiv grupe de vârstă

au fost:

• 1 caz cu vârsta de 92 de ani. • 18 cazuri cu vârsta cuprinsă între 80 – 87 de ani. • 61 cazuri cu vârsta cuprinsă între 70 – 79 de ani. • 21 cazuri cu vârsta cuprinsă între 61 – 69 de ani. • 7 cazuri cu vârsta cuprinsă între 50 – 59 de ani.

Fig. 95 Repartiţia cazurilor din lotul de studiuîn funcţie de vârstă;

80 - 87 ani; 18;

17%

70 - 79 ani; 61;

57%

61 - 69 ani; 21;

19% 92 ani; 1; 1%

56 - 59 ani; 7; 6%

92 ani

80 - 87 ani

70 - 79 ani

61 - 69 ani

56 - 59 ani

Tabel 101

Vârsta Cazuri 92 1

80 – 87 18 70 – 79 61 61 – 69 21 56 – 59 7

30

9.6.2 LOTUL MARTOR

Din 108 cazuri - 21 de cazuri au avut vârsta cuprinsă între 81 – 86 de ani. - 48 de cazuri au avut vârsta între 70 – 79 de ani. - 27 de cazuri au avut vârsta cuprinsă între 63 – 69 de ani. - 12 cazuri au avut vârsta între 50 – 59 de ani.

Fig. 96 Repartiţia cazurilor din lotul martorîn funcţie de vârstă;

70 - 79 ani; 48;

45%

63 - 69 ani; 27;

25%

56 - 59 ani; 12;

11%

81 - 86 ani; 21;

19%

81 - 86 ani70 - 79 ani63 - 69 ani56 - 59 ani

Tabel 102

Vârsta Cazuri 81 – 86 21 70 – 79 48 63 – 69 27 56 – 59 12

31

Repartiţia cazurilor în funcţie de vârstă

14 4

6

17

10

47

1 00

5

10

15

20

Nu

r d

e

cazu

ri

Grupe de vârstă

Fig. 97 Repartiţia cazurilor în funcţie de vârstă

Grupa A - A1

Lot

studiuLot

Lot studiu 1 4 17 4 1

Lot martor 4 6 10 7 0

56-59 63-69 70-79 81-86 92 ani

La nivelul grupei A din lotul de studiu numărul cazurilor cu vârsta între 56-59 ani a

fost de 4 ori mai mic decât la nivelul grupei A1 lot martor. Numărul cazurilor din grupa de vârstă 63-69 de ani a fost de 1,5 ori mai mare la nivelul grupei A1 lot martor faţă de grupa A lot studiu. Grupa de vârstă 70-79 ani a fost de 1,7 ori mai frecventă la nivelul grupei A lot studiu faţă de grupa A1 lot martor. Grupa de vârstă 81-86 ani a fost de 1,7 ori mai frecventă la nivelul grupei A1 lot martor faţă de grupa A lot studiu. Cu vârsta de 92 de ani am avut un singur pacient la nivelul grupei A lot studiu (Fig. 97)

Nivel de semnificaţie statistică p nesemnificativ statistic.

13

75

16

13

3

6

0

5

10

15

20

Nu

r d

e c

azu

ri

Grupe de vârstă

Fig. 98 Repartiţia cazurilor în funcţie de vârstă

Grupa B - B1

Lot studiu

Lot martor

Lot studiu 1 7 16 3

Lot martor 3 5 13 6

55-57 60-69 70-79 80-89

La nivelul grupei B de studiu numărul cazurilor cu vârsta cuprinsă între 55-57 de ani

a fost de 3 ori mai mic decât la nivelul grupei B1 lot martor. Între 60-şi 69 de ani la nivelul grupei B de studiu am avut de 1,4 ori mai multe cazuri decât în grupa B1 lot martor. Grupa de vârstă 70-79 de ani la nivelul grupei B lot studiu au fost de 1,2 ori mai multe cazuri decât la nivelul grupei B1 lot martor. Între 80 şi 89 de ani au fost de 2 ori mai multe cazuri la nivelul grupei B1 lot martor decât la nivelul grupei B lot studiu (Fig. 98)

Nivel de semnificaţie statistică p nesemnificativ statistic.

