10
Tulburări ale comportamentului sexual Din monografiea proprie: PSIHIATRIA ADOLESCENTULUI,DR.Cucu C.Ioan In cadrul acestui capitol ne vom ocupa de deviaţiile comportamentului sexual la adolescenţi (excluzând,bine înţeles devierile sexuale din cadrul diferitelor boli posihice). a.Masturbaţia Masturbaţia este una dintre cele mai frecvente şi precoce devieri a comportamentului sexual,dar care se intensifică la pubertate şi adolescenţă.Ramsey (1966) subliniază că 73% dintre băieţi au avut deja o experienţă cu masturbaţia iar 98% din cazuri acest lucru s-a întâmplat înainte de 15 ani.Kinsney (1948) arăta că la 18-19 ani deja 90% dintre băieţii necăsătoriţi practicau masturbaţia odată sau de mai multe ori pe săptămână,în 30-60% din cazuri acest lucru fiind raportat de către însăşi familia adolescentului.In adolescenţa târzie 2/5 dintre fete au avut experienţă cu masturbarea. Masturbarea diferă de la individ la individ iar la adolescent poate decveni un înlocuitor al vieţii sexuale normale,datorită senzaţiei plăcute pe care o dă ejacularea.In general numai o masturbare frecventă şi la care se adaugă anxietatea şi ideile de vinovăţie este în general considerată a fi patologică.Duche’(1975) consideră că în prezent toţi băieţii şi 62% dintre fete ar fi avut experienţa masturbării.Se poate vorbi şi de o masturbare psihică,excitaţia sexuală producându-se sub efectul fanteziilor erotice.Un rol important ar avea observarea de către copil a relaţiilor sexuale la animale, pornografia, literatura obscenă,observarea unui act sexual la alte persoane,îmbrăcămintea strâmtă, stimularea organelor genitale de către părinţi,grija de a aprecia organele genitale ale băiatului,viaţa sedentară,izolarea de colectiv,alimentaţia excitantă,alcoolul,consumul exagerat de

Tulburări ale comportamentului sexual

  • Upload
    argatu

  • View
    2.061

  • Download
    10

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Tulburări ale comportamentului sexual

Tulburări ale comportamentului sexual

Din monografiea proprie:

PSIHIATRIA ADOLESCENTULUI,DR.Cucu C.Ioan

In cadrul acestui capitol ne vom ocupa de deviaţiile comportamentului sexual la adolescenţi (excluzând,bine înţeles devierile sexuale din cadrul diferitelor boli posihice). a.Masturbaţia Masturbaţia este una dintre cele mai frecvente şi precoce devieri a comportamentului sexual,dar care se intensifică la pubertate şi adolescenţă.Ramsey (1966) subliniază că 73% dintre băieţi au avut deja o experienţă cu masturbaţia iar 98% din cazuri acest lucru s-a întâmplat înainte de 15 ani.Kinsney (1948) arăta că la 18-19 ani deja 90% dintre băieţii necăsătoriţi practicau masturbaţia odată sau de mai multe ori pe săptămână,în 30-60% din cazuri acest lucru fiind raportat de către însăşi familia adolescentului.In adolescenţa târzie 2/5 dintre fete au avut experienţă cu masturbarea. Masturbarea diferă de la individ la individ iar la adolescent poate decveni un înlocuitor al vieţii sexuale normale,datorită senzaţiei plăcute pe care o dă ejacularea.In general numai o masturbare frecventă şi la care se adaugă anxietatea şi ideile de vinovăţie este în general considerată a fi patologică.Duche’(1975) consideră că în prezent toţi băieţii şi 62% dintre fete ar fi avut experienţa masturbării.Se poate vorbi şi de o masturbare psihică,excitaţia sexuală producându-se sub efectul fanteziilor erotice.Un rol important ar avea observarea de către copil a relaţiilor sexuale la animale, pornografia, literatura obscenă,observarea unui act sexual la alte persoane,îmbrăcămintea strâmtă, stimularea organelor genitale de către părinţi,grija de a aprecia organele genitale ale băiatului,viaţa sedentară,izolarea de colectiv,alimentaţia excitantă,alcoolul,consumul exagerat de lichide seara şi chiar un pat prea moale şi o cameră prea călduroasă.Frecvenţa poate fi rară dar şi de câteva ori pe zi.Masturbaţia se petrece totdeauna pe fondul unor idei de vinovăţie şi desgust,la aceasta contribuind şi mediul inadecvat în care se petrece(WC-uri,locuri ascunse etc).Aceste fenomene sunt exagerate(mai ales anxietatea) mai ales atunci când adulţii intervin cu brutalitate,aplicând pedepse sau criticând în mod exagerat.In astfel de situaţii adolescentul devine timid,hiperemotiv,are în permanenţă frica nereuşitei sexuale,motiv pentru care evită fetele. A existat o epocă în care lumea era îngrizită de onanism (se considera ca putând duce la schizofrenie).Totuşi masturbaţia poate declanşa fenomene psihologice nedorite (reacţii depresive,anxioase,remuşcare sau culpabilitate,ipohondrie etc).In sfera genitală poate apare ejacularea precoce,impotenţa sexuală psihogenă,la fete frigiditatea.In masturbarea feminină Davis (1965) subliniază fenomene ca scăderea memoriei, irascibilitatea, depresia,egocentrismul etc.

