Un ateu dupa 13 ore la morga ,din nou in viata marturie crestina Gavril Barnut

8/14/2019 Un ateu dupa 13 ore la morga ,din nou in viata marturie crestina Gavril Barnut

1/16

BROSURA CRESTINA BARNUT GAVRIL

NT LNIRE CU DUMNEZEU

CUV NT NAINTE

Un eveniment memorabil din viata apostolului Pavel este amintit n 2 Cor. 12. Referinta la eveniment este, nsa, sumara astfel ca nu atrage prea mult atentia.Daca evenimentul ar fi fost mai recent, probabil ar fi st rnit mai mult interes.

Dar iata, mai t rziu, chiar si n secolul XX, s-au produs evenimente asemanatoare.

Aceasta brosura descrie un eveniment asemanator, care a avut loc n anul 1973.

Evenimentul este socant si multi oameni nu s nt pregatiti sa-l creada, nsa trebuie sa recunoastem ca avem cunostinte limitate si ca fapte si evenimentecomplet straine cunostintei noastre asteapta sa fie cunoscute.

Experienta fratelui in Hristos, Gavril Barnut nu este unica. Evenimente mai multsau mai putin asemanatoare, s-au nt mplat n diverse locuri si timpuri. Cred ca cel mai proeminent caz este acela al Mariettei Davis, din statul New York, care acazut ntr-o stare de transa timp de noua zile, n anul 1848. Nimeni, nici chiar medicul, nu a reusit sa o scoata din starea aceea.C nd ea si-a revenit la viata, a declarat ca a fost n cer, a vazut acolo persoane pe care le cunoscuse pe pam nt, dar care trecusera din viata, a vazut ngeri si de asemenea pe Isus.Dupa revenirea la viata, Marietta care nainte nu avusese o nclinatie religioasa, a manifestat o puternica speranta n perspectiva intrarii ei definitive n Paradisul pacii. Ea a declarat ca nu va mai trai mult pe pam nt. Ea a mai trait sapte luni, murind la timpul si n modul prezis de ea.

Cazurile de felul acesta nu sunt cu totul neobisnuite pentru secolul XX.Un numar cresc nd de cazuri de moarte clinica au fost studiate. Cercetatorii poseda un material documentar din ce n ce mai bogat, ncerc nd sa facem o comparatie, gasim ca exista asemanari izbitoare ntre relatarea fratelui in Hristos Gavril Barnut si relatari ale altor persoane care au trait n alte locuri si timpuri si care au trecut prin experiente similare.

C teva experiente asemanatoare pe care le cunoastem s nt urmatoarele. Richard E. Eby, un credincios american, s-a aflat n stare de moarte clinica timp de c teva ore, n urma unui accident;Evanghelistul indian Sundar Singh, a descris viziunile pe care Dumnezeu i le-a dat

n mai multe r nduri;

Marietta Davis a descris experienta deosebita prin care a trecut .Asemanarile existente ntre aceste relatari s nt urmatoarele:

- starea nalta a lucrurilor din cer este imposibil de descris pe deplin n cuvinte omenesti;

- fiintele ceresti se afla ntr-o stare nespus de fericita si plina de pace;

- acolo nu exista imperfectiunile de aici de pe pam nt;


2/16

- ngerii au o comportare foarte bl nda si cuvintele lor s nt la fel;

- natura de acolo este minunata, cu flori si copaci de o frumusete de nedescris;

- acolo exista un miros placut, o aroma puternica care socheaza pe orice nouvenit;

- vederea patrunde foarte departe at t orizontal c t si vertical. Fiecare din puncteleenumerate este prezent cel putin n doua din cele patru cazuri luate n considerare.

Notiunile incluse n aceasta brosura ca de exemplu, necredinta oamenilor, revelatia care schimba starea oamenilor, iertarea pe care o da Dumnezeu, pedeapsapentru cei ce nu se ntorc la Dumnezeu si starea fericita din cer, s nt n acord cu doctrina crestina fundamentala. Viata aceasta este trecatoare. Sa ne pregatimpentru nt lnirea cu Dumnezeu si cu unicul Sau Fiu Isus Hristosul care ii va judeca pe cei vii si cei mori vezi Biblia, Matei 25.

CAP I BARNUT GAVRIL VIATA MEA

Doresc sa va descriu experienta deosebita prin care am trecut eu. Cei ce nu credminunea care a facut-o Dumnezeu cu mine pot totusi sa fie m ntuiti, dar cei ce nu cred n Dumnezeu si n Domnul Isus, vor fi exclusi de la m ntuire datorita necredintei lor.Doresc sa va spun cum s-a ndurat Dumnezeu de mine si m-a schimbat.Eu nu puteam sa cred n Dumnezeu. Nimeni nu putea sa ma convinga ca Dumnezeu exista. Credeam ca s nt cel mai puternic om si ca voi trai ntotdeauna. Credeam ca nimeni nu ma poate abate de pe calea pe care eram, calea pierzarii, nsa bunul Dumnezeu m-a abatut de pe calea mea, desi nu aveam merite, pe o alta cale,

ngusta, pe care uneori e mai greu.

Corpul meu a fost declarat mort timp de treisprezece ore, n-a simtit nimic n-aauzit nimic, n-a vazut nimic, si nu era constient. Sufletul meu a plecat din corp.Am simtit clar c nd a plecat sufletul din corp. Acest corp a ramas pe pat. Sotia mea si fratele meu au scos afara din casa corpul meu pentru a lua aer curat, dar afost degeaba. Ei au chemat medicul si el a venit imediat. El a dat corpului meuc teva injectii dar fara rezultat.Am fost dus cu salvarea la spital n Simleul Silvaniei, la aproximativ 25 km de satul meu. C tiva medici sub ndrumarea medicului Puscas s-au adunat n jurul corpului meu si l-au tratat. Un numar considerabil de injectii si tablete au fostdate corpului meu, fara nici uri rezultat. Nu era nici un semn de viata n corpul meu.

In cele din urma medicii au spus sotiei si fratelui meu:

- Nu stim ce sa mai facem: este mort.

Corpul acesta a fost mutat din salon n morga. Sotia si fratele meu ne mai av nd ce face au trebuit sa accepte ideea ca am murit desi totul s-a nt mplat at t de repede. Eu fusesem un om sanatos, fara probleme medicale. Ei au parasit spitalul,au plecat n oras si au cumparat lenjerie pentru nmorm ntarea mea. Dar mai t rziu

nainte de a ajunge la gara pentru a merge acasa, o simtire ciudata a determinat-o pe sotia mea sa se ntoarca la spital. Ea s-a ntors la spital mpreuna cu fratele meu si s-au ndreptat spre morga. Acolo, ncuiat n camera aceea eram eu.


