Tumori odontogene

Embed Size (px)

DESCRIPTION

kjkjkjkjjj

Text of Tumori odontogene

  • Universitatea din Oradea Facultatea de Medicina si Farmacie Specializarea: Medicina Dentara

    Tumori odontogene ale maxilarelor

    Proiect la informatica medicala si biostatistica

    Coordonator: Student: Prof. Dr. Todor Meda Tus Alexandra An I Grupa 4

    ORADEA 2012

  • CUPRINS I . Introducere. Generalitati

    1. Tumori odontogene epiteliale 1.1 Tumori care produc modificari minime inductive in tesutul conjunctiv 1.1.1Ameloblastomul 1.1.2 Tumora epiteliala calcifiata 1.1.3 Tumora odontogena adenomatoida 1.2 Tumori care produc modificari extensive inductive in tesutul conjunctiv 1.2.1 Fibromul ameloblastic 1.2.2 Fibroodontomul ameloblastic 1.2.3 Odontoameloblastomul 1.2.4 Odontomul 1.2.4.1 Odontomul compus 1.2.4.2 Odontomul complex 2. Tumori odontogene mezenchimale 2.1 Fibromul odontogen central 2.2 Fibromixomul odontogen 2.3 Cementomul 2.3.1 Cementoblastomul benign 2.3.2 Fibromul cementifiant 2.3.3 Displazia periapicala a cementului 2.4 Dentinomul 3. Tumori cu origine necunoscuta 3.1Tumora neuroectodermala melanica a sugarului 4. Tumori odontogene maligne

    II . Bibliografie

  • Generalitati Tumorile odontogene sunt tumori care provin din tesuturile mugurelui dentar surprins in diferitefaze ale odontogenezei. Aceste tumori sunt destul de rare; majoritatea dintre ele au un ritm de crestere lent ,altele fiind foarte agresive.Localizarea predilecta este in general la mandibula, fiind asociate de multe ori cudinti inclusi sau neerupti. Majoritatea sunt intraosoase, dar pot fi si extraosoase (periferice). Varietateaformelor histologice cu manifestarile biologice diferite pentru fiecare tumora au impus si o diversificare a terapiei chirurgicale, de la cea conservatoare la cea radicala.

    1. Tumori odontogene epiteliale 1.1 Tumori care produc modificari minime inductive in tesutul conjunctiv: 1.1.1 Ameloblastomul (Adamantinomul)

    Ameloblastomul este cea mai frecventa tumora odontogena care produce modificari minime intesutul conjunctiv. Este considerata de majoritatea autorilor o tumora benigna cu caractere locale maligne.Prin extensia locala sau prin aparitia complicatiilor (infectia si malignizarea), tumora poate duce la exitus.Ameloblastomul este o tumora foarte controversata, punctele de controversa referindu-se la patogeneza,posibilitatea de transformare maligna si metastazare si posibilitatea unui tratament radical.

  • Patogenie:

    Investigatiile clinice si pe animale de laborator auaratat origini diferite pentru ameloblastom. Astfel proliferarea epiteliala poate proveni din: a. resturile celulare ale organului adamantin, reminiscente ale lamei dentare sau reminiscente ale tecii Hertwig sau din resturile epiteliale Mallasez; b. organul adamantin in dezvoltare; c. celulele bazale ale epiteliilor de la suprafata maxilarelor; d. epiteliul heterotopic din alte parti ale corpului, in special epiteliul hipofizar; e. epiteliul chisturilor odontogene in special din chisturile dentigere. Anatomie patologica: Microscopic au fost descrise doua varietatimajore: adamantinomul folicular si adamantinomulplexiform; pe langa aceste forme care sunt maifrecvente s-au descris si mai multe varietati minorefara semnificatie clinica si prognostica deosebite.

  • Adamantinomul folicular este forma cea mai frecventa. Este format din insule epiteliale cu doua componente diferite: portiunea centrala contine celulele poliedrice anastomozate lax ce amintesc structura reticulului stelat, iar celulele inconjuratoare prezinta la margine un strat de celule cubice, inalte, cu nuclei situati la polul opus al membranei bazale. Degenerarea chistica apare frecvent in portiunea centrala, in mijlocul insulelor epiteliale, unde se formeaza cavitati chistice dispuse liniar, ce comprima celulele stelate. Tesutul fibros conjunctiv care inconjoara insulele epiteliale uneori, pare a fi rezultatul unui efect inductiv usor, avand aspect hialin amorf.