Masturbatul cronic devine o personalitate timidă,lipsită de iniţiativă, izolată, fatigabilă,cu tulburări neurovegetative,tendinţre ipohondrice,retragere,timiditate faţă de sexul opus (Stoica).

Tratamentul masturbaţiei se face cât mai precoce.Imbrăcămintea va fi mai largă,la fete se recomandă a nu merge pe bicicletă.Igiena organelor genitalre este necesară pentru a evita surse de iritaţie.Programul de muncă trebuie să prevadă perioade de activitate şi de odihnă activă.Sportul,duşurile reci şi alte preocupări trebuie să umple tot timpul adolescentului.Patul trebuie să fie mai tare,camera nu excesiv de caldă.Se va lupta contra

Page 2: Tulburări ale comportamentului sexual

sedentarismului,izolării,se va insista asupra integrării în colectiv,a relaţiilor cu tinerii de ambele sexe. Tratamentul medicamenbtos este rezervat numai pentru situaţii serioase şi el va cuprinde sedative şi tranchilizante (diazepam,meprobamat,lauronil,noxyron).Se pot face serii de injecţii cu epifizan,pentru a mai calma impulsiunile sexuale. Psihoterapia este foarte importantă şi constă din metode persuasive de deculpabilizare a actului de masturbaţie,explicarea consecinţelor reale,psihoterapia cu grupul de adolescenţi este de asemenea utilă. b.Impotenţa sexuală;ejacularea precoce Impotenţa sexuală de debut la adolescenţi cedează,de obicei spontan (poate este nevoie de puţină încurajare şi răbdare din partea partenerei).Fenomenul se explică prin starea de tensiune şi anxietate în care se desfăşoară primele contacte sexuale (teama de consecinţele actului sexual poate agrava acest lucru). Ejacularea precoce este procesul de ejaculare rapidă (la câteva secunde de la începerea actului sexual) şi se datoreşte marii emotivităţi şi excitabilităţii legate de actul sexual la această vârstă.Ulterior se poate creia un adevărat reflex condiţionat patologic. Reproşurile partenerei,eventuala ironie a prietenilor agravează şi mai mult deficienţa. Impotenţa sexuală este imposibilitatea de a avea erecţie suficientă pentru a întreţine un raport sexual. In ceea ce privesc cauzele ele sunt în marea lor majoritate de natură psihogenă. Impotenţa primară poate reflecta numeroase tulburări intrapsihice,ca represiunea psihică datorită unor prejudecîţi,mama seducătoare care determină sentimente inconştient-incestuoase,anxietatea de castrare.Atitudinea negativă faţă de femeie,frica,timiditatea în prezenţa ei pot fi de asemenea cauze frecvente ale impotenţei la adolescenţi.Si în cazul impotenţei pot surveni mecanisme reflex-condiţionate,mecanisme care se pot forma fie prin intervenţia unor factori reali,fie a unor situaţii legate de fantezie sau de importanţa simbolică a unor lucruri sau fenomene.O importanţă deosebită o au condiţile inadecvate în care au loc de obicei primele relaţii sexuale (frica de a nu fi descoperiţi).Acest lucru poate contribui prin condiţionare şi stabilizarea ulterioră a fenomenelor patologice.Atitudinea partenerei,aspectul ei fizic, vârsta,atitudinea ei faţă de actul sexual poate avea o importanţă deosebită. In ejacularea precoce,Marmor (1975) subliniază şi el importanţa anxietăţii în timpul actului sexual.Prejudecăţile,tabuurile subliniază autorul îl fac pe tânăr în cadrul primelor relaţii sexuale,să aibă frica de a fi descoperit,graba şi concentrarea numai asupra orgasmului provoacă tensiune ceea ce duce la ejacularea rapidă care apoi se stabilizează. Lipsa erecţiei,ejacularea precoce,poate determina la adolescenţi reacţii psihogene intense (depresie,anxietate) ajungându-se uneori la tentative de sinucidere.Uneori dacă reacţiile nu sunt zgomotoase se pot declanşa însă adevărate stări nevrotice,idei obsesive, iar la personalităţile dizarmonice decompensări care pot lua chiar aspect psihotic.

