1

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE DIN

CRAIOVA

FACULTATEA DE MEDICINĂ

TTEEZZĂĂ DDEE DDOOCCTTOORRAATTCONTRIBUŢII LA STUDIUL HISTOLOGIC AL

PATOLOGIEI TUMORALE

RINOFARINGIENE

RREEZZUUMMAATT

Conducător ştiinţific:

Prof. Univ. dr. ŞTEFANIA CRĂIŢOIU

Doctorand:

OSMAN IONEL

CRAIOVA2012

2

CUPRINS

INTRODUCERE........................................................................................................................3

STADIUL CUNOAŞTERII...................................................................................................3

CAPITOLUL 1: Anatomia şi histofiziologia rinofaringelui..................................................3

CAPITOLUL 2: Aspecte histologice ale tumorilor rinofaringiene.......................................3

CONTRIBUŢII PERSONALE.........................................................................................4

CAPITOLUL 3:Studiul clinico-statistic al tumorilor rinofaringiene.....................................4

3.1. Material şi metodă................................................................................................................4

3.2. Rezultate.................................................................................................................................5

CAPITOLUL 4: Studiul histopatologic al tumorilor rinofaringiene....................................6

4.1. Material şi metodă................................................................................................................6

4.2. Rezultate.................................................................................................................................7

CAPITOLUL 5: Studiul imunohistochimic al tumorilor rinofaringiene.............................9

5.1. Material şi metodă...............................................................................................................9

5.2. Rezultate..............................................................................................................................10

CAPITOLUL 6: Concluzii finale..............................................................................................12

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ........................................................................................13

3

CUVINTE CHEIE:tumori de rinofaringe, tumori benigne rinofaringiene, tumorimaligne rinofaringiene, histopatologie, imunohistochimie, Cyclin D1, p53, Ki-67,EGFR, Her2/neu.

Introducere

Lucrarea de faţă reprezintă un studiu retrospectiv, o analiză a situaţiei actuale în

ceea ce priveşte incidenţa şi evoluţia tumorilor benigne şi maligne întâlnite la nivelul

rinofaringelui în ultimii 10 ani, în rândul bolnavilor internaţi în Clinica ORL a Spitalului

Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova.

STADIUL CUNOAŞTERII

1.Capitolul I al lucrării realizează o amplă descriere a anatomiei şi histofiziologiei

rinofaringelui, fără de care nu ar fi posibilă o înţelegere a cazuisticii de la acest nivel.

Sunt oferite informaţii despre structura anatomică şi histologică a peretelui faringian,

particularităţile anatomice ale peretelui muscular şi fasciilor subiacente, despre funcţia de

apărare imunologică şi mecanică, funcţiile fonatorie şi rezonatorie.

2.Capitolul al II-lea realizează o amplă descriere a tipurilor de tumori

rinofaringiene descrise în literatura de specialitate.

Majoritatea tumorilor benigne sunt tumori pediculate şi au punctul de plecare pe

cadrul choanal, bolta cavumului sau pereţii laterali ai epifaringelui. În mare parte,

tumorile benigne rinofaringiene sunt de natură conjunctivă (fibroame, endocondroame,

lipoame etc.) şi mai rar de natură epitelială (papiloame, chisturi). În mod excepţional pot

fii întâlnite şi teratoame.

În ceea ce priveşte tumorile maligne, acestea se dezvoltă pe unul sau altul din

ţesuturile fundamentale (epiteliu şi ţesut de susţinere), fiind epitelioame şi sarcoame, care

prezintă aspecte structurale diferite.

Dintre tumorile benigne merită amintit fibromul nazofaringian (numit şi tumora

sângerândă a pubertăţii masculine) care este o tumoră dură, fibroasă, foarte sângerândă,

având punct de plecare în rinofaringe crescând expansiv şi determinând distrucţii osoase

majore atunci când e descoperită tardiv.

4

Deşi nu este frecvent, reprezentînd circa 0,8-1% din cancere în general şi 2% din

cancerele căilor aero-digestive superioare, cancerul de rinofaringe are o incidenţă în

uşoară creştere. Etiologia sa rămâne obscură, dar în general se consideră că unii factori de

mediu precum şi susceptibilitatea genetică joacă un rol important, astfel explicându-se de

ce cancerul rinofaringian este mai frecvent întâlnit la populaţiile din sudul Chinei, Hong

Kong şi Singapore (de 10-50 de ori) şi la populaţiile perimediteraneene.

