UNIUNEA EUROPEANĂ

Proiect fi nanţat prin Phare

Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse

Manual pentru implementarea politicilor socialea d r e s a t p e r s o n a l u l u i

d e s p e c i a l i t a t e

Acest material este publicat în cadrul proiectului „Întărirea capacităţii Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse în

domeniul asistenţei sociale – Instruire pentru dezvoltarea abilităţii personalului OIPOSDRU (Unităţilor de Implementare a Proiectelor),

Direcţiilor de Muncă şi Protecţie Socială, Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului şi a autorităţilor locale în

domeniul administrării serviciilor sociale, relaţiilor publice, elaborării şi implementării proiectelor” Phare RO 2005/017-553.04.02.03.02.02.

Benefi ciar: Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, prin Departamentul de Afaceri Sociale şi Egalitate de Şanse

Autoritate contractantă: Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor

Umane

Consultant: Bernard Brunhes International

Editor material: Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, prin Departamentul de Afaceri Sociale şi Egalitate de Şanse – Toate

drepturile rezervate

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia ofi cială a Uniunii Europene.

Manual pentru implementarea

politicilor sociale adresat personalului

de specialitate

Bucureşti, noiembrie 2008

2

Man

ual p

entr

u im

plem

enta

rea

polit

icilo

r soc

iale

adr

esat

per

sona

lulu

i de

spec

ialit

ate

Echipa redacţională

Liliana Anghel Asuncion Llena BerneElena Daniela ŢigmeanuElena Maria IoniţăGeorgiana PascuDaniela Marlena CiornenschiRoxana SidorencuIoan Marius VojValentin Vladu

Acest material este publicat în cadrul proiectului „Întărirea capacităţii Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse în domeniul asistenţei sociale – Instruire pentru dezvoltarea abilităţii personalului OIPOSDRU (Unităţilor de Implementare a Proiectelor), Direcţiilor de Muncă şi Protecţie Socială, Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului şi a autorităţilor locale în domeniul administrării serviciilor sociale, relaţiilor publice, elaborării şi implementării proiectelor” Phare RO 2005/017-553.04.02.03.02.02.

Benefi ciar: Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, prin Departamentul de Afaceri Sociale şi Egalitate de Şanse

Autoritate contractantă: Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane

Consultant: Bernard Brunhes International

Editor material: Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, prin Departamentul de Afaceri Sociale şi Egalitate de Şanse – Toate drepturile rezervate

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia ofi cială a Uniunii Europene.

Editura: Data publicării: 20-11-2008

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiAutori, titlu, localitate, editura, anISBN

3

CUPRINS

CAPITOLUL 1. Introducerea noului cadru al UE pentru serviciile sociale şi incluziune socială – Asuncion Llena Berne; ............................ 4

CAPITOLUL 2. Procesul furnizării serviciilor sociale – Anghel Liliana, Valentin Vladu; .......................................................................... 11

CAPITOLUL 3. Monitorizarea şi evaluarea în serviciile sociale - Anghel Liliana, Valentin Vladu; .......................................................................... 29

CAPITOLUL 4. Standardele de calitate şi acreditarea în furnizarea serviciilor sociale – Valentin Vladu , Marius Voj; ........................................................... 31

CAPITOLUL 5. Dezvoltarea serviciilor sociale în contextul incluziunii sociale – parteneriate - Georgiana Pascu; ................................................................ 36

CAPITOLUL 6. Planifi carea serviciilor sociale - Elena Daniela Ţigmeanu, Valentin Vladu; ......................................41

CAPITOLUL 7. Exemple de bune practici in serviciile sociale – Marlena Ciornenschi, Ileana Ioniţa, Marius Voj, Roxana Sidorencu; ....54

CAPITOLUL 8. Cadrul strategic de dezvoltare proiecte - etape în accesarea fondurilor – Liliana Anghel, Asuncion Llena Berne. ............................... 64– prezentare generală FSE– oportunităţi de fi nanţare în domeniul serviciilor sociale- etape în accesarea fondurilor

Glosar de termeni şi bibliografi e ....................................................................................80

I.

II.

III.

IV.

V.

VI.

VII.

VIII.

IX.

4

Man

ual p

entr

u im

plem

enta

rea

polit

icilo

r soc

iale

adr

esat

per

sona

lulu

i de

spec

ialit

ate

1.1. Elemente generale privind cadrul politicilor sociale ale UE

Asistenţa socială a apărut ca un sistem complex, mai mult sau mai puţin sistematizat, de principii, norme şi proceduri menite să sprijine indivizii, grupurile şi comunităţile, astfel ca aceştia să îşi poată satisface nevoile şi să îşi rezolve problemele. Nu vom parcurge întreaga istorie a asistenţei sociale, însă considerăm că este util să cunoaştem câteva din referinţele care, de la începutul secolului XX, constituie fundamentele dezvoltării incluziunii sociale în UE.

În cadrul Uniunii Europene, una din cele mai relevante schimbări o reprezintă conştientizarea importanţei pe care o are ocuparea forţei de muncă şi politică socială, acestea fi ind considerate trăsături care fac diferenţa între societăţile dezvoltate. O dovadă pentru aceasta este faptul că actualmente este recunoscut faptul că politicile sociale sunt una din cauzele puterii economice europene. Simpla dezvoltare economică nu este capabilă să evite apariţia unor inegalităţi sociale, nici să reducă nivelul celor deja existente. Din acest motiv, situaţiile de sărăcie sau excludere socială continuă să fi e o realitate constantă a mediului în care trăim.

Consiliul European de la Lisabona din 23-24 martie 2000 a susţinut promovarea integrării sociale ca fi ind un aspect fundamental al strategiei globale a Uniunii Europene, pentru a realiza transformarea acesteia în „cea mai competitivă şi dinamică economie a lumii, capabilă în acelaşi timp de a obţine o creştere economică sustenabilă cu mai multe şi mai bune locuri de muncă, precum şi o mai mare coeziune socială.”

În acest scop a fost adoptată Agenda de Politică Socială 2000-2005 (COM(2000)379 fi nal) care include:a. Câteva priorităţi de acţiune în mediul social

pentru perioada care se încheie cu anul 2005, având unele obiective comune în lupta împotriva sărăciei şi a excluziunii sociale (2001/C 82/02). În mod concret este vorba despre:

Încurajarea obţinerii de locuri de muncă şi a accesului la resurse, drepturi, bunuri şi servicii de către toţi cetăţeniiPrevenirea riscului de excluziuneAcţiuni în favoarea indivizilor cu grad sporit de vulnerabilitateAprobarea obiectivelor comuneMobilizarea tuturor actorilor

b. Măsuri de protecţie pentru stimularea şi defi nirea strategiei europene de luptă împotriva excluziunii.

Crearea Comitetului de Protecţie Socială, destinat încurajării cooperării în domeniul protecţiei socialeO nouă redactare a articolului 137 din Tratatul Uniunii Europene, privind includerea luptei împotriva excluziunii sociale şi modernizarea sistemelor de protecţie socialăOrganizarea în fi ecare primăvară a unui consiliu Extraordinar al UE pentru analizarea stadiului de dezvoltare al Agendei de Politică SocialăImpulsionarea unui nou program comunitar de acţiune, pentru a încuraja colaborarea dintre statele membre în lupta acestora împotriva excluziunii socialeAplicarea metodei deschise de coordonare la strategia europeană de luptă împotriva excluziuniiDezvoltarea, în fi ecare din statele membre, a unui plan naţional de acţiune pentru lupta împotriva sărăciei şi a excluziunii sociale privind bazele obiectivelor adoptate de comun acord, pe o perioadă de doi aniAgenda socială a evoluat odată cu

schimbările care se produc înlăuntrul UE, noua Agendă Socială s-a implementat pentru perioada 2000-2005, iar Comisia a lansat, în februarie 2005, noua sa Agendă Socială care vizează modernizarea modelului social european, conform înnoitei Strategii de la Lisabona privind creşterea şi nivelul de ocupare a forţei de muncă. Noua Agendă se concentrează pe nivelul de angajare şi egalitatea de şanse pentru toţi cetăţenii şi de asemenea încearcă să asigure faptul că de benefi ciile creşterii şi nivelului de ocupare a forţei de muncă

1.

2.3.

4.5.

1.

2.

3.

4.

5.

6.

CAPITOLUL 1

Introducerea noului cadru al Uniunii Europene pentru serviciile sociale şi incluziune socială

5

Intr

oduc

erea

nou

lui c

adru

al U

niun

ii Eu

rope

ne p

entr

u se

rvic

iile

soci

ale

şi in

cluz

iune

soc

ială

în cadrul UE profi tă toţi membrii societăţii, astfel încât se subînţelege un interes crescut pentru redistribuirea bogăţiei şi a egalităţii de şanse.

Se intenţionează, de asemenea, ca modernizarea pieţei forţei de muncă şi a sistemelor de protecţie socială să ajute indivizii să profi te de oportunităţile care derivă din competenţa internaţională, dezvoltarea tehnologică şi modifi cările de structură din cadrul populaţiei, fără ca acest lucru să însemne o diminuare a protecţiei pentru persoanele cu risc sporit de vulnerabilitate din cadrul societăţii.

Noua Agendă Socială include două priorităţi cheie, ocuparea forţei de muncă şi lupta împotriva sărăciei, respectiv promovarea egalităţii de şanse. Aceste priorităţi cheie susţin două dintre obiectivele strategice ale Comisiei Europene pentru următorii cinci ani: prosperitate şi solidaritate. În cadrul Agendei se acordă o importanţă deosebită activităţii în reţea, participării diferiţilor actori implicaţi prin intermediul creării de asociaţii între autorităţile publice de la nivel local, regional şi naţional, angajatori şi reprezentanţii muncitorilor şi a ONG-urilor.

În cadrul priorităţii de luptă împotriva sărăciei şi a promovării egalităţii şanselor, Agenda Socială are câteva direcţii centrale:- Analizarea impactului îmbătrânirii populaţiei

şi viitorul relaţiilor dintre diferitele generaţii, împreună cu prezentarea unei Cărţi Verzi a Demografi ei.

- Sprijinirea statelor membre în reforma pensiilor şi a asistenţei sanitare, precum şi în procesul de eliminare a sărăciei.

- Lupta împotriva discriminării şi inegalităţilor; Comisia va examina sistemele de rente minime din cadru statelor membre şi va elabora o abordare politică vizând eliminarea discriminării, în special cea exercitată împotriva minorităţilor etnice (cum este cazul populaţiei Roma).

- Încurajarea egalităţii şanselor între bărbaţi şi femei, printre altele prin crearea unui Institut al Genului

- Clarifi carea conţinutului şi a caracteristicilor serviciilor sociale de interes general.

1.2. Procesul european de protecţie socială şi incluziune socială

Consiliul Europei de la Lisabona din martie 2000 a solicitat statelor membre şi Comisiei Europene să conlucreze pentru eradicarea sărăciei până în

anul 2010. Construcţia unei Uniuni Europene cu o mai mare includere pentru populaţie este un element esenţial pentru atingerea obiectivului strategic al acestei perioade de 10 ani de către UE: o creştere economică sustenabilă, mai multe şi mai bune locuri de muncă şi o mai mare coeziune socială.

Pentru a putea pune în practică Agenda socială, Uniunea Europeană dispune de câteva instrumente: legislaţia, dialogul social, instrumentele fi nanciare (în mod special Fondul Social European –SEF- şi Programul Progress), „metoda deschisă de coordonare”, care susţine eforturile statelor membre pentru modernizarea sistemelor de ocupare a forţei de muncă şi de protecţie socială, precum şi principiul integrării („mainstreaming”).În cele ce urmează vom comenta trei dintre cele mai relevante aspecte în ceea ce priveşte incluziunea socială, prin aceasta ne referim la Fondurile structurale, Programul Progress şi Metoda deschisă de coordonare – aceasta din urmă având un rol deosebit de important în schiţarea şi implementarea de politici sociale.

Fondurile structuraleNe referim pe scurt la acestea, întrucât în capitolele precedente se regăsesc informaţii detaliate despre acest subiect. Aşa cum am mai precizat, coeziunea economică şi socială este unul din obiectivele prioritare ale UE în ultimii ani, întrucât încurajarea coeziunii în cadrul UE favorizează o dezvoltare armonioasă, echilibrată şi durabilă a activităţilor economice, creează locuri de muncă şi contribuie la protejarea mediului, precum şi la eliminarea inegalităţilor şi promovarea egalităţii între bărbaţi şi femei.În scopul de a contribui la efortul de coeziune economică şi socială, Comisia a creat o serie de instrumente fi nanciare: fondurile structurale şi fondul de coeziune, destinate cofi nanţării intervenţiilor regionale sau orizontale în cadrul statelor membre.În cadrul fondurilor structurale am vrea să subliniem Fondul Social European, dedicat sprijinirii politicilor statelor membre care pun în aplicare directivele şi recomandările adoptate în cadrul strategiei europene de ocupare a forţei de muncă, la fel ca şi obiectivele în materie de incluziune socială aprobate de UE.

6

Man

ual p

entr

u im

plem

enta

rea

polit

icilo

r soc

iale

adr

esat

per

sona

lulu

i de

spec

ialit

ate

Programul PROGRESSEste un program comunitar pentru ocuparea

forţei de muncă şi solidaritate socială, destinat sprijinirii fi nanciare a aplicării obiectivelor Uniunii Europene în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă şi afacerile sociale, în conformitate cu ceea ce s-a stabilit în cadrul Comunicării Comisiei privind Agenda Socială şi, în acest mod, să contribuie la atingerea obiectivelor Strategiei de la Lisabona în respectivele medii. Dispune de un fond de 743 milioane de euro pentru fi nanţarea de activităţi de analiză şi procesul de învăţare mutuală, de sensibilizare şi difuziune, precum şi de ajutor pentru principalii actori implicaţi, în perioada 2007-2013 pentru atingerea obiectivelor comune. Programul va fi împărţit în cinci secţiuni care corespund la cinci medii de acţiune principală: ocuparea forţei de muncă, protecţie şi integrare socială, condiţii de muncă, lipsa discriminării şi diversitate şi egalitate de şanse. Mai multe informaţii pe această temă:

http://ec.europa.eu/employment_social/progress/index_en.html

Obiectivele acestui program sunt următoarele:Îmbunătăţirea gradului de cunoaştere şi înţelegere a situaţiei în statele membre (precum şi în alte state participante) prin intermediul analizei, a evaluărilor şi a unei strânse respectări a politicilor;Sprijinirea dezvoltării metodelor şi instrumentelor statistice şi a indicatorilor comuni.Sprijinirea şi controlul aplicării legislaţiei şi a obiectivelor politice;Încurajarea creării de reţele, a învăţării mutuale, determinarea şi difuzarea de bune practici şi de abordări inovatoare la scară europeană;Sensibilizarea părţilor interesate şi a publicului în general în ceea ce priveşte politicile şi obiectivele Comunităţii în materie de ocupare a forţei de muncă, protecţie şi integrare socială, condiţii de lucru, lupta împotriva discriminării şi diversitatea şi egalitatea de şanse între bărbaţi şi femei;Îmbunătăţirea capacităţii principalelor reţele europene de încurajare şi susţinere a politicilor Comunităţii.

Metoda deschisă de coordonare (MDC)Această metodă oferă un cadru nou de

cooperare între statele membre, obiectivul fi ind atingerea convergenţei între politicile naţionale, pentru realizarea anumitor obiective comune.

•

•

•

•

•

•

În acest mod, statele membre îşi coordonează politicile pentru a lupta împotriva sărăciei şi a excluziunii sociale pe baza unui proces de schimburi politice (interese, necesităţi) şi învăţare comună.

Metoda deschisă de coordonare se aplică mediilor care intră în competenţa statelor membre, cum ar fi ocuparea forţei de muncă, protecţia socială, incluziunea socială, educaţia, populaţia tânără şi formarea. Mai multe informaţii:

http://ec.europa.eu/employment_social/spsi/poverty_social_exclusion_en.htm

Începând cu anul 2006, cadrul acestui proces este format de trei arii politice:

Eradicarea sărăciei şi a excluziunii sociale Un nivel adecvat şi sustenabil al pensiilorAsistenţă medicală şi de lungă durată accesibile, de înaltă calitate şi sustenabile.

Cele cinci elemente principale ale acestei metode sunt:

1. Stabilirea de comun acord a obiectivelor comune ale Uniunii Europene.

În mod concret, din anul 2006 trei obiective globale pentru toate domeniile şi obiective specifi ce pentru fi ecare din cele trei arii politice ale incluziunii sociale, pensiile, respectiv sănătatea şi îngrijirea de lunga durată.

Obiectivele fundamentale ale acestei Metode pentru protecţia socială şi incluziunea socială încurajează:a) Coeziunea socială, egalitatea între bărbaţi şi

femei şi egalitatea de şanse între toţi cetăţenii prin intermediul sistemelor de protecţie socială şi a politicilor de incluziune socială adecvate, accesibile, viabile fi nanciar, adaptabile şi efi ciente.

b) Interacţiunea efectivă şi mutuală dintre obiectivele de la Lisabona privind o mai mare creştere economică, mai multe şi mai bune locuri de muncă şi o mai mare coeziune socială, precum şi cu strategia de dezvoltare sustenabilă a UE.

c) O bună guvernare, transparenţă şi implicare a celor interesaţi în dezvoltarea, executarea şi supervizarea politicilor.

Obiective specifi ce în domeniul incluziunii sociale:

1.2.3.

7

Intr

oduc

erea

nou

lui c

adru

al U

niun

ii Eu

rope

ne p

entr

u se

rvic

iile

soci

ale

şi in

cluz

iune

soc

ială

Contribuţia decisivă la eradicarea sărăciei şi a excluziunii sociale, prin garantarea:

a) Accesului tuturor cetăţenilor la resursele, drepturile şi serviciile necesare pentru participarea la viaţa societăţii, prevenirea şi abordarea problemei excluziunii prin combaterea oricăror forme de discriminare care generează excluziune socială.

b) Incluziune socială activă a tuturor cetăţenilor prin încurajarea participării la piaţa forţei de muncă şi luptând împotriva sărăciei şi a excluziunii.

c) O bună coordonare a politicilor de incluziune socială şi a implicării tuturor nivelurilor guvernamentale şi a agenţilor responsabili, incluzând cetăţenii săraci, astfel încât acestea să fi e efi ciente şi efective, să se integreze în toate politicile publice relevante, cum ar fi politica economică şi bugetară, politica de educaţie şi formare şi programele fondurilor structurale (în mod particular, Fondul Social European).

2. Stabilirea unor indicatori comuni pentru a putea compara cele mai bune practici şi a cuantifi ca progresele.

În iunie 2006, Comitetul pentru Protecţie Socială al UE a aprobat o serie de indicatori comuni pentru procesul de protecţie socială şi incluziune socială, care cuprind pe de o parte un set de indicatori globali comuni (atât la nivel european cât şi naţional) pentru a acoperi cele trei arii politice şi, pe de altă parte, trei seturi de indicatori primari şi secundari comuni (la nivel european şi naţional), câte una pentru fi ecare din cele trei arii de incluziune socială, pensii şi sănătate.

3. Traducerea obiectivelor UE în politici naţionale/regionale pe baza Rapoartelor Naţionale de Strategie privind Protecţia Socială şi Incluziunea Socială.

În septembrie 2006, în acord cu noile obiective comune, statele membre au prezentat Comisiei Raporturile Naţionale de Strategie pentru Protecţia socială şi Incluziunea socială pentru perioada 2006-2008.

Bazându-se pe cele 25 de rapoarte naţionale (la care se vor adăuga acum cele ale României şi Bulgariei), Comisia Europeană a elaborat un Raport Comun privind protecţia socială şi incluziunea socială în UE în 2007, care a fost aprobat de Consiliul Europei de primăvară din martie 2007.

4. Realizarea de rapoarte de analiză şi evaluare a Rapoartelor Naţionale.

5. Stabilirea unui Program de Acţiune Comunitară pentru promovarea cooperării politice şi a schimbului transnaţional de învăţare şi bune practici.