Tratamentul.Stoica recomandă pentru combaterea impotenţei şi a altor reacţii posihogene legate de actul sexual,intimitatea fizică prelungită,eventuala amânare a actului sexual.Experienţa subliniază autorul va duce la stabilizarea reflexului ejaculator.Martes şi Joihnson (1970) recomandă în impotenţa primară colaborarea obligatorie a partenerei pentru a produce scăderea abxietăţii şi a fenomenelor de culpă. In ejacularea precoce,Marmor (1975) recomandă pacienţilor a se concentra în timpul relaţiilor sexuale asupra unor fantezii nesexuale,utilizarea unor sedative sau depresante

Page 3: Tulburări ale comportamentului sexual

cerebrale,să-şi provoace distragerea atenţiei prin pişcarea pielii sau muşcarea limbii.Unii folosesc de asemenea anestezice locale pentru penis,prezervative sau masturbarea înainte de relaţia sexuală. La aceste metode noi am adăuga un tratament intens al aspectului general nevrotic sau depresiv pe care bolnavul poate să-l aibă.Psihoterapia cuplului am utilizat-o totdeauna cu succes.Câteva picături de haloperidol,asociate cu o tabletă de meprobamat,cu 30 de minute înaintea actului sexual,pot preveni de asenenea ejacularea precoce. c.Frigiditatea Frigiditatea este caracterizată ca o imposibilitate din partea femeiei de a avea satisfacţie sexuală în cadrul unui raport sexual normal (a mai fost denumită şi anestezie sexuală).Frigiditatea este deci imposibilitatea femeiei de a avea orgasm vaginal.Ea poate fi primară sau secundară (dacă anterior a avut orgasm). Frecvenţa frigidităţii est foarte nare,de la 33% la 55%. In ceea ce privesc cauzele frigidităţii,Stoica găseşte următoarele forme etiologice: frigiditatea simptomatică,frigiditatea funcţională,psihogenă,frigiditatea criptogenă (de cauză necunoscută).Şi Marmor consideră că majoritate frigidităţilor sunt psihogene.In acest sens autorul subliniază importanţa “îndoctrinătii” tinerei fete de către familie şi societate privind “pericolul”activităţii sexuale şi a consecinţelor ei,a aspectului urât şi murdar al acestei activităţi.Acest lucru este deosebit în cadrul unor familii retrograde.Desfăşurarea primelor relaţii sexuale,violul,molestarea pot crea o stare de aversiune şi inhibiţie în relaţiile sexuale ulterioare.Conflictele dintre părinţi,conduita imorală sau brutală în relaţiile dintre părinţi au de asemenea o mare importanţă. Stoica subliniază că pentru tânăra adolescentă condiţiile în care se petrece deflorarea sunt deosebit de importante iar vârsta prea precoce a începerii relaţiilor sexuale fără o maturizare sexuală,fizică şi psihică este,de asemenea incriminată în etiologia frigidităţii.O serie de cauze ţin şi de partener:ejacularea precoce,impotenţa sau potenţa scăzută,relaţiile negative cu partenerul,neglijarea după primele relaţii sexuale,lipsa de igienă personală a partenerului şi mai ales diferitele mirosuri pe care le emană (alcool,tutun),lipsa de tandreţe,acuze nefondate cu temă de gelozie.De fapt frigiditatea,ca şi impotenţa pot fi considerate ca fiind “nevroze în doi”,dar rsponsabilitatea bărbatului depinde în primul rând de maniera în care este acceptat de către parteneră.Surmenajul,lipsa de satisfacţii în viaţa personală,neodihna,lipsa timpului de a se îngriji de aspectul fizic al femeiei poate de asemenea contribui la frigiditate.Faţă de frigiditate tânăra poate reacţiona diferit.Unele îşi fac din frigiditate probleme deosebite,cu reacţii anxioase sau depresive,uneori ajungând chiar până la sinucidere.Reacţia este mai puţin intensă în cazul unor frigidităţi primare dar este mai intensă dacă survine după o perioadă de relaţii sexuale normale.In alte cazuri se poate remarca şi o stare de aparentă indiferenţă.

O seriede reacţii pot apare din partea partenerului care poate racţiona prin insulte şi chiar violenţe,ceea ce poate agrava şi mai mult frigiditatea.La adolescentele frigide se mai poate observa o schimbare frecventă a partenerilor,ceea ce la va aduce grave prejudicii morale şi sociale. Tratamentul frigidităţii constă din măsuri de igienă,ameliorarea relaţiilor cu partenerul,lupta contra surmenajului,crearea unei atmosfere de optimism şi încredere. Regimul alimentar după Stoica trebuie să fie bogat în proteine, vitamine, excitanţi, condimente şi chiar băuturi alcoolice în cantitate mică.

Psihoterapia cu ambii parteneri,deoarece aceştia rar discută sincer nevoile lor sexuale şi chiar gradul lor de satisfacţie.Se vor aplana conflictele dintre parteneri (psihoterapie de cuplu). d. Vaginismul