După aspectul histologic predominant, se disting 3 tipuri histologice de carcinom

nazofaringian: carcinom scuamos cheratinizat convenţional, carcinom scuamos

necheratinizat şi carcinomul nediferenţiat, care este cel mai frecvent întâlnit.

Toate cele trei tipuri histologice sunt imunoreactive la citokeratină. Carcinomul

nediferenţiat nazofaringian, varianta difuză, poate fi dificil de diferenţiat histologic de un

limfom non-Hodgkin cu celulă mare, fiind necesare teste imunohistochimice.

Sunt descrise în literatură 5 forme de debut al cancerului de rinofaringe: debut

ganglionar, debut auricular, debut respirator nasal, debut neurologic şi debut ocular.

Diagnosticul în cancerul de rinofaringe se face pe baza examenului clinic,

paraclinic (analize de laborator, radiografii), CT sau RMN, dar certitudinea o conferă

examenul histopatologic prin includere la parafină a fragmentelor de biopsie, iar atunci

când este necesar, prin examen imunohistochimic.

CONTRIBUŢII PERSONALE

3.Capitolul al III-lea, primul din partea a doua a tezei, cea de studiu personal,

conţine un studiu clinico-statistic al patologiei tumorale întâlnite în perioada luată ca

referinţă.

În ceea ce priveşte incidenţa, statisticile arată un procent de 0,85-1.15% din totalul

tumorilor pentru neoplaziile rinofaringelui, sau un procent de 2% din totalul tumorilor de

căi aerodigestive superioare (Anghelide R, Sbenghe-Ţeţu L,1986). Referitor la incidenţa

fibromului nazofaringian studiile arată o frecvenţă estimată la 0,5% din totalul tumorilor

capului şi gâtului sau o incidenţă de 1:5000 până la 1:60000 (Ted L. Tewfik, 2011).

3.1. Material şi metodă

Studiul clinico-statistic efectuat pentru elaborarea lucrării a fost un studiu

epidemiologic de tip retrospectiv în care am luat în considerare numărul cazurilor de

5

neoplazii şi tumori benigne de rinofaringe internate în Clinica ORL a Spitalului Clinic

Judeţean de Urgenţă Craiova pe o durată de 10 ani, între 2003 şi 2012. Au fost internaţi

în această perioadă, un număr de 22 903 bolnavi, din care 2804 au fost internaţi pentru

leziuni tumorale benigne şi maligne. Pentru realizare studiului, am utilizat datele rezultate

din foile de observaţie clinică, datele din protocoalele operatorii precum şi din buletinele

histopatologice. Metodele de explorare clinică au fost examenul clinic general şi

examenul clinic de specialitate (ORL).

3.2. Rezultate

Studiul din cadrul tezei de doctorat l-am făcut pe o perioadă de 10 ani, între 2003 şi

2012, perioadă în care au fost internaţi în Clinica ORL a Spitalului Clinic Judeţean de

Urgenţă Craiova 22903 bolnavi. Dintre aceştia 2804 au prezentat tumori maligne şi

benigne în sfera ORL ceea ce reprezintă un procent de 12,24% din bolnavii internaţi.

Numărul total de bolnavi cu tumori de rinofaringe a fost 179 din care 72 (40,22%)

au prezentat tumori benigne şi 107 (59,78%) tumori maligne. Lotul de studiu a cuprins

pacienţi cu vârste între 6 şi 85 ani (media 42,64 ani).

În ceea ce priveşte distribuţia pe sexe am identificat un raport B:F de 1,38:1 (104

bărbaţi si 75 femei). Nu s-au identificat diferenţe din punct de vedere statistic între cele 2

genuri în ceea ce priveşte vârsta.

Statisticile mondiale arată o frecvenţă a cancerului de rinofaringe de 3-4 ori mai

mare la bărbaţi decât la populaţia feminină, în timp ce studiul efectuat de noi arată o

incidenţă numai de 2,34 de ori mai mare în favoarea sexului masculin.