1.3 Servicii sociale locale accesibile, care să ofere un răspuns integral şi global la difi cultăţile cetăţenilor

În Europa nu există un singur model de servicii sociale, ci, datorită traiectoriei specifi ce fi ecărei ţări în modul de rezolvare a problemelor, au apărut diferite modele. Acestea au fost etichetate de teoreticieni în funcţie de diferite criterii, pe de o parte geografi ce (modelul scandinav, anglo-saxon, mediteranean, continental), pe de altă parte ideologice (social-democrat, conservator, liberal, catolic). În fi ecare caz s-a ţinut însă cont de chestiuni de fond de tip simbolic, economic şi politic. Cu toate acestea, UE continuă eforturile de apropiere a acestor modele diferite spre un model comun, chiar se vorbeşte despre construirea unui model european de servicii sociale.

Statele membre sunt libere să îşi defi nească semnifi caţia pe care o acordă serviciilor sociale. Acestea reprezintă de regulă una sau mai multe din următoarele caracteristici de organizare:

Funcţionare bazată pe principiul solidarităţiiCaracter polivalent şi personalizat care să se ocupe de diferitele aspecte necesare pentru a garanta drepturile umane fundamentale şi a proteja persoanele cele mai vulnerabileAbsenţa dorinţei de a obţine profi t din această activitateParticiparea voluntarilorO profundă înrădăcinare într-o tradiţie culturală locală; acest lucru se refl ectă într-un mod special în apropierea existentă între prestatorul de servicii sociale şi benefi ciar;Existenţa unei relaţii între prestatorul de servicii sociale şi benefi ciarul acestora; această relaţie, fi ind una asimetrică, nu se poate compara cu relaţia existentă în mod normal între prestatori şi consumatori.

Serviciile sociale se situează într-un mediu din ce în ce mai competitiv şi se afl ă într-o continuă expansiune, în cadrul unui proces de modernizare care poate adopta diferite forme:

••

•

••

•

8

Man

ual p

entr

u im

plem

enta

rea

polit

icilo

r soc

iale

adr

esat

per

sona

lulu

i de

spec

ialit

ate

Introducerea metodei de „evaluare comparativă” (benchmarking) şi de control al calităţii, precum şi de participare a utilizatorilor în procesul de gestiune;Descentralizarea organizării serviciilor sociale cu dezvoltarea de servicii la nivel localExternalizarea de sarcini ale sectorului public către sectorul privat, în condiţiile de competenţă reglementate de autorităţile publice;Dezvoltarea de cadre de colaborare între sectorul public şi cel privat şi recurgerea la forme complementare de fi nanţare a sectorului public.

La acestea trebuie adăugat faptul că serviciile sociale, alături de educaţie, sănătate, ocuparea forţei de muncă şi probleme legate de locuinţă, reprezintă stâlpi ai incluziunii sociale şi, ca atare, este necesară o activitate coordonată, în unele cazuri, şi de o acţiune comună, în altele.

Cu toate că încă nu există un model european al serviciilor sociale, putem spune totuşi că această metodă acţionează în scopul de a atinge măcar o convergenţă şi o mai mare coordonare, precum şi o garanţie pentru cetăţenii UE în ceea ce priveşte accesul şi dreptul de a benefi cia de servicii sociale de calitate, menite să îndeplinească obiectivele comune.

Înăuntrul acestui cadru general, una din problemele supuse dezbaterii este accesibilitatea serviciilor sociale de bază pentru populaţie. Este un subiect de o importanţă deosebită, întrucât gradul de accesibilitate determină, practic, includerea şi participarea în viaţa comunităţii. Aceste servicii nu reprezintă numai oportunităţile oferite de politicile publice, ci sunt un fundament al calităţii vieţii, pe care oraşul sau comunitatea o oferă tuturor locuitorilor săi.

Serviciile sociale de bază, ca parte integrantă din politicile locale, fi e ele municipale sau regionale, reprezintă în consecinţă un prim nivel de asistenţă socială. Municipalitatea obţine această responsabilitate nu numai în calitatea sa de autoritate care prestează un serviciu, ci de asemenea ca entitate ce susţine şi construieşte spiritul cetăţenesc, responsabilitatea şi solidaritatea dintre indivizi prin intermediul acestui serviciu.

Gradul de acoperire a necesităţilor de bază nu face parte, aşadar, dintr-o abordare tehnică, ci reprezintă mai degrabă o viziune globală asupra situaţiei de nevoilor indivizilor şi ale comunităţii cu coordonarea şi colaborarea dintre toate serviciile de interes public. Politicile publice locale au o infl uenţă directă asupra diferitelor

•

•

•

•

componente ale procesului de integrare a întregii populaţii, independent de caracteristicile sociale ale acesteia.

Coeziunea socială şi teritorială se întăreşte prin intermediul politicilor coerente, care necesită defi niţii clare ale câmpului de activitate pe care îl reglementează, legitimitate instituţională şi un sistem de management local efi cient. Pentru atingerea acestor obiective este nevoie de participarea indivizilor şi a grupurilor, în scopul integrării tuturor actorilor care fac parte din comunitate.

Prin intermediul integrării tuturor actorilor locali, fi e ei din sectorul privat sau dintr-un anumit grup al societăţii civile sau al comunităţii, se creează un sentiment de apartenenţă şi responsabilitate şi se pot aborda astfel problemele existente într-o manieră integrală (probleme de ordin educativ, social, de sănătate, de locuinţă sau de ocupare a forţei de muncă). Este important să accentuăm dimensiunea transversală în momentul abordării nevoilor sociale şi a oferirii de servicii sociale de bază. În acest cadru, actorii sociali trebuie să stabilească politici substanţiale şi globale, pentru a întări egalitatea dintre sexe, a îmbunătăţi prestarea de servicii pentru grupurile sociale care au nevoie de o îngrijire specială (cum ar fi copiii, tinerii, femeile, bătrânii, etc.), să dezvolte sustenabilitatea acestor servicii şi să lupte împotriva excluziunii sociale şi a discriminării.

Nu trebuie să uităm serviciile specializate, în sensul că întotdeauna vor exista persoane afl ate în situaţii speciale, sau ale căror posibilităţi de dezvoltare a abilităţilor şi competenţelor necesare incluziunii sociale şi participării la viaţa comunitară reclamă sprijinul unor servicii sociale specializate, care pot fi oferite (pentru a fi sustenabile) în cadrul unui parteneriat la nivel regional sau, în unele cazuri, interregional. În mod evident, administraţia centrală trebuie să ducă la îndeplinire planurile strategice care să permită ca această dezvoltare să fi e posibilă. În acelaşi timp, administraţia centrală trebuie să ofere un nivel de cooperare tehnică şi fi nanciară care să permită ducerea la îndeplinire a acestui proces.

Serviciile sociale trebuie să permită, pe lângă o abordare integrală, şi participarea cetăţenilor la viaţa comunităţii şi, de asemenea, să îi responsabilizeze faţă de propria lor viaţă.

În încheiere trebuie menţionat faptul că incluziunea socială în cadrul UE a atins un nivel de consens între membri în ceea ce priveşte

9

Intr

oduc

erea

nou

lui c

adru

al U

niun

ii Eu

rope

ne p

entr

u se

rvic

iile

soci

ale

şi in

cluz

iune

soc

ială

provocările cărora trebuie să le ofere un răspuns, în mod particular:

eradicarea sărăciei infantile prin întreruperea cercului vicios al moştenirii dintre generaţii; crearea de pieţe ale forţei de muncă cu adevărat incluzive;asigurarea unui trai decent pentru toţi;depăşirea discriminării şi creşterea nivelului de integrare a persoanelor cu disabilitati, a minorităţilor etnice şi a imigranţilor;abordarea excluderii sociale pe criterii fi nanciare şi de îndatorare;

1.4 România şi politicile de incluziune socială, în cadrul Uniunii Europene

La fel ca celelalte state membre, România trebuie să îndeplinească directivele propuse de UE. Din momentul în care a devenit parte integrantă a Uniunii Europene, ea trebuie să participe la Metoda deschisă de coordonare şi să îndeplinească obiectivele Agendei sociale, să participe la întrunirile prevăzute la nivel european şi să ofere UE informaţii relevante, pertinente şi solide (bine argumentate şi justifi cate) cu privire la situaţia şi evoluţia ţării în diferitele domenii, printre care cel al protecţiei sociale şi al incluziunii sociale.

România trebuie să elaboreze la fi ecare doi ani un Memorandum privitor la Incluziunea Socială, care va servi ulterior la elaborarea unui Memorandum comun al UE; în acest scop este necesară monitorizarea indicatorilor primari (comuni tuturor ţărilor membre) şi a altora specifi ci.

Aceşti indicatori au la bază date şi informaţii furnizate la nivel local şi regional, care trebuie să fi e comparabile şi bine colectate. În acelaşi timp este necesară construirea de indicatori şi strângerea de date atât privitor la procesul de implementare a politicilor de incluziune socială, cât şi la impactul acestora.

Dezvoltarea unor procese vizând incluziunea socială necesită construirea unui sistem coerent, coordonat şi accesibil cetăţenilor, astfel încât să poată oferi răspunsuri la probleme identifi cate.

Evoluţia sistemului de servicii sociale în RomâniaAsistenţa socială reprezintă componenta care

nu contribuie la sistemul de securitate socială, fi ind constituită din structuri şi procese de prevenţie, limitare sau îndepărtare a efectelor temporare sau permanente ale situaţiilor care contribuie la

-

-

--

-

excluziunea socială. În prima perioadă a anilor 1990 sistemul de asistenţă socială urmărea asigurarea unei protecţii minimale (reţeaua de securitate socială). Legislaţia adoptată în această perioadă a urmărit dezvoltarea unui sistem de benefi cii pentru depăşirea perioadei de tranziţie către o economie de piaţă. Instituţiile de asistenţă socială funcţionau în subordinea administraţiei publice centrale. Acest sistem nu asigură însă o acţiune socială efi cientă, bazată pe accesibilitate teritorială şi surse de fi nanţare locale. În perioada 1990-1993, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale a iniţiat primele măsuri de descentralizare, ca proces de transfer de responsabilitate administrativă şi fi nanciară de la structurile centrale către cele locale. Începând cu 1997, sistemul de protecţie a copilului a fost descentralizat. De asemenea, a existat şi o descentralizare a instituţiilor şi serviciilor pentru persoanele cu handicap, prin stabilirea Autorităţii Naţionale pentru Persoane cu Handicap, după reorganizarea Secretariatului de Stat pentru Persoane cu Handicap.

În 2003, s-au iniţiat câteva acţiuni pentru coordonarea sistemului naţional de asistenţă socială: Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Autoritatea Naţională pentru Persoane cu Handicap au fost transferate sub autoritatea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi nu au mai funcţionat ca autorităţi separate sub directa coordonare a Guvernului.

Stadiul reformelor sectoriale Sectorul de securitate socială este deconcentrat, ceea ce înseamnă că administraţia acestuia se bazează pe Direcţiile Generale de Muncă, Solidaritate Socială şi Familie, din cele 41 de judeţe şi din Bucureşti. Sectorul de asistenţă socială este descentralizat la nivel judeţean. Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului au fost create în baza Legii nr. 272 /2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului (care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2005), prin fuziunea serviciilor publice de asistenţă socială şi a serviciilor publice specializate pentru protecţia copilului la nivel judeţean şi la nivelul sectoarelor din Bucureşti, şi prin preluarea atribuţiilor şi funcţiilor acestor servicii. Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului implementează măsurile de asistenţă socială în domeniul protecţiei copilului, familiei, vârstnicilor şi a persoanelor cu handicap, precum şi în domeniul protecţiei oamenilor cu o situaţie materială precară, la nivel judeţean şi la nivelul sectoarelor din Bucureşti. De aceea, activitatea acestor direcţii este coordonată la nivel central

10

Man

ual p

entr

u im

plem

enta

rea

polit

icilo

r soc

iale

adr

esat

per

sona

lulu

i de

spec

ialit

ate

de către Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, prin Departamentul de Asistenţă Socială şi prin cele trei agenţii subordonate:

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, Autoritatea Naţională pentru Persoane cu Handicap şi Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei. Pe lângă acestea, asistenţa socială este administrată la nivelul municipiilor şi oraşelor de către Serviciile Publice de Asistenţă Socială (vezi anexa 3, Analiza sectorială). În 2006, noua Lege cadru nr. 47 /2006 pentru sistemul naţional de asistenţă socială, promovează anumite acţiuni pentru a întări coeziunea socială prin promovarea solidarităţii în cadrul comunităţilor faţă de cele mai vulnerabile categorii de persoane. Prin această lege, politica socială este în conformitate cu obiectivele UE şi propune un sistem modern, mai aproape de cetăţeni, atât în ceea ce priveşte abordarea instituţională, cât şi gestionarea benefi ciilor. Legea stipulează că Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei (în prezent Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse), autorităţile acestuia şi alte instituţii subordonate, ar trebui să elaboreze politicile de gestionare şi coordonare a sistemului naţional de asistenţă socială. De asemenea, aceste instituţii promovează drepturile familiei, copilului, persoanelor în vârstă, persoanelor cu handicap şi ale altor persoane care au nevoie de ajutor din punct de vedere fi nanciar şi tehnic, deoarece programele de asistenţă socială vizează aceste categorii de persoane. Legea nr. 47/2006 a reglementat structura instituţională pentru un sistem coerent şi coordonat în domeniul asistenţei sociale. Prin prevederile acestei legi, în anul 2007 s-a demarat înfi inţarea câtorva noi instituţii:

Inspecţia Socială, având ca scop controlul implementării legislaţiei în domeniu precum şi inspectarea activităţii instituţiilor implicate în asistenţă socială;Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale, instituţie subordonată MMFES, pentru asigurarea unui sistem unitar de plată şi gestiune a tuturor prestaţiilor sociale;Observatorul Social cu scopul creşterii capacităţii MMFES de a defi ni politici sociale adecvate şi de a lua decizii care se adresează nevoilor familiilor şi grupurilor vulnerabile din România.

-

-

-

Analiza problemelor sectorialePrincipalele probleme legate de capacitatea administrativă identifi cate în acest sector sunt următoarele:

rezistenţa structurilor administrative în ceea ce priveşte descentralizarea la toate nivelurile, inclusiv cel local, motivată de lipsa de experienţă în ceea ce priveşte managementul şi organizarea serviciilor sociale;comunicare defi citară între instituţiile responsabile în acest domeniu;lipsa sistemelor relevante de monitorizare şi evaluare a serviciilor oferite;personalul din structurile administraţiei publice locale nu este instruit adecvat pentru activităţile din acest domeniu;

La sfârşitul anului 2005 a fost adoptată Strategia naţională de dezvoltare a serviciilor sociale – HG 1826/2005, prin care se stabilesc liniile directoare, precum şi cadrul instituţional în scopul creării unui sistem unitar şi comprehensiv de servicii sociale, capabil să asigure incluziunea socială a tuturor categoriilor vulnerabile, precum şi să contribuie la creşterea calităţii vieţii persoanei.

Accesul la serviciile sociale are la bază următoarele valori:

informarea benefi ciarilor cu privire la drepturile, legile şi modul de a benefi cia de acestea;acces garantat tuturor benefi ciarilor eligibili la servicii sociale; organismele furnizoare de servicii sociale trebuie să acţioneze în benefi ciul persoanelor de drept;un parteneriat real între organismele furnizoare de servicii sociale pe de-o parte şi ceilalţi actori ai societăţii civile este esenţial pentru a îmbunătăţi accesul la servicii;necesitatea realizării de evaluări sistematice privind impactului social atunci când se introduc amendamente legislative sau noi benefi cii.

Implementarea strategiei privind serviciile sociale se realizează şi prin identifi carea de programe de fi nanţare adecvate pentru susţinerea şi dezvoltarea sistemului la nivel local. În acest sens, a fost aprobat, prin Hotărârea de Guvern nr.197/2006, un pachet de Programe de interes naţional privind incluziunea socială a mai multor grupuri-ţintă.

•

•

•

•

•

•

•

•

11

PRO

CESU

L FU

RNIZ

ĂRI

I SER

VIC

IILO

R SO

CIA

LE

2.1 Furnizarea serviciilor sociale

Asistenţa socială desemnează un ansamblu de instituţii, programe, activităţi, profesii, servicii specializate de protejare a persoanelor, grupurilor, minorităţilor cu probleme speciale, afl ate temporar în difi cultate şi care datorită unor cauze de natură economică, socio-culturală, biologică, psihologică nu au posibilitatea de a realiza prin mijloace şi eforturi proprii un mod normal, decent de viaţă. Serviciile sociale se organizează la nivel comunitar, în funcţie de nevoile identifi cate, de numărul potenţialilor benefi ciari, de complexitatea situaţiilor de difi cultate şi de gradul de risc social. Serviciile sociale pot fi servicii de asistenţă socială şi servicii de îngrijire social-medicală. Serviciile de asistenţă socială sunt servicii cu caracter primar şi servicii specializate.

Obiectivul intervenţiei asistenţei sociale este de a îi sprijini pe cei afl aţi în difi cultate să obţină condiţiile necesare unei vieţi decente, ajutându-i să-şi dezvolte propriile capacităţi şi competenţe.

Benefi ciarii de servicii sociale sunt persoane, precum şi grupuri sociale, care la un moment dat se pot afl a într-o situaţie de difi cultate generatoare de marginalizare sau excluziune socială în lipsa sprijinului acordat de familie sau comunitate. Aceste persoane sau grupuri, pe o perioadă mai scurtă sau mai lungă, nu pot duce o viaţă activă autosufi cientă fără un ajutor economic sau fără un sprijin fi zic, moral, social, cultural, ajutor venit din exterior. Acest ajutor are în vedere o perioadă limitată de timp, care durează până când persoana cu nevoi speciale îşi găseşte resurse sociale, psihologice, economice pentru a putea duce o viaţă normală.

Benefi ciarii de servicii sociale pot fi copii, familii, persoane vârstnice, persoane cu handicap, persoane dependente de consumul de droguri, alcool sau alte substanţe toxice, persoane infectate sau bolnave HIV/SIDA, fără venituri sau cu venituri mici, persoane fără adăpost, bolnavi cronici şi persoane care suferă de boli incurabile, precum şi alte persoane afl ate în situaţii de nevoie socială.

Asistenţa socială, ca parte esenţială a protecţiei sociale, reprezintă un mod operativ de punere în aplicare a programelor de protecţie socială pentru categoriile sus menţionate. Ea asigură prin serviciile sale specifi ce atenuarea parţială a inegalităţilor existente.

Sistemul de asistenţă socială se bazează pe principiul sprijinirii persoanelor afl ate în difi cultate la un moment dat în funcţie de necesităţile lor, sursa fi nanciară fi ind reprezentată de fonduri bugetare de stat sau fonduri obţinute de la indivizi sau comunitate;

Sprijinul acordat persoanelor în nevoie prin sistemul de asigurări sociale nu este precizat decât în limite mici prin lege, urmând a fi specifi cat prin analiza individuală a cazurilor, pentru care este nevoie de anchete sociale efectuate de specialişti.

Furnizorii de servicii sociale pot organiza şi acorda servicii sociale numai daca sunt acreditaţi în condiţiile legii. Furnizorii de servicii sociale pot fi persoane fi zice sau juridice, publice ori private, după cum urmează:a) serviciul public de asistenţă socială la nivel

judeţean şi local;b) alte servicii publice specializate la nivel

judeţean sau local;c) unităţi de asistenţă medico-socială;d) instituţii publice care dezvoltă compartimente

de asistenţă socială specializate;e) asociaţii şi fundaţii, cultele religioase şi orice

alte forme organizate ale societăţii civile;f ) persoane fi zice autorizate în condiţiile legii;g) fi liale şi sucursale ale asociaţiilor şi fundaţiilor

internaţionale recunoscute în conformitate cu legislaţia în vigoare;

h) organizaţii internaţionale de profi l.

Funcţii ale asistenţei sociale în societatea contemporană:

Identifi carea şi înregistrarea segmentului populaţional care face obiectivul activităţii sociale.Realizarea unei diagnoze a problemelor socio-umane cu care persoanele vulnerabile sau grupurile cu risc crescut se pot confrunta într-o anumită perioadă şi în anumite condiţii socio-economice şi culturale date.

