CUPRINS

1 Date generale privind localitatea Ploiesti.1.1. Asezare geografica1.2. Topografie1.3. Clima1.4. Date economice1.5. Date sociale

2 Compozitia, caracteristicile si cantitatea de deseuri2.1 Compozitia deseurilor2.2 Caracteristicile deseurilor2.3 Calculul cantitatii de deseuri

2.3.1 Cantitatea de deseuri menajere2.3.2 Cantitatea de deseuri stradale2.3.3 Cantitatea de deseuri industriale

3 Proiectarea depozitului de deseuri

3.1 Alegerea amplasamentului 3.2 Schema tehnologica a depozitului3.3 Calculul volumului de terasamente 3.4 Impermeabilizarea depozitului3.5 Calculul drenajului3.6 Solutii de acoperire finala3.7 Platforma tehnologica3.8 Lucrari anexe

4 Transportul deseurilor menajere4.1 Tipuri de maşini4.2 Calculul necesarului de autogunoier

5 Incinerarea 5.1 Calculul puterii calorifice a deseurilor 5.2 Schema statiei de incinerare

6 . Compostarea 6.1 Masuri pentru protectia mediului 6.2 Schema statiei de compostare

7. Reciclarea deseurilor provenite din industrie7.1 Tehnologia reciclării materialelor plastice

8. Depozitarea deseurilor industriale 8.1 Schema de circuit hidrotehnic a hadei 8.2 Stabilitatea haldei 8.3 Drenajul haldelor

1. Date generale privind localitatea Ploiesti.

1.1. Asezarea geografica .

Municipiul Ploieşti este aşezat în centrul Munteniei, în partea central-nordică a Câmpiei Române.Ploieştiul, unul dintre oraşele cele mai importante ale ţării, se află la cea mai mică distanţă de capitală, şi cu toate că pe parcursul a patru secole a avut strânse legături cu aceasta, el şi-a păstrat personalitatea.Oraşul Ploieşti este traversat de meridianul 26°E (în partea sa de vest) şi de paralela 44°55’N (în partea de sud). Paralela 45°N trece prin comunele suburbane Păuleşti, Blejoi şi Bucov. Municipiul ocupă o suprafaţă de peste 60 km2, din care 35 km2

reprezintă comunele suburbane.Ploieştiul se găseşte între două mari râuri, primul dintre ele, Prahova, spre sud-vest, atingând uşor municipiul prin comuna suburbană Brazi, iar cel de-al doilea, Teleajenul, spre nord şi est, străbătându-l prin comunele suburbane Blejoi, Bucov, Berceni. Oraşul este aşezat pe râul Dâmbu, care izvorăşte în zona de dealuri a oraşului Băicoi, trece prin oraş şi prin două comune suburbane şi apoi prin comuna Râfov, unde se varsă în Teleajen. Dâmbu are astăzi apa puţină; este canalizat pe aproape toată partea ploieşteană a traseului său, în el deversându-se, la ieşirea din oraş, sistemul de canalizare al acestuia.

Oraşe apropiate

Oraşul Direcţia Distanţa

în linie dreaptă

pe şosea pe calea ferată

Bucureşti S 56 km 60 km 59 km

Brăila E 155 km 170 km 176 km

Piteşti V 91 km 111 km 149 km

Braşov NNV 86 km 114 km 110 km

Târgovişte V 46 km 51 km 52 km

Buzău ENE 66 km 71 km 69 km

Urziceni ESE 55 km 60 km 55 km

1.2.Topografia

Altitudinea medie a aşezării este de 150 m, oraşul fiind deci plasat într-o zonă de câmpie. Aspectul solului şi subsolului este determinat de aşezarea sa pe structurile vechiului con de dejecţie al râului Prahova, ce trece prin albia situata în prezent la circa 25 km - vest şi de vecinătatea râului Teleajen (latura de est), cu afluentul sau, pârâul Dâmbu, care străbate cartierele din nord-est.Orasul este strabatut de mai multe depresiuni si viroage. De la Nord spre Sud, gasim viroaga Tabacilor, pe urma viroaga Izvorului, urmata spre Sud de acea a Rafovului.Aceste mici vai se scurg in paraul Dâmbu, care trece la marginea rasariteana a orasului. Ceva mai la Sud si in afara de oras, seria de valcele continua. Sunt mai intai: Izvoarele, pe urma Lunganul, si mai la Sud Toplita. Ele reprezinta inceputurile unui basen independent, al Ghighiului, care da tot in Teleajen in dreptul satului Moara Domneasca. Mai la Sud , intre satele Mimiul si Tataranii, o alta serie de paraiase reprezinta punctul de plecare al unui al treilea basen independent, numit al Tataranilor, iarasi afluent al Teleajenului.Denivelarile aduse de primele trei valcele sunt putin insemnate. Totusi, ele nu sunt lipsite de interes, pentru ca dau loc la probleme cateodata suparatoare pentru oras. E drept ca acesta poseda, gratie lor, cateva izvoare arteziene. Insa nu-i mai putin adevarat ca, in vremile de ploi mari, casele din cartierele mai jos situate au pivnitele lor invadate de apa. In adevar, apa freatica din subsol fiind comuna cu a Dâmbului, cea mai mica ridicare a nivelului acestuia se face simtita si in oras, aducand uneori inundatii.

1.3.Clima

Temperatura medie anuală este de 10,5°C, iar valorile minime şi maxime înregistrate în secolul nostru au fost de -30°C la 25 ianuarie 1942 şi respectiv de 43°C la 19 iulie 2007.În medie, pe an sunt 17 zile geroase, 26 reci, 99 calde, 30 tropicale, restul fiind zile cu o temperatură moderată.

Cantitatea medie multianuală de precipitaţii este de 600 mm, cu 30-40 mm în ianuarie şi 88 mm în luna iunie. Anul cel mai ploios a fost 1901, cu 9639 mm, iar cel mai secetos 1930, cu 305,3 mm. Pe an, sunt în medie 104 zile cu precipitaţii lichide, 26 cu ninsoare, 112 cu cer senin, 131 cu cer noros şi 122 cu cer acoperit.

Oraşul se află sub influenţa predominantă a vânturilor de nord-est (40 %) şi de sud-est (23 %), cu o viteză medie de 3,1 m/sec. În medie, sunt 11 zile pe an cu vânt cu viteză de peste 11 m/s şi numai 2 zile cu vânt de peste 16 m/s. Presiunea atmosferică este de 748,2 mm.

1.4 Date economice.

Datorită exploatării de petrol din zona oraşului, încă de timpuriu acesta a devenit un oraş industrial, aici construindu-se prima rafinărie din lume. Deoarece Ploieştiul era cel mai mare

producător de petrol din Europa, acesta a fost denumit „Capitala aurului negru”. Deşi în prezent cantitatea de ţiţei extras în zonă scade continuu, cele patru rafinării prelucrează cantităţi însemnate, produsele rafinate fiind transportate prin conducte spre Bucureşti, Constanţa şi Giurgiu.Oraşul a rămas ancorat în această industrie, cu preponderenţă în industria extractivă de prelucrare a ţiţeiului şi industrii legate de această ramură (construcţii de maşini, echipamente electrice, întreţinere, ect.). În raport cu cifra de afaceri această ramură a industriei ocupă primul loc cu 39,6% şi este urmată la mare distanţă cu doar 17,7% de industria alimentară a băuturilor şi a tutunului şi cu 14,5% energia electrică şi termică, gaze şi apă. Urmează apoi industria de maşini şi echipamente, industria construcţiilor metalice şi a produselor din metal, industria chimică şi a fibrelor sintetice şi artificiale, industria de prelucrare a cauciucurilor şi a maselor plastice, industria lemnului şi a produselor din lemn, celulozei, hârtiei şi cartonului, industria altor produse din minerale nemetalice, industria mobilei, industria mijloacelor de transport, industria pielăriei şi încălţămintei, industria metalurgică, edituri, tipărirea, reproducerea înregistrărilor pe suporţi şi industria textilă şi a produselor textile. Dacă ne referim la structura economiei, aceasta a suferit modificări esenţiale în ultimii ani. Din punct de vedere al numărului de firme cel mai bine reprezentat este sectorul comerţului şi al serviciilor, cu o pondere de 77,5%, în timp ce industria şi construcţiile ocupă o piaţă de doar 22,5% . La nivelul judeţului Prahova din punct de vedere al numărului de agenţi economici, municipiul Ploieşti conduce detaşat cu o pondere de 50%, urmat la mare diferenţă de municipiul Câmpina cu 8% şi apoi de celelalte oraşe mai mici şi comune. Atracţia mare pe care investitorii români şi străini o au faţă Ploieşti se datorează facilităţilor pe care administraţia locală le oferă, pentru rapiditatea cu care îşi pot demara şi dezvolta proiectele, dar şi pentru calitatea oamenilor de aici. Ţări ca Olanda, Cipru, Germania, Italia, SUA, Turcia, Franţa, Irak, Austria, Elveţia, Grecia, China, Moldova, Marea Britanie, Canada, Liban, Israel sunt doar câteva dintre cele care sunt reprezentate la nivelul oraşului nostru prin importante firme din diverse domenii.Dacă ne referim la anul 2006, Ploieştiul se menţine într-o poziţie de lider la capitolul volumului de investiţii străine – Compania Unilever South Central Europe a decis să îşi stabilească în oraşul nostru cartierul general, mutându-şi aici de la Bucureşti centrul de greutate al afacerilor, inclusiv fabrica de produse alimentare de la la Târgu Mureş. Kaufland, Tengelman, Selgros, Carrefour, Bricostore, Skoda, Peugeot, Winmarkt, Cardinal Motors, Altex, Aquila sunt alte nume sonore de companii multinaţionale, care şi-au deschis filiale în ultimii doi ani în municipiul Ploieşti. Nivelul de trai al ploieştenilor se dovedeşte de la an la an superior celorlalte oraşe din ţară. Putem deduce acest lucru din rapiditatea cu care în 2006 renumite bănci şi-au deschis agenţii noi în mai toate cartierele, demonstrându-se astfel o creştere semnificativă a puterii de cumpărare a ploieştenilor, dar şi de implicare directă a lor în diferite proiecte financiare şi investiţionale. Un alt exemplu ar putea fi numărul mare de firme importante din domeniul produselor de consum (alimentar, textile, cosmetice, electronice şi electrocasnice) care şi-au deschis la rândul lor magazine de reprezentanţă în Ploieşti.Există deasemenea un număr mare de companii de proiectare şi consultanţă, multe dintre ele cu specializare în ramurile industriei de petrol: extracţie, transport, rafinare, distribuţie. În domeniul cercetării petroliere activează institutul ICERP.