    Adamantinomul plexiform este alcatuit din cordoane de celule epiteliale, asezate in doua straturi: a. celule care seamana cu ameloblastele si in unele cazuri trebuie diferentiate de proliferarile epiteliale din interiorul peretilor chisturilor dentigere; b. celule stelate centrale, ce se descriu si in varianta foliculara, nu sunt intotdeauna vizibile, iar cand sunt prezente, sunt in general aranjate la periferia ariei de degenerare chistica.Fig1 Ameloblastom imagine chistica de dimensiuni mici realizand aspectul de fagure de miereFig2 Ameloblastom imagini chistice multiple realizand aspectul in baloane de sapunFig3 Ameloblastom imagini chistice multiple separate de septuri fine multiciclice suprapuse

  • Ameloblastomul apare mai frecvent la persoane intre 20-50 de ani, in special la populatia africana.Localizarea predilecta a ameloblastomului este la mandibula, in unghiul mandibulei . La maxilar apare multmai rar, iar cand apare, localizarea predilecta este in regiunea tuberozitara. Ameloblastomul situat intraosos central are o crestere lenta, indelungata, dar invaziva local. Sedezvolta in toate directiile, resorbind osul si invadand tesuturile moi, atat prin presiune directa si distensie, cat si printr-o resorbtie osteoclastica. Apar deplasari dentare, cu mobilitatea dintilor cuprinsi in tumora, sau se constata absenta de pearcada a unui dinte permanent neerupt (in general molarul trei inferior). Radiologie: Imaginea clasica este multiloculara, cu numeroase spatii chistice de dimensiuni diferite si binedelimitate intre ele. Cand multiplele radiotransparente sunt mici se realizeaza aspectul de baloane de sapun.Cand spatiile chistice au atins dimensiuni mari, sunt vizibile trabeculele osoase care sunt orientate catretumora. Daca tumora se dezvolta inainte de eruptia dintilor, acestia pot fi malpozitionati, cu procese derizaliza, tumora putand avea raporturi cu un dinte inclus, sugerand prezenta unui chist dentiger, mai ales inimagini uniloculare.Diagnosticul diferential:

    Se face in raport cu stadiul de dezvoltare a tumorii si localizarea acesteia. Fiind o tumora benigna, cudezvoltare lenta, trebuie luate in considerare tumori cu caractere asemanatoare (localizate la maxilar saumandibula). Osteoblastomul, granulomul reparator cu celule gigante (tumora cu mieloplaxe) si tumora bruna dinhiperparatiroidism trebuie luate in considerare in diagnosticul diferential. Se iau in consideratie chisturile odontogene si neodontogene, mai ales keratochisturile, tumorilebenigne ale maxilarelor, care pot da aspecte identice cu ameloblastomul.

  • Tratament: Tratamentul ameloblastomului este numai chirurgical. El variaza de la chiuretajul conservativ larezectie in bloc a tumorii impreuna cu osul. Pe langa aceste metode s-au mai folosit si metodeneconventionale, ca terapia laser, dar nu au fost descrise rezultate pe termen lung. In prezent, se discutaurmatoarele procedee: a. Chiuretajul (enucleerea) care consta in indepartarea tumorii prin raclare pana in tesut sanatos. b. Rezectia in bloc a tumorii consta in indepartarea tumorii cu o marja mai larga de tesut osos neafectat, dar mentinand continuitatea maxilarului. c. Rezectia segmentara consta in indepartarea unor segmente din mandibula sau maxilar, care pot ajunge pana la hemirezectie sau mai mult. d. Cauterizarea se realizeaza cu ajutorul curentului electric sau chimic (cu acid tricloracetic). e. Extirparea tumorii consta in indepartarea locala chirurgicala, cu includerea unei margini de siguranta pana in tesutul sanatos. Este utilizata numai pentru ameloblastomul extraosos.Prognostic: Ameloblastomul fiind o tumora cu caracter invaziv local, la maxilar are o evolutie particulara.Recidivele frecvente atat la maxilar, cat si la mandibula impun de la inceput o chirurgie extensiva.Transformarea maligna in cazul prezentarii tardive la tratament sau a recidivelor nu este exceptionala.

    1.1.2 Tumora epiteliala calcifiata (Tumora Pindborg) Tumora epiteliala calcifiata (odontogenica) este o tumora odontogena rara, initial considerata o formade adamantinom, pana in 1958 cand a fost descrisa de Pindborg, care ulterior a gasit doar 23 de cazuri cuastfel de tumori. Tumora epiteliala calcifiata se deisebeste de adamantinom mai mult prin aspectulmicroscopic.Patogenie: Apropierea dintre tumora si dintele inclus au sugerat multor autori originea acesteia din epiteliuladamantin.Prin faptul ca s-au gasit tumori epiteliale calcifiate extraosoase, s-a sugerat originea acestora dinepiteliul oral al mucoasei. Tumora epiteliala calcifiata are origine odontoblastica mezenchimala si nuepiteliala.

  • Anatomie patologica: Microscopic, tumora consta dintr-o stroma saraca in tesut conjunctiv, in care se gasesc celulepoliedrice epiteliale cu citoplasma eozinofila, cu nuclei de marimi si forme diferite. Intre celulele epiteliale sitesutul conjunctiv se gasesc mici calcifieri si o substanta ce a fost interpretata ca fiind amiloid de catrePindborg, acesta fiind un impor