=TIPURI DE BANDAJE=Bandajul sau înfăsarea chirurgicală reprezintă metoda de fixare a pansamentului

sau de imobilizare temporară a unor regiuni anatomice cu ajutorul feşilor. Faşa = bandă de tifon, pânză sau ţesătură elastică, de lăţime şi lungime diferită în

funcţie de regiunea pe care o acoperă şi întinderea pansamentului; în general, lăţimea unei feşi trebuie să fie aproximativ egală cu diametrul regiunii pe care o înfaşă (5-20 cm).

Principii -să imobilizeze perfect pansamentul pentru protecţia plăgii- să fie elastică pentru a nu produce leziuni de compresie- să fie efectuată cu blindeţeşi îndeminare pentru a nu spori suferinţa bolnavului- bandajarea membrelor se incepe din porţiunea distală spre cea proximală în sensul circulaţiei venoase- bandajarea trebuie sa inceapă si să se termine la 15-20 cm de plagă- sa permită mişcări în articulaţiile interesate- capătul feşei va fi plasat opus plăgiişi se va fixa printr-un nod care nu jenează sau cu leucoplast - turele feşei să nu prezinte cuteşi să se acopere parţial unele pe altele pentru a nu aluneca

Tehnica bandajului Faşa de tifon este ţinută în mână dreaptă şi cu ruloul spre cel ce execută se derulează de la stânga spre dreapta. Bandajarea incepe cu 2-3 ture circulare ,,ture de fixare”. Pentru o fixare sigură, după primul tur, colţul liber al feşii se rasfrânge (fig. 1). Următoarele ture se trag în diverse moduri (circular, oblic, în evantai, etc.). Terminarea bandajării se efectuează cu 2-3 ture suprapuse, capătul feşii fixându-se cu ace de suguranţă, prin legare sau cu bandă adezivă. În cazul legării se despică faşa in două, se încrucişează sau se înnoadă capeteleşi se leagă în jurul segmentului respectiv în aşa fel încât nodul să nu fie amplasat pe zona afectată sau pe zone de sprijin. Scoaterea feşei se efectuază prin derularea ei în sens invers sau prin tăiere cu foarfeca butonată.

(fig. 1)

Modalitaţi de bandajare. În funcţie de regiunea anatomică supusă bandajului, sunt mai multe

tipuri de infaşare:spirală, circulară, în spică, în evantai, în ,,8”, etc.

Bandajul circular: se efectuază suprapunând turele de faşă exact una peste alta. Are avantajul că se execută simpluşi rapid. Dezavantajul constă în faptul că se

rasuceşte, mobilizând pansamentul de pe plagă. Se aplică pe regiunile cilindrice: cap, git, braţ, abdomen, torace, articulaţia pumnului, etc. (fig. 2)

(fig. 2)

Bandajul in spirală: după fixarea feşei cu ture circulare, se trece la ture oblice,

conducând-oşerpuind în aşa manieră încât să acopere 1/3 din turele anterioare. Pe alocuri faşa se rasfrânge prin tehnica numită ,,manevra

policelui”, deoarece marginea caudală a fiecărei ture ramâne departată de tegumente. Acest tip de bandajare este indicat de aplicat pe membrele

superioareşi cele inferioare (fig. 3).

(fig. 3).

Bandajul in evantai:se începe cu ture circulare aplicate deasupra articulaţiei după care se efectuază o tură oblică deasupra articulaţiei, următoarele ture fiind conduse din ce în ce mai puţin oblic, ajungând circulare la nivelul liniei articulare. Sub articulaţie se continue din nou cu ture oblice , pâna la acoperirea completă a regiunii. Este indicată în regiunea cotului genunchiului, etc. (fig. 4)

(fig. 4)

Bandajul în ,,spic de griu” sau ,,spică”: se începe cu ture circulare deasupra articulaţiei , pentru fixarea pansamentului, după care faşa este condusă în forma cifrei ,,8”, fiecare tură acoperind cea precedentă cu 1/3 sau 2/3. Se termină infăşarea cu ture circulare pe punctul de sprijin. Se indică tot în regiuni articulare (fig. 5), la radacina membrelor (regiunea inghinală, scapulo-humerală), câtşi pentru executarea unui pansament compresiv după amputaţie de sân la femei.