•

•

CAPITOLUL 2

PROCESUL FURNIZĂRII SERVICIILOR SOCIALE

12

Man

ual p

entr

u im

plem

enta

rea

polit

icilo

r soc

iale

adr

esat

per

sona

lulu

i de

spec

ialit

ate

Dezvoltarea unui sistem coerent de programe, activităţi profesionalizate, de protecţie şi sprijin al acestora.Identifi carea surselor de fi nanţare a programelor de sprijin.Conştientizarea propriilor probleme de către cei afl aţi în situaţie de risc.Stabilirea drepturilor şi modalităţilor concrete de acces la serviciile specializate de asistenţă socială cu ajutorul cadrului legislativ instituţional.Sprijinul prin consiliere, terapie individuală sau de grup în vederea refacerii capacităţilor de integrare socio-culturală şi economică.Promovarea unor strategii de prevenire a situaţiilor defavorizante.Dezvoltarea unui program de cercetare ştiinţifi că la nivel naţional şi local privind dimensiunea problemelor celor afl aţi în situaţii speciale.

Niveluri de acţiune ale mecanismelor de asistenţă socială: aceste mijloace acţionează la nivel individual prin asistenţă economică, psihologică, morală pentru persoanele în nevoi - şomeri, persoane dependente de droguri şi alcool, persoane cu probleme de integrare în muncă şi victimele a oricărui fel de abuzuri.

Un alt nivel de acţiune este cel interpersonal şi de grup prin terapiile de familie, de cuplu sau ale grupurilor marginalizate.

Un alt nivel este cel comunitar, în care acţiunea se manifestă prin rezolvarea problemelor

•

•

•

•

•

•

•

şi confl ictelor interetnice, mobilizarea energiilor individuale şi colective pentru refacerea resurselor necesare integrării lor normale.

Un mod de acţiune a specialiştilor în asistenţă socială este furnizarea de date şi cunoştinţe grupurilor minoritare din punct de vedere social pentru ca aceştia să se poată constitui în grupuri de presiune sau să creeze programe tip lobby pe lângă forurile de decizie politică şi administrativă, facilitând solicitarea unor înlesniri pentru interesele lor.

În ultimul rând, un rol tot mai important pe lângă instituţiile guvernamentale îl au instituţiile nonguvernamentale, organizate pe sistem nonprofi t, care se bazează pe o participare tot mai largă de tip voluntariat. Aceste organizaţii preiau o parte din funcţia de protecţie a statului, devenind o verigă importantă în constituţia societăţii civile.

Obiectivul intervenţiei protecţiei sociale este de a îi sprijini pe cei afl aţi în difi cultate să obţină condiţiile necesare unei vieţi decente, ajutându-i să-şi dezvolte propriile capacităţi şi competenţe. Aceste persoane sau grupuri, pe o perioadă mai scurtă sau mai lungă, nu pot duce o viaţă activă autosufi cientă fără un ajutor economic sau fără un sprijin fi zic, moral, social, cultural, ajutor venit din exterior. Acest ajutor are în vedere o perioadă limitată de timp, care durează până când persoana cu nevoi speciale îşi găseşte resurse sociale, psihologice, economice pentru a putea duce o viaţă normală.

Metode, tehnici şi instrumente folosite în acordarea serviciilor sociale în funcţie de etapă

Metode şi tehnici Instrumente1. Data refeririiDocumentareaObservaţia ÎntrevedereaConvorbirea telefonică Et

apa

de

eval

uare

in

iţial

ă Fişa iniţială a cazului Ghidul de observaţie Raportul de întrevedere

2. Data deschiderii cazului Documentarea Observaţia Convorbirea telefonică Întrevederea Interviul de explorare

Etap

a de

ev

alua

re Fişa de deschidere caz Fişa de evaluare individuală Ancheta socială

3. Data planului de intervenţie

Convorbirea faţă în faţă Observaţia Interviul diagnostic Consilierea Et

apa

de

inte

rven

ţie

Planul de intervenţie Contractul cu benefi ciarul

13

PRO

CESU

L FU

RNIZ

ĂRI

I SER

VIC

IILO

R SO

CIA

LE

Un principiu fundamental în furnizarea serviciilor sociale este acela de a avea benefi ciarul în centrul sistemului care îi oferă serviciile. Modul în care se poate pune acest principiu în practică este simplu: evaluează nevoile benefi ciarilor şi oferă serviciile în funcţie de nevoile descoperite (şi nu de ceea ce tu, ca furnizor, poţi să oferi).

Adesea, acestea sunt criticate ca fi ind centrate pe furnizor şi nu pe nevoile benefi ciarilor. Acest lucru înseamnă că serviciile pe care le primesc benefi ciarii sunt un amestec compus din ceea ce furnizorii pot organiza mai uşor, şi se referă la ceea ce cred furnizorii că le-ar trebui acestora. Uneori, din raţiuni politice sau din necunoaşterea situaţiei sunt create servicii care nu corespund nevoilor oamenilor, încercând apoi să adapteze nevoile oamenilor la “serviciile create”.

Nu este uşor să defi neşti nevoile unei persoane sau ale unei populaţii. Pentru a crea un serviciu centrat pe nevoile populaţiei, furnizorul de servicii şi benefi ciarii lor trebuie să abordeze trei probleme:

Organizarea serviciului să fi e făcut astfel încât nevoia, aşa cum este ea resimţită de bene-fi ciar, să fi e pe primul plan iar serviciul să se ghideze după o evaluare a nevoilor;Coordonarea diferitelor tipuri de servicii oferite să fi e făcută astfel încât o populaţie sau un cli-ent să primească exact combinaţia de servicii de care are nevoie fără timpi morţi sau dupli-cări, oferind astfel premisele unei continuităţi în furnizarea serviciilor;Realizarea unei legături între nivelele diferite privind oferta de servicii: individual, de grup şi de populaţie.

1.

2.

3.

Coordonarea / managementul serviciilor socia-le este procesul prin care serviciile sociale sunt organizate şi furnizate după nevoile fi ecărui indi-vid.

În cadrul procesului de furnizare de servicii, toate persoanele dependente au dreptul să benefi cieze de:

evaluarea gradului de dependenţă, ceea ce înseamnă, din punctul de vedere al benefi ciarului, a primi servicii adecvate nevoilor identifi cate şi din punctul de vedere al furnizorului, a proiecta servicii cost-efi ciente (o mai bună alocare a resurselor umane, fi nanciare care vor atinge rezultatele dorite);asistenţă şi ajutor / îngrijire pentru a–şi conduce şi continua viaţa în conformitate cu potenţialul şi capacităţile proprii şi, prin consecinţă, de a avea acces la servicii de calitate adecvate nevoilor;respectarea demnităţii şi autonomiei proprii, prin crearea unui sistem de îngrijire adecvat nevoilor complexe socio-medicale ale benefi ciarilor, de care aceştia să fi e informaţi şi la care să poată avea acces indiferent dacă sunt persoane imobilizate la pat în propriul domiciliu sau sunt persoane active social;

Serviciile sociale se acordă la solicitarea persoanei, a familiei acesteia sau a reprezentantului legal , în urma semnalării unei situaţii de nevoie socială de către orice altă persoană , precum şi din ofi ciu.

•

•

•

4. Data planului individualizat

Observaţia Interviul de explorare ÎntrevedereaChestionarul

Plan

ul

indi

vidu

aliz

at

Planul individualizat Fisa de evaluare

5. Data de monitorizare si Reevaluare

Observaţia Interviul de explorare ÎntrevedereaChestionarul

Mon

itoriz

are

si Re

eval

uare

Planul individualizat Fisa de evaluare

6. Data închiderii cazului

14

Man

ual p

entr

u im

plem

enta

rea

polit

icilo

r soc

iale

adr

esat

per

sona

lulu

i de

spec

ialit

ate

ETAPE ÎN PROCESUL DE ACORDARE A SERVICIILOR SOCIALE

Cele 7 etape ale întregului proces de acordare a serviciilor sociale sunt:

Evaluarea iniţială;Elaborarea planului de intervenţie;Evaluarea complexă;Elaborarea planului individualizat de asistenţă şi îngrijire;Implementarea măsurilor prevăzute în planul de intervenţie şi în planul individualizat;Monitorizarea;Reevaluarea.

Primul pas în managementul serviciilor de îngrijire este acela de a informa populaţia despre gama de servicii oferite care pot să răspundă anumitor nevoi. Cu alte cuvinte, o organizaţie care oferă servicii trebuie să-şi informeze potenţialii benefi ciari despre:

ce tipuri de servicii sunt furnizate;în cât timp pot fi acestea oferite;care sunt criteriile prin care benefi ciarii pot fi eligibili pentru un serviciu sau nu;dacă sunt eligibili, care sunt informaţiile detaliate despre celelalte etape ale îngrijirilor (evaluare complexă, plan de îngrijire...);dacă serviciile sunt plătite sau nu;care sunt procedurile de plângeri şi sesizări, în cazul în care, din punctul de vedere al benefi ciarului sau furnizorului de servicii, apar probleme;cine este responsabil de caz din partea organizaţiei/instituţiei furnizoare şi care este modalitatea prin care se poate ajunge la serviciile complementare ale unei alte organizaţii/instituţii;contractul în care se vor specifi ca drepturile şi responsabilităţile fi ecărei părţi.

Informarea se face nu numai pentru ca benefi ciarii să poată face o alegere între un serviciu sau altul, ci, mai ales, pentru a putea da un cuvânt de spus celui care îl primeşte şi, în acest fel, benefi ciarul (clientul) să fi e tratat ca un adevărat partener de-a lungul întregului proces. Informarea se va face de o manieră coerentă în care aceleaşi informaţii vor fi date în toate locurile sau prin mass media.

Din experienţa derulării proiectelor, s-a constatat că, pentru a face publice serviciile oferite, un pas important a fost cum să le descriem.

1.2.3.4.

5.

6.7.

•••

•

••

•

•

Informaţiile trebuie să fi e furnizate într-o formă accesibilă şi uşor de înţeles, atât pentru populaţie, cât şi pentru viitorii profesionişti. Un limbaj adecvat atât pentru populaţie, cât şi pentru partenerii noştri este, de cele mai multe ori, cheia succesului la debutul furnizării acestor servicii.

Un alt aspect important este cel al balanţei între ceea ce organizaţia/instituţia spune că oferă şi ceea ce poate să ofere cu adevărat. Uneori, etapa de informare este fi e “sărită“, fi e explicată incomplet şi atunci ne putem confrunta, de exemplu, cu situaţia în care să avem o avalanşă de cereri (cele neeligibile predominând) pe care organizaţia/instituţia trebuie să le rezolve în timp scurt şi cărora personalul nu-i poate face faţă. Informaţiile vor include şi criteriile de eligibilitate a cazurilor, ca şi criterii de prioritate. Respectând aceste standarde, managerii de servicii respectă de fapt criterii clare şi transparente de alocare a resurselor. De subliniat ar fi ca aceste standarde să fi e un criteriu comun de oferire a serviciilor pentru toată lumea.

1. EVALUAREA INIŢIALĂ

Evaluarea iniţială se efectuează de către asistentul social sau persoana responsabilă din cadrul serviciului public de asistenţă socială şi are drept scop identifi carea nevoilor individuale ale benefi ciarului. Benefi ciarii sau potenţialii benefi ciari pot fi trimişi către o gamă mai largă de servicii: servicii sociale din primării, organizaţii non-profi t, DGASPC, spitale, policlinici, biserică, etc. Pentru a putea estima nivelul de complexitate al evaluării, primul contact între instituţia/organizaţia dumneavoastră şi cel care solicită serviciul este crucial, mai ales în această perioadă, când serviciile sociale comunitare nu sunt sufi cient răspândite.

Instituţia/organizaţia trebuie să aibă o persoană, de regulă asistentul social sau personal de specialitate cu competenţe în domeniul asistenţei sociale care să ştie să dea toate informaţiile necesare şi care, în acelaşi timp, să ştie să întrebe şi să descopere adevăratele nevoi ale benefi ciarilor încă de la prima sesizare.

După ce ne-am asigurat că cel care solicită ajutorul nostru a înţeles ce facem (ce servicii furnizăm) asistentul/referentul social completează rapid o fi şă de deschidere de caz. Fişa trebuie să fi e simplă, uşor de completat, dar să conţină datele esenţiale pentru a le putea discuta ulterior în echipă şi, în cazul în care considerăm că este

15

PRO

CESU

L FU

RNIZ

ĂRI

I SER

VIC

IILO

R SO

CIA

LE

vorba de un caz eligibil, una sau mai multe persoane din echipă vor merge să facă o evaluare a nevoilor cazului.

De multe ori, se întâmplă ca persoana care preia potenţialul caz să fi e aglomerată şi timpul alocat pentru fi ecare benefi ciar să fi e scăzut sau chiar fi şa de evaluare iniţială să nu poată cuprinde “totul”; de aceea, ar trebui ca cel care face această evaluare să aibă îndemânare, să se orienteze rapid şi să pună o serie de întrebări care să descopere adevăratele nevoi.

Persoana din instituţie/organizaţie desemnată să facă această evaluare va fi o persoană antrenată, care să stimuleze conversaţia şi care să încerce să descopere alte nevoi semnifi cative, uneori evitate de cel care face cererea, dar care sunt uneori adevăratele nevoi. Graba şi superfi cialitatea sunt adesea cauzele erorilor de “diagnostic” în evaluarea iniţială sau în cea complexă.

De multe ori, instituţia/organizaţia dumneavoastră nu poate asigura toată gama de servicii sociale de care e nevoie; de aceea, va trebui să vă informaţi de la început, despre alte servicii furnizate de către alte instituţii/organizaţii publice sau private. Important pentru cazurile grave sociale, chiar dacă nu aveţi aceste servicii, este să reuşiţi să faceţi rost de aceste servicii de la alţi furnizori. Chiar dacă sunteţi solicitaţi pentru un simplu serviciu (de ex. acordarea alocaţiei monoparentale) iar la domiciliu descoperiţi un caz mult mai complex (este singur, cu mari probleme sociale) este de datoria dumneavoastră (să încercaţi cel puţin) să rezolvaţi acest caz de o manieră profesionistă. Este important să gestionaţi aşteptările celor ce solicită servicii încă de la primul contact cu aceştia.

Când am făcut o estimare iniţială a nevoii completând fi şa de evaluare iniţială, este important să determinăm nivelul resurselor ce vor fi angajate pentru evaluarea ulterioară pe “teren”.

Aceasta este o etapă importantă prin care practic are loc o primă evaluare a nevoilor viitorilor benefi ciari; pentru unii este nevoie ulterior de o evaluare simplă, pentru alţii, care au nevoi complexe, este nevoie de o evaluare complexă. Locul în care se va desfăşura evaluarea poate infl uenţa uneori decisiv acordarea ulterioară de servicii. Un lucru trebuie să fi e clar: evaluarea nu se face la birou şi nici la telefon ci se face unde este benefi ciarul şi unde vor fi furnizate serviciile de asistenţă şi îngrijire. Procesul de evaluare al nevoilor e bine să aibă loc la domiciliul

benefi ciarilor pentru a avea o imagine completă asupra mediului în care aceştia trăiesc şi a descoperi alte nevoi.

Dacă evaluarea se face acasă, putem să afl ăm mai multe date despre viitorul nostru benefi ciar; uneori, suntem însă nevoiţi să facem această evaluare într-un birou impropriu, salon de spital, penitenciar, etc. unde toată lumea este curioasă să afl e ce întrebări punem.

Dacă aţi făcut evaluarea şi observaţi că ar mai fi multe de discutat, puteţi să reveniţi pentru o nouă evaluare, încercând, pe cât posibil, să găsiţi un loc intim în care benefi ciarul să poată comunica liber.

Evaluarea este un proces cheie de care depinde oferirea serviciilor pe viitor; o evaluare corectă va avea ca rezultat un plan de individualizat de intervenţie corespunzător.

Fişa de evaluare iniţială poate fi pusă, de asemenea, la dispoziţia cadrelor din spitale, dispensare; şcoli, grădiniţe, va fi completată de către acestea şi trimisă instituţiei/organizaţiei furnizoare de servicii sociale ca o primă modalitate de referire a cazului..

Un aspect important al acestei etape este clarifi carea tuturor nelămuririlor pentru cel care este în nevoie şi, în special, identifi carea sau nu a unei situaţii de urgenţă.

Cu toate acestea, profesionistul trebuie să aibă în vedere o marjă de fl exibilitate pentru a putea acorda, atunci când ar putea fi nevoie, evaluări mai amănunţite şi mai cuprinzătoare.

Evaluarea, care este primul serviciu acordat efectiv, va fi făcută în termen de maxim 48 - 72 de ore de la solicitare. Evaluarea iniţială are drept scop identifi carea nevoilor individuale sau de grup, precum şi elaborarea planului de intervenţie.

2. PLANUL DE INTERVENŢIE

Planul de intervenţie cuprinde măsurile necesare soluţionării situaţiei de risc social, respectiv acordarea de prestaţii sociale precum şi alte măsuri prevăzute de legislaţia în vigoare. Este procesul prin care înţelegem nevoile fi ecărui benefi ciar şi, în funcţie de acestea şi de priorităţi, oferim serviciile conform unui plan de servicii sociale (care cuprinde şi prestaţiile sociale în bani). A face un plan de intervenţie înseamnă a identifi ca cele mai bune căi pentru a atinge obiectivele stabilite în urma identifi cării nevoilor în etapa evaluării iniţiale şi prezentarea lor sub

16

Man

ual p

entr

u im

plem

enta

rea

polit

icilo

r soc

iale

adr

esat

per

sona

lulu

i de

spec

ialit

ate

forma unui plan individual. Acest plan variază în funcţie de complexitatea nevoilor fi ecărei persoane.

După ce am identifi cat nevoile, planul de intervenţie înseamnă să defi neşti exact ce servicii sunt necesare pentru a rezolva aceste nevoi. Scopul acestui planului este de a promova independenţa benefi ciarilor noştri şi nu de a întreţine dependenţa de furnizarea unor servicii sociale.

TIPURI DE SERVICII FURNIZATE ÎN COMUNITATE

Serviciile de îngrijire furnizate persoanelor afl ate în situaţia de dependenţă socio-medicală cuprind:

servicii de îngrijire de bază socio-medicale;servicii de asistenţă socială;servicii medicale;servicii de recuperare şi reabilitare fi zică şi psihică;servicii de îngrijiri paliative;servicii de consiliere;servicii de adaptare şi amenajare a ambientului;servicii educaţionale.

a) Serviciile de îngrijire de bază:• servicii de îngrijire personală:

igiena corporală (toaleta parţială, totală, toaleta bucală, îngrijirea mâinilor şi a picioarelor, pieptănat, bărbierit);îmbrăcat / dezbrăcat;alimentaţia;igiena eliminărilor;mobilizare (schimbarea poziţiei în pat, transfer pat-scaun şi invers, culcat);deplasare în interior (în casă, la toaletă, însoţit, cu sau fără mijloace ajutătoare);deplasare în exterior (coborâre scări, plimbare în jurul casei, însoţire în afara locuinţei fără mijloace de transport);comunicare (utilizare telefon, sonerie);supravegherea administrării medicaţiei prescrise ;

• servicii menajere şi gospodăreşti:pregătirea şi prepararea hranei;igiena patului;spălatul şi călcatul hainelor, spălatul vaselor; întreţinerea casei, mică gospodărie;efectuarea cumpărăturilor;plata unor servicii sau obligaţii curente.

1.2.3.4.

5.6.7.

8.

-

----

-

-

--

---

---

b) Servicii de asistenţă socială:management de caz;servicii de informare;evaluarea nevoilor sociale şi elaborarea unui plan social de intervenţie;consiliere;asigurarea legăturii cu alte servicii, instituţii; însoţirea sau reprezentarea benefi ciarului în diverse situaţii de ordin social (advocacy);coordonarea şi supravegherea activităţii voluntarilor.

c) Servicii medicale:• îngrijire medicală directă, conform

recomandărilor mediculuimonitorizarea parametrilor fi ziologici;administrarea medicamentelor injectabile;alimentaţie enterală şi parenterală;îngrijirea plăgilor, escarelor;alte manevre terapeutice (măsurarea glicemiei cu glucometrul, clismă, spălătură vaginală);schimbarea şi îngrijirea cateterelor urinare permanente;îngrijirea stomelor;efectuarea tratamentului durerii.

d) Servicii de recuperare şi reabilitare fi zică şi psihică:

kinetoterapie;logopedie;consiliere psihologică şi psihoterapie;terapie ocupaţională;masaj.

e) Servicii de adaptare şi amenajare a ambientului

adaptarea şi amenajarea camerei;adaptarea şi amenajarea bucătăriei;adaptarea băii, toaletei.