32

5 54

7

1412

43

0

5

10

15

Nu

măr

de

cazu

ri

Grupe de vârstă

Fig. 99 Repartiţia cazurilor în funcţie de vârstă

Grupa C - C1

Lot studiu

Lot martor

Lot studiu 5 4 14 4

Lot martor 5 7 12 3

50-57 61-69 71-79 82-85

La nivelul grupei de studiu C numărul cazurilor cu vârsta între 50 şi 57 de ani a fost

egal cu numărul de cazuri din grupa C1 lot martor. Între 61 şi 69 de ani la nivelul grupei de studiu C numărul cazurilor a fost de 1,7 ori mai mic decât la nivelul grupei C1 lot martor. Între 71 şi 79 de ani la nivelul grupei de studiu C cazurile au fost de 1,1 ori mai frecvente decât la nivelul grupei C1 lot martor. Între 82 şi 85 ani la nivelul grupei C lot studiu numărul cazurilor a fost de 1,3 ori mai mare decât la nivelul grupei C1 lot martor. (Fig. 99)

Nivel de semnificaţie statistică p nesemnificativ.

6

9

1413

7

5

0

5

10

15

Nu

r d

e c

azu

ri

Grupe de vârstă

Fig. 100 Repartiţia cazurilor în funcţie de vârstă

Grupa D - D1

Lot studiu

Lot martor

Lot studiu 6 14 7

Lot martor 9 13 5

63-68 ani 70-79 ani 80-87 ani

La nivelul grupei de studiu D între 63 şi 68 de ani am avut de 1,5 ori mai puţine

cazuri decât la nivelul grupei D1 lot martor. În grupa de vârstă 70- 79 ani numărul cazurilor din grupa D lot studiu a fost aproape egal cu numărul cazurilor din grupa D1 lot martor. Între 80 şi 87 de ani la nivelul grupei de studiu D am avut de 1,4 ori mai frecvente cazuri decat la nivelul grupei D1 lot martor (Fig. 100)

Nivel de semnificaţie statistică p nesemnificativ.

33

9.7 REZULTATELE OBTINUTE IN CEEA CE PRIVESTE REPARTIŢIA PE SEXE 9.7.1 LOTUL DE STUDIU Din cele 108 cazuri:

- 61 de cazuri au fost bărbaţi - 47 de cazuri au fost femei

Fig. 101 Repartiţia cazurilor din lotul de studiuîn funcţie de sex;

Femei; 47; 44%

Bărbaţi; 61; 56%

Bărbaţi

Femei

Tabel 103

În funcţie de sex Bărbaţi Femei Nr. cazuri din lotul de studiu 61 47 9.7.2 LOTUL MARTOR Din cele 108 cazuri

- 47 de cazuri au fost bărbaţi - 61 de cazuri au fost femei

Fig. 102 Repartiţia cazurilor din lotul martorîn funcţie de sex;

Femei; 61; 56%

Bărbaţi; 47; 44%

Bărbaţi

Femei

Tabel 104

În funcţie de sex Bărbaţi Femei Nr. cazuri din lotul martor 47 61

34

Repartiţia cazurilor în funcţie de sex

13

1614

11

0

5

10

15

20

Nu

r d

e c

azu

ri

Repartiţia cazurilor în funcţie de sex

Fig. 103 Repartiţia cazurilor în funcţie de sex

Grupa A - A1

Lot studiu

Lot martor

Lot studiu 13 14

Lot martor 16 11

Barbaţi Femei

La nivelul grupei de studiu A numărul barbaţilor a fost de 1,23 ori mai puţin frecvent

decât la nivelul grupei A1 lot martor. Numărul femeilor a fost de 1,2 ori mai frecvent la nivelul grupei de studiu grupa A faţă de grupa A1 lot martor (Fig. 103)