Ca şi varietate histologică în cazuistica studiată, am întâlnit 56 de carcinoame

scuamoase nediferenţiate (52,33%), 6 carcinoame slab diferenţiate (5,61%), 8 cazuri de

carcinom bine diferenţiat (7,47%). S-a stabilit că limfoepiteliomul descris în 1921 de

Regaud şi Schmincke este tot un carcinom deoarece celulele epiteliale prezintă semne de

malignitate şi infiltratul limfoid (este vorba de limfocitele T) nu este decât pasiv.

Limfoepiteliomul este acum încadrat la tipul 3 în clasificarea O.M.S adică este un

carcinom nediferenţiat de tip nazofaringian

În ceea ce priveşte distribuţia pe categorii de vârstă a cancerului de rinofaringe,

bolnavii cu vârste între 50 şi 59 de ani reprezintă lotul cel mai des afectat, reprezentând

6

31,77% din bolnavii diagnosticaţi cu neoplasm de rinofaringe (34 bolnavi) procent ce

confirmă statisticile care dau un maxim de incidenţă al bolii între 40 şi 60 de ani.

Prognosticul tumorilor de cavum tratate depinde de precocitatea diagnosticului, a

începerii tratamentului şi de calitatea acestuia, precum şi de tipul histologic al tumorii.

Extensia tumorală condiţionează şi ea prognosticul.Tumorile mari au un prognostic mai

sumbru decât cele mici. De asemenea extensia la ganglioni este un factor de agravare.

Tratamentul chirurgical, cu multiplele tehnici folosite, a fost abandonat,

recurgându-se în rare situaţii (obstrucţie nazală completă) la încercări de citoreducţie

tumorală. Iradierea reprezintă tratamentul de bază al tumorii. Chimioterapia este

folositoare în două situaţii: 1) în cazul tumorilor depăşite sau tratate anterior, dar

nesterilizate; 2) în cazul adenopatiilor depăşite ca volum şi ca posibilităţi chirurgicale, în

speranţa de a se obţine o reducere de volum, care să le facă accesibile iradierii.

În cazul fibroamelor nazofaringiene s-a folosit calea de abord paralateronazală,

pentru celelalte tumori benigne, s-a preferat abord endobucal asemănător cu ablaţia

vegetaţiilor adenoide (cea mai mare parte fiind resturi limfoide) cu sau fără control

endoscopic intra- şi postoperator al exciziei tumorii, iar pentru papiloamele inversate s-a

preferat un abord mixt, transmaxilar şi endonazal, potenţat de utilizarea tijelor Hopkins

pentru endoscopie.

4.Capitolul al IV-lea prezintă studiul histopatologic al tumorilor benigne şi

maligne de rinofaringe, efectuat la cei 179 de pacienţi ce au avut vârste cuprinse între 6 şi

85 de ani.

4.1 Material şi metode

Pentru efectuarea studiului histopatologic, fragmentele au fost prelevate prin biopsii

efectuate sub control endoscopic sau prin biopsie oarbă. Piesele operatorii au fost fixate

în formol 10%, incluse la parafină, urmată de secţionarea la 3-5 μm şi colorarea standard

cu Hematoxilină-Eozină (kit Bio-Optica).

Tehnica histologică de includere la parafină comportă următorii timpi:

deshidratarea, clarificarea, parafinarea, includerea propriu-zisă a blocurilor, secţionarea

blocurilor, lipirea secţiunilor pe lamă..

După această pregătire, urmează colorarea secţiunilor, efectuată cu hematoxilină-

eozină, după o tehnică ce presupune mai întâi procedee de deparafinare urmate de

7

spălare, hidratare, colorarea nucleilor cu hematoxilină Mayer, diferenţiere în alcool

clorhidric, virare în carbonat de litiu, colorarea secţiunilor cu eozină, deshidratare,

clarificare în xilol, montare în balsam de Canada şi uscare.

Rezultatul coloraţiei: nucleii: albastru-violet, nucleolii: albastru-violet, citoplasma:

roz-roşu, fibrele de colagen: roz-palid.