Page 4: Tulburări ale comportamentului sexual

Vaginismul poate fi primar şi secundar (după leziuni,inflamaţii) şi constă dintr-o sensibilitate crescută a vaginului,asociată cu contracturi reflexe a musculaturii vulvei, vaginului,a musculaturii pelvine.Aceste spasme fac introducerea penisului o acţiune foarte dureroasă. Vaginismul este foarte frecvent la adolescentele virgine,cu ocazia primelor relaţii sexuale.Frecvenţa vaginismului ar fi de 8,5% (Master şi Johnson,1970).După Haynal (1978) ar fi vorba de o personalitate anxioasă,fobică,mai rar isterică,feminitatea lor nu este pusă în cauză,au plăcere clitoridiană dar frica împiedecă penetraţia. Printre cauzele vaginismului se citează durerea şi spasmul din timpul relaţiilor sexuale,lipsa de lubrificaţie vaginală,frica şi culpabilitatea,experienţe traumatizante trăite cu alţi parteneri (violuri,stângăcie,egoism).Dintre cauzele organice se citează:himen puternic,himen iritat,escoriaţii dureroase,traumatism clitoridian.Uneori ar fi vorba de fete nevrotice la care se adaugă hiperestezia mucoaselor organelor genitale.Dorinţa sexuală este prezentă,uneori apărând tensiuni nervoase şi erotice mari. Tratamentul constă în tratarea stării nevrotice cu medicamente tranchilizante şi psihoterapie.Tratamentul local constă din lubrefiere şi uneori dilataţii vaginale.Este importantă şi convorbirea cu partenerul,în care trebuie să se insiste asupra delicateţei actului sexual. e.Dispareunia Dispareunia este reprezentată de relaţii sexuale dureroase,uneori asociindu-se cu vaginismul.Poate apare la începutul vieţii sexuale dar devine patologică dacă persistă peste 2 luni de la căsătorie.Există dispareunii superficiale,profunde şi totale.Se pare că în acest caz pacientele au dificultăţi în ceea ce priveşte identificarea lor feminină.Şi în cazul dispareuniei pacientele pot reacţiona prin fenomene nevrotice sau chiar anxioase şi depresive. Sunt implicate în etiologia dispareuniei conflicte psihice,căsătoriile din interes, partener brutal,frica de sarcină,practica coitusului întrerupt,cauze emoţionale,infecţii. Tratamentul constă din medicamente sedative,tranchilizante şi antidepresive.Se face tratament local antiinfecţios.Psihoterapia cuplului este de asemenea importantă. f.Homosexualitatea Homosexualitatea constă din relaţii sexuale între indivizi de acelaşi sex.Este mai obişnuită la personalităţile dizarmonice dar la adolescenţi poate apare accidental sau pasager (în internate,armată etc) şi să nu aibă ulterior nici o consecinţă.Asociaţia psihiatrică Americană a stabilit încă din 1974 că homosexualitatea să nu fie privită ca o tulburare mintală ci să fie denumită cu termenul de “tulburare a