1.5 Date sociale.

Populaţia oraşului a crescut într-un ritm foarte rapid, explicabil prin dezvoltarea intensă a economiei sale. În 1810, în condiţiile ocupaţiei străine, ale încleştării în lupta cu boierii Muruzeşti, erau 2024 de locuitori, în 1837 erau 3000 de locuitori, imediat după unire (1859) 26.468, iar în 1884 erau 32.000 de locuitori. Comparând datele pe care ni le oferă recensămintele ştiinţifice organizate din 1899 (45.107 locuitori), 1912 (56.460) şi 1930 (79.149), constatăm că sporul populaţiei Ploieştiului a fost mai rapid decât al tuturor oraşelor mari din ţară, cu excepţia Bucureştiului şi a Constanţei, lucru explicabil, de altfel, prin extinderea extracţiei de petrol. Cu toate pierderile şi dispariţiile pricinuite de cel de-al doilea război mondial şi anume de bombardamente, populaţia Ploieştiului s-a refăcut rapid, înregistrând 95.632 de locuitori în ianuarie 1948. În anul 1930 municipiul avea o populaţie de 79.149 locuitori, dintre care 69.139 români (87,3%), 3.708 evrei (4,6%), 1.591 maghiari (2,0%), 1.307 germani (1,6%) ş.a. Din punct de vdere confesional populaţia era alcătuită din 69.458 ortodocşi (87,7%), 3.843 mozaici (4,8%), 2.629 romano-catolici (3,3%), 1.115 lutherani (1,4%), 1.076 greco-catolici (1,3%) ş.a.În present municipiul are o populaţie de 232.527 locuitori. Structura etnică a acesteia este următoarea:

Români: 225.570 (97%) Romi: 5.873 (2,52%)

Maghiari: 237 (0,10%)

Germani (Saşi): 148

Greci: 108

Evrei: 65

Alte naţionalităţi: (ruşi, ucraineni, sârbi): 526 (0,23%)

Principalele confesiuni ale populaţiei Ploieştiului sunt:

ortodoxă: 225.835 creştini după evanghelie: 1.087

romano-catolică: 1.038

adventistă: 1.111

penticostală: 865

baptistă: 400

greco-catolică: 357

reformată: 85

musulmană: 192

atei: 238

alte religii: 962

fără religie, nedeclarat: 355

2. Compozitia, caracteristicile si cantitatea de deseuri. 2.1. Compozitia deseurilor

Compoziţia deşeurilor menajere din punct de vedere fizic este eterogenă şi variază în funcţie de marimea localitatii, si dependenta de timp, de pozitia geografica, de sistemul de incalzire al locuintelor, de nivelul de trai si de dezvoltarea industriei ambalajelor.In perspectiva calitativa, la o imbunatatire a nivelelor veniturilor din Romania se asteapta o crestere a “partii valoroase”(hartie, carton, materiale plastice) in deseurile din locuinte.

Componentele principale ale deşeurilor menajere sunt: metale, hârtie, materiale plastice, cauciuc, textile, piele, resturi alimentare, veselă spartă, sticle şi geamuri sparte, moloz de la reparaţiile interioare, frunze, paie, cenuşă, diverse.

În funcţie de procesele fizico-chimice ce pot avea loc în timp după acumularea lor, deşeurile se pot grupa astfel:

- materiale combustibile (hârtie, cartoane, plastice, textile, lemn, oase etc) - materiale fermentabile (resturi alimentare, fructe, legume, zarzavaturi, carne etc);

- materiale inerte (metale, sticle, ceramică etc); - materiale fine (cenuşă, zgură, pământ etc);

O astfel de gruparea partilor componente ale reziduurilor, da posibilitatea ca pe baza ponderii cu care intervine fiecare categorie sa se stabileasca directiile catre care trebuie indreptate eforturile, in vederea valorificarii superioare a acestora.

Valorificarea deşeurilor menajere trebuie să ţină seama atât de cunoaşterea compoziţiei acestora cât şi de modificarea în timp a acestei compoziţii.

In tabelul urmator este prezentată variaţia compoziţiei medii a deşeurilor menajere, pe baza unor determinări făcute de municiipile mari din ţara noastra.

Compoziţia deşeurilor menajere pe categorii:

2.2.Caracteristicile deseurilor

a) Greutatea specifică a deşeurilor reprezintă greutatea unităţii de volum, în starea în care se găsesc depuse acestea. Greutatea specifică stabilită în stare afânată, înainte ca deşeurile să mai sufere vreo modificare, mai este denumită şi greutate specifică de referinţă. În ţara noastră deşeurile menajere au greutate specifică relativ mare, în special datorită procentului ridicat de deşeuri fermentabile; acestea variază între 300 şi 400 kg/m3. În tabelul urmator se prezintă greutatea specifică a deşeurilor menajere urbane.Greutatea specifică a componentelor deşeurilor menajere

Componenta Greutatea specifică (kg/m3)Uscate umede

Denumire Mediul urban

% din greutate

Continut pentru orasul Iasi,%

Metale2,0-6,0 4

Hartie , cartoane 10,0-15,0 11

Textile 2,0-5,0 3

Plastice, cauciuc 1,0-2,0 8

Sticla, ceramica 2,0-4,0 3

Deseuri fermentabile 40,0-50,0 45

Deseuri din demolari 4-13 8

Pamant, cenusa 10-15 10

Diverse 6-15 6

Lemne, frunze 2,0-5,0 2

Resturi alimentareHârtie, cartoane (nepresate)TextilePieleMateriale plasticeDeşeuri de lemnCauciucOaseMetaleSticlăCeramiceCenuşăZgurăPământ

3501002003005020035004002500600500400600400

8007506504505090035004502800750650700700700

În perspectivă se apreciează că aceasta va continua să scadă, deoarece procentul de ambalaje este în continuă creştere şi materialele inerte din ce în ce mai puţine, astfel că în ani urmarori greutatea specifică a deşeurilor menajere din marile oraşe va fi de maximum 200 kg/m3. b) Umiditatea deşeurilor este influenţată de climă, diferind de la un anotimp la altul. Umiditatea totală a deşeurilor menajere este dată de formula:

unde:= umiditatea totală a deşeurilor menajere (%);= umiditatea relativă (%)= umiditatea higroscopică (%)

Umiditatea relativă este reprezentată de conţinutul de apă care se poate îndepărta prin evaporare în aer liber la temperatura de 16 ÷ 20 °C cu o umiditate relativă a aerului de 50%.

Umiditatea higroscopică sau absolută reprezintă conţinutul de apă din deşeuri care poate fi îndepărtat prin uscare în etuve de laborator, la temperatura de 105°C.

Umiditatea totală a deşeurilor menajere variază în general de la 25 la 60%, fiind mai mare vara datorită procentului mare de vegetale.

Ca tendinţă generală se remarcă o scădere în timp a umidităţii deşeurilor menajere cu aproximativ 0,25% pe an. Cunoaşterea umidităţii este importantă deoarece ea influenţează atăt valoarea greutăţii specifice a deşeurilor menajere, cât şi aceea a puterii calorifice, reprezentând un parametru necesar în evaluarea proceselor de fermentare ce au loc la compostare. c) Puterea calorifică a deşeurilor menajere reprezintă cantitatea de căldură degajată prin arderea completă a unităţii de greutate a deşeurilor brute şi se exprimă în kJ/kg sau kCal/kg.