14

17

13

10

0

5

10

15

20

Nu

r d

e c

azu

ri

Repartiţia cazurilor în funcţie de sex

Fig. 104 Repartiţia cazurilor în funcţie de sex

Grupa B - B1

Lot studiu

Lot

Lot studiu 14 13

Lot martor 17 10

Barbaţi Femei

La nivelul grupei de studiu B numărul barbaţilor a fost de 1,21 ori mai mic decât la

nivelul grupei B1 lot martor. Numărul femeilor a fost de 1,3 ori mai mare la nivelul grupei de studiu B faţă de grupa B1 lot martor (Fig. 104)

35

18

15

9

12

0

5

10

15

20

Nu

măr

de

cazu

ri

Repartiţia cazurilor în funcţie de sex

Fig. 105 Repartiţia cazurilor în funcţie de sex

Grupa C - C1

Lot studiu

Lot

Lot studiu 18 9

Lot martor 15 12

Barbaţi Femei

La nivelul grupei de studiu C numărul barbaţilor a fost de 1,2 ori mai mare decât la

nivelul grupei C1 lot martor. Numărul femeilor a fost de 1,3 ori mai mare la nivelul grupei C1 lotmartor decât la nivelul grupei C lot studiu (Fig. 105)

16

1311

14

0

5

10

15

20

Nu

r d

e c

azu

ri

Repartiţia cazurilor în funcţie de sex

Fig. 106 Repartiţia cazurilor în funcţie de sex

Grupa D - D1

Lot studiu

Lot

Lot studiu 16 11

Lot martor 13 14

Barbaţi Femei

La nivelul grupei de studiu D mumărul barbaţilor a fost de 1,23 ori mai frecvent decât

numărul barbaţilor din grupa D1 lot martor. Numărul femeilor a fost de 1,27 ori mai frecvent la nivelul grupei D1 lot martor faţă de grupa D lot studiu (Fig. 106)

36

9.8 REZULTATELE OBŢINUTE ÎN CEEA CE PRIVEŞTE INTERVALUL

LIBER DINTRE ACCIDENTUL VASCULAR CEREBRAL ISCHEMIC ŞI

APARIŢIA PRIMULUI SEMN DE DEMENŢĂ –LOTUL DE STUDIU

o 2 luni – 2 cazuri

o 6 luni – 9 cazuri

o 8 luni – 1 caz

o 11 luni – 3 cazuri

o 1 an – 43 cazuri

o 2 ani – 48 cazuri

o 3 ani – 10 cazuri

o 4 ani – 4 cazuri

o 5 ani – 2 cazuri

o 6 ani – 5 cazuri

o 8 ani – 1 caz.

Fig. 107 Repartiţia cazurilor după intervalul liber dintreaccidentul vascular cerebral ischemic şi apariţia

primului semn de demenţă;

4 ani; 4; 3%

6 ani; 5; 4%

5 ani; 2; 2%

3 ani; 10; 8%

8 ani; 1; 1%6 luni; 9; 7%

8 luni; 1; 1%

11 luni; 3; 2%

2 luni; 2; 2%

1 an; 43; 33%2 ani; 48; 37%

2 luni6 luni8 luni11 luni1 an2 ani3 ani4 ani5 ani6 ani8 ani

Tabel 105

Intervalul liber dintre accidentul vascular cerebral ischemic şi

apariţia primului semn de demenţă

Nr. cazuri

Intervalul liber dintre accidentul vascular cerebral ischemic şi

apariţia primului semn de demenţă

Nr. cazuri

2 luni 2 3 ani 10 6 luni 9 4 ani 4 8 luni 1 5 ani 2

11 luni 3 6 ani 5 1 an 43 8 ani 1 2 ani 28

37

9.9 ÎN CEEA CE PRIVEŞTE TERITORIUL LEZIUNII VASCULARE CEREBRALE

ISCHEMICE AVEM URMĂTOARELE REZULTATE:

9.9.1 LOTUL DE STUDIU

o 51 de cazuri cu leziuni vasculare cerebrale ischemice în teritoriul arterei

carotide medii drepte.