orientării sexuale”.După Thompson (1964) homosexualitatea nu este o entitate clinică ci un simptom,ca urmare a unor conflicte intrapsihice.Poate coexista cu heterosexualitatea ceea ce l-a determinat pe Kinsey (1948) să imagineze o scală de 7 puncte care să determine situaţia individului în cadrul traseului homosexualitate-heterosexualitate.Aceste puncte ar fi următoarele:0=persoană heterosexuală;1.Homosexualitate incidentală;2.homosexualitate mai frecventă;3.Comportament homosexual şi heterosexual egal ca intensitate;4.Heterosexualitate incidentală;5.Predominant homosexual şi rar heterosexual;6.Homosexual exclusiv;

Page 5: Tulburări ale comportamentului sexual

Homosexualitatea este mai frecventă la bărbaţi.Numai 2-6% dintre femeile nemăritate şi 1% din cele măritate ar fi homosexuale,în timp ce la bărbaţi procentul ar fi de 10%. Acelaşi autor arată că 50% dintre băieţi şi 33% dintre fete îşi amintesc de activitate homosexuală în period precoce a adolescenţei.La aceasta se mai adaugă excitaţii sexuale determinate de filme,cărţi,dicuţii despre sex cu colegii.Deşi a fost scoasă de pe lista tulburărilor mintale,totuşi homosexualitatea apare mai frecvent la persoanele cu probleme psihiatrice sau la acele cu diferite probleme ca:anxietatea faţă de competiţia cu părintele de acelaşi sex,dificultăţi cu părintele de sex opus,autoritatea scăzută a părinţilor, supraprotecţia maternă,tată absent sau ostil.In afara constituţiei factorii psihogeni au fost cel mai frecvent incriminaţi.Singurătatea,plictiseala,curiozitatea,nevoile sexuale crescute în ciuda interdicţiilor sociale au avut un mare rol.Kallman (1950) subliniază importanţa factorilor genetici în homosexualitate,dar poate apare şi în cazul unor obstacole în relaţiile cu sexul opus (internate,închisori etc)S-.au incriminat şi factori hormoinali (testosteron, foliculină).Dintre factorii sociali cei mai importanţi sunt cei familiali (ostilitatea maternă,tată cu atitudine feminină,rolul mamei”seducătoare” etc). Freud arată că în familiile cu tată slab sau absent posibilitatea apariţiei homosexualităţii este mult mai frecventă.Este importantă şi toleranţa care există în anumite societăţi pentru homosexuali,unde îşi pot crea propriile lor comunităţi. Din punct de vedere clinic homosexualitatea se manifestă în toată gama relaţiilor intime,ca şi la heterosexuali,dar în limitele anatomice a celor doi parteneri: sărut, mângâiere,masturbare reciprocă,relaţii oral-genitale,stimularea sânilor (la femei),relaţii anale (la bărbaţi),mai rar utilizarea de falusuri artificiale (la fenmei).Relaţiile încep inofensiv,la început prin tandreţe,sărut şi continuă apoi prin masturbare reciprocă.