3/16

Revenisem la viata. Sufletul meu s-a re ntors n corpul meu si corpul meu era viu din nou. Vestea s-a ntins cu repeziciune n spital si toti s-au pus n miscare.

Dumnezeu a hotar t sa-mi arate lucrurile pe care nu puteam sa le cred. nsa acum le cred si va marturisesc sa credeti ca Dumnezeu exista nsa nu-i place pacatul: minciuna, curvia, betia, hotia, si toate celelalte fapte rele.

Trebuie sa credem n Dumnezeu chiar daca avem de suferit pentru aceasta. Oricine nu vrea sa sufere aici pe pam nt pe nedrept pentru Dumnezeu, va suferi ntr-o zi

n iad.

M-am nascut n anul 1939 n satul CEAN judetul Satu-Mare. Noi eram patru copii n familie: trei baieti si o fata. Tatal meu a plecat la razboi n Rusia n anul 1944 si a murit acolo. Situatia familiei noastre, care era o familie saraca, s-a

ngreunat si mai mult. Nu aveam dec t jumatate de hectar de pam nt, de slaba calitate. Tatal meu era foarte credincios. De multe ori mama ne amintea c t de credincios era tatal meu. C nd a plecat n razboi, el a spus mamei mele:

- As dori ca tu sa te pocaiesti, chiar daca nu ne vom mai vedea niciodata.

Dar mama i-a raspuns:

- Eu? Niciodata. Dec t sa-l fac de rusine pe tatal meu care este cantor n bisericaortodoxa, prefer sa mor.

Ma bucur ca l-am vazut pe tatal meu ntr-un loc minunat care nu se poate explica cu cuvinte omenesti, de catre nimeni din lume. Acolo ne asteapta o frumusete si osplendoare mare daca ram nem credinciosi p na la sf rsit.

Dupa moartea tatalui meu n razboi prima persoana n familia noastra care s-a ntors la Dumnezeu, a fost sora mea. Ea era cea mai mare dintre noi Dar mama a

fost mpotriva ei pentru ca s-a pocait. Mama a mustrat-o, dar sora mea a ramas credincioasa si s-a rugat pentru noi. Putin mai t rziu sora mea a murit n mod neasteptat .Dupa moartea ei mama mea si-a schimbat atitudinea si s-a ntors la Dumnezeu desi tatal ei, bunicul meu, era cu totul mpotriva. Tatal ei sa suparat pe ea din cauza ca s-a pocait si a batut-o.

Mama mea era o femeie mica, slabuta si bolnavicioasa. Ea a fost plina de dragostepentru copiii ei. Ea, nu nceta sa se roage pentru noi si sa ne cheme la m ntuire. Ea a nteles Cuv ntul lui Dumnezeu care spune ca nimeni nu stie de ce duh este condus (Luca 9:55) si ca mare putere are rugaciunea fierbinte a celor credinciosipentru cei necredinciosi (Iacov 5: l ,6). nsa eu de mic copil am devenit necredincios iar mai t rziu un necredincios hotar t n slujba satanei: nu puteam sa cred nimic dec t ce se vede si se poate atinge si nu cred ca ar fi existat cineva n lume care sa poata convinge sufletul meu de realitatea faptului ca Dumnezeu exista.

Dar Dumnezeu a fost acela care m-a convins si El a devenit Tatal meu.Motivele pentru care am fost necredincios au fost urmatoarele:

- primul motiv a fost acela ca tatal meu a murit n razboi si noi am ramas patru copii orfani si foarte saraci. Eu am g ndit ca daca exista Dumnezeu, El n-ar fi

ngaduit sa moara tata. Pe timpul acela nu stiam ca voia lui Dumnezeu este diferita de cea a oamenilor.

- al doilea motiv a fost acela ca bunicul meu desi a fost cantor n biserica ortodoxa, toata viata lui, p na la v rsta de 96 de ani , njura si blestema grozav pe Dumnezeu. Eu g ndeam ca daca ar exista Dumnezeu l-ar pedepsi pe el care se


4/16

roaga si c nta l nga popa si apoi blestema pe Dumnezeu. Acum stiu ca toti cei ce blestema si njura se pregatesc pentru un iad ngrozitor.

- al treilea motiv a fost acela ca la v rsta de 10 ani am devenit sluga la cel mai bogat om din sat. Omul acesta s-a purtat rau cu mine si nu-mi zicea niciodatape nume. Desi eram harnic si umblam repede prin curte ca sa-mi ndeplinesc treburile, ma striga cu nume de animal.

- al patrulea motiv a fost acela ca sora mea a murit. Noi am fost patru frati,trei baieti si o fata. Sora mea, singura pe care o aveam, a murit la v rsta de 16 ani. Eu mi-am pus ntrebarea: De ce a murit sora mea? Daca exista Dumnezeu, de ce a luat-o chiar pe ea?De ce nu a murit unul din cei trei baieti?

nsa acum tot eu dau raspunsul: Dumnezeu poate chema la El pe acela care este gata pentru El.

M-am casatorit la v rsta de 19 ani n comuna Marca, judetul Salaj si am patru copii: doi baieti si doua fete. mi placea sa c nt, sa ma distrez si am trait n pacat. Obiceiul meu era ca n fiecare duminica sa merg la bufet, n timp ce sotia mea mergea la biserica, veneam acasa noaptea t rziu si n loc sa ma culc c ntam la acordeon. Sotia mi zicea:

- culca-te, cine trece pe aici si face impresia ca esti fara minte. Eu nsa i raspundeam ca nu ma intereseaza ce vorbeste lumea la adresa mea. Totusi nu-mizicea nimeni ca sunt fara minte. Daca atunci nu ma interesa ce zice lumea laadresa mea, acum nici at t. Cu toate ca acum mi spun unii ca sunt fara minte. Mai bine fara minte pentru Cristos dec t destept pentru aceasta lume care n cur nd va trece, dar Cuv ntul lui Dumnezeu si cei ce fac voia Lui nu vor trece niciodata ci se vor bucura n slava n cer pentru totdeauna.