4.2. Rezultate

Microscopic la suprafaţa polipilor s-a remarcat prezenţa unui epiteliu scuamos

pluristratificat necheratinizat, subiacent stromă fibrocolagenă cu zone laxe în care se

găsesc numeroase vase, infiltrat inflamator cu limfocite şi mononucleare, detritus

necrotic.

Chistul Thornwaldt a prezentat un perete cu structură fibrocolagenă tapetată de

un epiteliu scuamos. Subepitelial am observat infiltrat inflamator dispus în bandă sau cu

formare de microabcese.

Hamartomul adenomatoid s-a caracterizat prin proliferarea în exces a

componentei epiteliale cu prezenţă de glande dilatate chistic cu prezenţă de mucus şi

stromă cu zone hialine. Glandele provin din invaginarea epiteliului de suprafaţă în lamina

propria şi, prin urmare, de multe ori pot să menţină continuitatea direct cu suprafaţa.

Papiloamele microscopic, sunt tumori cu originea în epiteliul scuamos (cheratinizat

sau non-cheratinizat), şi sunt constituite din proliferări epiteliale (acantoză,

hipercheratoză), în jurul unui ax conjunctivo-vascular. Grosimea epiteliului poate varia

între 5-20 rânduri de celule. Mitozele sunt rare şi întotdeauna tipice.

Angiofibromul nazofaringian microscopic tumora este formată din fibrocite cu

dispoziţie arboriformă sau celule stelate într-o stromă conjunctivă cu o reţea vasculară

bogată. Spaţiile vasculare au dimensiuni variabile, ele pot fi mici şi diametrul capilarelor

poate fi mare asemănător venulelor. Vasele sunt căptuşite cu celule endoteliale care se

află în contact direct cu celulele stromale cu absenţa celulelor musculare netede între

aceste două tipuri de celule.

Carcinomul nazofaringian este cea mai frecventă tumoră malignă întâlnită la

nivelul nazofaringelui. Dintre carcinoamele nazofaringiene tipul cheratinizat l-am întâlnit

în 27 de cazuri (27,55%) iar tipul necheratinizat l-am întâlnit în 71 de cazuri (72,45%).

8

Carcinomul scuamos cheratinizat a fost depistat sub mai multe forme histologice,

dintre care amintim carcinomul in situ, ce nu depăşeşte membrana bazală, carcinom

microinvaziv, unde grupuri de celule tumorale rup membrana bazală invadând stroma,

precum şi cele trei tipuri bine, moderat şi slab diferenţiat.

Carcinomul bine diferenţiat (G1) se caracterizează prin prezenţa de plaje sau

cordoane de celule tumorale maligne (poligonale, asemănătoare celulelor stratului spinos

al epidermului, dar cu atipii), cu caracter infiltrativ (membrana bazală este distrusă).

Gradul de diferenţiere a tumorii este dat de atipia celulară şi de producerea de cheratină

de către celulele tumorale. În carcinoamele scuamoase cu cheratinizare, cheratina se

acumulează în centrul plajelor tumorale sub formă de lamele concentrice, intens

eozinofile, numite globi cornoşi sau perle cheratozice.

Carcinomul scuamos moderat diferenţiat (G2) s-a caracterizat prin perle

cheratozice într-un număr mic, cheratinizare incompletă, şi persistenţa nucleilor. Mitozele

şi atipiile celulare sunt mai frecvente decât în forma bine diferenţiată.

Carcinomul scuamos slab diferenţiat (G3) s-a caracterizat microscopic, prin

alcătuirea din insule compacte de celule cu dimensiuni şi forme neregulate.

Cheratinizarea a fost absentă sau cu caracter unicelular, atipia celulară a fost marcată şi

mitozele atipice numeroase. S-a remarcat uneori o stromă fibrocolagenă abundentă cu

formare de pseudonoduli tumorali. Infiltratul inflamator a fost moderat.

Carcinoamele necheratinizate au reprezentat 72,45% din toate carcinoamele

rinofaringelui pentru perioada de timp luată în studiu. Ele au corespuns în 15 cazuri

tipului diferenţiat şi în 56 de cazuri tipului nediferenţiat al tumorilor. Microscopic, tipul

diferenţiat al carcinoamelor necheratinizate a prezentat celule tumorale cu un grad crescut

de pleomorfism, şi patternuri de dezvoltare multiple cum ar fi epitelioid, fuziform,

tranziţional, limfoepitelial, cu celule clare, anaplazic. Combinaţia acestor patternuri este

frecventă.