Fiind un combustibil, deşeurile au o putere calorifică superioară (HS) şi o putere calorifică înferioară (Hi).

Puterea calorifică superioară presupune că vaporii de apă au fost condensaţi şi au restituit căldura de evaporare. Deoarece în instalaţiile de incinerare, vaporii de apă formaţi sunt evacuaţi la coş împreună cu gazele de ardere, fără a restitui căldura respectivă de evaporare, rezultă că ceea ce caracterizează de fapt deşeurile menajere este puterea calorifică inferioară (Hi).

2.3.Calculul cantitatii de deseuri

2.3.1.Calculul cantitatii de deseuri menajere din locuinte.

Cantitatea de deseuri menajere zilnice rezulta din relatia:

Qzi = I x N x 0,001 (t/zi)

- Qzi = cantitatea de deseuri zilnice;- I = indicele de producere a deseurilor menajere; I = 1 kg/zi loc; - N = numarul de locuitori; NPloiesti = 230.600 locuitori;- 0,001 = coeficient de transformare unitati de masura.

Qzi = 1 x 230600 x 0,001 = 230,60 t/zi

Cantitatea de deseuri menajere anuale rezulta din relatia:

Qan = Qzi x 365 (t/an)

- Qan = cantitatea de deseuri menajere anuale;- Qzi = cantitatea de deseuri menajere zilnice.

Qan = 230,60 x 365 = 84.169 t/an

Cantitatea de deseuri ce poate fi depozitata pe o periaoda T = 20 ani, pentru care a fost proiectat depozitul, este data de relatia:

Qtot = Qan x T (t)

Qtot = 84.169 x 20 = 1.683.380 t

2.3.2.Calculul cantitatii de deseuri stradale

Cantitatea de deseuri stradale rezulta din relatia:

Qstr = 0,2 x Qzi (t/zi)

- Qstr = cantitatea de deseuri stradale;- Qzi = cantitatea de deseuri menajere zilnice.

Qstr = 0,2 x 230,60 = 69,18 t/zi

2.3.3.Calculul cantitatii de deseuri industriale

Cantitatea de deseuri industriale rezulta din relatia:

Qind = ∑ Qind surse (t/zi)

- ∑ Qind surse = suma tuturor sectoarelor industriale ce desfasoara activitati in localitate;

Qind = 19,8 t/zi.

3. Proiectarea depozitului de deseuri menajere3.1.Proiectarea depozitului de deseuri menajere

Alegerea amplasamentului a tinut cont de toti factorii fizici dar si materiali care ar putea fi afectati de depozitul de deseuri. Pentru a alege cea mai buna alternativa de amplasare a depozitului am folosit ca metoda Analiza multicriteriala cu ponderea criteriilor. Variantele de amplasare a depozitului sunt :

- A1: amplasamentul propus se afla in partea de est a orasului ,la 10 km distanta, in apropiere de localitatea Valea Calugareasca ,in directia de bataie a vantului . Pozitia apei freatice este la 0,90m si de asemenea costul achizitionarii terenului este ridicat.

- A2: amplasamentul propus se afla la 8 km distanta in partea de nord a orasului,la 3km distanta de localitatea Boldesti - Scaeni,intr-un loc izolat de locuintele oamenilor. Pozitia apei freatice se afla la aproximativ 30m si de aseamenea costul achizitionari terenului este scazut.

Matricea de evaluare a impactului

Notele au fost acordate in urmatorul mod:

3-impact minim 2-impact mediu 1-impact maxim

In urma analizei multicriteriale amplasamentul ales este la 3 km de orasul Boldesti -Scaeni.

Nr crt.

Criterii de analiza A1 A2

A Criterii geologice si hidrologiceA1 Caracteristicile si dispunerea in adancime a straturilor

Geologice1 3

A2 Structura, adancimea si directia de curgere a apei subterane 1 3A3 Distanta fata de cursurile de apa, fata de apele statatoare,fata de

Apele cu regim special si fata de sursele de alimentare cu apa1 3

Ponderea generala a criteriului A=0,4Suma notelor criteriului 3 9Suma ponderata 1,2 3,6

B Criterii pedologice si topograficeB1 Fertilitatea terenului 2 2B2 Aportul de apa de pe versanti 1 2B3 Relieful 1 3

Ponderea generala a criteriului B=0,1Suma notelor criteriului 4 7Suma de ponderata 0,4 0,7

C Criterii economiceC1 Capacitatea depozitului si durata de exploatare 2 2C2 Distanta pe care se efectueaza transportul deseurilor de la sursa de

Producere sau de la locul de colectare a deseurilor3 2

C3 Costuri de reducere a riscului de inundabilitate a zonei 1 3C4 Necesitatea unor amenajari secundare pentru depozit 2 2C5 Costuri pentru achizitionarea terenului 1 3

Ponderea generala a criteriului C=0,3Suma notelor criteriului 9 12Suma ponderata 2,7 3,6

D Criterii ecologiceD1 Vizibilitatea amplasamentului 2 3D2 Directia vantului dominant 2 2D3 Sensibilitatea turistica, culturala,istorica, a cadrului natural 2 2

Ponderea generala a criteriului D=0,2Suma notelor criteriului 6 7Suma ponderata 1,2 1,4Total punctaj ponderat 5,5 9,3

Dimensiunile depozitului

a) Calculul volumului depozitului

- V = volumul depozitului (m3) ;- Qtot = cantitatea totala de deseuri e poate fi depozitata pe o perioada de 20

ani ;- ρdep = densitatea deseurilor depozitate = 1,2;

V = = 1.402.816,67m3

b) Calculul suprafetei depozitului

Stot = Sdep + Sp tehn + Sl.a. (ha) ;

- Stot = suprafata totala a depozitului;- Sdep = suprafat depozitului;

Sdep = ;

- V = volumul depozitului;

- H = inaltimea depozitului;

Suprafata depozitului s-a calculat considerand ca inaltimea pre-stabilita a depozitului este h = 10 m.

Sdep = = 127.528,7882 m² = 13 ha.

- Sp tehn = suprafata platformei tehnologice = 1500 m² = 0,15 ha

c) Dimensiunile depozitului

L = 2*l = = 505 m ; l = 260 m

Slongitudinala depozit = 505 x 11 = 5.555 m2 = 0,56 ha

In sectiune transversala:

Stransversala depozit = h x l = 11 x 260 = 2.860 m2 = 0,29 ha, unde:

- Slongitudinala depozit = suprafata longitudinala a depozitului de deseuri ;- Stransversala depozit = suprafata transversala a depozitului de deseuri ;- h = inaltimea depozitului ;- L = lungimea depozitului ;- l = latimea depozitului.

3.2. Schema tehnologica a depozitului

Schema tehnologica a depozitului este prezentata in partea desenata a proiectului.

3.3. Volumul de terasamente

a) Calculul nivelariib) Calculul volumului digurilor

3.4. Calcule ingineresti de stabilitate

Deseurile se executa in semirambleu. Pentru partea de umplutura, respectiv taluz interior care nu necesita o panta mica din punct de vedere tenologic se face verificarea stabilitatii taluzului.

Sunt mai multe metode de calcul pentru verificarea stabilitatii, cea mai usor de aplicat este metoda suedeza sau metoda Fellenius (sau fasiilor).

Metoda de verificare pleaca de la presupunerea ca in cazul pamanturilor omogene, alunecarea se produce dupa o suprafata cilindrica, respectiv in plan vertical, un sector de cerc. Se calculeaza un factor de stabilitate care este un raport intre suma fortelor care dau stabilitate si suma fortelor care dau alunecare.

fs = ≥ 1,3 ... 1,5

Etapa 1. Se deseneaza la scara sectiunea transversala prin dig.

n2 = (2,5) 3; 3,5

Ipotezele lui Fellenius:

1. Alunecarea se produce dupa suprafata cilindrica.2. Cercurile cele mai periculoase, adica cu riscul cel mai ridicat de producere a alunecarilor

au centrele pe aceeasi treapta numita Treapta lui Fellenius.3. Suprafata cea mai solicitata este suprafata de contact intre partea care aluneca

(masivul) si partea din lucrare care ramane stabila.4. Este putin probabil ca alunecarea sa se produca pe toata lungimea digului.

In aceste conditii calculul se face pe un metru liniar din constructie, deci lungimea efectiva a sectorului studiat.

Lef = 1 m

Greutatea care este forta principala ce determina alunecarea se considera aplicata la suprafata de contact dintre partea stabila si partea instabila, adica pe circumferinta cercului.

Pentru a usura calculul suprafata se imparte in fasii cu latimea de 1 m, sau fasii cu alte valori a latimii dar egale intre ele.