o 50 de cazuri cu leziuni vasculare cerebrale ischemice în teritoriul arterei

carotide medii stângi.

o 6 cazuri cu leziuni vasculare cerebrale ischemice în teritoriul arterei cerebrale

posterioare.

o 1 caz în teritoriul arterei cerebrale anterioare;

Fig. 108 Cazuri după teritoriul leziuniivasculare cerebrale ischemice;

La nivelul arterei

carotide medii

stângi; 50; 46%

La nivelul arterei

cerebrale

posterioare; 6; 6%

La nivelul arterei

cerebrale

anterioare; 1; 1%

La nivelul arterei

carotide medii

drepte; 51; 47%

La nivelul artereicarotide medii drepteLa nivelul artereicarotide medii stângiLa nivelul artereicerebrale posterioareLa nivelul artereicerebrale anterioare

Tabel 106

Teritoriul leziunii vasculare ischemice Nr. cazuri la nivelul arterei carotide medii drepte 51 la nivelul arterei carotide medii stângi 50 la nivelul arterei cerebrale posterioare 6 la nivelul arterei cerebrale anterioare 1

38

9.9.2 LOTUL MARTOR

- 48 de cazuri au fost cu leziune vasculară la nivelul arterei carotide medii

drepte,

- 49 de cazuri au fost cu sediul leziuni ischemice la nivelul arterei carotide medii

stângi

- 5 cazuri cu leziunea la nivelul arterei cerebrale anterioare

- 6 cazuri cu sediul leziunii la nivelul arterei cerebrale posterioare

Fig. 109 Repartiţia cazurilor din lotul martor în funcţie de teritoriul leziunii vasculare cerebrale ischemice ;

La nivelul arterei

carotide medii

stângi; 49; 45%

La nivelul arterei

cerebrale

anterioare; 5; 5%

La nivelul arterei

cerebrale

posterioare; 6;

6%

La nivelul arterei

carotide medii

drepte; 48; 44%

La nivelul artereicarotide mediidrepteLa nivelul artereicarotide mediistângiLa nivelul artereicerebrale anterioare

Tabel 107

Teritoriul leziunii vasculare ischemice Nr. cazuri la nivelul arterei carotide medii drepte 48 la nivelul arterei carotide medii stângi 49 la nivelul arterei cerebrale anterioare 5 la nivelul arterei cerebrale posterioare 6

39

9.10 REZULTATELE OBTINUTE IN CEEA CE PRIVESTE UNI SAU BILATERALITATEA LEZIUNII 9.10.1 LOT DE STUDIU - N

- 67 de cazuri au prezentat leziuni vasculare cerebrale ischemice unilateral

- 41 de cazuri au prezentat leziuni vasculare cerebrale ischemice bilateral.

Fig. 114 Repartiţia cazurilor din lotul de studiuîn funcţie de uni sau bilateralitatea leziunii;

Bilateral; 41; 38%Unilateral; 67;

62%

Unilateral

Bilateral

Tabel 108 Localizarea leziunii vasculare ischemice Numar de cazuri

unilateral 67 bilateral 41

9.10.2 LOT DE MARTOR – N1 Din cele 108 cazuri

- 75 de cazuri au prezentat leziune vasculară cerebrală ischemică unilaterală, - 33 de cazuri au prezentat leziune vasculară cerebrală ischemică bilaterală,

Fig. 115 Repartiţia cazurilor din lotul martorîn funcţie de uni sau bilateralitatea leziunii;

Bilateral; 33; 31%

Unilateral; 75;