Dintre tipurile histologice de limfoame diagnosticate au fost limfomul malign non

hodgkinian difuz cu celula mare B şi limfomul folicular.

Limfomul folicular s-a caracterizat microscopic printr-o proliferare nodulară de

limfocite mici cu citoplasma săracă, cu nuclei incizaţi cu absenţa nucleolilor; printre ele

s-au observat rare celule cu citoplasma eozinofilă, cu nuclei veziculari şi 1-2 nucleoli

9

ataşaţi de membrana nucleară. S-a remarcat absenţa centrilor germinativi, cu macrofage

şi corpi tingibili şi absenţa zonei de manta.

Limfomul difuz celulă mare B s-a caracterizat microscopic printr-o proliferare

monomorfă de limfocite mari B cu citoplasma clară eozinofilă şi unele celule cu

citoplasma bazofilă. Nucleii au aspect pleomorf şi unele celule sunt multinucleate.

Estezioneuroblastomul a prezentat din punct de vedere microscopic celule

tumorale cu pattern vag lobular sau cuiburi dispuse într-un matrix neurofibrilar uneori

formând rozete (Homer-Wright), separate de o stromă bogat vascularizată. Celulele

tumorale sunt mici, rotunde, cu citoplasmă redusă, cu cromatina nucleară dispersată, cu

aspect de "sare şi piper ".

Tumora malignă de nerv periferic (MPNTS) este formată din fascicule celulare

dense alternând cu zone mixoide. Plajele de celule fuziforme alternând cu plaje de celule

rotunde şi epitelioide, zone de necroză şi pleomorfism celular.

Fibrosarcomul este caracterizat microscopic prin proliferarea de fibroblaste

dispuse în fascicule scurte, cu prezenţă de celule mari cu nuclei pleomorfi, unele

multinucleate, cu stromă colagenă densă.

5. Capitolul al V-lea prezintă date despre studiul imunohistochimic al tumorilor

rinofaringiene. Folosirea unor markeri imunohistochimici în studiul tumorilor maligne

rinofaringiene în scop diagnostic cât şi pentru precizarea originii exacte în cazul

tumorilor nediferenţiate, pentru evaluarea prognosticului dar şi din interes ştiinţific a fost

absolut necesară.

5.1.Material şi metode

Studiul imunohistochimic a fost realizat pe un număr de 46 de cazuri, dintre care 40

de cazuri au fost carcinoame şi 6 cazuri au corespuns unor displazii.

S-au realizat secţiuni seriate de 4μm care au fost aplicate pe lame cu polilizină şi

incluse la termostat la 37ºC timp de 6h sau la temperatura camerei timp de 12h.

Secţiunile obţinute au fost supuse protocolului de lucru, cu particularităţi legate de

anticorpul utilizat.

Pentru fiecare dintre anticorpii utilizaţi am efectuat controlul extern pozitiv

(secţiuni tisulare normale sau patologice ce conţin antigenul investigat şi primele

interpretate pentru verificarea eficienţei reactivilor şi corectitudinii tehnicii) şi controlul

10

extern negativ (secţiuni tisulare din aceleaşi blocuri de parafină cu tumorile investigate,

anticorpul primar fiind înlocuit cu imunoglobulină specifică a aceleiaşi specii ca şi

anticorpul primar, în aceeaşi diluţie). De asemenea, am urmărit pozitivitatea controlului

intern pozitiv în secţiunile tisulare de diagnostic (imunocolorarea structurilor tisulare

normale adiacente leziunilor, cunoscute a conţine în mod normal antigenul studiat).

Interpretarea reacţiilor imunohistochimice a urmărit evidenţierea cromogenului la

nivelul ţintelor antigenice. Aprecierea expresiei imunohistochimice a anticorpilor utilizaţi

s-a făcut după cum urmează:

- scorul 1 pentru aprecierea cantativă a intensităţii acestor coloraţii

- scorul 2 pentru aprecierea calitativă a intensităţii acestor coloraţii,

- scorul 3 pentru interpretarea marcajului Her2/neu, urmărind criteriile American

Society of Clinical Oncology/College of American Pathologists (ASCO/CAP)

pentru carcinomul mamar.