Calculul propiu – zis

1. Se traseaza dreapta lui Fellenius. Din piciorul taluzului de calcul se coboara o perpendiculara a carei lungime = H.

2. Se duce o ampriza paralela la baza lucrarii cu lungimea de 4, 5 H (se noteaza M1).3. Se ia o dreapta la un unghi 𝛽1 = 23 °c fata de taluz.4. Din varful taluzului se duce o alta dreapta 𝛽2 = 28°c.

Unde se intalnesc cele doua se formeaza punctul M2.

Unind M1 cu M2 se obtine dreapta lui Fellenius.

Alegem primul cerc pe dreapta lui Fellenius ridicand o perpendiculara.

Se deseneaza segmentul de cerc care descrie alunecarea.

Se imparte masivul de alimentare cu latimea de 1 m.

Sunt doua forte care actioneaza:

- greutatea: G = ال x v;

- coeziunea: C = c x S

Greutatea poate sa fie forta de alunecare sau de stabilitate sau mai exact greutatea are 2 componente:

- o componenta normala la suprafata de alunecare;

- o componenta tangenta pe suprafata de alunecare.

In punctul O1 se duce o verticala care evident este paralela cu H si G.

O1V G

N = G x cos ℒ; tg φ; G = ال x V

T = G x sin ℒ; (S) C = c x S

Coeziunea este forta de stabilitate.

Tangenta este forta de alunecare.

Componenta normala N actioneaza ca o forta de stabilitate datorita frecarii interioare.

Frecare a interioara se exprima prin tangenta unghiului de frecare interioara care este chiar coeficentul de frecare.

V = g x l x h

g = 1 m

l = 1 m

V = h

N = ال x h cos ℒ; tg φ

T = ال x h sin ℒC = c x li; (S = li x g) – nu se calculeaza.

Se ia : c = 0,4

0,75= ال

φ= 18°C

Factorul de stabilitate fs =

Nr fasie

l li h ال c ℒ cosℒ

sinℒ φ tgφ N T C

1 1 1,05 0,2 0,75 0,4 4 0,99 0,07 18 0,57 0,084 0,01 0,4202 1 1,05 0,9 0,75 0,4 9 0,98 0,15 18 0,57 0,37 0,1 0,4203 1 1,1 1,3 0,75 0,4 15 0,96 0,26 18 0,57 0,53 0,25 0,4404 1 1,15 1,7 0,75 0,4 21 0,93 0,36 18 0,57 0,67 0,45 0,4605 1 1,2 2,1 0,75 0,4 29 0,87 0,48 18 0,57 0,78 0,75 0,4806 1 1,25 2,2 0,75 0,4 35 0,82 0,57 18 0,57 0,77 0,94 0,5007 1 1,3 2,3 0,75 0,4 43 0,73 0,68 18 0,57 0,71 1,17 0,5208 1 1,35 2,2 0,75 0,4 50 0,64 0,76 18 0,57 0,60 1,25 0,5409 1 1,4 1,8 0,75 0,4 55 0,57 0,82 18 0,57 0,44 1,11 0,56010 1 1,6 1 0,75 0,4 61 0,48 0,87 18 0,57 0,20 0,65 0,640total 5,186 6,707 4,980

Factorul de stabilitate=5,186 + 4,980 / 6,707=1,5

3.4 Impermeabilizarea depozitelor.

Impermeabilizarea depozitului de deşeuri reprezintă ansamblul de amenajări constructive

destinate împiedicării pătrunderii în sol a apelor exfiltrate (levigatului) şi/sau în scopul drenării

gazelor rezultate din descompunerea deşeurilor.

La proiectarea lucrărilor de impermeabilizare cu geomembrane şi protecţie cu geotextil s-a

ţinut cont de Ghidul pentru lucrări ce înglobează materiale geosintetice – indicativ P134-95.

În general, la proiectare se ţine cont de faptul că geomembranele sunt foarte subţiri şi

maleabile, ele pot fi ridicate şi deplasate de vânt, de efectul de subpresiune al eventualelor ape

ascendente sau gaze din teren; pot fi uşor degradate de acţiuni mecanice prin perforare,

agăţare, erodare de către pietre ascuţite, obiecte care cad, corpuri plutitoare, sloiuri, de

vegetaţia care creşte sub ele şi le străpunge, sau chiar acte de vandalism.

Controlul de calitate al execuţiei a fost minuţios. S-au verificat, printre altele, absenţa

agregatelor mari şi colţuroase în contact cu geomembrana, calitatea acesteia la punerea în

operă, instalarea, în unele cazuri, a membranei cu o anumită relaxare (joc) pentru compensarea

unor posibile tensiuni ulterioare. Operaţia de înnădire a fost verificată foarte atent, calitatea

impecabilă a înnădirilor fiind o condiţie indispensabilă a reuşitei lucrării.

La pregătirea patului pentru aşternerea membranei s-a îndepărtat stratul de material

moale, cu conţinut organic, precum şi fragmentele pietroase mari. Acestea au fost înlocuite cu

pământ compactat de bună calitate, într-un strat suficient de gros pentru a nu fi deteriorat sau

îndepărtat în timpul execuţiei sau exploatării. Suprafaţa astfel pregătită nu trebuie să prezinte

denivelări sau neregularităţi locale mai mari de 15 mm.

La proiectarea depozitelor de deşeuri îngropate total sau parţial, protecţia mediului

ambiant prin prevenirea exfiltraţiilor posibile constituie o măsură obligatorie. Întrucât

experienţa a arătat că geomembranele folosite ca atare la căptuşirea depozitelor nu pot asigura

o etanşare totală, prevederea unui sistem de drenaj este indispensabilă.

Capacitatea de drenaj se stabileşte în funcţie de cantitatea pierderilor a căror evaluare

este dificilă datorită neomogenităţii deşeurilor depozitate. Pe de altă parte debitul exfiltrat este

limitat de permeabilitatea pământului din jurul depozitului, prin urmare, capacitatea sistemului

de drenaj va fi mai mare decât cantitatea de fluid ce se poate infiltra în teren.

Pentru împiedicarea exfiltraţiei trebuie ca presiunea lichidului din depozit, aflat în contact

cu membrana, să fie neglijabilă. Această condiţie este satisfăcută prin plasarea pe

geomembrană a unui strat drenant la bază şi pe pereţii depozitului. Rolul acestui strat constă în

captarea lichidului scurs din deşeuri şi dirijarea lui către un tub colector de bază, unde este

evacuat.

În ţările în care geomembranele sunt utilizate în mod frecvent, s-au stabilit în funcţie de

tipul deşeurilor stocate, tipul de impermeabilizare recomandată. Spre exemplu, în Italia pentru

deşeuri solide urbane se recomandă utilizarea unei geomembrane cu permeabilitatea 10 cm/s

peste 1 m argilă. Tot pentru acest tip de deşeuri, e recomandată folosirea ori a unui strat de

geomembrană ori a două straturi.

Materialele care concură la realizarea geomembranelor sunt caracterizate printr-o

permeabilitate scăzută de 10¯¹ - 10¯¹³ m/s. Aceste materiale pe bază de bitum sau polimeri, s-au

impus datorită siguranţei cu care îndeplinesc funcţia hidraulică de impermeabilizare, a duratei

de serviciu ridicate, cât şi datorită uşurinţei tehnologiilor de punere în operă.

Pentru rampa de gunoi din apropierea orasului Boldesti Scaeni se utilizează geomembrane

din polietilenă de înaltă densitate.

Alegerea geomembranei

Clasa geomembranelor folosite la sistemele de etansare a depozitelor de deseuri este impusa prin legislatia nationala.

Geomembranele sunt în general de culoare închisa, datorita aditivilor pe baza de negru de fum, care le protejeaza contra efectelor nocive ale razelor UV. Produsele se prezinta sub forma de rulou, cu latimi de cel mult 10,5 m si lungimi de maximum 150 – 200 m. Instalarea geomembranelor se face prin derularea produsului, manual sau mecanizat, îmbinarile dintre rulouri sau de la colturi realizându-se prin suprapunere si sudare. Îmbinarea foliilor constituie principala zona sensibila a unei etansari, de aceea se va acordata o atentie deosebita acestui aspect.

Procedeul de îmbinare a geomembranelor depinde de natura produsului, de disponibilitatea aparaturii aferente, de fiabilitatea necesara si de conditiile din santier, fiind în general de doua categorii: îmbinare termica prin extrudare sau cu aer cald ori sudura chimica, cu solvent sau adeziv. Întrucât de calitatea îmbinarilor depinde eficacitatea impermeabilizarii, sudurile se vor testa în santier.

Cel mai important aspect in alegerea geomembranei este modul de reactie al acesteia cu lixiviatul rezultat din depozitul de deseuri.