Relaţiile homosexuale la adolescenţi sunt însoţite de anxietate,teamă,uneori ambiguitate sexuală.Există şi la adolescenţii homosexuali activi şi pasivi,dar de cele mai nmulte ori rolurile pot varia.La femei o serie de comportamente homosexuale (sărut, prietenie intimă,vestimentaţie) sunt mai uşor tolerate de către societate.Homosexualitatea masculină este o sursă de mai mare promiscuitate decât cea feminină. Tratament.Prevenirea homosexualităţii trebuie să înceapă din copilărie,prin încurajarea diferenţierii sexuale,prin mediul familial adecvat,fără tendinţe de dominare sau anihilare a personalităţii unuia dintre părinţi.Aplicarea de pedepse în cazul că homosexualii ofensează decenţa publică este o măsură pozitivă,în multe situaţii de acest fel fiind vorba de personalităţi dizarmonice. Homosexualul trebuie ajutat să stabilească relaţii heterosexuale cu mediul său dar dacă eşuiază cel puţin să fie făcut să accepte poziţia de homosexual matur,fără senzaţia de ruşine sau vină. O problemă ar fi tratamentul simptomatic al homosexualilor(tratarea depresiei, anxietăţii şi care se pot face cu tratamentul simptomatic obişnuit (trabchilizante, sedative, antidepresive).Psihoterapia (mai ales behaviorterapia) este utilă dar necesită o specializare în acest domeniu. Prognosticul este mai bun la homosexualii adolescenţi decât la cei maturi.O măsură ar fi constituită de educaţia sexuală în rândurile tineretului. g.Alte deviaţii sexuale Numeroase alte deviaţii sexuale descrise la adulţi sunt mai rare la adolescenţi şi nu ne vom opri asupra lor.Mai frecvent la adolescenţi apare dificultatea identificării sexuale,fenomenul aşa numit al confuziei privind identificarea sexuală (mai ales la copii care trăiesc în cămine),la copii din familiile cu supradominaţie maternă,cu un tată

Page 6: Tulburări ale comportamentului sexual

slab,absent sau fără autoritate.In acest cadru apar o serie de identificări sexuale improprii, care uneori se pot sistematiza sub forma unor devieri sexuale: -Travestitismul constă în plăcerea de a îmbrăca hainele sexului opus.La fete există în acest sens o mare toleranţă.Este un fenomen tranzitoriu la adolescenţă. -Exhibiţionismul este plăcerea sexuală obţinută prin expunerea în public a organelor sexuale,de obicei în faţa persoanelor de sex opus.Se poate datora unor dificultăţi în relaţiile cu fetele,a unor nereuşite sexuale anterioare. -Fetişismul este plăcerea erotică în prezenţa unor obiecte “simbol” ale sexului opus.La adolescenţi acest fenomen este mai frecvent şi uneori poate fi însoţit de masturbaţie.De obicei nu rămân consecinţe deosebite.Alte tulburări sexuale la adolescenţi sunt rare şi presupun,eventual,prezenţa unei boli psihice.