69%

Unilateral

Bilateral

Tabel 109 Localizarea leziunii vasculare ischemice Numar de cazuri

unilateral 75 bilateral 33

40

Repartiţia cazurilor în funcţie de uni sau bilateralitatea leziunii

12

1415

3

0

5

10

15

Nu

măr

de

ca

zu

ri

Leziuni vasculare cerebrale ischemice

Fig. 116 Repartiţia cazurilor în funcţie de uni sau

bilateralitatea leziunii; Grupa A - A1

Lot studiu

Lot martor

Lot studiu 12 15

Lot martor 14 3

Unilateral Bilateral

În grupa A lot studiu avem leziuni ischemice unilateral de 1,16 ori mai puţin

frecvente decât în grupa A1 lot martor. Leziuni bilaterale în grupa A lot sudiu avem de 5 ori mai frecvente leziuni ischemice decât în grupa A1 lot martor (Fig. 116)

Nivel de semnificaţie statistică p semnificativ atât în ceea ce priveşte leziunile vasculare ischemice unilaterale cât şi cele bilaterale (Tab. 57).

1618

119

0

5

10

15

20

Nu

r d

e c

azu

ri

Leziuni vasculare cerebrale

ischemice

Fig. 117 Repartiţia cazurilor în funcţie de uni

sau bilateralitatea leziunii; Grupa B - B1

Lot studiu

Lot martor

Lot studiu 16 11

Lot martor 18 9

Unilateral Bilateral

La nivelul grupei de studiu B avem de 1,12 ori mai puţin frecvente leziuni ischemice

unilateral decât la nivelul grupei B1 lot martor. Leziunile ischemice bilateral sunt mai frecvente de 1,22 ori la nivelul grupei de studiu B faţă de grupa B1 lot martor. (Fig. 117)

Nivel de semnificaţie statistică p nesemnificativ (Tab. 59).

41

20

23

7

4

0

5

10

15

20

25

Nu

r d

e c

azu

ri

Leziuni vasculare cerebrale ischemice

Fig. 118 Repartiţia cazurilor în funcţie de uni

sau bilateralitatea leziunii; Grupa C - C1

Lot studiu

Lot martor

Lot studiu 20 7

Lot martor 23 4

Unilateral Bilateral

La nivelul grupei de studiu C avem de 1,15 ori mai puţin frecvente leziuni ischemice

unilateral faţă de grupa C1 lot martor. Leziunile ischemice bilateral sunt de 1,75 ori mai frecvente la nivelul grupei C de studiu faţă de grupa C1 lot martor (Fig. 118)

Nivel de semnificaţie statistică p nesemnificativ (Tab. 61).

1920

87

0

5

10

15

20

Nu

măr

de

cazu

ri

Leziuni vasculare cerebrale ischemice

Fig. 119 Repartiţia cazurilor în funcţie de uni

sau bilateralitatea leziunii; Grupa D - D1

Lot studiu

Lot martor

Lot studiu 19 8

Lot martor 20 7

Unilateral Bilateral

La nivelul grupei de studiu D leziunile ischemice unilaterale sunt de 1,05 ori mai

puţin frecvente decât la nivelul grupei D1 lot martor. Leziunile bilaterale ischemice sunt de 1,14 ori mai frecvente la nivelul grupei D lot studiu faţă de grupa D1 lot martor (Fig. 119)

Nivel de semnificaţie statistică p nesemnificativ (Tab. 63).

42

9.11 REZULTATELE OBTINUTE IN CEEA CE PRIVESTE FACTORII DE RISC SI

COMORBIDITATI PENTRU DETERIORAREA COGNITIVA

9.11.1 LOT DE STUDIU - N

o 107 pacienţi au avut hipertensiune arterială

o 84 pacienţi au avut cardiopatie ischemică cronică

o 60 de pacienţi cu dislipidemie

o 19 pacienţi cu fibrilaţie atrială permanentă

o 13 pacienţi au avut diabet zaharat

o 7 pacienţi au fost epileptici

o 6 pacienţi au avut boala Parkinson

o 6 pacienţi cu infarct miocardic

o 5 pacienţi cu insuficienţă renală cronică acutizată

o 4 pacienţi cu etilism cronic

o 4 pacienţi cu sindrom anemic.

9.11.2 LOT MARTOR – N1

Din cei 108 pacienţi din lotul martor

- 103 au avut hipertensiune arterială

- 80 pacienţi au avut cardiopatie ischemică cronică.