Alegerea este cu atat mai dificila cu cat compozitia levigatului variaza foarte mult, de aceea, este necesara testarea geomembranei la contactul cu levigatul. Aceste teste se pot realiza fie prin metoda EPA 9090 fie prin ASTM D 5322.

S-au realizat numeroase determinari in acest sens, prin folosirea unui levigat propriu-zis sau sintetic, continand solventi organici sau compusi chimici agresivi, care au condos la rezultatul ca geomembrana ce trebuie folosita in acest caz este o polietilena. Pe baza acestor analize, s-a decis folosirea geomembranei de tip HDPE, pentru etansarea depozitului de deseuri menajere de la Boldesti - Scaeni. Totusi, trebuie amintite si caracteristicile mai putin deziderabile ale geomembranei cum ar fi sensibilitatea la fisurare datorita cristalinitatii ridicate, coeficient de frecare scazut, ce poate determina probleme de stabilitate; din cauza coeficientului de expansiune termica ridicat si a densitatii foarte mari, este putin recomandabila ca material de fundatie. Pentru preintampinarea aparitiei acestor probleme se va folosi HDPE texturat care are imbunatatita frecarea la suprafata si lungirea de deformatie asimetrica – mica.

Suprafata de geomembrana

Calculul suprafetei de geomembrana se face pe compartimente. Astfel, depozitul va fi impartit in trei compartimente, cu suprafetele:

- C1 – compartimentul 1 al depozitului are o suprafata = 40.000 m² = 4 ha;

- C2 – compartmientul 2 al depozitului are o suprafata = 50.000 m² = 5 ha;

- C3 – compartimentul 3 al depozitului are o suprafata = 40.000 m² = 4 ha.

Suprafata de geomembrana se calculeaza cu relatia:

S = Sdep + Staluz + Sfixare (m²), unde:

- Sdep = suprafata depozitului = 130.183,33 m² = 13 ha;- Staluz = suprafata taluzurilor:

Staluz = P x lt, unde:

- P = perimetrul celulelor;- lt = lungimea taluzurilor,

lt = , unde:

- H´ = ;

- m = inclinarea taluzului depozitului= 3 - Sfixare = suprafata necesara fixarii geomembranei,

Sfixare = P x lfix, unde:

lfix = 1 + 1 + 0,5 = 2,5 m

Note de calcul:

Compartimentul C1:

P = 2 x 150 + 2 x 260 = 820 m

Sfixare = 820 x 2,5 = 2050 m² = 0,2 ha

H´ = = 5,5 m

lt = = = 2,5 = 17,4 m

Staluz = 820 x 17,4 = 14.268 m² = 1,43 ha

S = 4 + 1,43 + 0,2 = 5,63 ha

Compartimentul C2:

P = 2 x 200 + 2 x 260 = 920 m

Sfixare = 920 x 2,5 = 2300 m² = 0,23 ha

H´ = = 5,5 m

lt = = = = 17,4 m

Staluz = 920 x 17,4 = 16.008 m² = 1,6 ha

S = 4 + 1,6 + 0,23 = 5,83 ha

Compartimentul C3

P = 2 x 150 + 2 x 260 = 820 m

Sfixare = 820 x 2,5 = 2050 m² = 0,2 ha

H´ = = 5,5 m

lt = = = 5 = 17,84m

Staluz = 820 x 17,4 = 14.268 m² = 1,43 ha

S = 4 + 1,43 + 0,2 = 5,63 ha

Grosimea geomembranei

Conform STAS SR 13345/1996, grosimea minima a geomembranei utilizata la impermeabilizarea depozitelor de deseuri trebuie sa fie de 1.5 mm. Reglementarile americane (NEPA) stabilesc o grosime a geomembranei de 2 mm, specificand ca singurul polimer ce poate fi folosit este HDPE.

Indiferent de recomandari, grosimea geomembranei trebuie mai intai calculata si apoi comparata cu grosimea minima admisa sau cu valorile minime de siguranta impuse.

Calculul grosimii geomembranei se face cu relatia:

g = x (tg δn + tg δL) (mm), unde:

-p = presiunea exercitata de stratul de deseuri

p = H x ال, unde:

- H = inaltimea depozitului = 11 m;

;greutatea specifica a deseurilor = 1,2 kgf/m³ = ال -

- x = latimea (distanta) de mobilizare a geomembranei = 0,30 m;- 𝛽 = unghiul de taluz natural = 34°;- = rezistenta admisibila a geomembranei = 1600 N;- δn = unghiul de frecare intre geomembrana si geotextil = 27°;- δL = unghiul de frecare intre geomembrana si teren = 18°;

p = 11 x 1,2 = 13,2;

g = x (tg27 + tg18) = x (0,50 + 0,32) = 0,003 x 0,82 = 0,0025 m.

3.5. Calculul drenajului depozitului de deseuri

Spre deosebire de terenurile agricole unde drenajul se aplica pe suprafete mari si adancimi mici, la depozitele de deseuri drenajul se executa pe suprafete mici (maxim cateva zeci de ha) si la adancimi mari (respectiv inaltimea depozitului).

Drenajul depozitului este foarte complex, trebuind sa rezolve urmatoarele probleme:

a) evacuarea lixiviatului;b) colectarea si evacuarea apei din precipitatii cazute pe taluzurile exterioare ale digurilor,

apa ce ramane conventional curata;c) colectarea si evacuarea apei de pe platforma tehnologica;d) caz deosebit, colectarea si evacuarea apei din panza freatica, daca este prea aproape de

baza (ampriza) depozitului.

Drenajul propriu-zis al depozitului presupune calculul urmatoarelor elemente:

1) Calculul debitului de lixiviat (evacuare).2) Stabilirea schemei de drenaj.3) Stabilirea distantei dintre drenuri.4) Dimensionarea drenurilor (alegerea lor si stabilirea diametrului pentru cele absorbante

si pentru cele colectoare).

1) Calculul debitului de lixiviat

Debitul de lixiviat provine din tranzitarea de catre apa provenita din precipitatii a stratului de deseuri si colectarea ei in stratul drenant.

In stratul drenant se mai poate colecta apa uzata din deseuri adusa odata cu acestea.

Debitul de lixiviat se calculeaza cu relatia:

Q = ∑Q = Qp + Qdes (l/s)

Qp = qs x S (l/s)

qs = 2,8 x (l/s ha), unde:

- qs = debitul specific de drenaj;- k = coeficient de scurgere adimensional = 0,9;- Hp = ploaia de calcul in 72 h cu asigurarea de 10% = 70

mm;- T = timp de evacuare a apei = 48 h;

qs = 2,8 x = 3,7 l/s ha

Q = 3,7 x 13 = 48,1 l/s

2) Schema de drenaj

Tinand cont de faptul ca latimea unei celule este de 150 m , respectiv 200 m, deci mai mica de 300 m, reteaua de drenaj va fi alcatuita din:

Dren colector – care se poate amplasa la marginea celulei; Dren absorbant

d.a.

1 %

DC

3) Distanta dintre drenuri

Se poate calcula considerand tuburile de drenaj asezate pe strat impermeabil – se foloseste Hoogoudt – in care grosimea stratului drenant se ia 0,5 m, respectiv grosimea stratului de pietris prin care se scurge levigatul.

Normativele recomanda dopt = 40 – 50 m, in caz special 60 m.

Conform normativelor in vigoare am ales ca distanta dintre drenuri sa fie de 40 m.

4) Dimensionarea drenurilor

Diametru drenului rezultat din diagrama de dimensionare este :

Ddren absorbant = 250 mm, Ddren colector = 350 mm.

Metodologia de dimensionare a depozitelor de deseuri recomanda, tinand seama de incarcarea in substante solide a levigatului, diametre minime de 200 mm pentru drenuri.

Pentru colectarea apelor percolate prin masa de deseuri au rezultat in proiect trei drenuri colectoare longitudinale, amplasate pe axul depozitului, drenuri absorbante cu diametre de 250 mm si 5 camine de vizita si racordare.

Caminele de vizita la dren au fost concepute cu rol dublu: dren vertical pentru colectarea apelor de infiltratie si evacuarea gazelor de fermentatie. Aceste camine vor fi realizate din tuburi PREMO cu Dn = 1 000, perforate si se vor inalta pe masura cresterii stratului de deseuri depuse.

Pentru prevenirea colmatarii si asigurarea functionarii lor, tuburile vor fi inconjurate de filtre inverse. Apele colectate de aceste drenuri verticale vor ajunge in cele 2 canale colectoare amplasate la cotele minime ale bazei haldei, care vor fi realizate printr-o suprainaltare redusa a zonelor dintre drenuri, asigurandu-se o panta de 2%o spre drenuri. Conductele vor fi protejate de straturile drenante care se vor monta peste ele.