Este foarte important ca în momentul furnizării serviciilor, să existe o balanţă între ce poate furnizorul să ofere, între nevoile persoanei şi ceea ce aceasta cere / solicită, astfel încât:

Să fi e respectate şi dorinţele benefi ciarului şi ale familiei.Serviciul oferit să fi e cost-efi cient.Să nu se creeze dependenţa persoanei asistate de un anumit serviciu.Să se încerce oferirea de servicii care să sprijine familia în procesul de îngrijire;Să se urmărească recuperarea persoanei asistate.

---

--

-

-----

-

--

-----

---

-

--

-

-

17

PRO

CESU

L FU

RNIZ

ĂRI

I SER

VIC

IILO

R SO

CIA

LE

Resursele umane, fi nanciare din cadrul instituţiei/organizaţiei să fi e alocate astfel încât să existe o continuitate a îngrijirilor şi serviciilor atât pentru persoana care primeşte servicii cât şi pentru alţi potenţiali benefi ciari.

Este util pentru practicieni să aibă în vedere când întocmesc planul de servicii următoarele activităţi:

să defi nească serviciile ce vor fi furnizate şi să stabilească priorităţile;să discute opţiunile şi să le aleagă pe cele mai bune;să stabilească cât costă aceste servicii;să stabilească o coordonare a planului ;să fi xeze data primei reevaluări;să aibă în vedere nevoile care nu pot fi rezolvate de instituţie/organizaţie; să scrie planul de intervenţie.

Când am optat pentru un serviciu, acesta trebuie discutat cu benefi ciarul şi, eventual, persoana referinţa (soţie, vecin, educator, etc.).

După 8 - 12 săptămâni, are loc reevaluarea planului (bilanţul activităţii de până atunci) şi, dacă nevoile s-au schimbat, se face o nouă evaluare în echipa interdisciplinară şi un nou plan de servicii şi asistenţă.

Ce trebuie să conţină planul de intervenţie?problemele specifi ce ale benefi ciarilor; obiectivele planului; identifi carea a ceea ce poate fi schimbat pentru atingerea obiectivelor;stabilirea activităţilor;cine din echipă furnizează serviciul;nevoi care nu pot fi rezolvate de serviciul nostru; stabilirea procedurilor şi timpului de lucru;numele persoanei responsabile de implementarea şi reevaluarea planului;data când se face prima (re) evaluare a planului .

Planul de intervenţie se elaborează în termen maxim de 10 zile de la data înregistrării solicitării, iar în cazuri excepţionale termenul poate fi prelungit cu 2 până la 3 zile.

-

-

-

----

-

---

---

--

-

3. EVALUAREA COMPLEXĂ

În condiţiile în care evaluarea iniţială evidenţiază existenţa unor situaţii complexe pentru a căror rezolvare se impune participarea mai multor profesionişti sau instituţii specializate în domeniul medical, educaţional şi alte asemenea se va recomanda efectuarea evaluării complexe necesare identifi cării şi stabilirii măsurilor de intervenţie prsonalizate.

Evaluarea complexă se realizează de echipe pluridisciplinare de specialişti care, în activitatea desfăşurată, utilizează instrumente şi tehnici standardizate specifi ce domeniului de activitate. Pe baza rezultatelor evaluării complexe, după caz, se revizuieşte planul de intervenţie.

Principalele categorii de persoane care pot benefi cia de o evaluare complexă a nevoilor sociale sunt reprezentate de:

copii afl aţi în difi cultate;persoanele vârstnice şi cele cu handicap;bolnavii cronici;persoanele infectate sau bolnave HIV/SIDA;persoanele dependente de droguri sau cu alte adicţii;persoanele care suferă de maladii incurabile;alte persoane pentru care se impune.

Procesul de evaluare complexă permite identifi carea posibilităţilor de integrare familială a copilului sau de plasament, stabilirea gradului de dependenţă sau de handicap al persoanei, a tipului de disfuncţie existent, pentru elaborarea unei strategii de sprijin materializate într-un plan individualizat de îngrijire, care va conţine un ansamblu de măsuri şi servicii adecvate şi disponibile.

În procesul furnizării de servicii sociale ne-am confruntat frecvent cu situaţia în care publicul nu ştia exact ce înseamnă aceste servicii motiv pentru care de multe ori când solicitau aceste servicii nu ştiau ce să ceară. Lucrul cel mai bun de făcut în aceste situaţii este ca cel care furnizează serviciile să facă o evaluare a nevoilor persoanei pentru care se solicită servicii şi astfel putem să avem o imagine mai clară despre nevoile acelei persoane.

Evaluarea se face în echipa interdisciplinară, asistent social, medic, jurist, psiholog, educator,etc.

Evaluarea complexă se concretizează într-un dosar/mapa de evaluare ce cuprinde:

•••••

••

18

Man

ual p

entr

u im

plem

enta

rea

polit

icilo

r soc

iale

adr

esat

per

sona

lulu

i de

spec

ialit

ate

Date personale (persoana evaluată, reprezentant legal, persoana de contact în caz de urgenţă);Evaluare socială (date despre condiţiile de locuit, date despre reţeaua de familie, date despre reţeaua de prieteni, vecini, date privind situaţia socio-economică);Evaluarea stării de sănătate (diagnostic prezent, stare de sănătate - pe aparate, investigaţii paraclinice relevante, recomandări de tratament şi recuperare);Evaluarea gradului de dependenţă (grilă), daca este cazul:Activităţi de bază ale vieţii zilnice

Activităţi instrumentaleEvaluarea statusului senzorial şi psihoafectiv

Rezultatele evaluării cu încadrarea în grade de dependenţă;Serviciile sociale şi socio-medicale recomandate, în funcţie de nevoile identifi cate;Oferta locală de servicii care poate acoperi nevoile identifi cate;Concluzii - recomandări fi nale;Echipa de evaluare.

Toate datele trebuie scrise, datate şi semnate de către profesionistul care a făcut evaluarea.

Rezultatele procesului de evaluare complexă:La sfârşitul evaluării, benefi ciarul trebuie să ştie:

când va fi informat asupra deciziei instituţiei/organizaţiei cu privire la planul lui de asistenţă şi îngrijire;dacă este sau nu eligibil;pentru ce tipuri de nevoi organizaţia / furnizorul poate să furnizeze servicii, sau care alt furnizor poate să răspundă la nevoile identifi cate;dacă nu sunt furnizate anumite servicii, cine le furnizează, unde şi cum poate fi contactat;când poate să solicite o nouă evaluare;care este procedura de reclamaţie / contestaţie şi cui i se adresează în cazul în care este nemulţumit de procesul de evaluare sau, mai târziu, de serviciile de care benefi ciază.

În concluzie:evaluarea trebuie să fi e un proces simplu şi rapid;evaluarea este un proces individualizat;dacă nevoile sunt complexe şi nu pot fi acoperite de serviciile unei singure instituţii/

1.

2.

3.

4.

••

5.

6.

7.

8.9.

•

••

•

••

•

••

organizaţii, faceţi aranjamentele necesare cu alte instituţii/organizaţii;nu promiteţi că veţi face mai mult şi mai repede decât puteţi într-adevăr să faceţi;încercaţi să înţelegeţi, pe cât posibil, din prima evaluare, care sunt adevăratele nevoi şi cum aceste nevoi se întrepătrund;pentru nevoia pe care o descoperiţi în timpul evaluării ca fi ind cea mai importantă (care poate fi diferită de cea pentru care sunteţi solicitaţi) alocaţi resursele: uneori, acesta este un subiect de negociere cu benefi ciarul dv.;alegeţi locul potrivit pentru evaluare (în spital pentru externarea dirijată din spital, la domiciliu pentru serviciile de îngrijiri la domiciliu);clarifi caţi împreună cu benefi ciarul serviciile care vor fi furnizate (când încep, cine le oferă, câte ore) de către instituţia/organizaţia dv. şi care vor fi oferite de alte instituţii/organizaţii;încercaţi să aveţi o echipă mixtă (medical, social, juridic, educaţional) antrenată de evaluatori care să fi e aptă să facă evaluările complexe (persoane care ştiu să evalueze);dacă observaţi diferenţe mari în modul de a evalua al membrilor echipei, un nou curs de instruire pentru evaluatori poate fi luat în considerare;nu uitaţi că evaluarea este deja primul serviciu pe care îl oferiţi, iar acesta, ca şi celelalte, va fi oferit de o manieră în care să fi e respectate principiile şi drepturile fi ecărui benefi ciar.

4. PLANUL INDIVIDUALIZAT DE ASISTENŢĂ ŞI ÎNGRIJIRE

Planul individualizat de asistenţă şi îngrijire cuprinde în principal, programarea serviciilor sociale, personalul responsabil, precum şi procedurile de acordare a serviciilor. Este procesul prin care planul de intervenţie este pus în practică de către unul sau mai mulţi profesionişti şi sunt furnizate efectiv serviciile sociale cu acordul şi participarea benefi ciarului. Un fapt deosebit este că cel care oferă asistenţă şi cel care primeşte, deci împreună, să participe la implementarea planului individualizat.

Ritmul în care se face implementarea planului individualizat este un subiect delicat şi va fi negociat cu benefi ciarul şi cei din familie care îl ajută; uneori, cel mai frecvent la început, este difi cil de lucrat şi benefi ciarul are nevoie de o perioadă de adaptare. Câteodată însă, mai ales când sunt probleme medicale deosebite,

•

•

•

•

•

•

•

•

19

PRO

CESU

L FU

RNIZ

ĂRI

I SER

VIC

IILO

R SO

CIA

LE

situaţia reclamă o prezenţă imediată şi constantă de la început a echipei furnizoare de servicii de îngrijire.

Serviciile oferite după evaluarea nevoilor şi defi nirea unui plan de intervenţie vor fi alocate de o manieră prin care să ofere un sprijin minim necesar pentru a asigura oamenilor o maximă independenţă. Scopul serviciilor oferite este de a asigura independenţa celor care le primesc şi nu de a crea o dependenţă faţă de serviciul furnizat.

Ideea pe care se construieşte echipa care va furniza aceste servicii este simplă: dacă oamenii au nevoi complexe, sociale, medicale,educaţionale, juridice, echipa care va oferi serviciile va trebui să fi e o echipă care să ofere servicii medicale, sociale, educaţionale, juridice,etc.

O asemenea echipă este echipa interdisciplinară, care este formată din mai multe tipuri de profesionişti, ce au stabilite obiective comune şi care lucrează împreună pentru a-şi atinge obiectivele. În cadrul unei echipe interdisciplinare profesioniştii comunică între ei, lucrează împreună pentru a rezolva un caz (spre deosebire de echipele multidisciplinare unde profesioniştii îşi oferă serviciile punctual, la solicitarea unui coordonator de caz, fără a comunica unii cu ceilalţi.)

Echipa care implementează planul de individualizat pentru cazurile complexe trebuie să fi e o echipă interdisciplinară, pentru ca persoana să poată fi recuperată şi îngrijită corespunzător.

Atât în ţările din vest, cât şi în România, în domeniul serviciilor sociale a fost propus un model de servicii integrate socio-medicale-educaţionale care să fi e furnizate de o astfel de echipă cu mai multe tipuri de profesionişti, care de obicei include: îngrijitori la domiciliu, asistente medicale, kinetoterapeuţi, asistenţi sociali. Gama poate fi mai largă, în funcţie de gradul de complexitate şi dezvoltare al instituţiei/organizaţiei, putând include şi logopezi, psihoterapeuţi, psihologi, medici specialişti, educatori, jurişti.

Coordonatorul de echipă, responsabil pentru furnizarea serviciilor sociale de către echipa interdisciplinară, va avea în vedere câteva elemente:

planurile de asistenţă sunt individuale şi va trebui să ia în consideraţie dacă cel care este trimis să pună în aplicare serviciile identifi cate are experienţa şi cunoştinţele necesare;dacă cel care e trimis face treabă fără să fi e supravegheat la aceleaşi standarde ca atunci când poate fi supravegheat;

-

-

dacă timpul pentru cel care furnizează serviciile este sufi cient pentru a se deplasa de la un caz la alt caz.

Coordonatorul de echipă va explica celui care merge pe teren care este serviciul pe care îl va furniza, iar aceste servicii vor fi scrise detaliat şi semnate de către: coordonator, cel ce furnizează serviciul şi benefi ciar.

Este foarte important să avem o gamă largă de servicii oferite dar la fel de important este că serviciile ce vor fi oferite să se facă de o manieră prin care să se respecte valorile eticii profesionale (respectarea confi denţialităţii informaţiilor obţinute în relaţia cu benefi ciarul, de exemplu).

Pentru echipele mai mari, pentru o mai bună coordonare a cazurilor şi pentru a asigura o bună calitate a serviciilor de îngrijire vom întâlni alte două categorii de profesionişti: coordonatorul de caz şi coordonatorul de îngrijiri.

Coordonatorul de caz este profesionistul care coordonează membrii echipei care deservesc acelaşi benefi ciar fi ind în acelaşi timp profesionistul care intervine direct şi oferă cele mai multe servicii, implicându-se direct în procesul de furnizare de servicii. Coordonatorul de caz este stabilit în urma procesului de evaluare şi al stabilirii planului de asistenţă. Dacă un benefi ciar are de exemplu probleme predominant sociale, atunci coordonatorul acelui caz va fi un profesionist din domeniul social – asistent social, psiholog.

Dacă benefi ciarul are probleme predominant medicale, atunci coordonatorul acelui caz va fi un profesionist din domeniul medical – asistent medical, medic.

Managerul de caz este profesionistul care face legătura cu alte servicii şi coordonează intervenţiile acestora în vederea evaluării, tratării şi îngrijirii unui benefi ciar fără însă a fi implicat în furnizarea directă a serviciilor.

Este profesionistul (de obicei un asistent social), care negociază şi cu alte organizaţii (spitale, autorităţi locale, centre de zi, cămine) astfel încât persoana afl ată în nevoie / benefi ciarul să primească un pachet adecvat de servicii care să fi e potrivite nevoilor identifi cate. Acest tip de profesionist este profesionistul cheie având un rol foarte important în situaţia în care resursele furnizorului de servicii sociale sunt limitate iar cazurile sunt grave.

-

•

•

20

Man

ual p

entr

u im

plem

enta

rea

polit

icilo

r soc

iale

adr

esat

per

sona

lulu

i de

spec

ialit

ate

5. IMPLEMENTAREA

Este intervenţia propriu-zisă şi constă în eforturile conjugate ale profesioniştilor implicaţi şi ale benefi ciarului de a atinge prin activităţi, obiectivele fi xate de comun acord.

Răspunderea privind implementarea planului individualizat de asistenţă şi îngrijire revine responsabilului de caz desemnat de furnizor.

6. MONITORIZAREA

Este o formă de „supraveghere” proactivă a implementării şi constă în asigurarea implementării obiectivelor propuse şi adaptarea planului individualizat de asistenţă şi îngrijire nevoilor mereu în schimbare ale benefi ciarilor.Monitorizarea se face practic prin:

vizite la domiciliu;telefoane / scrisori, consultaţii între agenţii / organizaţii/ instituţii.

Pe cât posibil, cel care este responsabil de evaluare, planul individualizat de asistenţă şi îngrijire, şi implementare ar trebui să fi e şi cel care răspunde de monitorizare.

Monitorizarea va urmări dacă:obiectivele propuse în planul individualizat de asistenţă şi îngrijire sunt îndeplinite de o manieră cost efi cienţă;avem asigurată calitatea serviciilor noastre (asigurarea calităţii este un proces continuu);înregistrăm fi ecare modifi care, chiar minoră, în starea clienţilor noştri sau a celor care pot contribui la planul individualizat de asistenţă şi îngrijire şi să ţinem cont de ea la (re)evaluare.

7. (RE)EVALUAREA

Frecvenţa cu care se face (re)evaluarea depinde de complexitatea nevoilor şi de nivelul investiţiilor. De obicei, se face cu atât mai frecvent cu cât dinamica nevoilor este mai mare.

Evaluarea se bazează pe analiza nevoilor, iar aceasta va fi făcută nu pe serviciile oferite, ci pe nevoile, preferinţele şi efi cacitatea serviciilor de a rezolva aceste nevoi. Cei care au fost implicaţi iniţial în defi nirea planului individualizat de asistenta şi îngrijire iniţial vor fi invitaţi să participe la această etapă.

•••

•

•

•

Ce se analizează la evaluare?Dacă obiectivele de îndeplinit iniţiale au fost

realiste şi dacă mai sunt relevante în continuare;Punctul de plecare pentru o evaluare de

etapă este percepţia atât a furnizorului, cât şi a benefi ciarului despre servicii, despre progresele făcute privind starea benefi ciarului din momentul furnizării serviciilor sociale.

Dacă am avut succes sau nu şi de ce; analiza rezultatelor, mai ales a celor în care nu am avut succes şi din care putem învăţa pentru îmbunătăţirea calităţii serviciilor noastre;

Dacă persoana asistată devine independentă şi va trebui să reducem programul, să explicăm benefi ciarului de ce; nevoile sunt în continuă schimbare, iar noi, în această etapă, va trebui să ne concentrăm pe nevoile actuale şi nu pe cele iniţiale şi, drept urmare, va trebui să adaptăm şi serviciul la nevoile noi ale benefi ciarilor noştri, dezvoltând un nou plan de intervenţie şi asistare;

Analiza costului şi calităţii serviciilor; alocarea de noi resurse va fi făcută de o manieră prin care să se asigure cost-efi cienţa serviciilor noastre;

Data următoarei vizite pentru o nouă evaluare de etapă.

2.2 IDENTIFICAREA RESURSELOR DISPONIBILE

Oamenii, locurile, bunurile, reţelele şi parteneriatele unei comunităţi sunt importante resurse ale comunităţii.

Inventarierea resurselor este un proces de catalogare a resurselor unei comunităţi. Se bazează pe ipoteze ca:

recunoaşterea importanţei resurselor şi capacităţilor unei comunităţi şi ale locuitorilor săi, versus concentrării numai asupra propriilor nevoi, probleme şi lipsuri.;fi ecare persoană are capacităţi, abilităţi şi posibilităţi (înzestrări) ;puterea unei comunităţi este direct proporţională cu nivelul dorit de locuitorii săi, care sunt capabili să contribuie cu abilităţile şi resursele lor pentru bunăstarea comunităţii lor.

Există diferite tipuri de resurse , cum ar fi :- Individuale- Asociate- Instituţionale- Economice

•

•

•

21

PRO

CESU

L FU

RNIZ

ĂRI

I SER

VIC

IILO

R SO

CIA

LE

Poate fi o inventariere complexă a resurselor în care poţi include toate tipurile de resurse inclusiv abilităţi, capacităţi şi cum sunt acestea distribuite în teritoriu, orice lucru care este util, dar poţi începe prin a crea o baza de date pentru resursele disponibile pentru a facilita identifi carea acestora când evaluezi un caz ( va fi un fel de catalog de resurse).

2.3 MĂSURILE DE ACTIVARE

Introducerea conceptului de politică socială activă în Uniunea Europeană poate fi văzută ca o reconsiderare a importanţei muncii. În contextul unor astfel de politici, concentrarea pe participarea în muncă este sădită în diferite moduri în discursurile care vorbesc despre muncă în înţelegerea de „drept” şi munca văzută ca pe o „obligaţie. Analiştii de politici publice consideră munca în sensul de a oferi oamenilor resursele materiale şi nemateriale pentru a fi „pe deplin incluşi în viaţa socială”. În acelaşi timp, participarea în muncă este o obligaţie în sensul că atunci când sunt incluşi în muncă, oamenii îşi îndeplinesc responsabilităţile sociale prin contribuirea la producţia socială şi prin prevenirea dependenţei de serviciile de asigurări sociale.