(fig. 5)

Bandajul in forma cifrei ,,8”: se incepe cu ture circulare sub articulaţie, după care turele sint conduse oblic peste articulaţie, continuând cu ale ture circulare deasupraarticulaţiei. Se revine oblic pe fata opusă ,incrucişând prima tură ascendentă, dupa care se continuă în 8 acoperind jumatate din tura anterioară. Se continuă de câteva orişi se termină bandajul deasupra articulaţiei cu ture circulare. Este indicată pentru regiunile articulare: articulaţia cotului, piciorului, mâinii. (fig. 6)

(fig. 6)

Tipuri de bandaje pe regiuni Bandajarea calotei craniului se execută sub formă de capelină sau prin bandaj recurent (mitra lui Hipocrate) - Capelinase efectuază folosind o singură faşă de către 2 persoane. Iniţial faşa este condusă circular pornind de la protuberanţa occipitală, pe deasupra urechii drepte, lasând libere pavilioanele auriculare, trecând deasupra arcadelor sprâncenoase, apoi deasupra urechii stângişi se continuă cu înca 2 ture circulare pâna la nivelul frunţii, unde se fixează faşa cu ajutorul policeluişi se rasfrânge până la nivelul regiunii occipitale unde este fixată de ajutor. Se conduce faşa din spate în fata acoperind bolta craniană cu ture oblice fixate la final prin 2-3 ture circulare. Se fixeaza capătul liber al feşii cu leucoplast sau ace de siguranţă, în capătul opus regiunii pansate (fig. 7).

(fig. 7)

Bandajarea cotului (fig. 8)

(fig. 8)

Bandajarea regiunii feţei se practică folosind praştia, căpăstrul, binoclu sau monoclu. Praştia se foloseşte la bandajarea nasului. Se confecţionează dintr-o faşa lungă de 50-60 cm, care la ambele capete se despică lung, lasând la mijloc o porţiune de aproximativ 5 cm lungime nedespicată (fig. 9), care este aplicată peste pansamentul nasului. Se trec capetele superioare ale feşii sub pavilionul urechiişi se înnoada în regiunea occipitală, iar cele inferioare se trec deasupra urechilor incrucişându-le pe cele superioare, realizând astfel o praştie (fig. 10; 11)

(fig. 9)(fig. 10)

(fig. 11)

Capastrul se foloseşte pentru fixarea pansamentului de la nivelui bărbiei şi buzelor. Este confecţionat la fel caşi praştia folosind o faşă cu o lungime de 0,50-1m. Fixăm cu partea nedespicată pansamentul de la nivelul bărbiei sau buzelor, după care capele inferioare sunt legate pe calotă, iar cele superioare la ceafă sau se incrucişează în regiunea occipitală şi se leagă în regiunea frunţii(fig. 12,13,14)

(fig. 12)(fig. 13)

(fig. 14)

Monoclul sau binoclul se foloseşte pentru fixarea pansamentului la nivelul orbitelor.Monoclul acoperă o singură regiune orbitară. Se efectuază începând cu 2-3 ture circulare frontooccipitale după care se conduce faşa oblic peste ochiul pansat, pe sub urechea de aceeaşi parteşi se readuce faşa pe frunte, deasupra urechii opuse. Se efectuaza din nou o tură circulară frontooccipitală, apoi oblic repetând succesiunea de ture oblice şi circulare pâna la acoperirea completa a ochiului. Se fixează capătul liber al feşei cu leucoplast sau ace de siguranţă (fig. 15-16).

(fig. 15) (fig. 16)

Binoclul acoperă ambele regiuni orbitale. Pentru infaşarea binoculară, în locul turelor circulare frontooccipitale, se conduce fasa oblic peste celălalt ochi, turele incrucişindu-se deasupra piramidei nazale unde formează o spică (fig.16).

Bandajarea toracelui se efectuază pentru fixarea pansamentului la nivelui regiunii toracice cât si pentru imobilizare în fracturi de coasteşi entorse sau luxaţii ale umaruluişi a claviculei. Tipurile de bandaje sânt: bandajul circular, spica sânului, bandajul Desault, bandajul Velpeau şi basmaua pentru imobilizarea braţului şi a umarului.