Datele clinice, histopatologice şi imunohistochimice au fost înregistrate într-o bază

electronică de date care a utilizat platforma Microsoft Acces 2003 şi au stat la baza

alcătuirii loturilor de pacienţi care au fost analizate statistic.

5.2. Rezultate

Din totalul de 89 de carcinoame rinofaringiene luate în studiu, am investigate

imunohistochimic un număr de 40 de tumori, care au cuprins 12 cazuri de carcinoame

cheratinizate şi 28 de carcinoame necheratinizate, cu grade variate de diferenţiere. De

asemenea, am urmărit expresia imunohistochimică comparativă pentru un număr de 6

papiloame cu displazie având grade diferite de severitate.

Menţionăm faptul că toate carcinoamele nazofaringiene nediferenţiate (subtipul

limfoepitelial) au fost confimate imunohistochimic, prin imunomarcaj cu cokteilurile de

cytokeratine AE1-AE3 şi 34beta E12, alături de imunocolorarea pentru EBV (Virusul

Ebstein Barr).

Pentru studiul imunohistochimic al celor 40 de cazuri selectate, diagnosticate cu

carcinom nazofaringian şi cele 6 cazuri de displazie am utilizat markeri implicaţi în

reglarea ciclului celular cu scopul înţelegerii cel puţin în parte a patogeniei tumorii şi a

identificării markerilor implicaţi în aprecierea prognosticului. În acest sens am urmărit

pentru cele 2 categorii lezionale imunoexpresia p53, Ki67, Cyclin D1, EGFR şi Her2/neu.

11

IMUNOEXPRESIA P53

Studiul imunoexpresiei p53 pentru cele 40 de carcinoame nazofaringiene

analizate a indicat pozitivarea imunoreacţiei în 35 de cazuri, constituind 87,5% dintre

acestea. Displaziile au fost p53 pozitive în 3 cazuri (50%). Am constatat faptul că

patternul imunocolorării nu s-a corelat cu cel arhitectural sau cu gradul de diferenţiere al

tumorilor identificat în coloraţiile uzuale.

IMUNOEXPRESIA Ki67

Analiza imunoexpresiei Ki67 a indicat pozitivitate în toate cazurile analizate, dar

cu index procentual (IP) mediu diferit pentru cele 3 categorii lezionale. Studiul

imunomarcajului la Ki67 pentru cele 12 cazuri de carcinoame cheratinizate a evidenţiat

pozitivitate în toate cazurile investigate, dar pe zone restrânse şi cu distribuţie aleatorie

sau mai frecvent în celulele din periferia insulelor neoplazice. Imunocolorarea a

corespuns unui index Ki67 cu valoare medie de 17%. Examinarea imunomarcajului Ki67

în cazul carcinoamelor necheratinizate a indicat valori mai mari ale indexului Ki67,

comparativ cu formele cheratinizate.

IMUNOEXPRESIA CYCLIN D1

Studiul imunoexpresiei Cyclin D1 pentru cele 40 de carcinoame nazofaringiene

analizate a indicat pozitivarea imunoreacţiei în 17 cazuri, constituind 42,5% dintre

acestea. Pozitivitatea reacţiei a fost prezentă şi în toate papiloamele indiferent de gradul

displaziei asociate. Am constatat faptul că patternul imunocolorării nu s-a corelat cu cel

arhitectural cele mai multe cazuri pozitive ca şi scorurile cele mai înalte au fost prezente

în grupul carcinoamelor cheratinizate şi al displaziilor.

IMUNOEXPRESIA EGFR

Analiza expresiei EGFR a evidenţiat pozitivitatea reacţiei în 36 de cazuri care au

reprezentat 90% din cazurile analizate. Dintre acestea, 5 cazuri au fost carcinoame

cheratinizate (12,5%), 28 de cazuri (70%) au corespuns unor carcinoame necheratinizate şi 3

cazuri (7,5%) au fost displazii. Pentru cazurile EGFR pozitive am observat imunomarcaj

heterogen, cu scoruri diferite, cele mai mari valori ale acestuia fiind întâlnite în grupul

carcinoamelor necheratinizate.