Politicile sociale de activare pleacă de la ipoteza că şomajul este legat direct de excluziunea socială. Această presupunere este utilizată şi pentru a justifi ca faptul că munca şi sistemul de protecţie socială prioritizează angajarea pentru a se atinge obiectivul fi nal – incluziunea socială. Creşterea independenţei economice prin participarea pe piaţa muncii şi scăderea dependenţei de benefi ciile sociale constituie în multe dintre situaţii obiectivele politicilor sociale şi de activare.

Noţiunea de activare implică un contract social care introduce clauze legate de participarea obligatorie pentru toţi cei care nu acceptă de o manieră voluntară să participe în programele de

activare (teorema responsabilităţii şi redistribuirea oportunităţilor de participare).

Intervenţia trebuie să ofere posibilitatea cetăţenilor să se simtă în siguranţă şi să fi e capabili să dezvolte strategii proprii pentru a preveni, a atenua sau a face faţă situaţiilor de risc social. Acest lucru semnifi că faptul că serviciile sociale trebuie să funcţioneze în sprijinul oamenilor dar în acelaşi timp să-i facă autonomi. Activare înseamnă a lucra cu oamenii pentru a-i determina să:

Fie persoane responsabile pentru propria sa viaţăJoace un rol activ în luarea deciziilor cu privire la viaţa personalăFie încrezători în acţiunile lorAibă cunoştinţe despre serviciile sociale astfel încât să solicite ajutor, sprijin sau îngrijire în situaţiile de crizăAibă capacitatea de a-şi identifi ca problemele şi de a le comunica asistentului socialÎnţeleagă natura şi cauzele situaţiei şi să vadă opţiunile disponibile înţeleagă că sprijinul oferit este pentru a depăşi o situaţie şi nu are caracter permanentÎşi însuşească capacităţi noi pe care le va utiliza în depăşirea viitoarelor situaţii de criză

Activarea este frecvent observată ca un scop dar în acelaşi timp este o metodă. Activarea ca şi scop este înţeleasă ca mobilizarea unor persoane pentru a le determina să participe în viaţa socială în special în formare şi angajare ca două subiecte de bază pentru a obţine resursele proprii care vor contribui la afi rmarea şi la dobândirea autonomiei benefi ciarului.Activarea ca metodă îşi propune să faciliteze integrarea oamenilor care depind de sistemul de protecţie socială: – prin asigurarea unui sprijin în căutarea unui loc

de muncă sau în formare– prin accesul la indemnizaţia de şomaj / ajutoare

sociale.

•

•

••

•

•

•

•

Exemplu pentru activare şi întărire

Imaginaţi-vă un grup de femei din comunitatea dvs., cu copii mici, care doresc să lucreze. Nu există grădiniţe disponibile dar câteva dintre femeile care nu au un loc de muncă pot benefi cia şi de VMG.

Conform cerinţelor la nivelul UE este necesar ca femeile să fi e sprijinite pentru a juca un rol activ pe piaţa muncii şi totodată este important ca benefi ciarii ajutoarelor fi nanciare acordate de stat să nu devină dependenţi şi să se activeze pentru a deveni autonomi şi responsabili.

22

Man

ual p

entr

u im

plem

enta

rea

polit

icilo

r soc

iale

adr

esat

per

sona

lulu

i de

spec

ialit

ate

2.4 EXEMPLIFICAREA INSTRUMENTELOR DE LUCRU

În practica asistenţei sociale comunitare1, instrumentarea unui caz social presupune parcurgerea unui traseu comun tuturor cazurilor, indiferent de specifi cul acestuia sau domeniul abordat (protecţia copilului, a persoanei cu defi cienţe, a bătrânului, a şomerului, a persoanei delincvente, etc.). Pe tot parcursul instrumentării cazului, asistentul social utilizează o serie de instrumente specifi ce tipului de caz sau etapei în care se afl ă cazul.

Astfel, pentru a înţelege utilitatea şi importanţa completării cu cât mai multe informaţii a instrumentelor, prezentăm 6 instrumente cu recomandări de completare a acestora:

Fişa de deschidere a cazuluiFişa de evaluare iniţialăAncheta socialăPlanul de serviciiFişa de monitorizare serviciiFişa de închidere a cazului

Fişa de deschidere a cazului

Fişa de deschidere a cazului (este prezentat un model în anexă) reprezintă un instrument

1 Material preluat din „Manualul de bune practici în asistenţa socială comunitară” elaborat de către World Vision Româ-nia - Biroul Iaşi, în cadrul proiectului „Formarea lucrătorilor sociali din mediul rural“;

1.2.3.4.5.6.

1.

folosit de către asistentul social în demersul de instrumentare a unui caz şi presupune înregistrarea unor informaţii privind identitatea clientului, tipul de caz în care acesta se integrează, modul în care acesta a devenit cunoscut instituţiei/serviciului de specialitate, aspecte generale privind situaţia clientului (informaţii privind cuplul marital, numărul copiilor ocrotiţi în familie, sau informaţii privind tipul de proprietate a locuinţei).

Momentul deschiderii cazului nu este simultan sesizării situaţiei potenţialului client, deoarece, de cele mai multe ori anumite stări de fapt nu reprezintă cazuri sociale. Decizia pentru deschiderea cazului revine asistentului social care, după o evaluare atentă a situaţiei, decide dacă situaţia semnalată reprezintă un caz social şi necesită intervenţie de specialitate. În această ultimă situaţie, asistentul social căruia i-a fost semnalată situaţia va deschide cazul pentru instrumentare, sau îl va referi unei alte instituţii sau serviciu specializat pe acel tip de intervenţie. Dacă situaţia semnalată nu reprezintă un caz social atunci nu va fi realizat nici un proces de instrumentare şi intervenţie. De cele mai multe ori, în aceste situaţii asistenţii sociali recurg la înştiinţarea solicitantului printr-o adresă ofi cială în care se specifi că motivul pentru care situaţia semnalată nu va fi instrumentată de către instituţia/serviciul de specialitate.

În multe situaţii, data deschiderii cazului poate coincide cu data la care s-a primit solicitarea (ex: cazuri în regim de urgenţă), deoarece asistentului social deţine sufi ciente

Ce se poate face?Spre exemplu, grupul femeilor care doresc să–şi reia activitatea şi nu au o persoană care să le ajute în îngrijrea copiilor şi nu au acces la o formă de învăţământ preşcolar, au nevoie de sprijin din partea serviciilor sociale; În acest caz, serviciile sociale pot juca un rol dublu:să le ofere servicii de consiliere pentru identifi carea /păstrarea unui loc de muncă/formare /reformare profesională;să le ofere servicii de îngrijire şi educare a copiilor.Mai târziu, cu acest grup se poate înfi inţa alt grup, o asociaţie a femeilor fără loc de muncă sau cu

alte difi cultăţi de instruire, în realitate un ‘ajutor de sine’ cu orientare antreprenorială, şi cu scopul de a răspunde mai bine la nevoile membrilor, pot accesa fonduri sau pot dezvolta o afacere cu caracter social.Cum?

În acest caz, serviciile sociale pot susţine câteva mame cu VMG şi să le ofere un sprijin extra – instruire: să aibă grijă de un grup de copii ai femeilor iar acestea se pot întoarce la locul de muncă. Cursul de instruire /re-formare poate fi organizat cu o contribuţie redusă atât din partea mamelor care lucrează, cât şi din partea primăriilor, cu compromisul ca apoi copii să fi e îngrijiţi într-un mediu sigur sub supravegherea serviciilor sociale.

•

••

•

•

•

23

PRO

CESU

L FU

RNIZ

ĂRI

I SER

VIC

IILO

R SO

CIA

LE

informaţii pentru a integra respectiva situaţie într-un tip de caz social şi de intervenţie specifi că. Cu toate acestea, momentul deschiderii trebuie să survină după o atentă evaluare a situaţiei de către asistentul social.

Tip de caz – Din primele informaţii pe care asistentul social le obţine în legătură cu situaţia problematică în care se afl ă clientul, poate extrage o concluzie privind tipul cazului (ex.: dacă situaţia semnalată face referire la alcoolism şi violenţă domestică într-o familie în care sunt şi copii, atunci cazul poate fi integrat în tipul “prevenire abuz”). De foarte multe ori, “tipul cazului” poate fi reformulat în funcţie de dinamica acestuia; este situaţia intervenţiei în familii, acolo unde o “problemă” este generată de foarte multe cauze care de cele mai multe sunt greu de evaluat.

Data – Se completează data la care asistentului social i-a fost referit cazul; este un element important în fi şa de deschidere a cazului, deoarece în acest mod se poate evidenţia promptitudinea intervenţiei.

Modalitatea de deschidere – Pentru deschiderea unui caz se cunosc patru forme standardizate, după cum urmează:

autoreferire – clientul sesizează situaţia problematică unui serviciu public specializat sau unei organizaţii neguvernamentale specializată în domeniul intervenţiei sociale. Această solicitare poate lua forma unei convorbiri telefonice sau unei cereri scrise de către client.autosesizarea – asistentul social angajat al unei instituţii publice sau organizaţii neguvernamentale identifi că situaţia problematică şi ca atare, realizează un demers de intervenţie, fi e prin instrumentarea cazului, fi e prin transferul către un alt serviciu, sau prin referire către o altă instituţie publică specializată sau ONG. Este o modalitate des întâlnită în practica asistenţei sociale, îndeosebi în situaţiile în care potenţialii clienţi ascund starea de necesitate sau nu o conştientizează (ex.: abuzul de orice tip asupra minorilor sau bătrânilor, violenţa domestică, prostituţia, etc.)referire – instituţia căreia îi este sesizat cazul, după o primă evaluare, decide că situaţia problematică nu este de competenţa domeniului în care îşi desfăşoară activitatea şi, prin urmare, referă cazul către o instituţie specializată. Referirea se realizează de cele mai

•

•

•

multe ori printr-o adresă ofi cială, care cuprinde pe lângă datele de identifi care a clientului şi o sumară analiză şi diagnosticare a problemei. Este o modalitate frecvent întâlnită în cazurile sociale complexe, unde problema este generată de un cumul de factori, dar unde numai unul este dominant (ex.: lucrătorul social comunitar identifi că un caz de abuz asupra copilului şi îl referă la o instituţie/organizaţie cu servicii specializate pentru acest tip de caz).transfer – în cadrul aceleaşi instituţii specializate se realizează un transfer al cazului de la un birou/serviciu către un alt birou/serviciu specializat pe acel tip de caz. Aceste situaţii sunt întâlnite frecvent în cadrul instituţiilor care oferă o multitudine de servicii specializate pentru acelaşi tip de clienţi (ex.: Serviciul public specializat pentru protecţia drepturilor copilului – Direcţia Generală pentru Protecţia Drepturilor Copilului – instrumentează diferite cazuri de copii afl aţi în difi cultate, dar modalităţile specifi ce de intervenţie sunt organizate pe birouri şi servicii; astfel, dacă în prealabil un caz de abuz a fost instrumentat de Biroul “Abuz asupra copilului” acesta poate fi ulterior transferat către serviciul “Alternative de tip familial” pentru instituirea unei măsuri alternative de ocrotire).

Pe lângă aceste patru mari modalităţi de

referire a unui caz, mai există şi alte situaţii în care cazurile sunt reclamate de către vecini, rude sau alte persoane apropiate clientului. În aceste situaţii, este recomandat ca asistentul social să precizeze în cadrul acestui item orice informaţie relevantă.

Informaţii privind benefi ciarul – Se vor completa date de identifi care ale benefi ciarului, precum şi domiciliul stabil şi în fapt al acestuia. De cele mai multe ori, clienţii deţin un număr de telefon personal la care pot fi contactaţi, dar în cazurile în care acest lucru nu se aplică este recomandat a se nota numărul de telefon al unei persoane de referinţă a clientului, al unei rude, sau al unui vecin.

Informaţii generale despre caz - Orice persoană care solicită intervenţia serviciilor publice specializate sau a organizaţiilor neguvernamentale pentru o situaţie problematică reprezintă un potenţial client. Astfel, momentul deschiderii cazului trebuie să cuprindă şi informaţii generale despre caz, privind natura problemei şi structura familiei clientului. Aceste

•

24

Man

ual p

entr

u im

plem

enta

rea

polit

icilo

r soc

iale

adr

esat

per

sona

lulu

i de

spec

ialit

ate

din urmă informaţii sunt utile asistenţilor sociali pentru o mai bună organizare a resurselor necesare pentru un anumit tip de intervenţie. De cele mai multe ori apar situaţii în care asistentul social trebuie să acţioneze în regim de urgenţă şi atunci, orice informaţie privind sistemul familial de resurse al clientului poate reprezenta o resursă foarte importantă în intervenţie.

Data deschiderii cazului – Se va completa data la care a fost deschis cazul pentru instrumentare. În cele mai multe cazuri, această dată este diferită faţă de momentul referirii. Cu toate acestea, există situaţii când cazul este deschis în acelaşi moment când a fost preluat (ex. cazuri de abuz asupra copilului, copiii străzii, nou născuţi abandonaţi, etc.).

Asistentul social care a preluat cazul - Orice instrument folosit în asistenţa socială cuprinde date de identifi care ale asistentului social care instrumentează cazul şi ale instituţiei care oferă aceste servicii. Completarea acestor date este necesară în primul rând pentru delimitarea responsabilului în instrumentarea cazului, dar şi pentru istoricul social al clientului, atunci când se va completa istoricul relaţiilor cu serviciile publice specializate şi/sau ONG-uri.

Fişa de evaluare iniţială

Fişa se completează după ce cazul a fost deschis. Este un instrument important în dosarul cazului deoarece conţine informaţii cu caracter general obţinute în primele momente după deschiderea cazului şi din primele întrevederi cu benefi ciarul.

I. Date personaleNume prenume, data şi locul naşterii - Se completează datele benefi ciarului din actele de stare civilă. Stare civilă/Statutul juridic

Pentru adulţi se completează situaţia stării civile (necăsătorit, căsătorit, divorţat, văduv); Pentru copil se precizează situaţia juridică (declarat abandonat prin sentinţă civilă, tutelă sau curatelă pentru una din situaţiile: părinţii sunt decedaţi, declaraţii judecătoreşti decedaţi, declaraţi judecătoreşti dispăruţi, decăzuţi din drepturi părinteşti, părinţi necunoscuţi sau puşi sub interdicţie (Codul Familiei).

2.

•

•

Studii - În urma consultării actelor de studii, se completează cu date privind ultimul nivel de studii absolvit.

Ocupaţia – Dacă benefi ciarul are un loc de muncă se va completa funcţia pe care o deţine acesta la momentul completării fi şei (adeverinţa de salariat poate fi document la dosar); în cazul în care benefi ciarul nu este angajat se va preciza statutul său: şomer sau fără ocupaţie.

Domiciliul - Se completează corect domiciliul din actul de identitate şi, în situaţia în care acesta nu coincide cu domiciliul în fapt, vor fi menţionate ambele adrese.

Etnie - Se va preciza etnia declarată de benefi ciar; este relevant acest tip de informaţie pentru demersul de intervenţie implementat de asistentul social în rezolvarea cazului respectiv, din punctul de vedere al respectării sistemului de valori şi al culturii specifi ce etniei benefi ciarului.

II. Starea de sănătateIstoric medical - Se vor înregistra afecţiunile

mai grave (acute sau cronice) de care benefi ciarul a suferit până la momentul evaluării. Se vor specifi ca şi antecedente medicale din familie: afecţiuni cronice sau genetice avute de către membrii familiei benefi ciarului.

Starea de sănătate prezentă - Dacă starea de sănătate a benefi ciarului este bună se va completa cu expresia clinic sănătos, iar dacă suferă de o afecţiune se va specifi ca diagnosticul şi alte informaţii obţinute din certifi catul medical de sănătate. Este recomandat ca asistentul social să solicite un act medical doveditor, indiferent de starea de sănătate a benefi ciarului.

Profi l psihologic - Se completează cu informaţii obţinute din fi şa de evaluare psihologică, fi şa de examinare psihiatrică, rapoarte de evaluare completate de specialişti în domeniu. În situaţia în care benefi ciarul nu a fost evaluat psihologic până la momentul completării fi şei, asistentul social poate înregistra informaţii generale privind comportamentul acestuia.

III. Istoricul social Se descriu evenimentele importante din

viaţa clientului, prezentate în ordine cronologică, precum şi aspecte care au relevanţă pentru analiza situaţiei de criză existente.

Aspecte privind mediul de viaţă Asistentul social va completa acest item cu informaţii privind starea materială a clientului (locuinţă, utilităţi, proprietăţi), situaţia fi nanciară (venituri permanente sau ocazionale), gradul

25

PRO

CESU

L FU

RNIZ

ĂRI

I SER

VIC

IILO

R SO

CIA

LE

de independenţă socială (autonomie socială, resurse, sprijin). De asemenea, se vor preciza informaţii despre sistemul de relaţii personale ale clientului.

Concluzii şi recomandări În funcţie de datele obţinute despre benefi ciar, asistentul social va rezuma informaţiile despre situaţia clientului şi va recomanda paşi de acţiune pentru etapele următoare ale intervenţiei.

Data - Se va consemna data la care se completează fi şei de evaluare.

Ancheta socială

Realizată de asistentul social - Se va completa cu numele asistentului social care întocmeşte ancheta socială.

Locul şi data - Se vor preciza locul (ex: domiciliul clientului) şi data completării anchetei sociale.

Persoane prezente - Se vor înregistra numele şi prenumele tuturor persoanelor prezente la întocmirea anchetei sociale. Acest lucru este important deoarece orice persoană prezentă poate reprezenta atât o sursă de informare cât şi o garanţie pentru veridicitatea informaţiilor prezentate.

Scopul - Va fi înregistrat scopul pentru care ancheta socială este efectuată (ex.: Reintegrarea copilului în familia naturală). Este important să se păstreze coerenţa între scopul întocmirii anchetei sociale, modalitatea prezentării informaţiilor pe parcursul anchetei sociale şi recomandările fi nale.

Date de identifi care a benefi ciarului Nume prenume, data şi locul naşterii - Se

completează datele benefi ciarului din actele de stare civilă. Stare civilă/ Statutul juridic

Pentru adulţi se completează situaţia stării civile (necăsătorit, căsătorit, divorţat, văduv); Pentru copil se precizează situaţia juridică (declarat abandonat prin sentinţă civilă, tutela sau curatela pentru una din situaţiile: părinţii sunt decedaţi, declaraţi judecătoreşti decedaţi, declaraţi judecătoreşti dispăruţi, decăzuţi din drepturi părinteşti, părinţi necunoscuţi sau puşi sub interdicţie (Codul Familiei).

3.

•

•

Studii În urma consultării actelor de studii, se completează cu date privind ultimul nivel de studii absolvit.

Ocupaţia Dacă benefi ciarul are un loc de muncă se va completa funcţia pe care o deţine acesta la momentul completării fi şei (adeverinţa de salariat poate fi document la dosar); în cazul în care benefi ciarul nu este angajat se va preciza statutul său: şomer sau fără ocupaţie.

Domiciliul Se completează adresa din actul de identitate şi, în situaţia în care domiciliul legal nu coincide cu domiciliul în fapt, vor fi menţionate ambele adrese.

Etnie Se va preciza etnia declarată de benefi ciar; este relevant acest tip de informaţie pentru demersul de intervenţie implementat de asistentul social în rezolvarea cazului respectiv, din punctul de vedere al respectării sistemului de valori şi al culturii specifi ce etniei benefi ciarului.

Religie Se va preciza religia declarată de benefi ciar; este relevant acest tip de informaţie pentru demersul de intervenţie implementat de asistentul social în rezolvarea cazului respectiv, din punctul de vedere al respectării sistemului de valori şi al culturii specifi ce religia benefi ciarului.

Date despre familie - Vor fi înregistrate datele despre mama (soţie) şi despre tata (soţ) din actele de stare civilă (certifi cat de naştere, B.I., adeverinţă de la locul de muncă, carte de identitate, etc.) – vezi itemul anterior.

Date despre copiii din familie - Vor fi înregistrate datele cu privire la copiii familiei conform structurii din tabel.

Nume şi prenume şi Data naşterii - Vor fi notate numele şi prenumele copiilor, respectiv datele lor de naştere din actele de identitate.Ocupaţie

Pentru situaţia în care copilul este şcolar se va preciza nivelul de şcolarizare (ex: preşcolar, şcolar - clasa în care se afl ă copilul). Pentru situaţia în care copilul are un loc de muncă poate fi menţionată instituţia şi funcţia deţinută în cadrul acesteia.