3.6 Solutii de acoperire finala Inchiderea finala se face separate pentru fiecare compartiment astfel incat fiecare compartiment sa fie un container etans. Inchiderea pe celule trebuie sa asigure rezolvarea urmatoarelor problem:

Nivelarea depozitelor in plan inclinat

Captarea gazelor Evacuarea sistematica a gazelor Impiedicarea patrunderii apei din precipitatii in deposit Colectarea si evacuarea apei din precipitatii Incadrarea in peisaj

Pentru inchiderea finala sunt necesare urmatoarele straturi: Strat de nivelare Strat de colectare gaze Strat pentru asezarea impermeabilizarii Impermeabilizare Strat drenant pentru colectarea apei din precipitatii Strat de pamant cu grosimea de aproximativ 1 m ce urmeaza a fi inierbat

Pentru captarea gazelor se vor folosi tuburi pentru captarea gazelor Evacuarea gazelor din deposit se face prin conducte vertical din polietilena care se numesc aeratoare. Din aceste conducte gazul este imbuteliat si trimis la utilizatori. Impermeabilizarea se face cu geomembrana din polietilena de inalta densitate si geotextil. Evacuarea apei din precipitatii se face printr-un strat drenant din pietris si prin tuburi de drenaj asezate in stratul de pietris. Aceasta apa se va evacua intr-un emisar .

3.7 Platforma tehnologica

Platforma tehnologica va fi amplasata la intrarea in depozit ; ca dotari constructive , in cadrul platformei au fost prevazute:

- cabina pentru portar, prevazuta cu doua poduri bascula pentru cantarirea autovehiculelor la intrarea si la iesirea din statie pentru evidentierea deseurilor ;

- birouri cu grupuri sanitare, vestiare pentru personalul care deserveste statia de sortare;

- post trafo- magazie de utilaje si atelier de intretinere si reparatii- rampa de spalare vehicule si utilaje;- bazinul colector de ape uzate si din precipitatii

Platforma tehnologica va fi realizata in intregime din beton cu armare dispersa cu fibre de otel si va fi prevazuta cu rigole de garda care vor prelua apele din precipitatii si care se v-or descarca in bazinul colector de la rampa de spalare auto, iar din acest bazin, efluentul va fi condus spre statia de epurare din incinta statiei de sortare.

3.8 Lucrari anexe

Imprejmuirea Drumul de acces Perdele de protectie Canale de garda pentru colectarea apei din zonele invecinate Statie de epurare lixiviat Instalatii pentru trierea respectiv prelucrarea deseurilor Statii de sunet si avertizare

4. Transportul deseurilor menajere

Una din operatiile, poate cea mai importanta din activitatea de colectare a reziduurilor menajere, o reprezinta transportarea acestora de la platformele de precoloectare la cele de transfer, neutralizare si la statiile de sortare si valorificare a materialelor refolosibile pe care acestea le contin.

Astfel s-a hotarat ca transportul deseurilor menajere de la populatie si institutii publice sa se realizeze prin ridicarea deseurilor ,de catre firme specializate, prin sisteme de preluare, si transportarea acestora la statiile de transfer , de unde sunt preluate de alte utilaje si transferate la statia de sortare.

Tot printr-un sistem de transport se realizeaza si ridicarea materialelor colectate diferentiat si aduse de populatie la amplasamentul containerelor. De aici containerele sunt preluate si duse la statiile de transfer sau direct la utilizatori de materiale recuperabile.

4.1. Tipuri de maşini

Tipologia vehiculelor de ridicare a deşeurilor solide este foarte diversificata si cuprinde atat modele de vehicule utilitare de serie cat şi camioane cu dispozitive speciale, adaptate fiecărei utilizări.

Domenii de utilizare:

Gunoi voluminos, gunoi menajer , gunoi din unităţi de producţie. Sticlă veche în containere de deponie, gunoi din unităţi de producţie, deşeuri din construcţii. Hârtie veche în baloturi, ambalaje uşoare în saci, deşeuri de producţie.

Raportat la vehiculele utilizate, rezultă din sistemul de recipient, 3 categorii de vehicule:

1. Maşini de golire (autogunoiere)

2. Maşini cu recipiente de schimb

3. Maşini fără sistem.

Autogunoiere Având în vedere sarcina de lucru, cele mai utilizate sunt vehiculele speciale cu

autoşasiuri modificate faţă de serie şi cu suprastructuri speciale, prevăzute cu sisteme şi dispozitive pentru golirea recipientelor şi pentru compactarea şi sfaramarea deşeurilor.

Instalaţiile de manipulare sunt activate de regulă hidraulic şi dispun de echipamente de preluare pentru unul sau mai multe tipuri de recipiente de la 40 până la 1.700 l. Dispozitivele de manipulare a recipientelor de golire pot fi amplasate în diferite locuri ale vehiculului, astfel exista vehicule de golire cu ::

- încărcător spate

- încărcător lateral

4.2 Calculul necesarului de autogunoier

Necesarul de autogunoiere rezulta din relatia:

C = capacitatea de transport a autogunoierei:

C = V x ρdes

- V = volumul autogunoierei = 16 m3

- ρdes = densitatea deseurilor transportate de autogunoiera = 1,5 t/ m3

ℒ = coeficient de siguranta /randament care tine seama de eventualele defectiuni ale autogunoierei = 0,8

n = numar de transporturi care pot fi facute intr-o zi de o masina;

n =

- Tzi = durata de lucru a unei zile = 8 h - ttransp = durata transportului,

ttransp = = ( + ) + tinc

- d1 = distant de colectare = 1,5 km - v1 = viteza de deplasare in timpul colectarii = 5 km/h - d2 = distant de transport = 8 km - v2 = viteza de deplasare in timpul transportului = 40 km/h

- tinc = timpul de incarcare a autogunoierei;

tinc = np x 1,5 (min)

np =

- np = numarul de pubele - Gp = greutatea pubelei

Gp = Vp x ρp (t)

- Vp = volumul pubelei = 0,2 m3 ;

- ρp = densitatea pubelei = 0,35 t/ m3.

Gp = 0,2 x 0,35 = 0,07 t.

Np = = 343 pubele.

tinc = 343 x 1,5 = 514,5 min = 8,6 h.

ttransp = ( + ) +8,6 = 0,7 + 8,6 = 9,3 h.

n = = 0,86.

N = = 12.

5. Incinerarea

5.1 Calculul puterii calorifice a deseurilor

Puterea calorifica a deseurilor este caldura degajata la ardere de un kilogram de material, exprimata in Kcal. Deseurile menajere trebuie sa aibe puterea calorifica cel putin 1500 Kcal/kg ca sa fie incinerabile economic.

Calcule necesare proiectarii incineratoarelor: Puterea calorifica inferioara a deseurilor la starea de umiditate pe care o au

P = ( P n + P n + ....+ P n ) - *600

unde: P = puterea calorifica a fiecarei componente din deseu n , n = procentul din fiecare deseu incinerabil W = umiditatea deseurilor; W = 50%Puterea calorifica pentru diferite tipuri de deseu este:

plastice amestecate 7000 – 9000 Kcal/kg polietilena 11000 Kcal/kg policlorura de vinil 9700 Kcal/kg deseuri din lemn 4300 – 4950 Kcal/kg textile 3900 – 4750 Kcal/kg flori, plante uscate 4600 Kcal/kg deseuri din gradina 1600 – 5000 Kcal/kg oase 4000 Kcal/kg resturi alimentare 3600 - 4900 Kcal/kg

Compozitia medie a deseurilor: metale 2 – 6% hartie, cartoane 10 – 15% textile 2 – 5% plastice, cauciuc 4 – 8% sticla, ceramica 2 – 4% deseuri fermentabile 40 – 50%

nisip, pietris, deseuri din demolari 4 – 13% pamant, cenusa 10 – 15% lemn, frunze 2 – 5% diverse 6 – 15%

Puterea calorifica inferioara se calculeaza in doua variante:1. fara deseuri fermentabile respectiv resturi alimentare2. cu resturi alimentare

P = (5*4750 + 8*9000 +45*5000 + 5*4600)- *600 = 3137.5 Kcal/kg

Continutul de deseuri incinerabile

Qinc.zi = t/zi = = 6.918 t/zi

unde: Qinc.zi = suma deseurilor incinerabile

Volumul gazelor de ardere

Vg = = = 8.16 m

Inaltimea cosului de fum- se calculeaza mai multe valori- se alege valoarea maxima

prima conditie – la iesirea pe cosul de fum, temperatura gazelor sa nu depaseasca

temperatura mediului ambiant

h = = = 21.71

unde: q = cantitatea de material in suspensie la mc de gaze; q = 0.8 g/mc Cn = concentratia maxima admisibila in suspensie; Cn = 0.15 mg/mc n = numarul de cosuri de fum; n = 1 R = debitul de gaze; R = 3 mc Δt = diferenta de temperatura a gazelor; t = 200 grade la intrare; t = 30 grade maxim la iesire

a doua conditie (conditia dispersiei gazelor fara sa-i afecteze pe locuitori) – cosultrebuie sa fie mai inalt fata de cladirile apropiere.

hi = m

unde: Hi = inaltimea constructiei; Hi = 11 m d = distanta pana la constructiile inalte; d1 = 200m, d2 = 100m, d3 = 50m

h1 = 1.52m

h2 = 10.40m

h3 = 14.82m

Inaltimea cosului de fum va fi de 14.82m.