Eu nu i simpatizam pe credinciosi si i vorbeam de rau. n satul meu era o biserica baptista rom neasca iar n satul vecin Ipu era o biserica baptista maghiara, dar eu eram ostil si unora si altora. Pe maghiari i uram. n zona noastra locuiesc rom ni si maghiari, n timpul celui de-al doilea razboi mondial maghiarii au terorizat si au ucis pe rom ni. De fapt ntre 1940 - 1944 partea de nord-vest a Rom niei a apartinut de Ungaria. Maghiarii au demolat atunci biserici si case rom nesti. Astfel ca rom nii nu i iubeau pe maghiari si eu de asemenea. Nu doar pacatele mari s nt pacate. Exista si pacate mici.

Oamenii considera ca doar a da foc la casa cuiva sau a ucide e pacat, nsa chiar si faptul de a avea ura n inima fata de cineva, oricine ar fi el, este pacat Mama mea venea adeseori la noi cu scopul de a ne chema la pocainta si la m ntuire,

ntotdeauna ea ne aducea verdeturi dar si darul cel mai de pret. Biblia. O scotea din cosul ei si mi spunea sa o las sa-mi citeasca cel putin un verset. Eu nsa i raspundeam categoric: nu pot sa cred lucruri mistice, nu pot sa cred lucrurineadevarate.

n ziua de duminica 24 iunie 1973 mama a venit din nou la mine n comuna Marca judetul Salaj. Ea locuia n satul Cean. judetul Satu-Mare unde m-am nascut eu. Dimineata ea ne-a chemat la biserica. Eu nsa i-am raspuns raspicat:

- Du-te dumneata, ia si sotia si copiii, eu nu merg Nu pot sa cred nimic dec t ceea ce se vede si se poate pipai, nu mai ncerca sa ma convingi, lasa-ma n pace cu at tea teorii. Ea trebuia ntotdeauna sa plece si sa vina pl ng nd si cu frica, poate eu i voi raspunde din noudur si cu indiferenta. A plecat la biserica iar c nd s-a ntors a vazut casa plina de fum, deoarece cu invitasem pe toti prietenii care trecusera pe l nga casa mea


5/16

sa intre, sa bea, sa man nce si sa dam slava celui rau prin bancuri, glume proaste, joc de carti si consum de bauturi alcoolice. Acum cunosc adevarul Cristosnu locuieste ntr-o inima alcoolica. Daca n slujba statului nu se permite folosirea alcoolului, n slujba lui Dumnezeu nici at t n Psalmul l :2 gasim scris ca omul fericit este acela care "zi si noapte cugeta la Legea Domnului".

Mama vaz nd casa plina de fum a nceput sa pl nga. Sotia a pregatit masa si ne-a poftit la masa. Mama m-a rugat s-o las sa se roage nainte de a m nca. Eu nsa i- am raspuns:

- Nu! daca vrei sa te rogi si sa pl ngi du-te acasa n singuratatea matale, pl nge acolo si roaga-te acolo p na ti se vor uza genunchii, dar pe mine te rog sa nu ma superi.

Eu n-am putut sa pl ng nici atunci c nd eram copil. C nd am crescut mare am avut o inima asa de mpietrita nc t nu puteam sa pl ng. Iar acum c nd mi vine sa pl ng fara sa vreau unii frati mi spun:

- Nu e frumos sa pl ngi c nd predici!

Eu n-as vrea sa pl ng dar n sufletul meu s-a produs o bucurie asa de mare c nd mi amintesc de dragostea si bunatatea pe care Dumnezeu a avut-o fata de mine nc t mi vine sa pl ng fara sa vreau. Sa observam ca n Evanghelia dupa Luca

cap.6, vers. 21 nu scrie "Ferice de cei ce r d" ci "Ferice de cei ce pl ng".

Pentru ca nu am lasat-o pe mama sa se roage, ea a spus ca nu poate sa man nce si ca merge acasa. Si-a golit cosul pl ng nd si mi-a zis:

- Dragul meu, ncep nd cu ziua de astazi niciodata nu-ti voi mai zice sa te pocaiesti dar nu uita ca at t ma voi ruga pentru tine si voi posti, p na c nd, ori te vei pocai, ori eu voi muri.

- Eu am raspuns:

- Mai degraba vei muri dumneata de o suta de ori dec t eu sa ma pocaiesc odata. Poti sa pleci. Am tratat-o cu indiferenta si am respins-o. In loc sa-i fi zis:Mama vino si man nca. Mama a plecat flam nda. Sotia mea a condus-o pe mama n curte, a insistat sa nu plece si sa man nce, dar ea n-a vrut ci i-a spus sotiei mele:

- Florica, te rog asculta-ma, roaga-te si tu ncep nd cu ziua de azi ca Dumnezeu sa-i dea macar at ta credinta ca sa-l recunoasca ca El exista. Posteste si tu cel putin o zi ca eu voi posti trei zile si ma voi ruga pentru el. Sotia a fost deacord. Eu n-am stiut ce s-au nteles ele. Mama a plecat iar sotia mea s-a ntors n casa si a nceput sa ma mustre:

- Nu este ea maicuta ta? De ce ai facut asa cu ea? De ce nu ai lasat-o sa

man nce? De ce nu ai facut cu ea cum faci cu mine?

C nd sotia mea ma supara n loc sa o bat sau sa ma cert cu ea ieseam afara si c ntam o melodie.

- Eu i-am raspuns:

- Daca ma superi merg la bufet.

Asa am facut, am plecat si m-am ntors seara t rziu, ncep nd de luni, a doua zi, sotia s-a rugat si a postit si mama mea la fel. Eu, mpreuna cu fratele meu mai


6/16

t nar am mers n comuna vecina Coznici. Lucram cu autorizatie ca zidar-zugrav. Am mbracat casa cu ceramica n exterior iar n interior am zugravit-o. De luni p na

joi lucrurile mi-au mers bine si am fost asa de vesel, ca niciodata. Dar cevaciudat si neobisnuit urma sa se nt mple.