Bandajul circular (fig. 8-23) al toracelui se realizeaza conducând faşa circular incepând din regiunea inferioară a toracelui 2-3 ture de fixare, după care efectuam ,,manevra policelui”şi se conduce faşa de jos în sus peste umăr, coborând faşa pe spate pentru a realiza asfel o bretea de susţinere pe umăr, fixând-o apoi cu o tura circulară peste torace. Se repetă manevra pentru a doua bretea peste celălalt umăr. Se conduce faşa în ture spiralate pâna în axilă, unde se închee cu 2 ture circulare.

Bandajul Desault (fig. 8-24) este tehnica cea mai des folosită de imobilizare provizorie pentru leziunile claviculeişi umărului, precumşi ca mijloc de imobilizare provizorie pentru fracturile braţului. Pentru realizarea acestui tip de bandaj avem nevoie de 4 feşi cu laţimea de 20 cm, vată şi talc. Iniţial se sprijina membrul superior al pacientului , astfel încât braţulşi antebraţul să formeze un unghi de 90o. Se începe îmbrăcarea toracelui cu ture circulare pâna sub axilă.

(fig. 17)

Aceste ture vor izola pielea toraceluişi pielea braţuluişi antebraţului, evitând apariţia iritaţieişi chiar a eroziunii pielii, provocate de transpiraţia locală. Se întroduce în axilăşi în plică cotului o cantitate mica de vată îmbibată cu talc, după care lipim braţulşi antebtaţul de torace su cotul îndoit la 90o. Fixăm membrul superior de torace prin ture circulare de faşa care trebuie să cuprindă braţul, cotulşi antebraţul. Apoi din spate faşa se trece peste umărul lezat, coboară anterior peste braţ, sub cotşi urcă în spate paralel cu braţul. Faşa revine în faţa peste umărul lezat, se indreaptă oblic sub axilă sănătoasăşi se reântoarce în faţă peste umărul bolnav, coboară lateral de-a lungul braţului sub cot, apoi susţinând antebraţul , se indreaptă spre toracele opus facând o tură circulară de fixare la cot. După această tură de fixare, fasa se trece din nou peste umarul lezat, coboară anterior, va susţine antebraţul, se face iar o tură circularăşi tehnică se continuă astfel , încât fiecare tură oblicăşi circulară să depasească cu câţiva centimetri tura anterioară. După imobilizarea membrului superior cu 2-3 feşi circulare, intreg antebraţul va fi întarit cu benzi de leucoplast. Pumnul, mâna şi degetele trebuie sa rămâna libere pentru a putea fi permanent mobilizate.

(fig. 18)

Acelaşi lucru îl putem realiza cu o basma cu 4 colţuri care suspenda membru superior ca într-un hamac în poziţia descrisăşi ale cărei capete se înnoadă în spaţiul interscapularşi la ceafă. Această tehnică este cunoscută sub numele de ,, eşarfa lui Petit” (fig. 19) (fig. 19)

Bandajul Velpeau are aceleaşi indicaţii caşi bandajul Desault, de care diferă prin faptul că imobilizarea membrului se realizează cu cotul flectat in unghi ascuţitşi cu mâna fixată pe umarul opus (fig. 20)(fig. 20)

Bandajul umaruluişi axilei (fig. 21) La nivelul braţuluişi axilei se pot aplica bandaje cu feşi trase în ,,8” sau în spică, precumşi o basma, care trece pe sub axilă, se încrucişează peste umărşi se innoadă sub axila opusă (cravata biaxilară Mayor). Cu aceste tipuri de bandaje, pe linga fisarea pansamentului se poate realiza si compresia regiunii.

(fig. 21)

Bandajul degetelor si miiniiLa nivelul acestor segmente faşa se fixează prin ture circulare la nivelul articulaţiei radio-carpiene, apoi se duce faşa oblic pe partea dorsală a mâniişi se acoperă degetul respectiv prin ture în spirală. Pentru auricular şi police,cât şi pentru haluce, bandajul se face în spică.