5.2 Schema statiei de incinerare

Alegerea schemei de incinerare tine cont de urmatoarele criterii:a) Cantitatea de deseuri

Pentru localitatile mari si mijlocii se vor folosi incineratoare de capacitate mare prevazute cu cuptor cu gratar mobil care sa faciliteze o ardere buna a deseurilor.

b) Puterea calorifica inferioara a deseurilorc) Localitated) Criteriul financiar

6. Compostarea

Compost din deşeuri biologice şi vegetaleResturile organice colectate selectiv reprezinta un potential care, cu ajutorul metodelor

biologice, poate fi supus unei valorificari materiale. Datorita faptului ca proportia sa in gunoiul menajer romanesc este foarte mare, de peste 50% [ICIM, 1999], acestei fractiuni trebuie sa i se acorde o importanta considerabila. In comparatie cu deseurile valorificabile mentionate anterior, aici se poate realiza cea mai importanta reducere a cantitatilor de deseuri ramase, deci protejarea rezervelor de la rampele de depozitare.

Alte avantaje ale colectarii separate si tratarii debitului de materiale organice stau in faptul ca prin reducerea partii biologic active din gunoiul ramas pot fi imbunatatite proprietatile de depozitare ale acestuia. In consecinta, comportamentul la tasare al rampelor se imbunatateste, iar potentialul lor de formare a apei de infiltratii si de emisie a gazelor se reduce.

La metodele de tratare biologica trebuie sa facem diferenta intre- metodele aerobe (compostare), care se desfasoara in prezenta oxigenului ;- metodele anaerobe (fermentatie), la care descompunerea substantei organice se desfasoara in absenta oxigenului

Compostul este produsul finit al metodelor de tratare aerobe in vederea descompunerii substantei organice. Si in cazul metodelor de tratare anaerobe, produsul solid intermediar care se formeaza (resturi din fermentare, ramasite ale fermentatiei) este tratat de obicei in continuare aerob, astfel incat se va obtine tot compost.

Fractiunea organica cuprinde:

- resturi de bucatarie din gospodarii;- resturi de gradina;- resturi verzi din parcuri si spatii verzi(de ex. Resturi din copaci si arbusti, frunza) ;- resturi organice din piete;- resturi organice din intreprinderi.

Resturile verzi, rezultate din lucrarile de intretinere si ingrijire a drumurilor publice (plantatii care insotesc drumul), nu sunt potrivite pentru aceasta modalitate de valorificare, din cauza incarcaturii lor in substante toxice. Acelasi lucru este valabil pentru lemnul vechi tratat, de ex. din industrie sau alte intreprinderi, din lucrari de demolare a cladirilor, din tambure pentru cablu, paleti sau lazi de fructe.

Corespunzător tipului de materiale utilizate, deosebim:- compostul din deşeu biologic respectiv biocompostul, la a cărui fabricare se utilizează cu precădere deşeuri vegetale din bucătărie şi din grădină, colectate într-un recipient separat (biopubelă, compost-pubelă) ;- compostul din deşeu verde respectiv compost verde, obtinut cu precădere din resturi de plante din grădini publice şi parcuri (tăieturi din copaci şi arbuşti, frunze, iarbă).

6.1 Masuri pentru protectia mediului

Daca nu este controlat procesul de compostare poate crea numeroase probleme de mediu, cum sunt : poluarea apei, solului si atmosferei, disconfort in zonele locuite datorat zgomotului, vibratiilor si morosurilor neplacute, incendii, etc.

Mult din aceste probleme pot fi minimizate din etapa de proiectare sau exploatarea corecta a constructiilor si instalatiilor.

Calitatea apei

Poluare apei in zona statiilor de compostare se poate datora levigatului si apelor pluviale.

Levigatul

Levigatul rezultat din statiile de compostare a deseurilor verzi poate avea o incarcare mare in substante organice (exprimata in CCO-Cr), fenoli si azotati, incarcare rezultata din chiar procesul de fermentare.

Producerea de levigat poate fi redusa sau prevenita prin monitorizarea si corectarea nivelului de umiditate in compost si prin folosirea de spatii de compostare acoperite.

In cazul spatiilor de compostare descoperite se pot amenaja canale de colectare a levigatului, stocare si repompare in compost in functie de necesitati (asigurarea nivelului de umiditate optim al compostului).

Excesul de levigat poate fi introdus in sistemul de canalizare, stocat si pompat in reteaua de canalizare orasenesca sau in bazinul vidanjabil.

Evacuarea in reteaua de canalizare oraseneasca (direct sau cu autovidanje) trebuie sa se faca pe baza unor analize de laborator pentru stabilirea conformitatii cu cerintele legale (NTPA 001/2002 sau 002/2002).

Pentru reducerea pericolului de poluare a apelor subterane sunt necesare urmatoarele masuri:

- proiectarea unei retele speciale de colectare a levigatului;- colectarea levigatului din zonele de tratare si posttratare si evacuarea controlata din

incinta;- folosirea de sisteme de impermeabilizare a suprafetelor posibil a fi contaminate (argila,

materiale sintetice).

Apele evacuate din incinta

Apele evacuate din incinta sunt definite ca :

a) ape pluviale poluate cu substante colectate din incinta statiei;b) ape folosite in procesele de productie si care sunt poluate cu substante poluante

specifice proceselor de productie (ex. apele care sunt folosite la spalarea mijloacelor de transport, a halelor de productie, etc).

Apele evacuate din incinta care au intrat in contact cu deseurile primite, deseurile partial tratate, compostul nematurat, apele de spalare si apele pluviale colectate de pe anumite suprafete nu pot fi evacuate din incinta fara a fi preepurate.

Sistemul folosit este de colectare, trecere printr-un separator si evacuare in reteaua de canalizare oraseneasca sau in bazin vidanjabil.

Evacuarea in reteaua de canalizare oraseneasca (direct sau cu autovidanje) trebuie sa se faca pe baza unor analize de laborator pentru stabilirea conformitatii cu cerintele legale (NTPA 001/2002 sau 002/2002).

Mirosul

Mirosurile neplacute pot apare pe perioada colectarii, transportului, depozitarii si compostarii in special daca apar fenomene de compostare anaeroba.

Compostarea anaeroba poate duce la generarea de compusi mirositori cum sunt acizii organici, mercaptanii, hidrogenul sulfurat, amoniacul, etc.

Zgomotul

Zgomotul este generat de masinile care intra si ies din statie si echipamente de lucru. Echipamentele de lucru (mori, concasoare, site tambur, etc) pot genera un nivel de zgomot de peste 90 dB.

Masurile pentru reducerea nivelului de zgomot la nivelul zonelor locuite invecinate sunt :

- construirea si explotarea corespunzatoare a zonei-tampon;

- includerea de specificatii tehnice pentru echipamentele de productie (prevederea cu sisteme de reducere a zgomotului);

- intretinerea corespunzatoare a echipamentelor de lucru;

- stabilirea unui program de limitare a traficului in incinta si in exterior (pe ore si zile).

Purtatorii de germeni infectiosi

Sunt definiti ca “animale mici sau insecte care transporta boli”.

Sobolani, soareci, muste, tantari, etc sunt “potentiali” vizitatori ai unei statii de compostare.

Masurile necesar a fi luate sunt pastrarea curata a incintei si halelor, mentinerea de procese aerobe si temperaturi corespunzatoare proceselor in zonele de compostare si maturare, etc.

Incendii

Daca compostul se usuca si devine prea cald apare pericolul de ardere spontana. Substantele organice din compost pot lua foc instantaneu chiar si la o umiditate de 25-45%.

Masurile necesar a fi luate sunt :

- asigurarea unei inaltimi de maxim 3 m a gramezilor de material compostabil pe durata compostarii;

- mentinerea unei temperaturi in compost de maxim 600C.Suplimentar fata de aceste masuri specifice procesului de compostare, incinta trebuie proiectata cu sistem de alimentare si rezervor pentru rezerva de incendiu si drum de acces rapid a masinilor de interventie.

O masura suplimentara si foarte importanta este asigurarea ca pe durata operarii statia nu va deveni, chiar pe termen scurt, un depozit de uleiuri uzate, de pulberi acumulate in vecinatatea echipamentelor de compostare si conditionare si alte materiale inflamabile.

Reziduuri antrenate de vant

Reziduurile antrenate de vant, din cadrul unei statii de compostare, pot deveni o sursa de poluare si discomfort pentru zonele locuite invecinate. Aceste sunt, in principal, materiale

plastice si hartie in care au fost aduse anumite deseuri si din care mici parti se regasesc dupa pretratare in materialul compostabil. Aceste reziduuri pot fi controlate prin:

- transportul deseurilor in mijloace de transport acoperite;- primirea, procesarea si ambalarea materialelor reciclabile in spatii inchise;- adunarea lor din incinta dupa fiecare operatie care are loc in spatii deschise.