CAP II

EXPERIENTA INTERIOARA

n timpul acesta mama se ruga si postea ndeplinind astfel Cuv ntul Scripturii care spune: "Mare putere are rugaciunea fierbinte a celui neprihanit". (Iacov5:16).Dar joi, la ora amiezei, am fost chemati la masa si eu am cobor t de pe schela. Atunci am auzit un zgomot mare ca vine de sus n jos, fara a vedea nimic. Am simtit ca ceva moale ca un burete s-a lasat pe capul meu. Am ncercat sa-l dau la o parte pun nd m na pe cap dar atunci ceva ca un curent electric s-a strecurat n capul meu si m-a zguduit extraordinar de tare. nsa n mijlocul curtii unde eram eu nu era nici un curent electric, n clipa aceea mi-a venit o stare de pl ns cum n-am avut niciodata. Fratele meu a sarit de pe schela si m-a ntrebat:

- Ce e cu tine Gavrile? Eu i-am raspuns:

- Nu stiu Ioane. Cu toate ca n-am putut sa pl ng p na atunci, i-am zis:

- Asa-mi vine sa pl ng acum Ioane! Sa zbier sa se auda peste toata comuna. Nu stiu ce s-a produs nauntrul meu. Nu m-a jignit nimeni, nu m-a batut nimeni, dar

mi vine sa strig, sa se auda peste toata comuna.

M-am considerat cel mai vinovat din acel moment si m-am considerat nu numai,vinovat ci si criminal. Am zis catre fratele meu sa mergem acasa proprietarulcasei a insistat mult sa merg sa man nc. Aduc ndu-mi cea mai buna tuica si cel mai bun vin, dar nu mi-a trebuit si i-am spus ca nu man nc nici nu beau. M-am culcat

n curte sub un dud unde am pl ns cu amar ne stiind ce e cu mine L-am ntrebat pe fratele meu:

- Am dat eu cuiva n viata mea vreo palma?. Niciodata n-am batut pe nimeni. De ce dar n g ndul meu ma fram nta ideea ca s nt criminal? El a spus

- Eu nu stiu, poate ai ceva cu nervii. Vino la spital.

- Nu merg, nu ma doare nimic, eu vreau sa merg acasa. Te rog, Ioane, ntelege-ma vino sa mergem acasa. El a ntrebat:

- Ce vrei sa faci acasa? Eu am raspuns:

- Ioane, cu toate ca p na acum nu L-am recunoscut pe Isus Cristos, pe Dumnezeu, acum recunosc ca exista si ma consider vinovat. Vreau sa merg acasa sama nchid n camera, sa nu las pe nimeni nauntru, nici azi, nici m ine. Vreau sa ma rog toata ziua acolo si sa fiu iertat. Vreau sa citesc n Biblie si sa cunosc si eu adevarul. Proprietarul casei mi-a zis

- Lasa Gavrile ca doar nu l-ai omor t tu pe Cristos, dar eu i-am raspuns ca si


7/16

eu prin faptele mele de necredinta am contribuit la moartea DomnuluiIsus. Ei au spus.

- Poate a m ncat ceva si si-a pierdut mintile. Era n 28 iunie 1973. Dimineata urmatoare n 29 iunie am mers acasa cu bicicleta mpreuna cu fratele meu. Sotia mea c nd m-a vazut s-a mirat pentru ca eram palid la fata. Ea m-a

ntrebat:

- Ce-i cu tine, Gavrile? Eu i-am raspuns:

- Nu ma doare nimic, dar ieri n-am putut sa man nc, nici sa beau, nici sa fumez. Ea a spus:

- Nu e nimic ca n-ai putut sa bei si sa fumezi, dar daca n-ai putut sa man nci poate te doare ceva. Du-te la dispensar.

- Nu merg, nu ma doare nimic.

- Iti pregatesc o supa.

- Nu mi trebuie.

Eu doream altceva. Nu sa merg la dispensar. Nu sufeream de o boala n corpul meu ci sufeream de cea mai grava boala din lume n sufletul meu. Stiti care e cea mai grava boala din lume? E boala de necredinta. Aceasta boala b ntuia sufletul meu. Nu puteam sa cred nimic si nu ma putea convinge nimeni. Dumnezeu a vazut acestlucru si m-a convins si acum nu pot sa stau nepasator, nu pot sa tac, desi mi s-aspus de multe ori: "Te rugam sa taci, daca nu, o ncurci", nsa nceputul

ntelepciunii este frica de Dumnezeu si nu de oameni. Dumnezeu este cu mine. El este alaturi de mine si nu port frica chiar daca ar trebui sa

mor. Dumnezeu este singurul care m-a salvat n acea zi ngrozitoare n care nu eram mpacat cu El. Ziua plecarii din aceasta lume este o zi de groaza pentru sufletele care nu s nt mpacate cu Dumnezeu. Situatia aceasta este cea mai grea.

Sotia mea a nceput sa pregateasca o supa iar fratele m-a rugat sa-l ajut sa-si repare bicicleta n curte. Era dimineata, ora sapte si jumatate. Dupa ce i-am reparat bicicleta am simtit dinspre casa un curent cald care venea asupra mea,desi era dimineata si vremea era racoroasa. Dar nu numai at t ci si un somn ad nc si foarte dulce precum si g ndul ca mor si i-am spus fratelui meu:

- Ioane, eu mor imediat. El a spus:

- Daca te-ai vedea cum arati, esti mort deja. Eu merg dupa salvare.

- Ioane, nu te duce. Merg sa ma culc si imediat voi muri.

Am intrat n casa si am vazut ca sotia mea facea focul pentru supa. Era n jurul orei opt fara un sfert. Am spus sotiei:

- Florica! lasa focul si pregateste-mi un pat sa ma culc. Eu mor imediat. Ea s-aridicat cu lacrimi n ochi s-a uitat la mine si mi-a zis:

Gavrile nu ma necaji, m-ai necajit destul de c nd esti. Cum sa mori si sa ma lasi cu trei copii Pe timpul acela aveam trei copii, acum avem patru. Apoi ea a spus:


8/16

- Du-te, culcate n patutul fetei. Eu am spus:

- Pregateste-mi un pat ca sa ma culc bine, pentru ca s nt sigur ca acum mor.

- Nu te teme, ti trece tie imediat. Culca-te n patutul fetei.

M-am culcat acolo, picioarele mi at rnau de la genunchi n jos si mi-am pus m inile pe piept. Imediat am vazut ca apare din st nga un om nalt, ngrozitor, cu fata alba, ochii rosii, si mbracaminte rosie ca tabla nfocata .A venit la mine si mi-a zis pe nume

-Gavrile, stii cine s nt eu? Avea o voce patrunzatoare si ascutita.

- Nu stiu, am raspuns.