Locul unde se afl ă copilul: familie/instituţie – Se precizează dacă copilul este instituţionalizat sau nu – astfel trebuie completat cu “familie” dacă copilul se afl ă în familie sau “instituţie” (numele instituţiei) dacă copilul se afl ă în instituţie.

Observaţii - va cuprinde informaţii relevante despre fi ecare copil (ex: starea de sănătate, de câte ori a repetat un an şcolar, dacă a fost instituţionalizat sau nu).

•

•

26

Man

ual p

entr

u im

plem

enta

rea

polit

icilo

r soc

iale

adr

esat

per

sona

lulu

i de

spec

ialit

ate

Date despre alte persoane care locuiesc la aceeaşi adresă - Vor fi înregistrate toate celelalte persoane care locuiesc la aceeaşi adresă cu benefi ciarul (unchi, mătuşă, bunici, prieteni, etc.). Se vor completa câmpurile din tabel cu numele şi prenumele acestor persoane, vârsta, starea civilă (căsătorit, necăsătorit, despărţit în fapt, divorţat, văduv, etc.) şi ocupaţia fi ecăruia (ex: şomer, pensionar, şcolar, preşcolar, etc.).

Istoricul social al benefi ciarului - În cadrul istoricului social al benefi ciarului vor fi prezentate sub formă narativă în ordine cronologică evenimente, fapte semnifi cative din viaţa acestuia.

Ex.: Copilul X provine dintr-o familie legal constituită, fi ind al ...copil al celor doi soţi Y. Naşterea a fost naturală, la termen, nou născutul fi ind dezvoltat normal pentru vârsta sa. Pe parcursul dezvoltării sale nu s-au înregistrat probleme grave de sănătate. În prezent, este elev în clasa a ....Şcoala... are o relaţie bună cu colegii şi rezultate bune la învăţătură, conform caracterizării dirigintelui şi profesorilor. Pe data de ....... a fost instituţionalizat în CP..... unde este vizitat periodic de părinţi.

Starea de sănătate – Se vor înregistra afecţiunile mai grave (acute sau cronice) de care benefi ciarul a suferit până la momentul evaluării. Se vor specifi ca şi antecedente medicale din familie: afecţiuni cronice sau genetice avute de către membrii familiei benefi ciarului. Dacă starea de sănătate a benefi ciarului este bună se va completa cu expresia clinic sănătos, iar dacă suferă de o afecţiune se va specifi ca diagnosticul şi alte informaţii obţinute din certifi catul medical de sănătate. Este recomandat ca asistentul social să solicite un act medical doveditor, indiferent de starea de sănătate a benefi ciarului.

Situaţia materială/fi nanciarăLocuinţa - Asistentul social va trebui să

urmărească mai multe aspecte privind locuinţa, cum ar fi : numărul de camere, câte persoane locuiesc în aceeaşi casă, dacă locuinţa este proprietate personală sau nu, dacă starea de igienă este corespunzătoare, dacă este dotată cu electricitate, apă curentă, încălzire, telefon. În formularul de anchetă socială toate aceste informaţii pot fi înregistrate prin bifare – acolo unde este cazul.

Suprafaţa de teren cultivată (tipul culturii) - se va înregistra doar aria de teren cultivată din

suprafaţa totală de teren pe care benefi ciarul o are în proprietate sau o deţine; foarte important pentru benefi ciarii din mediul rural este să se menţioneze tipul culturilor (ex: porumb, cartofi , grâu, secară, orz).

Animale - vor fi înregistrate animalele din gospodăria benefi ciarului (ex: ovine, bovine, cabaline, etc.)

Alte proprietăţi - se referă la alte bunuri afl ate în proprietatea benefi ciarului (ex: maşini agricole, căruţă cu cai, alte spaţii de locuit, etc.).

Venituri stabile - vor fi înregistrate doar veniturile permanente, cum ar fi : salarii, pensii, indemnizaţia de şomaj, ajutorul de şomaj, alocaţia copiilor, pensie de urmaş, alte îndemnizaţii, etc.

Venituri ocazionale - vor fi menţionate câştigurile din diferite activităţi prestate de membri familiei (ex: munca sezonieră, vânzarea diferitelor produse agricole, munca în străinătate a unui frate sau părinte, etc.)

Relaţiile în familie şi comunitate Relaţii în familie - Vor fi notate aspecte

referitoare la relaţiile dintre membrii familiei - aspecte observate în timpul vizitelor în familie ale asistentului social sau constatate de acesta din discuţiile cu membrii comunităţii. Vor fi vizate relaţiile dintre mamă şi tată, dintre părinţi şi copii, dintre fraţi, relaţiile cu alte persoane care locuiesc în aceeaşi casă, relaţiile cu familia lărgită.

Este recomandat ca asistentul social să insiste în evaluarea acelor tipuri de relaţii relevante pentru rezolvarea cazului (ex. Atitudinea mamei faţă de copil).

Relaţiile în comunitate - Asistentul social va evalua relaţiile benefi ciarului cu vecinii, alte persoane din comunitate şi instituţii (tipul relaţiilor, reciprocitate, intensitate, implicare, etc.).

În cazul în care se întocmeşte ancheta socială pentru un elev se va urmări gradul de adaptare şcolară, cât şi relaţiile acestuia cu profesorii şi colegii. Este recomandat ca asistentul social să insiste pe acele relaţii care ar putea reprezenta o resursă pentru rezolvarea cazului.

Observaţii - În cadrul acestei rubrici se vor nota aspecte semnifi cative pentru rezolvarea cazului.

Concluzii şi recomandări - Asistentul social care efectuează ancheta socială va realiza o sinteză a informaţiilor culese în raport cu scopul anchetei, urmată de recomandări care vizează şi planul de intervenţie/permanenţă.

27

PRO

CESU

L FU

RNIZ

ĂRI

I SER

VIC

IILO

R SO

CIA

LE

Planul de servicii

Planul de servicii este documentul prin care se realizează planifi carea acordării serviciilor si a prestaţiilor pe baza evaluării psihosociale.

SPAS sau persoanele cu atribuţii de asistenţă socială din aparatul propriu al consiliilor locale comunale din unitatea administrativ – teritorială în care locuieşte posibilul benefi ciar realizează planul de servicii. SPAS desemnează responsabili de caz din cadrul propriei instituţii sau din cadrul organismului privat autorizat (OPA), cu precădere din cadrul instituţiei/organismului care a început instrumentarea cazului. Planurile de servicii trebuie sa fi e supuse aprobării primarului, prin dispoziţie.

Membrii echipei şi instituţia din care provin se completează cu numele şi prenumele tuturor profesioniştilor care au contribuit la elaborarea Planului de servicii, care pot fi din aceeaşi instituţie cu responsabilul de caz prevenire sau nu. Pentru profesioniştii care lucrează în alte instituţii şi care au participat la elaborarea Planului de servicii se va înscrie denumirea instituţiei la care sunt angajaţi. Pentru profesioniştii care lucrează cu contract de muncă parţial sau cu detaşare în aceeaşi instituţie cu responsabilul de caz prevenire se vor înscrie ambele instituţii.

Conţinutul unui plan de servicii cuprinde informaţii referitoare la servicii:

Tipuri de servicii care urmează să fi e oferite (protecţia copilului; educaţie; asistenţă medicală; reabilitare; altele)

Instituţiile responsabileObiectivele generale ale serviciilorData de începerePerioada de desfăşurareResponsabilul de caz-persoana responsabilăsi informaţii referitoare la prestaţii:

Tipul prestaţiei ce urmează să fi e acordatăCuantumul prestaţieiAutoritatea locală responsabilăData de începere Perioada de acordare

Tipul prestaţiei se va înscrie denumirea exactă a prestaţiei. Prestaţiile pot fi în bani sau în natură şi cuprind alocaţiile pentru copii, alocaţiile familiale (complementară şi monoparentală), venitul minim garantat, alte ajutoare speciale (de exemplu, asigurarea transportului la şcoală, centru de zi sau tratament) şi altele. Acestea

4.

•

••••••

•••••

sunt acordate de primării, direcţiile de dialog şi solidaritate socială, alte instituţii publice centrale şi locale, OPA etc., pe care responsabilul de caz prevenire trebuie să le contacteze pentru a constata eligibilitatea copilului şi familiei şi pentru a verifi ca modul de furnizare a acestora. În situaţia în care responsabilul de caz prevenire constată că familia şi/sau copilul în cauză au dreptul la o anume prestaţie, el trebuie să sprijine familia în demersurile sale de obţinere a dreptului respectiv (de exemplu, să contacteze autoritatea sau organizaţia care furnizează prestaţia în cauză, să sprijine familia la întocmirea documentaţiei necesare, să însoţească familia atunci când consideră că acest lucru este necesar etc.).

Cuantum/cantitate se va înscrie suma corespunzătoare prestaţiilor în bani, respectiv cantitatea produselor corespunzătoare prestaţiilor în natură.

Responsabilul de intervenţie este profesionistul care îndeplineşte condiţiile prevăzute de standardele minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul protecţiei drepturilor copilului (în cazul în care benefi ciarul este un copil); persoana responsabilă este profesionistul care răspunde de realizarea serviciilor furnizate de alte sisteme (sănătate, educaţie etc.).

Observaţii se vor înscrie motivele pentru care nu s-au îndeplinit obiectivele.

Fişa de monitorizare servicii

Este instrumentul prin care se înregistrează continuu ceea ce se întâmplă pe parcursul implementării unui plan de intervenţie sau servicii. În funcţie de efectul intervenţiei asupra contextului de viaţă al persoanei asistate, asistentul social va decide dacă continuă, modifi că sau opreşte acţiunile prevăzute în aceste planuri.

Dacă avem în vedere că monitorizarea urmăreşte a) calitatea serviciilor; b) gradul de satisfacţie a benefi ciarului; c) respectarea standardelor de performanţă şi calitate; d) gradul de adaptare a serviciilor sociale acordate la nevoile benefi ciarului; f ) existenţa resurselor necesare - atunci fi şa de monitorizare trebuie să extragă aceste lucruri.

5.

28

Man

ual p

entr

u im

plem

enta

rea

polit

icilo

r soc

iale

adr

esat

per

sona

lulu

i de

spec

ialit

ate

Situaţia iniţială – se descrie locul unde se afl a benefi ciarul la preluarea cazului (numele şi adresa instituţiei sau a familiei).

Soluţia găsită – este descrisă măsura luată sau programul în care a fost inclus şi cine îl furnizează, de la ce dată, etc.

Starea de sănătate – se notifi că ultimele evaluări medicale sau tratamentele urmate şi/sau recomandate de un medic.

Calitatea interacţiunilor cu familia – modalităţile prin care s-a păstrat relaţia cu familia naturală – vizite, convorbiri telefonice.

Observaţii – orice alte situaţii care pot infl uenţa atingerea obiectivelor.

Propuneri – se propune de către asistentul social una din variantele prezentate, avându-se în vedere toate notifi cările de până acum.

Fişa de închidere a cazului

Fişa de închidere a cazului reprezintă ultimul instrument pe care asistentul social îl utilizează în instrumentarea unui caz. Asistentul social hotărăşte închiderea cazului atunci când au fost atinse scopul şi obiectivele planului de intervenţie.

Nume şi prenume, data şi locul naşterii – Aceste date se vor completa de către asistentul social din actele de stare civilă ale benefi ciarului.

Domiciliul - se va completa domiciliul în fapt al benefi ciarului.

Data deschiderii cazului – Asistentul social va prelua informaţia din fi şa de deschidere a cazului.

Motivul deschiderii – Fişa de închidere a cazului reprezintă o imagine fi nală a modalităţii de intervenţie a asistentului social în demersul de rezolvarea a situaţiei de criză în care s-a afl at clientul. Din aceste considerente, prin prezentarea motivului deschiderii cazului, se poate evalua coerenţa dintre problema existentă, scopul şi obiectivele intervenţiei şi modalitatea de închidere.

Modalitatea de închidere a cazului – Este determinată de modul în care clientul şi intervenţia asistentului social au evoluat pe tot parcursul instrumentării cazului.

Dacă această evoluţie a fost convergentă către direcţia de acţiune stabilită în planul de permanenţă, închiderea cazului se realizează conform planului de permanenţă.

6.

•

Referire – Instituţia care a deschis cazul, după ce s-a instrumentat cazul dar pe parcurs situaţia problematică nu este de competenţa domeniului în care îşi desfăşoară activitatea, asistentul social referă cazul către o instituţie specializată. Referirea se realizează de cele mai multe ori printr-o adresă ofi cială, care cuprinde pe lângă datele de identifi care a clientului şi o sumară analiză şi diagnosticare a problemei. (ex.: lucrătorul social comunitar instrumentează un caz de prevenire a abandonului de copii dar pe parcursul procesului se semnalează o situaţie de abuz fi zic al copilului) Transfer – În cadrul aceleaşi instituţii specializate se realizează un transfer al cazului de la un birou/serviciu către un alt birou/serviciu specializat pe acel tip de caz. Aceste situaţii sunt întâlnite frecvent în cadrul instituţiilor care oferă o multitudine de servicii specializate pentru acelaşi tip de clienţi (ex.: Serviciul public specializat pentru protecţia drepturilor copilului – Direcţia Generală pentru Protecţia Drepturilor Copilului – instrumentează diferite cazuri de copii afl aţi în difi cultate, dar modalităţile specifi ce de intervenţie sunt organizate pe birouri şi servicii; astfel, dacă în prealabil un caz de abuz a fost instrumentat de Biroul “Abuz asupra copilului” acesta poate fi ulterior transferat către serviciul “Alternative de tip familial” pentru instituirea unei măsuri alternative de ocrotire).Pe lângă aceste trei modalităţi de închidere a unui caz, mai există şi alte situaţii în care cazurile sunt închise din motive neprevăzute în planul de intervenţie al clientului (decesul clientului, plecarea din ţară). În aceste situaţii, este recomandat ca asistentul social să precizeze în cadrul acestui item orice informaţie relevantă.

Situaţia la închiderea cazului - Se vor preciza aspecte deosebite despre caz, îndeosebi în situaţia în care cazul este închis cu altă opţiune decât cea conform planului de permanenţă. Este necesar a se preciza informaţii despre benefi ciar pe care asistentul social/instituţia care va prelua cazul să le ia în considerare în demersul de instrumentare a cazului.

Data închiderii cazului - Este data când se completează fi şa şi coincide cu momentul în care supervizorul decide împreună cu asistentul social să închidă cazul.

Contractul de furnizare de servicii sociale

•

•

•

7.

29

MO

NIT

ORI

ZARE

A Ş

I EVA

LUA

REA

ÎN S

ERV

ICIIL

E SO

CIA

LE

În limbaj simplu prin monitorizare înţelegem observarea unui proces / acţiune /şir de activităţi pentru a ne asigura că regulile stabilite sunt respectate. Monitorizarea se referă la înregistrarea continuă a ceea ce se întâmplă pe parcursul desfăşurării acţiunilor.

Activităţile de monitorizare pot fi făcute la diferite nivele: astfel se poate face monitorizarea serviciilor oferite unei persoane în urma elaborării şi punerii în practică a planului de îngrijire, se poate face la nivel local urmărind de exemplu modul în care sunt date serviciile în cadrul unui departament de servicii sociale de la nivelul unei autorităţi locale dar şi la nivel central.

Daca în capitolul privind procedura de oferire a serviciilor către benefi ciari s-a discutat despre monitorizarea serviciilor oferite unei persoane în urma elaborării şi punerii în practică a planului de îngrijire în acest capitol ne vom ocupa de monitorizarea care se face la nivel central.

În România, autoritatea publică centrală responsabilă cu activitatea de monitorizare la nivel central a serviciilor sociale este Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse (MMFEŞ), iar la nivel local prin direcţiile/autorităţile judeţene. Ministerului îi revine şi rolul de coordonator al politicilor de incluziune socială şi implicit prin HG nr. 381 din 2007, Direcţia strategii, programe de incluziune socială din MMFEŞ are ca principale atribuţii monitorizarea (şi coordonarea) implementării priorităţilor din domeniul incluziunii sociale2, precum şi colectarea datelor cantitative şi calitative din domeniu.

Tot în domeniul monitorizării la nivel central dar într-un sens mai larg a incluziunii sociale se înscrie şi adoptarea Ordinului ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei nr.436/2006 privind mecanismul de monitorizare a priorităţilor identifi cate în domeniul incluziunii sociale. La nivel local, monitorizarea procesului de incluziune socială este realizat prin activităţi desfăşurate de compartimentul incluziune socială organizat la nivelul Direcţiei de muncă şi protecţie socială.

În consecinţă monitorizarea şi evaluarea în contextul incluziunii sociale se realizează printr-un sistem managerial informaţional care 2 Raportul Naţional Strategic privind Protecţia Socială şi

Incluziunea Socială, 2006-2008

permite colectarea şi analizarea informaţiilor atât vertical de la nivelul local la nivelul central cât şi teritorial.

Monitorizarea impactului politicilor sociale iniţiate de către instituţiile administraţiei publice, precum şi elaborarea de studii şi analize care pot contribui la efi cientizarea luării deciziilor se va realiza de către Observatorul Social (în stadiu de construcţie).

De ce monitorizăm şi re(evaluăm)?În cazul programelor din domeniul incluziunii

sociale şi a dezvoltării de servicii sociale, nevoia de monitorizare şi (re)evaluare sistematică este legată de nevoia de responsabilizare a acestor servicii. Pentru a putea justifi ca activităţile întreprinse sau pentru a atrage sprijinul public pentru iniţierea, continuarea sau sprijinirea unor activităţi este nevoie de rezultate intermediare şi fi nale măsurabile care să justifi ce respectivul program şi să demonstreze efectele pozitive pe care acesta le va avea asupra grupurilor vulnerabile identifi cate.

Nevoia de a monitoriza şi (re)evalua etapele, rezultatele şi impactul serviciilor apare nu numai ca o rigoare teoretică, ci şi ca cerinţă a ordonatorilor fi nanciari care doresc din ce în ce mai mult să ştie ce s-a realizat cu banii oferiţi de ei la diferite etape din realizarea activităţii, iar profesioniştii doresc să ştie dacă se realizează obiectivele muncii lor şi dacă sunt necesare ajustări / remedieri.

Existenţa unor rezultate măsurabile ale activităţilor anterioare este un argument convingător pentru atragerea de noi resurse pentru continuarea activităţilor sau pentru iniţierea unor noi programe.

De asemenea, un program care are încă de la început obiective clare şi un set de indicatori de succes măsurabili va fi mai uşor de pus în practică pentru că cei care îl implementează vor şti ce au de făcut şi vor putea analiza fi ecare acţiune propusă din perspectiva capacităţii acelei activităţi de a-i apropia de scopul iniţial al programului.

