Tipologia romanului

Enigma Otiliel este:

- un roman obiectiv, doric" - naratiunea este la persoana a lll-a, narator de tip auctorial, cu un usor aspect impersonal. Dar, desi adopta un ton obiectiv, nu este capabil de aceasta: in spatele vocii narative epateaza autorul (Comentariul critic trece inaintea vietii." - Nicolae Manolescu, in Arca lui Noe, voi. I);

- un roman citadin - actiunea se petrece in Bucurestiul inceputului de secol XX, iar personajele fac parte din mica burghezie, supusa disolutiei morale;

- exista, de asemenea, elemente romantice: imaginea Baraganului, motivul orfanului (FeliX), constructia antitetica a personajelor - Felix-Titi, Otilia-Aurica, Giurgiuveanu - Pascalopol;

- un roman realist, balzacian, pentru ca:

» tema romanului, care coaguleaza actiunea, este una tipic balzaciana: mostenirea;

» folosirea tehnicii detaliului: fiecare amanunt este adus sub lupa si analizat; descrierea casei lui Costache Giurgiuveanu, de la inceputul romanului, este reprezentativa pentru mediul si chiar tipologia si psihologia proprietarului, reliefandu-i statutul social si psihologic. La Calinescu, la fel ca si ia Balzac, se poate verifica maxima Spune-mi unde locuiesti, ca sa-fi spun cine esti". Descrierea personajelor, a felului in care se imbraca, a camerei in care stau, a ticurilor si ocupatiilor sunt realizate cu minutie. Descrierea porneste totdeauna, ca si la Balzac, de la exterior spre interior, fizicul dezvaluind trasaturile morale;

» tipologia personajelor: fiecare personaj este dominat de o trasatura de caracter care defineste esenta lui morala: avarul (CostachE), arivistul (Stanica RatiU), baba absoluta" (Aglae TuleA), retardatul (Titi TuleA), senilul (SimioN), fata batrana (AuricA);

» tema paternitatii: romanul s-a intitulat initial Parintii Otiliei; degradarea relatiilor inter-familiale reflecta degradarea relatiilor din lumea sociala;

» rigoarea clasica asezata sub semnul simetriei, precizarea locului, timpului, personajelor inca din incipit (Intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909 cu putin inainte de , orele 10, un tanar de vreo optsprezece ani, imbracat in uniforma de licean, intra in strada Antim"), simetria incipit-final (acesta din urma aflat sub semnul memoriei afective, atunci cand Felix recupereaza primul.moment al intrarii in casa lui Costache Giurgiuveanu: Felix isi aduse aminte de seara cand venise cu valiza in mana si trasese de schelalaitorul clopotel. I se paru ca teasta lucioasa a lui Mos Costache apare la usa si vechile vorbe ii rasunara limpede la ureche: A«Aici nu sta nimeni!A»"),

- naratorul este omniscient si omniprezent, perspectiva este aparent neutra, dar si interna, pentru ca vocea naratorului se identifica cu vocea altor personaje sau cu vocea autorului. Balzacianism fara Balzac"

Asa cum a remarcat si critica literara, Calinescu se detaseaza de romanul balzacian, depasindu-l intr-o directie comic-parodica, ironica si grotesca. Este, asa cum spunea Nicolae Manolescu, o redescoperire polemica a balzacianismului". Asadar, principiile realismului balzacian sunt subminate prin:

- hipertrofierea detaliului, pana la amanuntul grotesc. Iluzia vietii in toata complexitatea ei este deturnata intr-un spectacol comic si caricatural;

- personajele-tipuri se degradeaza in reprezentari umane caricaturale, personaje-mo-rionete: senilul Simion este o prezenta la limita absurdului, obsedat de mancare sau de gherghef, care semneaza o epistola lisus Hristos";

- actiunea, desi este prezentata in ordine cronologica, nu mai are o valoare epica pronuntata, devenind pretext pentru un spectacol regizat de un autor transformat intr-un fel de Dumnezeu Iudic. De fapt, un Aghiuta sarcastic. Imaginea spectacolului regizat este evidenta in scena ocuparii fara urma de decenta a casei lui Costache de catre familia Tulea. Situatia, in mod normal tragica, a bolii si agoniei lui Costache este deturnata in comic, protagonistii descinzand parca din lumea lui Caragiale;

- atentia sporita acordata unor planuri secundare: Titi cu Ana si Stanica cu familia lui din mahala;

- teatralitatea discursului narativ, care renunta la un moment dat la naratiunea * simpla, clasica, in favoarea dramatizarii, ceea ce dovedeste amestecul genurilor si speciilor, trasatura moderna; ex: scena privegherii lui Costache bolnav, reprezentata ca intr-o piesa, prin monologuri ale personajelor prezente;

- apar situatii absurde, asa cum este scena introductiva, cand Costache Giurgiuveanu, desi apare la semnalul soneriei, il anunta pe Felix ca Aici nu sta nimeni!".

Toate aceste trasaturi antibalzaciene se constituie, de fapt, in trasaturi moderne ale romanului. Se mai adauga inspiratia citadina, pluriperspectivismul (Otilia este vazuta si caracterizata din unghiul de vedere al mai multor personaje, pentru Aglae este o zanatica, dezmatata, stricata, care suceste capul baietilor de familie", pentru Felix este o fata superioara, pe care n-o poate intelege, ramanandu-i pana la capat o enigma", pentru Pascalopol este femeia in devenire care il incanta si il emotioneaza, pentru Stanica Rafiu este femeia cu spirit practic").