Eu s nt Diavolul sau Moartea cum vrei sa-mi spui, am venit dupa tine. M-am speriat si am strigat la sotia mea si as fi vrut sa strig la toata lumea n acel moment. La fel a fost si cu bunicul meu c nd a murit, a strigat extraordinar de tare, n-ar fi vrut sa mearga acolo. El a fost cantor toata viata Iui, dar degeaba, caci chiarsi duminica c nd venea de la biserica, nu mergea acasa, p na nu trecea pe la c rciuma. Acolo se mbata apoi mergea acasa si si batea sotia - bunica mea - si copiii. Degeaba a fost cantor. La doi domni nu poti sluji. C nd a murit a strigat: Nu ma duc acolo! Nu merg cu astia! Nu voia sa mearga n iad. Si eu as fi dorit sa strig atunci la toata lumea, fiindca n-as fi dorit sa merg n iad pentru nimic n lume. Sotia mea a venit l nga mine si m-a ntrebat:

- Ce e cu tine Gavrile? Eu nu vad pe nimeni. Ea l-a chemat imediat pe fratele meusi pe copii dar nici ei n-au vazut pe nimeni.

-Cum nu vedeti pe nimeni? Nu vedeti c t e de mare? N-am vazut niciodata asa un om ngrozitor si mare. Fratele meu a ncercat sa ma ncurajeze, el a crezut ca deja

mi-am pierdut mintile si a spus:

-Nu te teme Gavrile, lasa ca-l omor eu, acum. Nu te teme. Spune-mi unde este.

- De la picioarele mele, de acolo ma priveste si nca z mbeste la mine. El a crezut ca s nt gata pentru el si acum ca multumire ma va rasplati cu un chin vesnic, pentru ca asa face el cu cei ce l-au slujit p na la sf rsit. Dar fratele meu nu a vazut pe nimeni acolo siuit ndu-se la mine a vazut ca aveam ochii ntorsi pe dos si m-a ntrebat:

- Gavrile, tu ne vezi pe noi?

Atunci am observat ca i aud, vorbesc cu ei dar nu-i vad deloc, ntocmai ca un orb. Atunci mi-am dat seama ce greu este pentru un om orb; as fi dorit sa-mi vadsotia si copiii nca o data, dar nu puteam sa-i vad. Mi s-a luat vederea. Atunci i-am spus sotiei mele:

- Florica, te rog sa ma ierti, recunosc ca te-am suparat mult n viata mea, dar acum te rog sa ma ierti. Trebuie sa ne despartim pentru totdeauna.Da-mi voie sa te sarut, si vreau sa va sarut pe toti pentru ca acum ne despartim.Cea mai grea faza este aceasta, adespartirii, care vine pentru, fiecare n parte si este ngrozitor atunci c nd nu esti mpacat cu Dumnezeu. Am sarutat sotia, pe fratele meu si copiii. Sotia a nceput sa tipe:

- Gavrile nu muri! Nu ma lasa aici cu trei copii! Ultima data am sarutat-o pefetita de patru ani. Ea ma tinea de m na stinga, ma tragea si zicea:


9/16

- Taticule, scoala-te! Taticule nu muri! Nu am putut raspunde nimic. E ngrozitor sa-ti lasi familia pentru totdeauna. Preferam sa sufar chinuri groaznice, dec t sa vad aceste faze de despartire. Eu nu ma certam cu sotia mea. Eu mi iubeam sotia si copiii. Imediat dupa ce amsarutat pe fiica mea cea mica, Diavolul mi-a zis:

- Urmeaza-ma.

Fara sa ma atinga cineva am simtit ca o forta nevazuta ma ridica de pe pat si m-amvazut apoi ntr-un corp foarte negru si teapan. M-am ngrozit. Mergeam dupa Diavolul n corpul acela teapan si mi-am adus aminte ca sotia mea si copiii mei au ramas. Cu toate ca n-am vrut sa cred ca exista o alta lume dec t aceea care se vede si se poate atinge, am vazut o lume ntunecata cu c mpie, spini si pomi. Drumul parca era din piatra ascutita. Am privit la st nga si la dreapta si am vazut cu greu prin ntuneric. Parca trecuse un foc si p rjolise c mpia. Doar lemnele au ramas nearse. Uit ndu-ma napoi nu cumva o sa-mi vad sotia si copii, mi-am vazut corpul ntins pe pat dar fara sotie, fara copii si fara fratele meu, doar corpul ntins n pat n bucataria aceea pe patutul fetitei. Vaz ndu-mi corpul m-am ngrozit, mi-a fost sc rba de el si mi-am ntors privirile imediat. Apoi mi s-a parut ca a trecut un timp ndelungat de c nd am plecat si m-am despartit de cei dragi ai mei. La un moment dar am vazut departe ca se vede o poarta colorata

n toate culorile care straluceau mai mult ca soarele. L-am ntrebat pe Diavolul ce se vede acolo. El a spus:

-Acolo se vede poarta raiului de care tu nu vei avea parte. El asa acrezut si era convins ca eu s nt gata pentru el. Dar Domnul Isus a avut n vedere ceva: rugaciunile mamei mele, ale sotiei, ale altor credinciosi si c teva fapte bune din partea mea. n felul acesta am fost iertat, salvat si binecuv ntat.

Am ajuns l nga un tunel iar l nga tunel era o femeie. O cunosteam pentru ca era din satul meu si era n viata. (Dupa re ntoarcerea mea la viata i-am spus ca am vazut-o acolo, dar nu a dat importanta celor spuse de mine. Secretul prezentei eila locul acela ar putea fi explicat prin zvonurile pe care le-am auzit ca femeiaaceea se ocupa cu vrajitoria). Am ntrebat-o:

- Ce este aici? Ea a raspuns:

- Aici este lumea iadului, nsa Diavolul mi-a zis:

- Lasa femeia si vino la locul pregatit pentru tine. Am mers n fata tunelului si privind prin tunelul acela ntunecat si mare care avea cam douazeci de metri

naltime, cincizeci-saizeci metri naltime, saptezeci-una suta metri ad ncime si al carui tavan era orizontal siapoi cobora, am vazut o lume ntreaga acolo. Mii de demoni veneau cu m inile ridicate, strig nd, pl ng nd, si cer nd apa si ajutor, nfatisarea lor era ca si a

Diavolului. M-am g ndit ca s-ar putea ca tatal meu, bunicii si rudele mele sa fie acolo. As fi dorit sa-i salvez. l-am ntrebat pe Diavolul unde este o galeata si apa, desi n-as fi dorit sa-mi vorbeasca, pentru ca avea o voce ascutitaparca venea dintr-un fier. Nu stiu cu ce as putea compara vocea lui. Era ca sic nd ai freca doua bucati de fier, era patrunzatoare, mi se parea ca ma taie n doua c nd mi vorbea. Dar el a strigat:

- Nici galeata, nici apa aici, nimic altceva dec t foc si chinul vesnic. Si pentru ca acolo ti este pregatit, intra acolo. C nd a strigat la mine, cu acea voce puternica, sa intru acolo abia am pasit napoi doi pasi si am zis:


10/16

- Nu intru.