Carcinoamele necheratinizate au prezentat pozitivitate EGFR în toate cazurile

analizate, cu scor 2+ sau 3+. Am observat ca toate tumorile din subtipul limfoepitelial

12

(carcinoame nediferenţiate) au avut scor 3+. Displaziile au fost EGFR pozitive în 3

cazuri, cu scor 1+ într-un caz şi scor 2+ în 2 cazuri, fără corelaţie între severitatea

displaziei şi scorul imunomarcajului.

IMUNOEXPRESIA HER2

Analiza expresiei HER2 a evidenţiat prezenţa reacţiei în 18 de cazuri care au

reprezentat 45% din cazurile analizate. Cazurile HER2 pozitive au corespuns în mare parte

carcinoamelor necheratinizate. Niciunul din cazurile de papiloame cu displazie nu au fost

pozitive pentru acest marker.

Capitolul V – Concluzii finale

Studiul histopatologic, care a cuprins un număr de 179 tumori cu localizare

nazofaringiană a permis urmatoarele observaţii:

• 72 de cazuri au fost reprezentate de leziuni pseudotumorale şi tumorale benigne

diagnosticate la pacienţi cu vârste variind între 6 şi 85 ani (media 42,64 ani), cu un raport

B:F de 1,38:1 (104 bărbaţi si 75 femei )

• histopatologic pseudotumorile şi tumorile benigne au corespuns unei mari varietăţi

de tipuri şi subtipuri lezionale, constând în resturi limfoide, chisturi, polipi,

angiofibroame, papiloame, neurilemoame, etc;

• 107 cazuri au fost neoplazii maligne ale rinofaringelui, cu incidenţă maximă în

grupa de vârstă de 50-59 ani (31,77% din cazuri) şi frecvenţa crescută la sexul masculin

(75 bărbaţi, 32 femei);

• histopatologic tumorile maligne ale rinofaringelui au fost reprezentate în 98 de

cazuri de carcinoame, în 6 cazuri de limfoame maligne non Hodgkiniene şi în 3 cazuri de

tumori de părţi moi.

Studiul imunohistochimic a fost realizat pe un număr de 46 de cazuri de

carcinoame şi displazii, care au cuprins 12 cazuri de carcinoame cheratinizate şi 28 de

carcinoame necheratinizate, precum şi un numar de 6 papiloame cu displazie;

• Imunocolorarea pentru p53 a fost prezentă în 84,78% din cazurile analizate,

respectiv în 87,5% dintre carcinoame şi în 50% dintre displazii;

• Creşterea numărului de cazuri pozitive de la displazii la carcinoame şi a scorului

în leziunile mai agresive indică implicarea oncoproteinei p53 în carcinogeneza

13

nazofaringinană încă din stadiile incipiente, sugerând şi o relaţie cu agresivitatea

tumorală.

• Analiza comparativă a expresiei p53 şi IP Ki67 a indicat valori mai mari ale

indexului de proliferare în cazul carcinoamelor necheratinizate, în care de altfel şi

expresia p53 a prezentat scorul cel mai înalt şi expresia cea mai intensă.

• Corelarea expresiei p53 cu activitatea proliferativă în carcinoamele

nazofaringiene, sugerează utilizarea de p53 şi MIB-1 în evaluarea agresivităţii

preterapeutice a tumorilor.

• Pozitivitatea Cyclin D1 în toate cazurile de displazii şi într-un număr mare de

carcinoame sugerează intervenţia precoce a acestui marker în carcinogeneza

nazofaringiană.

• Incidenţa crescută a pozitivităţii EGFR sprijină potenţialul pentru utilizarea

medicaţiei specifice care vizează terapia cu anticorpi monoclonali în tratamentul

carcinoamelor nazofaringiene;

• Mecanismul supraexpresiei oncoproteinei HER2 şi semnificaţia sa biologică în

dezvoltarea carcinoamelor nazofaringiene rămâne să fie elucidată, dar supraexpresia

HER2 poate fi utilă în identificarea unui subgrup de pacienţi care pot beneficia de noi

strategii de tratament.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Armengot M, Martìnez-Sanjuàn V, Martorell M, Basterra J. - Retentioncysts of the rhinopharynx. A case report. Acta Otorhinolaryngol Belg.1996;50(3):199-201.