În înţelegerea şi acceptarea importanţei monitorizării / (re)evaluării şi a avantajelor pe care folosirea sistematică şi efi cientă a acesteia pe parcursul implementării unui program în

CAPITOLUL 3

MONITORIZAREA ŞI EVALUAREA ÎN SERVICIILE SOCIALE

30

Man

ual p

entr

u im

plem

enta

rea

polit

icilo

r soc

iale

adr

esat

per

sona

lulu

i de

spec

ialit

ate

domeniul incluziunii sociale şi a serviciilor sociale le pot avea, apar câteva întrebări: ce sunt monitorizarea şi (re)evaluarea, cum trebuie conceput procesul şi la ce ne ajută . Ce sunt monitorizarea şi (re) evaluarea?

unul dintre principiile unui serviciu stabil de servicii socialeo modalitate de a măsura rezultateleo modalitate de a demonstra efi cienţa activităţilor din domeniul protecţiei sociale şi a incluziunii socialeun instrument pentru motivarea viitorilor angajaţi şi benefi ciariun instrument pentru creşterea şi îmbunătăţirea programeloreste o lecţie învăţată din experienţă

Ce fac monitorizarea şi (re) evaluarea?conferă valoare unui obiect/acţiune/programdetermină semnifi caţia sau calitatea programelor/rezultatelor lorsporeşte credibilitatea programeloroferă posibilitatea de a constata şi măsura rezultatele neintenţionate oferă posibilitatea unui feed-back permanent

Cum trebuie să fi e monitorizarea şi re(evaluarea)?

sistematicăsă răspundă unor întrebări (precum: Ce impact şi în ce moment au avut eforturile angajaţilor şi benefi ciarilor noştri? Suntem efi cienţi în ceea ce facem?)continuă şi permanentăparte atât a unui program cât şi a activităţii unei instituţii

Cum monitorizăm? Verifi când:a) calitatea serviciilor; b) gradul de satisfacţie a benefi ciarului; c) respectarea standardelor de performanţă şi

calitate; d) gradul de adaptare a serviciilor sociale acordate

la nevoile benefi ciarului; f ) existenţa resurselor necesare;

Exemplu de Indicatori utilizaţi în mod curent la nivelul activităţii de monitorizare a serviciilor sociale sunt:

numărul furnizorilor de servicii (publici şi privaţi);număr de personal implicat în acordarea serviciilor;număr şi tipuri de servicii sociale acordate (servicii sociale cu caracter primar şi servicii sociale specializate);

•

••

•

•

•

••

••

•

••

••

o

o

o

numărul serviciilor de tip familial comparativ cu numărul serviciilor de tip rezidenţial la nivel judeţean;numărul serviciilor de prevenire existent la nivelul judeţului;numărul de servicii nou înfi inţate/dezvoltate;numărul de instituţii de tip vechi restructurate/ închise;ponderea măsurilor de tip familial în totalul măsurilor de protecţie;număr de intrări noi în sistemul de protecţie (public şi privat);număr de ieşiri din sistemul de protecţie;numărul de plasamente familiale;numărul de plasamente la asistent maternal profesionist;număr de plasamente în unităţile de tip rezidenţial;număr de internări noi în unităţile de asistenţa socială pentru persoane cu handicap;număr de găzduiri ale cuplului mama-copil în centrele maternale şi în Centrul pentru victimele violenţei în familie;ponderea plasamentelor în unităţi rezidenţiale organizate după un model familial în total plasamente în unităţi de tip rezidenţial;ponderea plasamentelor în unităţi speciale de învăţământ special;ponderea copiilor cu handicap plasaţi în familii substitutive;ponderea persoanelor cu handicap care benefi ciază de asistent personal;numărul de benefi ciari ai serviciilor de zi;numărul de benefi ciari ai serviciilor de prevenire;numărul de adopţii;numărul de reintegrări familiale;numărul de reintegrări familiale din unităţile de tip;numărul de reintegrări familiale din unităţile de tip rezidenţial;numărul de persoane menţinute în familia naturală;ponderea reintegrărilor din unităţile de tip rezidenţial în total reintegrări;ponderea reintegrărilor din unităţile de tip familial în total reintegrări;

o

o

oo

o

o

ooo

o

o

o

o

o

o

o

oo

ooo

o

o

o

o

31

STA

ND

ARD

ELE

DE

CALI

TATE

ŞI A

CRED

ITA

REA

ÎN F

URN

IZA

REA

SER

VIC

IILO

R SO

CIA

LE

4.1 Calitatea în serviciile sociale

Calitatea serviciilor a constituit un obiectiv încă de la începutul organizării lor, dar o abordare sistematică de evaluare, menţinere şi îmbunătăţire a calităţii este relativ nouă. Domeniul social reprezintă o zonă în care calitatea serviciului este de maximă importanţă. Furnizarea serviciilor pentru oamenii cu nevoi speciale implică responsabilităţi bine defi nite în identifi carea şi menţinerea calităţii serviciilor oferite.

Preocuparea pentru asigurarea calităţii a fost determinată de schimbările politice, economice şi organizaţionale, dar, în cea mai mare parte, de cererile şi aşteptările benefi ciarilor acestor servicii. Nevoia de servicii croite pe nevoile benefi ciarilor, însoţită de o schimbare de cultură şi de atitudine a personalului, dar şi a managementului acestor servicii au fost unanim recunoscute. În consecinţă, preocuparea pentru asigurarea calităţii a cunoscut o dezvoltare semnifi cativă, furnizorii conştientizând nevoia de a benefi cia de o abordare disciplinată şi sistematică a calităţii în serviciile sociale.

CE ESTE CALITATEA?

Defi niţii ale calităţii

Noţiunea de calitate, în termenii defi nirii şi măsurării ei, pare să fi e simplă şi complexă în acelaşi timp. Iată una dintre defi niţiile acestui concept elaborată de British Standard 4778:

Calitate înseamnă totalitatea trăsăturilor şi caracteristicilor unui produs sau serviciu care are capacitatea de a satisface nevoile exprimate sau implicite.

Fraza indică foarte clar faptul că defi nirea calităţii este de asemenea judecată din perspectiva clientului, referindu-se la modul în care serviciul sau produsul îi satisface nevoile. Specialiştii în managementul calităţii găsesc diverse alte modalităţi de defi nire a termenului. Spre exemplu, calitatea înseamnă:

conformarea serviciilor cu standardele stabilite în prealabil;satisfacerea clientului;servicii impecabile;a face totul perfect de la prima încercare;îmbunătăţirea continuă a serviciului;a răspunde nevoilor clientului.

În orice caz, există o mulţime de defi niţii ale calităţii, ea continuând să fi e şi în prezent subiect de discuţii pentru diverse grupuri de lucru.

Serviciul de calitate aşa cum este perceput de benefi ciar

Fiecare serviciu în domeniu social are clienţii/benefi ciarii săi. Pentru a defi ni şi monitoriza calitatea serviciilor, furnizorii trebuie să înţeleagă importanţa primordială a dorinţelor, nevoilor şi aspiraţiilor benefi ciarilor acestor servicii. Părerile profesioniştilor, ale managerilor şi ale celor care contractează serviciile sunt importante, însă un punct de plecare în defi nirea calităţii ar trebui să fi e punctul de vedere al clienţilor; ei vor fi în fi nal cei care vor judeca ce constituie calitate în servicii, iar managerii care ignoră aceste opinii compromit de fapt calitatea serviciilor.

Calitatea este un termen relativ. Spunem “produsul A este de o mai bună calitate decât produsul B”. Dar ce ne face să afi rmăm acest lucru? Ce factori sunt luaţi în considerare când elaborăm o astfel de judecată? În urma cercetărilor efectuate în diverse servicii, s-a ajuns la concluzia că există câţiva factori care contribuie la infl uenţarea percepţiei clientului despre calitate. Cei mai mulţi dintre ei nu implică costuri semnifi cative pentru implementare. Aceştia sunt:

încrederea (consistenţa performanţei; a-ţi ţine promisiunile);capacitatea de reacţie (a răspunde repede şi creativ la nevoia clientului); acces (a fi abordabil, convenabil şi uşor de contactat; durata aşteptării să fi e scurtă);competenţa (a avea cunoştinţele şi abilităţile necesare pentru îndeplinirea serviciului respectiv);curtoazia (a fi politicos, prietenos mai ales la primul contact personal);

-

-----

-

-

-

-

-

CAPITOLUL 4

STANDARDELE DE CALITATE ŞI ACREDITAREA ÎN FURNIZAREA SERVICIILOR SOCIALE

32

Man

ual p

entr

u im

plem

enta

rea

polit

icilo

r soc

iale

adr

esat

per

sona

lulu

i de

spec

ialit

ate

comunicarea (limbaj adecvat, lipsit de termeni în jargon; ascultare adecvată); securitatea (riscurile să fi e controlabile; asigurarea confi denţialităţii);credibilitatea (a fi onest, demn de încredere, a acţiona în interesul clientului);înţelegerea (a înţelege nevoile specifi ce ale clientului şi a le trata individual).

În concluzie:Calitatea este judecată în funcţie de modul în care experienţa anterioară a clientului este în concordanţă cu aşteptările sale;Calitatea implică atât rezultatul, cât şi procesul; clientul poate să nu fi e de acord cu rezultatul interacţiunii sale cu lucrătorul social, dar, dacă e primit cu înţelegere, curtoazie, etc., poate avea o amintire plăcută, va face o evaluare pozitivă a experienţei sale şi va apela şi cu altă ocazie la serviciul respectiv;Calitatea e judecată în funcţie de modul în care sunt abordate şi rezolvate problemele.

Spre exemplu, modul în care se rezolvă plângerile clienţilor este extrem de important. Dacă ei consideră că nu au fost trataţi corect şi serviţi cu promptitudine, nu vor mai apela la serviciile noastre.Serviciu de calitate înseamnă:

furnizarea serviciilor în conformitate cu cererea şi pentru un scop stabilit de comun acord;cererile sunt o sinteză a mai multor păreri (familie, profesionişti, etc.), dar ceea ce doreşte clientul este cel mai important;servicii de calitate sunt cele care sunt bune de prima dată;serviciile de calitate cuprind activităţi proactive şi de prevenţie; calitate nu înseamnă doar să inspectezi şi să verifi ci munca.

ASIGURAREA CALITĂŢII SERVICIILORUnii lucrători în domeniul social pun

sub semnul egalităţii “inspecţia/controlul” şi “asigurarea calităţii”, dar asigurarea calităţii este o abordare mult mai largă bazată pe nevoia continuă de monitorizare şi creştere a calităţii. Inspecţia reprezintă numai o parte din controlul calităţii, care, la rândul său, e o mică parte din procesul de asigurare a calităţii.

Asigurarea calităţii mai include identifi carea sistematică a scopului şi aspiraţiilor serviciului, a ceea ce înseamnă calitate în acest serviciu şi cum va fi ea recunoscută şi monitorizată. În plus, cuprinde standardele care se aplică şi toate instrumentele care pot fi folosite pentru

-

-

-

-

•

•

•

-

-

-

-

planifi carea şi implementarea procesului continuu şi dinamic de creştere a calităţii.

Asemenea sarcini ar putea fi considerate caracteristici ale unei bune organizări, însă responsabilitatea asigurării calităţii serviciului nu revine în exclusivitate managerilor. Acest lucru trebuie recunoscut de toţi membrii echipei, fi ecare având rolul său în asigurarea calităţii serviciilor pe care o organizaţie le oferă.

Stabilirea unei politici de asigurarea calităţii este o dovadă a implicării organizaţiei în procesul de asigurare a calităţii. Ea trebuie să conţină o defi niţie generală a calităţii, comună din punctul de vedere al personalului, managerilor şi clienţilor. Un set de documente privind standardele, obiectivele, misiunea organizaţiei şi planul strategic de îndeplinire a lor va oferi bazele pentru o monitorizare continuă şi îmbunătăţirea calităţii.

Pentru a furniza servicii de calitate este nevoie de stabilirea prealabilă a standardelor de calitate. Ele trebuie să fi e stabilite în concordanţă cu misiunea şi obiectivele organizaţiei. În plus, e bine să existe un document scris referitor la accesibilitatea serviciilor.

Asigurarea calităţii implică schimbări de cultură organizaţională. Fiecare membru al organizaţiei, de la manager şi până la cei care furnizează efectiv servicii, trebuie implicat în acest proces.

Un aspect important al asigurării calităţii este valorizarea şi dezvoltarea personalului. Politici de recrutare a personalului adecvat şi care să prevină pierderea oamenilor de calitate ar trebui promovate prin sisteme de recompense şi training care să asigure personalului satisfacţie în muncă şi activitate la potenţial maxim.

Pentru a da o defi niţie, asigurarea calităţii serviciilor este un proces continuu de dezvoltare şi îmbunătăţire organizaţională, clădit pe punctele tari ale organizaţiei şi o bună practică, implementarea a unor noi tehnici şi metode de dezvoltare mai sistematică şi disciplinată a muncii (Ovretveit 1990).

Putem observa din această defi niţie că:asigurarea calităţii este un proces continuu; asigurarea calităţii se construieşte pe punctele tari existente în organizaţie (fi ecare organizaţie are deja metodele proprii de planifi care,

--

33

STA

ND

ARD

ELE

DE

CALI

TATE

ŞI A

CRED

ITA

REA

ÎN F

URN

IZA

REA

SER

VIC

IILO

R SO

CIA

LE

monitorizare, evaluare, însă ele trebuie, probabil, să fi e mai bine organizate);asigurarea calităţii este parte integrantă a unui bun management;asigurarea calităţii înseamnă implementarea unor noi metode şi tehnici de lucru.

4.2 Standarde de calitate în serviciile sociale

Una din pârghiile prin care asigurăm calitatea serviciilor este folosirea standardelor de calitate. Standardele de calitate sunt în acelaşi timp o condiţie, un pas necesar pentru o fi nanţare publică. Odată stabilite, de comun acord cu toţi partenerii implicaţi, standardele pot fi incluse ca elemente componente ale contractului între fi nanţator şi un furnizor de servicii la domiciliu.

Odată puse în practică ele vor putea fi revăzute şi îmbunătăţite, la anumite intervale de timp.

Ce sunt standardeleÎn cadrul serviciilor sociale, standardele pot fi

clasifi cate în cel puţin două categorii : standarde profesionale şi standarde de calitate. În cadrul acestui manual am stabilit că tipul de standarde de care ne vom ocupa sunt standardele de calitate.

Standardele de lucru, profesionale, ghidurile de practică, sunt o responsabilitate a asociaţiilor profesionale şi a colegiilor de specialitate.

Un aspect esenţial al furnizării serviciilor medicale şi sociale este asigurarea calităţii acestora.

Astfel un pas important în evaluarea nivelului calitativ al serviciilor şi în asigurarea calităţii este elaborarea şi utilizarea unor criterii măsurabile ale calităţii.

Standardele de calitate sunt puncte de referinţă, cerinţele minime stabilite, care trebuie respectate de către furnizorul de servicii medicale şi sociale.

Stabilirea standardelor de calitate are ca scop asigurarea unui nivel de performanţă al serviciilor furnizate şi stă la baza unei bune funcţionări procesului de furnizare de servicii.

Evaluarea standardelor de calitate a unui serviciu constituie o etapă importantă în procesul de evaluare al serviciilor de către fi nanţator şi de autoevaluare de către furnizorul de servicii.

-

-

FUNCŢIILE STANDARDELORÎn cadrul serviciilor medicale şi sociale

standardele au trei funcţii primare:

Asigură compatibilitatea şi comparabilitatea între produse/servicii.Compararea serviciilor medicale şi sociale

reprezintă un aspect important. Standardele trebuie să fi e îndeajuns de generale, dar în acelaşi timp cuprinzătoare pentru a permite compararea unui serviciu oferit de către mai multe organizaţii.

Pentru cei care contracarează serviciile, standardele oferă un cadru public pentru compararea acestor servicii. Acesta îi ajută să direcţioneze în mod efi cient resursele, deşi aceasta depinde de tipurile de standarde adoptate şi felul în care sunt folosite.

Compatibilitatea serviciilor oferite în cadrul organizaţiilor cu acelaşi oferă benefi ciarului siguranţa şi sentimentul de încredere în ce priveşte serviciile de care benefi ciază.

Standardele vor crea reperul prin care aceste servicii să se poată dezvolta uniform la nivelul întregii ţări bazându-se pe aceleaşi norme de calitate pe tot cuprinsul ţării (de exemplu cum va analiza C.N.A.S. cost efi cienţa serviciilor de îngrijire la domiciliu din Vaslui cu cele din Cluj dacă nu ar exista un reper comun?)

Asigură clientul că produsul sau serviciul e adecvat nevoilor sale.

Pentru client, standardele oferă siguranţa că un produs sau serviciu este adecvat sau un punct de plecare în a lua o decizie în alegerea între produse/servicii diferite. A şti că un serviciu îndeplineşte anumite standarde este un factor important în a lua decizia de a-l folosi. Standardele reprezintă un fel de contract colectiv cu benefi ciarii şi exprimă ceea ce sunt ei îndreptăţiţi să aştepte de la noi.

Creşte performanţa individuală şi organizaţională.

Adoptarea unui standard oferă echipei un punct în jurul căruia să se concentreze, acesta fi ind important pentru performanţa organizaţională. Îmbunătăţirea performanţei organizaţionale se poate face în mai multe feluri:

Standardele stabilesc ceea ce este de aşteptat (de ex.: personalul bate la uşă înainte de a intra în cameră).Standardele oferă un ghid al muncii de zi cu zi; ca o consecinţă, a avea standarde înseamnă să ai mai puţină nevoie de supraveghere directă.

1.

2.

3.

-

-

34

Man

ual p

entr

u im

plem

enta

rea

polit

icilo

r soc

iale

adr

esat

per

sona

lulu

i de

spec

ialit

ate

Personalul ştie ce ar trebui să se întâmple într-o anumită situaţie, deci va putea găsi o rezolvare proprie a unei situaţii, ajungând la acelaşi rezultat.Standardele oferă un cadru pentru îmbunătăţirea performanţei; distanţa între standard şi practică sugerează ceea ce trebuie făcut pentru realizarea schimbării. La fel, standardele care au devenit rutină vor fi schimbate astfel încât să constituie o nouă provocare.Apartenenţa la o organizaţie care are standarde înalte duce la creşterea moralului personalului; dimpotrivă, standardele scăzute percepute de lucrător nu pot să-l motiveze îndeajuns.

ACREDITAREA SERVICIILOR SOCIALE Acreditarea reprezintă “procesul prin care

furnizorul de servicii sociale îşi demonstrează propria capacitate funcţională, organizaţională şi administrativă în acordarea serviciilor sociale, cu condiţia respectării standardelor de calitate în vigoare, iar statul recunoaşte competenţa acestuia de a acorda servicii sociale” (art. 5, lit. I din Legea nr. 47/2006 privind sistemul naţional de asistenţă socială).

Temeiul legal:Ordonanţa Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale, cu modifi cările şi completările ulterioare;Hotărârea Guvernului nr. 1024/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale, precum şi a metodologiei de acreditare a furnizorilor de servicii sociale.Ordinul nr. 383/2005 pentru aprobarea standardelor generale de calitate privind serviciile sociale şi a modalităţii de evaluare a îndeplinirii acestora.

Furnizorii de servicii sociale care se acreditează sunt:

Publici: servicii publice de asistenţă socială/compartimente de asistenţă socială din subordinea autorităţilor locale, Direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului judeţene şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti; compartimente de asistenţă socială ale instituţiilor publice.Privaţi: asociaţii şi fundaţii; persoane fi zice autorizate; cultele religioase.

-

-

-

•

•

•

•

•

Acreditarea este făcută de către Comisia de acreditare a furnizorilor de servicii sociale judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti.

Activitatea executivă şi de secretariat a comisiei de acreditare este asigurată de direcţiile teritoriale.

Furnizorul de servicii sociale care doreşte să se acrediteze trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:– este constituit sau, după caz, autorizat în

condiţiile legii şi se încadrează în prevederi-le art. 11 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa Gu-vernului nr. 68/2003 privind serviciile socia-le, cu modifi cările şi completările ulterioare;- are prevăzut în actul de înfi inţare sau, după caz, în autorizaţie acordarea de servicii sociale;- scopurile şi obiectivele urmărite respectă princi-piile fundamentale ale drepturilor omului, legisla-ţia românească şi actele internaţionale aplicabile;- durata de funcţionare prevăzută în actul de înfi inţare îi permite dezvoltarea servici-ilor sociale pentru care solicită acreditarea;- are capacitatea de a susţine material serviciile sociale pentru care solicită acreditarea pe o pe-rioadă de minimum 3 luni ;

– respectă sau demonstrează că are capacitatea de a respecta standardele generale de calitate pentru serviciile sociale.

ETAPE ALE ACREDITĂRIIAcreditarea serviciilor sociale, primare şi specializate, aşa cum sunt prezentate în Ordonanţa Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale, cu modifi cările ulterioare.

Identifi carea serviciilor sociale furnizate. În cadrul programelor sociale derulate sunt

identifi cate serviciile sociale pe baza clasifi cării prevăzute în Ordonanţa Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale, cu modifi cările ulterioare.

Completarea cererii de acreditare.Cererea de acreditare este completată în

formatul prevăzut în Anexa 1 a HG 1024/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale.

Completarea fi şei de descriere a serviciului pentru care se solicită acreditarea.

Se completează câte o fi şă de descriere pentru fi ecare serviciu social derulat, în formatul

1.

2.

3.