Atunci pentru prima data, din ad ncul sufletului am strigat la Dumnezeu, daca existi Dumnezeule cu adevarat, te rog sa ma ierti si sa ma scapi de acest foc

ngrozitor al iadului si daca mi vei mai da viata voi spune oricui ca Tu existi si voi face voia Ta. Doresc sa va spun ca Dumnezeu exista si e at t de bun nc t nu se poate explica n cuvinte omenesti. Spuneti la toti ca El exista. Faceti voia Lui si spuneti la toti sa faca voia Lui, la toti cei ce doresc sa fie n rai, iar cei ce nu doresc sa faca voia Lui, vor ajunge n iad. Privind nauntru prin tunel am vazut ca ntre mine si Diavolul apare o m na ntinsa. M na c t si mbracamintea ei erau albe, putin nspre galben si aveau o stralucire foarte mare. O voce a zis Diavolului:

- Nu vezi ca are credinta c t un graunte de mustar? Nu ai nimic cu el. Luati-l ngeri si duceti-l n rai.

- Atunci au aparut doi ngeri l nga mine, unul m-a luat de o m na si unul de alta si mi-au zis:

- Pentru ca n-ai vrut sa crezi nimic, Dumnezeu a hotar t sa-ti arate ce n-ai vazut niciodata si sa crezi ce n-ai crezut niciodata. (Doresc sa explicafirmatiile acestea aparent paradoxale. Domnul Isus a zis: Nu vezi ca are credintac t un graunte de mustar? Iar ngerii au zis: Pentru ca n-ai vrut sa crezi nimic...

Da, este adevarat ca n-am vrut sa cred nimic dar o mica nclinatie spre binefacere exista n inima mea. C nd eram copil mic, noi fiind foarte saraci, unii frati veneau pe la noi si ne mai ajutau cu ceva, uneori ne dadeau si c tiva banuti. Ma uitam la acei oameni si-mi venea sa-i sarut. Atunci s-a nascut n g ndul meu ideea aceasta: daca voi creste mare niciodata nu voi uita de orfani, de vaduve, deinvalizi, ci i voi ajuta. C nd am crescut mare eu am ndeplinit unele fapte de binefacere n viata mea. De altfel gasim scris ca RELIGIA CURATA Sl NE NTINATA

naintea lui Dumnezeu Tatal nostru este sa cercetam pe orfani si pe vaduve n necazurile lor si sa ne pazim ne ntinati de lume (Iacov 1:27). ngerii mi-au zis:

- Nu te teme acum te vei desparti de acest corp. M-am cufundat n pam nt si m-am vazut la un moment dat ntr-un morm nt. Eu eram n morm ntul acela si pe l nga morm nt erau toti prietenii si prietenele mele, care r deau de mine. As fi vrut sa le zic:

Nu r deti pentru ca toti aici veti ajunge; nsa n-am putut sa zic nimic, n-am putut sa vorbesc. As fi dorit sa-i ntreb: Unde s nt sotia si copiii mei? Asa de rau am fost fata de ei ca n-au venit nici macar sa vada cum ma nmorm ntati voi pe mine? Atunci m-am rugat astfel: Doamne tu care m-ai scapat de focul acela

ngrozitor scapa-ma si de aici din morm ntul acesta ca eu s nt viu. Am simtit n timpul acela ca cineva trage din mine toata puterea apoi am simtit ca o forta matrage afara din groapa. La un moment dat m-am vazut afara din groapa, ntr-un alt

corp, un corp transparent. Prietenii si prietenele mele au disparut si eu m-ammirat uit ndu-ma la corpul meu din morm nt. Mi-am zis: cum se face oare ca acela din morm nt este corpul meu iar acesta iarasi este corpul meu. Aveam un corp transparent, foarte moale si putin stralucitor. Corpurile ngerilor straluceau mai mult ca soarele at t fetele lor c t si mbracamintea. Aveau fete perfect rotunde si cuvinte asa de bl nde si de dulci nc t nu te saturai niciodata sa-i asculti sau sa-i privesti. La un moment dat Vaz ndu-ma dezorientat si n corpul acela nou,

ngerii mi-au zis:

- Vezi asa se nt mpla cu oricine moare. Corpul putrezeste n morm nt iar sufletul primeste un corp ca si al nostru sau ca si al acelora din iad, corpuri de


11/16

demoni. Iar tu ai primit un corp de musafir al raiului din cauza necredintei tale.Apoi ngerii au zis:

- Acum sa mergem sa vedem o particica din rai.

C nd ne-am apropiat de poarta cea mare a raiului si am vazut stralucirea aceea extraordinara, m-am ngrozit, am nceput sa tremur si mi s-a parut ca m-am descompus si am disparut. Dar am simtit ca ngerii m-au ridicat si mi-au zis:

- Nu te teme.

M-am simtit at t de nevrednic sa patrund n stralucirea si frumusetea aceea extraordinara care nu se poate explica n cuvinte omenesti. Am vazut n fata mea trei drumuri: unul alb care se desfasura n valuri iar n lateral doua drumuri galbene. C nd am pasit pe prag mi s-a parut ca tot parfumul din rai a venit n jurul meu. Era ca si parfumul emanat de o multime de flori. Cu toate ca am pasitpe drumul alb nu am simtit ca calc pe materie; mi s-a parut ca am fost ridicat n sus, paseam dar ca n aer. Am dorit sa-i mbratisez pe ngeri, pun nd m inile pe spatele lor, dar m inile mi-au trecut prin corpurile lor ca prin apa. Eu n-am simtit materie, vedeam nsa perfect ca s nt corpuri. Am simtit corpul meu foarte moale si placut la pipait. Am naintat si am vazut stralucirea si frumusetea aceea, am vazut numai parcuri de flori, pe ambele parti, parca fiecare floare arfi dorit sa-mi spuna n parte:

Uita-te numai la mine, s nt cea mai frumoasa floare. Acolo parca toate lucrurile s nt vii, le vezi clar si limpede, pentru ca acolo toate s nt vesnice, nu ca aici lucrurile apar pentru putin si apoi dispar Am, nceput sa strig acolo, uit ndu-ma

n st nga si n dreapta:

- O, ce bine este aici, ce frumos este aici.