2. Buell P: The effect of migration on the risk of nasopharyngeal canceramong Chinese. Cancer Res 34: 1189-1191, 1974.

3. Chan J.K.C., Pilch B.Z., Kuo T.T., Wenig B.M,. Lee A.W.M. Tumours ofthe nasopharynx: In Cancer Pathology and Genetics Pathology andGenetics of Head and Neck Tumours. World Health OrganizationClassification of Tumours, Edited by Leon Barnes, John W. Eveson, PeterReichart, David Sidransky, 2004

4. Dickson RI, Flores AD: Nasopharyngeal carcinoma: an evalutation of134 patients treated between 1971-1980. Laryngoscope 95: 276-283,1985.

5. Enepekides DJ. Recent advances in the treatment of juvenileangiofibroma. Curr Opin Otolaryngol Head Neck Surg. 2004; 12:495-99.

6. Fearon B, Forte V, Brama I. Malignant nasopharyngeal tumors inchildren. Laryngoscope. 1990; 100:470-2

14

7. Freeman C, Berg JW, Cutler SJ (1972). Occurrence and prognosis ofextranodal lymphomas. Cancer 29: 252-260.

8. Genç E, Hoşal AS, Gedikoğlu G, Ozyar E, Sözeri B.Prognostic value ofp53, proliferating cell nuclear antigen, and Ki-67 expression inundifferentiated asopharyngeal carcinomas. Otolaryngol Head Neck Surg.2000 Jun;122(6):868-73.

9. Ho KY, Kuo WR, Chai CY, Tsai SM, Sheu SH, Wu SC, Juan KH. Aprospective study of p53 expression and its correlation with clinicalresponse of radiotherapy in nasopharyngeal carcinoma. Laryngoscope.2001 Jan;111(1):131-6.

10. Izzo JG, Papadimitrakopoulou VA, Li XQ, et al. Dysregulated cyclin D1expression early in head and neck tumorigenesis: in vivo evidence for anassociation with subsequent gene amplification. Oncogene 1998;17:2313–22

11.Leong JL, Loh KS, Putti TC, Goh BC, Tan LK. Epidermal growth factorreceptor in undifferentiated carcinoma of the nasopharynx.Laryngoscope.2004 Jan;114(1):153-7.

12.Masuda M, Shinokuma A, Hirakawa N, Nakashima T, Komiyama S.Expression of bcl-2-, p53, and Ki-67 and outcome of patients with primarynasopharyngeal carcinomas following DNA-damaging treatment. HeadNeck. 1998; 20: 640–644.

13.Neel HBI (1985). Nasopharyngeal carcinoma. Clinical presentation,diagnosis, treatment, and prognosis. Otolaryngol Clin North Am 18: 479-490.

14.Seshadri R, Firgaira FA, Horsfall DJ, McCaul K, Setlur V and KitchenP. Clinical significance of HER-2/neu oncogene amplification in primarybreast cancer. The South Australian breast cancer study group. J ClinOncol. 1993; 11: 1936-42.

15.Shanmugaratnam K (1991). Histological Typing of Tumours of the UpperRespiratory Tract and Ear. 2nd ed. Springer-Verlag: Berlin.

16.Taheri-Kadkhoda Z, Magnusson B, Svensson M, Mercke C, Björk-Eriksson T. Expression modes and clinical manifestations of latentmembrane protein 1, Ki-67, cyclin-B1, and epidermal growth factorreceptor in nonendemic nasopharyngeal carcinoma.Head Neck. 2009Apr;31(4):482-92.

17.Taweevisit M. Overexpression of p53 and neoplastic cell proliferation inundifferentiated nasopharyngeal carcinoma. Southeast Asian J Trop MedPublic Health. 2007 Jan;38(1):136-40.

18.Tubiana M, Courdi A. Cell proliferation kinetics in human solid tumors:relation to probability of metastatic dissemination and long term survival.Radiother Oncol1989; 15: 1–18.

19.van Diest PJ, Brugal G, Baak JPA. Proliferation markers in tumours:interpretation and clinical value. J Clin Pathol1998; 51: 716–724.

15