- 72 pacienţi au avut dislipidemie

- 20 au avut FIA permanentă

- 15 au avut diabet zaharat

- 10 au avut epilepsie

- 3 au avut Boala Parkinson

- 10 au avut infarct miocardic

- 6 au avut insuficienţă renală cronică acutizată

- 12 etilism cronic

- 6 au avut sindrom anemic

43

CONCLUZII

Pe baza rezultatelor obţinute de cercetarea proprie şi a discuţiei acestora am extras

următoarele concluzii:

1. Accidentul vascular de tip ischemic constituie un factor favorizant şi nu determinant

al demenţei, existând echivalenţă de analiză între loturile N şi N1 asupra principalilor

itemi clinico-evolutivi.

2. Accidentul vascular cerebral de tip ischemic poate deveni semnificativ în evoluţia

spre demenţă în următoarele condiţii:

a. teritoriul accidentului (în ordinea numărului de apariţii)

• teritoriul arterei carotide medii drepte - cele mai multe accidente

vasculare cerebrale ischemice (51 de cazuri) (p<0,84);

• artera carotidă medie stângă (50 de cazuri);

• artera cerebrală anterioară – cele mai puţine apariţii.

• artera cerebrală posterioară (6 cazuri).

b. bilateralitatea leziunii:

• unilateral (67 de cazuri) - cele mai multe accidente vasculare cerebrale

ischemice,

• bilateral (41 de cazuri).

c. durata între accidente şi evoluţia spre demenţă:

• 1 an - cele mai multe cazuri (43 de cazuri) intervalul liber dintre

accidentul vascular cerebral ischemic şi apariţia primului semn de

demenţă;

• 2 ani (28 de cazuri);

• 3 ani (10 cazuri).

3. În contrast cu datele din literatura de specialitate, pierderea de cunoştiinţă şi durata

acesteia la instalarea accidentului vascular ischemic cerebral nu a influenţat

semnificativ evoluţia spre demenţă, dar durata prelungită şi stările comatoase pot fi

considerate drept factori de risc.

44

4. Factori de protecţie a evoluţiei accidentului ischemic vascular cerebral spre demenţă

au fost:

a. Vârstă

b. mediu de rezidenţă

c. sex

d. comorbidităţi

e. lateralitate

5. Factorii de risc a evoluţiei accidentului ischemic vascular cerebral spre demenţă sunt:

a. factori de risc HTA - cei mai mulţi pacienţi (107 cazuri),

b. leziuni ischemice cardiace (84 de cazuri),

c. dislipidemie (60 de cazuri);

d. evoluţia neurologică de proastă calitate (47 de cazuri au avut o evoluţie

neurologică proastă);

e. pierderea stării de cunoştinţă de 180 de minute (27 de cazuri);

f. stare comatoasă (24 de cazuri);

g. diabet zaharat (13 cazuri);

h. prezenţa pierderii de cunoştiinţă de durată prelungită ( 27 cazuri);

i. cumulul de factori de risc amplifică evoluţia deteriorării cognitive spre

demenţă (315 cazuri).

6. Accidentul vascular cerebral de tip ischemic, prin frecvenţa înaltă (4995 cazuri din

total) constituie o veritabilă problemă de sănătate, iar deteriorarea cognitivă poate fi

anticipată prin analiza corectă a factorilor de risc evolutiv, ce pot fi grupaţi în factori

dependenţi de localizarea accidentului vascular cerebral (leziunile bilaterale) şi factori

de risc independenţi de localizarea accidentului vascular cerebral (hipertensiune

arterială, leziuni ischemice cardiace, dislipidemie, diabet zaharat).

7. Corelarea accidentului vascular cerebral de tip ischemic cu durata pierderii de

cunoştiinţă în momentul instalării acestuia poate fi un indicator util clinicianului

neurolog şi specialistului de terapie intensivă în anticiparea potenţialului evolutiv spre

deteriorarea cognitivă şi instituirea unor măsuri terapeutice specifice.