E asa de frumos nc t nu se poate explica n cuvinte omenesti Am privit pe orizontala si privirea mi-a patruns p na departe pentru ca acolo nu se vede ca aici pe pam nt, c tiva kilometri si apoi nu . se mai vede. Acolo ti se pare ca vezi p na la marginea cerului Totul se vede clar si limpede acolo, nu te saturi de privit. Spatiul fiind limpede privirea mi patrundea n sus, n asa fel nc t nu se poate explica n cuvinte omenesti. Nu am vazut limite ca aici pe pam nt: tavanul sau cerul. Printre florile acelea multe am vazut pomi cu naltimea de la trei metri la peste o suta de metri, ngerii mi-au zis:

- Stii ce reprezinta acesti pomi? Eu am spus:

- Nu stiu. Ei au spus:

- C nd si noi am fost oameni pe pam nt ca si tine, dupa cum am lucrat pentru Dumnezeu asa ni s-a dezvoltat pomul vietii vesnice. Apoi ei au mai spus:

- Vino sa intram n palatul raiului.

Am intrat n palatul acela mare, nu stiu din ce erau facute zidurile dar at t interior c t si exterior erau mbracate cu flori. C nd am intrat nauntru am vazut multe usi. N-am stiut ce este acolo dar am ntrebat pe ngeri.

- Ce este nlauntrul usilor? Ei au raspuns :

- Acolo s nt faptele tale rele. M-am ngrozit si fara sa zic ceva m-am g ndit: poate ca m-au adus aici sa-mi vad faptele si va trebui sa recunosc ca eu nu s nt vrednic sa fiu aici si ma vor alunga n iad. Dar ngerii mi-au zis:


12/16

- Nu este asa cum g ndesti tu. Aici s nt toate faptele tale rele iar la usa din fata este locasul pregatit pentru tine si rudeniile tale. Am intrat pe usa dinfata, ntr-o ncapere n care am vazut doua paturi simple si o masa pe care era un borcan cu un pomulet n el. ngerii mi-au zis:

- Vezi, at ta ti s-au dezvoltat faptele tale bune, aici. Am privit la cele doua paturi si spre marea mea surprindere am recunoscut perfect pe tatal meu pe patuldin st nga si pe mama mea pe patul din dreapta. As fi vrut sa-i vorbesc tatalui meu dar ngerii nu m-au lasat sa vorbesc cu el si mi-au zis:

-Lasa-l sa se odihneasca.

Mi-am ndreptat privirile spre mama pe patul din dreapta si am ntrebat-o: - Dumneata ce faci aici maicuta? Ea a zis:

-Am venit sa va vad pe voi dar mai ales pe tine cum te vei naste astazi din nou.Apoi m-am vazut transformat ntr-un copil mic, nfasat n perna, n bratele ei; ea m-a mbratisat, m-a sarutat si mi-a zis:

O dragul meu, de mult am dorit eu aceasta zi, sa te vad pe tine cum te vei nastedin nou. Eu am spus:

- Mama, lasa-ma jos ca eu pot sa merg. Mama a spus:

- Te las dar ai grija sa nu cazi. Mama m-a lasat, m-am dezvoltat din nou, amdevenit mare iar mama si tata au disparut. Am ntrebat pe ngeri.

- Unde este mama si tata? Ei au spus:- Tatal tau c nta ntre ngeri n cor, iar mama ta s-a dus de unde a venit, napoi pe pam nt.

Mama mea traieste si acum. Ea are saptezeci si patru de ani. Stiti ce s-ant mplat cu ea n ziua aceea de vineri c nd s-a nt lnit cu mine? Mama n-a stiut

ce s-a nt mplat cu mine p na saptam na urmatoare c nd eu am mers la ea acasa. C nd am sosit acasa prima dorinta a mamei a fost sa-mi spuna ce a "visat" ea. Am intrat mpreuna cu sotia mea n curte iar mama a, venit naintea noastra, a

nceput sa pl nga si sa spuna:

- Gavrile, iata ce mi s-a nt mplat mie vineri, am intrat n casa sa iau ceva, am cazut, am lesinat si tu ai venit naintea mea. nt i te-am vazut normal ca acum, dar apoi te-am vazut un copil mic nfasat n perna n bratele mele. Te-am sarutat si am zis:

- O dragul meu, de mult am dorit eu sa te vad pe tine cum te vei naste din nou...Apoi mi-am revenit."

Am intrat n casa mamei si am nceput sa pl ng si eu de bucurie mpreuna cu mama

- Vino mama sa-ti spun ce s-a nt mplat n tradevar... Dupa ce i-am spus ea a zis:

- Gavrile draga, nu mai am nici o putere. Bucuria care este n sufletul meu acum, n-a existat niciodata; ntr-adevar te-ai pocait...

Maicuta, m-am pocait...

Mamei mele i-a venit rau si am stropit-o cu apa. Ea m-a sarutat pe mine si pe


13/16


14/16

folos este daca un om ar c stiga lumea ntreaga dar si-ar pierde sufletul. Apoi Dumnezeu mi-a zis:

- Am hotar t sa mergi n lume pentru familia ta si at tea alte suflete care doresc m ntuirea. Du-te spune la toti aceia cu care vei avea ocazia sa vorbesti, ce ai vazut si ce ai auzit. Spune-le la toti sa se pocaiasca caci n cur nd lumea se va sf rsi. Acum du-te, nu teteme. Duhul meu este mereu cu tine.

Am simtit ca a venit peste mine un curent rece, am simtit o transformare si amplecat. Cei doi ngeri m-au nsotit si am ajuns la poarta. Am privit n urma mea si am vazut ca drumul pe care venisem s-a nfasurat si n-a mai fost. ngerii mi-au spus ca drumul acela se desfasoara numai pentru musafirii raiului. Am iesit pepoarta si ngerii au asezat n fata mea o banca pe care au pus un cearceaf alb si mi-au spus:

- Urca-te pe banca.