Compusi organici volatili (COV)

Compusii organici volatili (ex. benzene, chloroform, tricloretilena) prezinta un potential risc pentru statiile de compostare. Aceste substante pot apare in statia de compostare daca anumite deseuri de lemn au fost admise la compostare chiar daca contin solventi si vopseluri.

Combinarea procesului de aerare fortata, amestecarea deseurilor si temperatura ridicata poate elibera COV in spatiile de lucru sau/si in atmosfera.

Acest proces are loc in perioada de compostare si COV sunt evacuati in atmosfera fie direct (compostare in spatii deschise) fie prin sistemele de ventilatie (compostare in spatii inchise).

Tehnicile de eliminare sunt foarte costisitoare si este de preferat folosirea unor masuri de limitare a aparitiei care constau intr-un examen foarte atent la primirea deseurilor si neacceptarea deseurilor care pot genera, prin tratare, aparitia de COV.

7. Reciclarea deseurilor provenite din industrie

7.1.Tehnologia reciclării materialelor plastice

Deseurile din materialele plastice au crescut proportional cu dezvoltarea atât a ramurii industriei de productie a maselor plastice cât si a utilizării lor în diferite tehnologii industriale, dar în special în industria alimentară (unde aproape orice produs este ansamblat într-un material care are ca bază un material plastic).

Tipurile de mase plastice:

Structura si gradul procesului de polimerizare determină proprietătile structurale ale acestor materiale. Polimerii din care sunt formate aceste materiale pot fi liniari sau ramificati (-> având dispozitii care conferă materialelor plastice însusiri diferite legate de duritate, plasticitate, rezistentă la actiunea factorilor corozivi).

Cele mai utilizate materiale plastice sunt:

a) Polietilena de înaltă densitate folosită la fabricarea tevilor, rezervoarelor care contin combustibil pentru alimentarea motoarelor cu ardere internă, folosită la fabricarea recipientilor, folosită la fabricarea jucăriilor;

b) Polietilena de mică densitate folosită la fabricarea pungilor, sacoselor, bezilor adezive, recipientilor flexibili;

c) Polietilena treflată folosită la împachetarea produselor alimentare;d) Polipropilena folosită la fabricarea carcaselor de pompe, elicelor de ventilatoare,

diferitelor ustensile de uz casnic;e) Polistirenul folosit la fabricarea pieselor turnate prin injectie, suportilor pentru bobine;f) Policlorura de vinil folosită la ramele ferestrelor, pardoseli, la diferite izolatii, diferite

tipuri de folii;g) O grupă aparte de materiale plastice o formează DUROPLASTICELE (cca 20% din totalul

maselor plastice). Aceste materiale sunt întărite prin tratare si nu pot fi retopite sau remodelate, motiv pentru care sunt dificil de reciclat.Duroplasticele includ:

- Fenoplastele: folosite la fabricarea prizelor , plăcilor izolatoare, diferite piese pentru pompe, plăci aglomerate;

- Aminoplastele: folosite la producerea de stechere, comutatoare, materiale pentru industria electrică;

- Răsini epoxidice;- Răsini poliesterice;

Tehnologia reciclării maselor plastice comportă mai multe etape:

I. Colectarea: a) Individuală: presupune sortarea deseurilor menajere si depunerea lor în saci

separati;b) Centralizată: prin înfiintarea de centre de colectare a maselor plastice

reciclabile;c) Manuală sau mecanizată: a maselor plastice la gropile de deseuri municipale;

II. Sortarea

Reciclarea diferitelor tipuri de materiale plastice ridică o problemă legată de incompatibilitatea polimerilor. Această problemă se poate rezolva prin introducerea de compatibilizatori care crează stabilitate polimerică între legăturile dintre structura diferită a moleculelor maselor plastice. Sortarea maselor plastice se poate face manual sau mecanizat.

Sortarea se realizează după:

1. După tipul polimerului: în termoplaste sau duroplaste sau alt tip;2. După tipul de produse din care este confectionat: sticlă, folii;3. După culoare: sortarea automată se realizează cu ajutorul unui spectrometru pe

baza citirilor în domeniu infrarosu. Acest procedeu automatizat poate să separe

diferite tipuri de materiale plastice. Functionarea unui astfel de sistem se bazează pe însusirea unui sensor care emite un flux de raze infrarosii. Informatia luată este transmisă unui calculator care poate identifica forma, materialul precum si culoarea produselor. Computerul comandă mai departe un jet de aer care se află amplasat la capătul transportorului principal, în acest fel materialul care trebuie selectat va fi aruncat de jetul de aer pe transportorul secundar si colectat separat.Cea mai performantă instalatie din această gamă cu o lătime de 2,8 metri si cu o viteză de 2,5 m/s poate prelucra o cantitate de 10 tone/oră. Peste 1000 de astfel de instalatii lucrează în principalele state cu o economie puternică din lume la ora actuală. După operatia de sortare urmează o întreagă succesiune de procese de prelucrare a maselor plastice si anume: măruntirea spălarea măcinarea, uscarea si tratarea apei uzate pe de-o parte si apoi pe de altă parte stocarea, extrudarea si depozitarea.

III. Măruntirea

Obiectele din material plastic sunt introduse într-un sistem format dintr-o platformă la nivelul solului de unde sunt preluate de un transportor si introduse într-o masină de măruntit numită SHREDER. Acest proces de reducere a mărimii obiectelor de mase plastice reciclabile se execută de către o masină care are o serie de lame tăietoare pe un ax antrenat de un motor electric. Micsorarea dimensiunii este necesară diin câteva motive:

- prin măruntire materialele plastice devin mult mai manevrabile pentru masinile mici si materialele plastice de dimensiuni reduse sunt mai usor de transportat si de depozitat.

IV. Spălarea si tratarea

În cadrul acestei etape au loc mai multe procese: spălarea primară, măcinarea si spălarea finală.

•Spălarea initială: se face în vederea separării fractiunilor materiale cu denităti mai mari decât a maselor plastice. În acest mod sunt eliminate materialele dure precum metalele care pot cauza stricăciuni procesului ulterior de măcinare.

•Măcinarea: are rolul de a micsora mărirea materialelor plastice folosindu-se pentru această actiune un rotor dotat cu unele cutite dispuse radiar.

•Spălarea finală: de la instalatia de măcinare printr-un transportor masele plastice sunt introduse într-un tanc de spălare cu rolul de a îndepărta impuritătile.

•Uscarea: se face în două etape:

- În prima etapă materialele plastice sunt introduse într-o centrifugă, pentru îndepărtarea apei în exces;

- În a doua etapă materialele sunt scoase din centrifugă si introduse într-un sistem de uscare;

•Stocarea: după uscare materialele plastice sunt stocate în prealabil într-un buncăr după care urmează operatia finală de extrudare - peletizare.

V. Extrudarea

Este un procedeu de prelucrare a materialelor prin deformare plastică. Procedeul extrudării este folosit pentru materialele plastice omogene din punct de vedere al compozitiei. Se realizează un material care este usor de folosit în continuare. Din buncărul de stocare masele plastice măruntite sunt introduse într-o masină de extrudat prin intermediul unui alimentator care este încălzit suficient pentru a imprima materialului plastic un comportament adecvat (de plasticitate). Materialul este fortat să iasă afară din acestă instalatie sub formă de spaghetti, după care este răcit într-o baie de apă înainte de a fi tăiat sub formă de pelete. Peletele vor constitui în continuare materia primă pentru producerea unor obiecte din mase plastice.

Tehnica producerii diferitelor obiecte din mase plastice

Peletele sunt supuse unui nou proces de extrudare într-o masină specială care are în componenta sa un tub încins în interiorul căruia se roteste un surub care transportă si fortează materialul plastic în exterior. În continuare, materialul plastic este injectat prin intermediul unui ajutaj într-o formă de mulaj convenabilă. Aceste mulaje dau posibilitatea obtinerii unei game largi de produse: recipiente de diferite dimensiuni, castroane, găleti etc.

După scoaterea din acel mulaj materialul este răcitsi se obtine un nou obiect din material plastic. Pentru obtinerea de folii utilizabile la confectionarea diferitilor saci se utilizează o masină specială.

8. Depozitarea deseurilor industrial Pentru zona Ploiesti depozitarea deseurilor industriale se va face intr-o halda de vale. Haldele de vale sunt asemanatoare cu acumularile de apa dar in amonte de baraj se acumuleaza deseurile .

Amenajarea haldei presupune: executarea digului de baza , a celor de suprainaltare si a celor de compartimentare executarea retelei de transport lucrari de amenajare a versantilor defrisarea pana la limita lacare se ridica halda lucrari de stabilizare a alunecarilor canale de garda