M-am urcat pe banca si am observat ca ma aflu pe un munte nalt. Am privit n jos si am vazut doua grupe de credinciosi: un grup era biserica baptista maghiara dinIpu jar celalalt era biserica baptista rom na din Marca. Tocmai oamenii pe care eu nu-i simpatizam nainte. Veneau c nt nd cu totii aceeasi c ntare:

"Cu bucurie vor secera aceia

Cei ce cu lacrimi pun sam nta lor"

Dupa ce credinciosii de jos au terminat de c ntat, ngerii mi-au vorbit. Cel din dreapta mi- a spus:

- Fratii tai te nt mpina, cu aceia va trebui sa te bucuri din Cuv ntul lui Dumnezeu si cu aceia va trebui sa lauzi pe Dumnezeu. De-acum ai grija sa nu cazi,

ngerul din st nga mi-a zis:

Si acelora va trebui sa le marturisesti pocainta. Eu nsa m-am ntrebat: De ce oare va trebui sa le marturisesc si acelora pocainta, eu care n-am fost pocait, casi ei? Mai t rziu m-am convins ca este adevarat, pentru ca nu toti s nt pocaiti, unii si-au schimbat doar numele. Ei au doar un nume. Apoi ngerii m-au parasit si au intrat n rai.

CAP. III

REVENIREA LA VIATA

Eu m-am trezit dintr-o data n morga. Eram mbracat ntr-un halat patat cu s nge Cu o zi nainte halatul fusese folosit pentru efectuarea unei autopsii. Era n jurul orei 21. Ma gaseam singur n camera aceea, usa fiind ncuiata. Am privit n afara printre gratiile usii. Primele persoane care au aparut n fata usii au fost sotia mea si fratele meu. Se ntorsesera din oras ca sa vada de mine. C nd m-au vazut viu s-au bucurat foarte mult. Eu nsa nu i-am recunoscut prea bine si mi s-a parut ca sunt niste copii de opt-noua ani, at t ei, c t si toti ceilalti oameni care au venit acolo. Sotia mea a dat fuga si a anuntat pe doctorul Puscas. Dar eln-a crezut ca am revenit la viata si n-a vrut sa vina sa ma vada. A trimis doar unasistent care a venit la mine si mi-a pus ntrebari ca sa vada daca reactionez normal l-am raspuns normal la toate ntrebarile. Vestea ca am revenit la viata s-a


15/16

ntins cu repeziciune n spital. Personalul spitalului si bolnavii au venit sa ma vada. Doctorul Puscas m-a chemat n cabinetul sau si m-a ntrebat de ce boala am suferit n viata mea. Eu i-am raspuns: - Nu am suferit de nici o boala n trupul meu, ci doar n sufletul meu am suferit de cea mai grava boala din lume: boala de necredinta. Medicul a spus:

- Eu trebuie sa-ti dau o reteta si nu pot sa scriu pe ea boala de necredinta. Eui-am spus:

- Poti sa scrii pe ea ce vrei eu nsa am primit reteta sf nta din partea lui Dumnezeu. Acea reteta spune ca eu s nt iertat si as dori ca si tu, Puscas, sa primesti aceasta reteta si sa recunosti ca nu tu esti doctorul doctorilor, ciDomnul Isus este doctorul acela. EI m-a salvat azi de la moarte si din chinulvesnic si m-a stramutat n mparatia lui Dumnezeu

Medicul m-a ntrebat apoi ce am visat. Eu nsa i-am explicat ca nu am visat nimic. Experienta mea a fost o experienta profunda care nu se poate compara cu un vis. Euam vazut lucrurile vesnice. Totul straluceste acolo. Eu nu m-am culcat seara,pentru a ma scula dimineata. Eu am murit dimineata si am revenit la viata seara.

Medicul a scris o reteta si a dat-o sotiei. Ea mi-a bagat-o n buzunar dar eu am scos-o din buzunar, am spus ca nu am nevoie de ea, am rupt-o si am aruncat-o tacos. Apoi am plecat si am iesit n strada. Aici n strada am nceput sa vad oamenii la naltimea lor normala, inclusiv pe doctorul Puscas, caci si pe el l-am vazut mic p na atunci. Tot aici am recunoscut mai bine pe sotia mea si pe fratele meu imediat am nceput sa marturisesc ceea ce mi s-a nt mplat oamenilor din jurul meu. Ne-am ndreptat cu totii spre sosea si am facut autostopul. Un autobuz s-a oprit si ne-a luat. M-am asezat pe scaun n spatele soferului. El a deschis discutia cu mine si eu am nceput sa-i povestesc ce mi s-a nt mplat. Oamenii din autobuz au auzit si s-au adunat n jurul nostru. Le-am marturisit ce mi s-a

nt mplat. Soferul m-a ntrebat de ce boala am suferit si i-am spus ca am suferit de cea mai grava boala din lume: boala de necredinta. El s-a abatut de la traseulnormal cu circa doi kilometri ca sa ne duca p na acasa. El a ramas foarte miscat de marturisirea mea si apoi s-a ntors la Dumnezeu.

Duminica dimineata am mers la biserica si mi-am cerut iertare pentru vorbirea derau anterioara . Am calatorit mult, am fost n multe biserici marturisind experienta prin care am trecut. De multe ori mi s-a dat porunca sa tac, dar n-amtacut consider nd ca porunca de a vorbi pe care Dumnezeu mi-a dat-o, este mai mare dec t porunca oamenilor. C nd ma nt lnesc cu fostii mei prieteni ei ma ntreaba:

- Gavrile ti amintesti cum ne spuneai tu bancuri si glume! C t de mult ne distram noi nainte!

- Da mi amintesc si mi pare rau. Dar voi va amintiti ca acel Gavril de atunci a murit si s-a nascut un alt Gavril care doreste si m ntuirea voastra! Sa ascultam Cuv ntul Bibliei de la 2 Pet.3:9 care spune: "Domnul nu nt rzie n

mplinirea fagaduintei Lui cum cred unii; ci are o ndelunga rabdare pentru voi si doreste ca nici unul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta."

Dumnezeu doreste ca oamenii sa-L cunoasca pe El, pentru ca sa poata avea parte n locasul cel fericit. Dumnezeu sa va binecuv nteze cu ntelepciune si putere. Ram neti credinciosi p na la sf rsitul zilelor pe pam ntul acesta.

Pace, iubitii mei, si bucurie vesnica. SF RSIT

GAVRIL BARNUT


16/16

obs.filmul vietii sa le il gasiti pe youtube.com search dupa Barnutiu Gavril

Documents

Un ateu dupa 13 ore la morga ,din nou in viata marturie crestina Gavril Barnut