35

STA

ND

ARD

ELE

DE

CALI

TATE

ŞI A

CRED

ITA

REA

ÎN F

URN

IZA

REA

SER

VIC

IILO

R SO

CIA

LE

prevăzut în Anexa 1 a HG 1024/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile. Toate fi şele completate în cadrul unui program/serviciu au format un dosar separat.

Completarea fi şei de autoevaluare.Se completează o singură fi şă de autoevaluare

pentru furnizor, în formatul prevăzut de Ordinul nr. 383/2005 pentru aprobarea standardelor generale de calitate privind serviciile sociale şi a modalităţii de evaluare a îndeplinirii acestora.

Întocmirea dosarului pentru acreditare.Dosarul depus la Direcţia Judeţeană de

Muncă şi Protecţie Socială conţine următoarele documente:

Cererea de acreditare;Fişele de descriere pentru fi ecare serviciu social derulat;Fişa de autoevaluare;Documentele prevăzute în HG 1024/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile, respectiv:

- certifi cat de persoană juridică;- încheierea judecătorească prin care s-a admis

cererea de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor;

- certifi cat de înregistrare fi scală;- regulamentul de organizare şi funcţionare;- organigramă;- CV -ul persoanelor implicate în acordarea

serviciilor;- copii ale documentelor care atestă pregătirea

profesională/califi carea persoanelor implicate în acordarea serviciilor;

- ultima situaţie fi nanciară;- un extras de cont;

4.

5.

••

••

- dovada privind situaţia juridică a sediului unde se acordă sau urmează să se acorde serviciile sociale;

- autorizaţia sanitară, autorizaţia sanitar-veterinară, autorizaţia pentru protecţia muncii, autorizaţia de mediu, aviz PSI şi alte autorizaţii prevăzute de lege;

Depunerea dosarului la Direcţia Judeţeană de Muncă şi Protecţie Socială.

Cererea de acreditare se depune direct sau prin posta, cu confi rmare de primire, la secretariatul tehnic al comisiei de acreditare in a cărei raza isi are sediul furnizorul împreuna cu documentele menţionate mai sus. Procedura de acreditare se declanşează la data depunerii si înregistrării cererii de acreditare intr-un registru special de evidenta a cererilor de acreditare.

7. Vizita de evaluareSecretariatul tehnic al Direcţiei Judeţene de

Muncă şi Protecţie Socială a verifi cat exactitatea situaţiei de fapt descrise de furnizor, realizând o evaluare de teren la sediul Asociaţiei şi a întocmit un raport de evaluare pe care l-a înaintat comisiei de acreditare.

Raportul de evaluare a cuprins:nume furnizor; serviciul/serviciile ce se vor acredita;adresa furnizorului;durata vizitei;lista persoanelor întâlnite în timpul vizitei de evaluare;lista documentelor consultate;lista principiilor şi standardelor de calitate (cu probleme) cercetate în timpul vizitei;recomandări;data;nume evaluator/evaluatori;semnătura.

6.

•••••

••

••••

36

Man

ual p

entr

u im

plem

enta

rea

polit

icilo

r soc

iale

adr

esat

per

sona

lulu

i de

spec

ialit

ate

Defi niţia procesului de incluziune socială şi anume, „setul de măsuri şi acţiuni multidimensionale din domeniile protecţiei sociale, ocupării forţei de muncă, locuirii, educaţiei, sănătăţii, informării-comunicării, mobilităţii, securităţii, justiţiei şi culturii, destinate combaterii excluziunii sociale”, ne conduce la gândul că un proiect în domeniul incluziunii sociale nu se poate realiza în afara parteneriatelor.

De ce parteneriate?Trăim într-o societate complexă în care cadrul

politicilor publice de cele mai multe ori trebuie să ofere soluţii satisfăcătoare unui mare număr de probleme. Dar dacă procesul de elaborare şi implementare a politicilor publice este unul de durată şi uneori anevoios, parteneriatele ar putea fi de mare ajutor în îmbunătăţirea şi accelerarea apariţiei performanţelor: parteneriatele bazate pe o anumită arie de dezvoltare locale pot furniza un mecanism pentru instituţiile de la nivel local, în mod particular, pentru a munci împreuna şi a–şi adapta politicile astfel încât acestea să refl ecte mai bine nevoile oamenilor şi economia de la nivel local. Parteneriatele joaca astfel un rol cheie în guvernarea de la nivel local.

Cum funcţionează acestea?Un parteneriat la nivel local de obicei este

elaborat în aşa fel încât să aducă împreună toţi actorii / partenerii sociali relevanţi din regiune şi care pot contribui la îmbunătăţirea situaţiei într-o măsură egală. Această etapă aparent uşoară poate ridica însă o serie de discuţii. În primul rând, a aduce toţi actorii relevanţi nu este o sarcină uşoară însemnând a avea în jurul mesei nu doar diferite autorităţi publice locale de la diferite niveluri – multe dintre acestea afl ându-se în competiţie cu / sau ignorându-se una pe cealaltă – dar şi cu partenerii sociali, antreprenori, ONG-uri, sectorul de cercetare şi educaţie, reprezentanţi ai societăţii civile şi mulţi alţii. Interesele şi abordarea pe care aceştia o conferă unor probleme va fi de cele mai multe ori diferită. În cele mai multe dintre situaţiile observate, parteneriatele au fost iniţiate de instituţii care într-un mod atent

au evitat invitarea acelor parteneri pe care i-au considerat prea difi cili pentru a fi de ajutor cu soluţii pe termen scurt. Aceste instituţii au riscat să piardă oportunitatea de a obţine o înţelegere mai largă şi chiar aprobarea politicii / proiectului propus.

În al doilea rând, partenerii trebuie să aibă drepturi egale – şi în cazul în care nu au, acest lucru trebuie stabilit în contractul de parteneriat. Spre exemplu, pentru a împărţi sarcinile într-o strategie este absolut necesar ca toţi actorii relevanţi să fi e de acord cu 1) analiza de baza şi 2) cu obiectivele generale şi principiile care decurg din această primă analiză.

Al treilea element cheie poate fi asumat prin termenul de proprietate, care face referire la abordarea partenerilor dincolo de parteneriatul dintre ei, la scopurile şi la munca lor. Partenerii vor trebui să cadă de acord asupra unei strategii comune bazată pe împărtăşirea rezultatelor analizei iniţiale. Acest fapt implică de cele mai multe ori construirea de consens şi acceptarea că unele elemente ar putea constitui o problemă pentru un grup, dar nu ar fi considerate o problemă pentru un alt grup. A discuta şi accepta aceste lucruri constituie un important pas înainte şi creează baza pentru o abordare comună.

Cum să începi un parteneriat?Există o mare varietate de motive pentru

care să începi un parteneriat şi, de asemenea, un număr diferit de căi pentru a porni la drum. Motivul iniţial poate fi :

condus de la nivel local sau de jos în sus, însemnând de la nivelul regiunii adică acolo unde a fost identifi cată nevoia pentru o mai bună cooperare şi colaborare;condus de la nivel de politici, sau de sus în jos, atunci când cineva de la nivel central consideră că abordarea din perspectiva parteneriatului ar putea fi soluţia potrivită pentru un anumit tip de probleme;stimularea, în sensul în care există resurse fi nanciare oferite pentru diferite tipuri de activităţi (cum sunt spre exemplu proiectele fi nanţate prin Fondul Social European în domeniul incluziunii sociale prin parteneriat).

-

-

-

CAPITOLUL 5

PARTENERIATE PENTRU DEZVOLTAREA SERVICIILOR SOCIALE

37

PART

ENER

IATE

PEN

TRU

DEZ

VO

LTA

REA

SER

VIC

IILO

R SO

CIA

LE

Oricare ar fi motivele care ar sta la baza ideii de parteneriat, există un număr de factori cheie care trebuie avuţi în vedere:

invitarea tuturor actorilor relevanţi să facă parte din parteneriat. Omisiunea în a atrage toţi actorii cheie se poate transforma într-o continuă slăbiciune, limitând opţiunile de realizare a activităţilor şi de atingere a obiectivelor. În multe dintre situaţii vor exista grupuri de interese care vor agrea uşor asupra obiectivelor de atins, dar care ar putea să fi e „rău” văzute de alte organizaţii sau cu care să nu avem baze pentru cooperare. Atunci de ce ar trebui să fi e aceştia interesaţi în a coopera? – pentru că cel mai adesea vor avea nevoie unii de alţii pentru a-şi rezolva problemele;o data ce toată lumea s-a aşezat în jurul mesei este important să se ajungă la un angajament formal, pe care cel mai adesea partenerii l-au rezolvat prin semnarea unui contract. Prin semnarea acestuia partenerii împărtăşesc o viziune comună. Totuşi, pentru a reuşi vor mai avea nevoie să împărtăşească aceeaşi strategie şi să dezvolte o strategie asupra căreia să fi agreat ca urmare a unei analize iniţiale comune.

Caracteristicile /regulile unui bun parteneriat (sau al unui parteneriat funcţional):

O structură/comisie care răspunde de menţinerea comunicării efi ciente şi funcţionarea între parteneri;Scopuri şi obiective comune înţelese şi agreate de toţi partenerii;Un plan comun şi realist de acţiune;Un acord scris între parteneri – descrierea şi împărţirea rolurilor, sarcinilor, responsabilităţilor şi a resurselor;Un nivel ridicat de încredere între parteneri;Avantaje de care benefi ciază toţi partenerii.

Etapele construirii unui parteneriatUn pas important în construirea

parteneriatului este să ne asigurăm că toţi cei implicaţi în parteneriat cunosc despre ce anume este parteneriatul, fi ecare ce face şi care sunt rezultatele aşteptate. Stabilirea şi implementarea unui parteneriat este un proces dinamic. Procedura include mai multe etape:

pregătireaelaborarea şi semnarea contractului (atunci când este necesar)stabilirea unui program de lucru

-

-

•

•

••

••

--

-

implementarea programului de lucrumonitorizarea şi evaluarea continua.

Pregătirea:crucială pentru dezvoltarea unui parteneriat de succescercetarea atentă asupra contextului în care va opera parteneriatulidentifi carea, evaluarea şi măsurarea punctelor tari şi a punctelor slabe în aria în care va funcţionaidentifi carea partenerilor potriviţi şi stabilirea de roluri clare pentru fi ecare

Elaborarea şi semnarea contractului:prin semnarea acestuia partenerii vor împărtăşi strategia şi vor implementa programul prin cooperare pentru o perioadă stabilită prin contract

Stabilirea programului de lucru:indică interesele şi obiectivele tuturor partenerilor include activităţi şi măsuri care vor contribui la îmbunătăţirea ariei de lucru

Implementarea:partenerii sunt în contact pentru a coordona implementarea, extinde şi suplimenta programul de activităţi şi în unele cazuri să testeze noi abordări.Activităţile de comunicare publice vor trebui să informeze publicul larg despre obiectivele, activităţile şi măsurile adoptate prin parteneriat

Monitorizarea şi evaluarea:observă rezultatele parteneriatului, determină îmbunătăţirile care sunt necesare de realizat şi adaptează planifi cările viitoareun parteneriat trebuie evaluat periodic şi totodată este necesară publicarea de rapoarte care să demonstreze valoarea adăugată a muncii din parteneriat.

Potenţiali parteneri:Asociaţii ale comunelor, municipiilor şi oraşelorSectorul privat (de business) – companii mari, întreprinderi de dimensiuni medii şi miciCamera de muncă, agricultură, comerţ, etc.Iniţiative ale cetăţenilor (spre exemplu, asociaţia naţională a birourilor de consiliere

--

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

--

38

Man

ual p

entr

u im

plem

enta

rea

polit

icilo

r soc

iale

adr

esat

per

sona

lulu

i de

spec

ialit

ate

pentru cetăţeni si birourile de consiliere pentru cetăţeni de la nivel local)ConsultanţiOrganizaţii de educare sau formareMinistere şi autorităţi publice centrale, regionale, locale, agenţii, inspecţii, etc.Organizaţii din domeniul transferului de cunoştinţe („know-how”)ONG-uriOrganizaţii sindicale şi ale patronatelorUniversităţi, instituţii de cercetare, şcoli, grădiniţeParteneri socialiAsociaţii pentru egalitatea de şanse

Exemple de parteneriate pentru egalitatea de şanse

1. Reţeaua pentru combaterea excluderii sociale a cetăţenilor romi Regiunea Attika, Regiunea Macedonia

Principala problemă vizată de proiect se referă la fenomenul discriminării romilor şi, implicit, la excluderea lor de pe piaţa muncii. Problemele cu care se confruntă minoritatea Roma sunt bine cunoscute:

sărăcieacces limitat la educaţie şi califi care;acces limitat pe piaţa muncii.

Principalul scop al proiectului îl constituie promovarea şi plasarea persoanelor de etnie romă pe piaţa muncii.

Obiectivul vizează confi gurarea unui sistem de sprijin integrat pentru accesul pe piaţa muncii a şomerilor (pentru cei care nu au lucrat de mult timp, dar şi pentru cei care sunt nou veniţi pe piaţa muncii). Sistemul creat va avea în vedere califi carea, sprijinul şi promovarea în angajare, crearea de conexiuni şi consultaţii cu privire la probleme legate de muncă, promovarea sănătăţii publice, participarea la activităţile sociale.

Parteneriatul a elaborat linii de cercetare relevante pentru zonele de intervenţie, Grecia, Regiunea Attika, oraşul Atena; regiunea Macedonia, oraşul Tesalonic.

---

-

---

--

---

Parteneriatul proiectului constituie o formă de colaborare internaţională, care include centre de califi care şi instituţii publice. Obiectivul comun al acestor organizaţii este dezvoltarea şi aplicarea unor practici şi metodologii efi ciente de formare profesională în scopul îmbunătăţirii accesului pe piaţa muncii a persoanelor de etnie romă.

Acţiuni planifi cate în cadrul proiectului:structuri pentru informarea şi sprijinirea cetăţenilor romi;dezvoltarea şi implementarea unui model pentru facilitarea accesului la piaţa munciidezvoltarea unui post de observare electronic pentru cetăţenii romicercetare în domeniul integrării persoanelor de etnie romă pe piaţa munciicreşterea sensibilizării publicului cu privire la situaţia romilor;coordonarea, administrarea şi managementul programului

Proiectul include:îndrumare, consultare; programe de formare profesională, ajutoare pentru angajare(+ liber profesionişti) , plasare pe piaţa muncii, creare de locuri de angajare şi sprijin, califi carea profesorilor, a îndrumătorilor şi a personalului, îmbunătăţire a serviciilor de angajare şi a structurilor de recrutare, concepere de programe de califi care, certifi care, îndrumare şi oferire de suport prin intermediul serviciilor sociale; sensibilizare, informare, studiere şi analizarea a caracteristicilor discriminării.

Principalele mijloace folosite de-a lungul proiectului sunt: consultarea şi îndrumarea specializată.

Proiectul este în desfăşurare.

-

-

-

-

-

-

-

39

PART

ENER

IATE

PEN

TRU

DEZ

VO

LTA

REA

SER

VIC

IILO

R SO

CIA

LE

Centrul de zi pentru adulţi cu dizabilităţi mentale severe, România, Regiunea Vest, Judeţul Timiş, Oraşul Timişoara

Centrul de zi a fost construit ca parte a unui parteneriat public-privat între Primăria Timişoara şi Fundaţia Pentru Voi . Acest centru este condus în prezent de Fundaţia Pentru Voi şi benefi ciază de sprijin fi nanciar din partea Municipalităţii. Timp de doi ani, Fundaţia Pentru Voi a desfăşurat o campanie de strângere de fonduri în cooperare cu Cooperative Nederland Foundation, Rotary Elst over Betuwe, WACR, NCDO – Comitetul Naţional pentru Cooperare Internaţională şi Dezvoltare Durabilă, familia Van Geel, Fundaţia Prietenii Speranţei.

La sfârşitul celor doi ani s-au strâns 165,000 €. În plus, prin Dezvoltarea serviciilor de zi pentru adulţii cu dizabilităţi mintale, implementat în perioada 1 decembrie 2005 – 30 noiembrie 2006, Uniunea Europeană a fi nanţat Fundaţia cu 81,500 €. Clubul Rotary

Timişoara, Elst over Betuwe şi Fundaţia Rotary International au fi nanţat, printr-un grant de completare, 15,000 Euro pentru echipamentul camerei de liniştire.

Primăria Timişoara România, Regiunea Vest, Judeţul Timiş, Oraşul Timişoara a acoperit cheltuielile de întreţinere pentru noul centru de zi, după terminarea construcţiei şi a concesionat gratuit 3,000mp de teren pentru clădire.

Diverse societăţi private din Timişoara au sponsorizat proiectarea noii clădiri şi supravegherea procesului de construire. În privinţa sustenabilităţii, cheltuielile de întreţinere ale serviciilor de zi asigurate de fundaţie sunt fi nanţate de Primăria Timişoara, în baza hotărârii Consiliului Local. PrimăriaTimişoara este partenerul Fundaţiei Pentru Voi.

2. Proiectul a susţinut dezvoltarea de servicii în benefi ciul adulţilor cu dizabilităţi mentale severe. Implementarea acestui proiect a făcut posibil ca persoanele cu dizabilităţi să aibă un centru de zi în comunitate. În România există prea puţine servicii dezvoltate în comunitate care să fi e adresate integrării sociale a adulţilor cu dizabilităţi mentale severe.

Implicarea comunităţii locale a fost foarte bună: Primăria, societăţile private, cetăţenii. Proiectul este foarte important deoarece demonstrează că, în România, persoanele cu dizabilităţi severe pot trăi în comunitate şi că acest proiect poate şi trebuie să fi e reprodus şi în alte părţi ale ţării. De asemenea, proiectul subliniază faptul că, primind sprijinul necesar şi având activităţi creative, chiar şi persoanele cu dizabilităţi severe se bucură de compania celorlalţi, având activitate şi participând.

Proiectul s-a desfăşurat în conformitate cu legislaţia Europeană; planul de acţiune privind dizabilitatea promovat de către Uniunea Europeană subliniază „traiul independent şi participarea în societate” ca fi ind una din priorităţile strategiei de lungă durată a Uniunii Europene în privinţa dizabilităţii „persoanele cu dizabilităţi şi nevoile lor individuale sunt punctul central al asigurării serviciilor de asistenţă şi sprijin”. Proiectul este în conformitate cu Legea 448/2006 şi cu Strategia naţională privind protecţia, integrarea şi incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi pentru 2005-2013 (aprobată pe 29 septembrie 2005).

40

Man

ual p

entr

u im

plem

enta

rea

polit

icilo

r soc

iale

adr

esat

per

sona

lulu

i de

spec

ialit

ate

Activităţile proiectului au fost organizate în 3 grupe majore după cum urmează:

Construirea noului centru de activităţi:Serviciile care includ proiectarea clădirilor şi supravegherea construcţiei, au fost oferite voluntar şi asigurate prin activităţi de strângere de fonduri;Terenul a fost obţinut de la Municipalitatea Timişoara, concesionat gratuit pentru 49 de ani;Constructorul a fost selecţionat prin procedură de negociere competitivă, conform regulilor de achiziţie ale Uniunii Europene.

Echiparea centrului de activităţi:Centrul este echipat complet cu sistem de protecţie, alarmă de incendiu şi sistem de supraveghere audio/video. Au fost furnizate şi cele pentru funcţionarea centrului;Finanţarea pentru echiparea centrului a fost realizată printr-un grant de completare de la cluburile Rotary Timişoara, Elst over Betuwe şi Fundaţia Rotary Internaţional;

Selecţionarea utilizatorilor serviciilor şi începerea activităţii:

S-a făcut selecţia utilizatorilor serviciilor. Doi lideri din fi ecare grup lucrează cu un număr total de 42 de utilizatori de servicii. În cadrul noului centru de activităţi lucrează şeful centrului de activităţi, un doctor, un psihiatru, un psiholog şi un fi zioterapeut.

Anterior implementării proiectului, au fost selectaţi partenerii. Inclusion România a fost ales partener, ca asociaţie naţională a părinţilor şi Primăria Timişoara ca autoritate locală care asigură, la terminarea construcţiei noului Centru

-

-

-

-

-

-

de zi şi fi nanţării private, susţinerea în continuare a serviciului nou creat. Terenul pentru noua clădire a fost concesionat gratuit de către Consiliul Local Timişoara, Regiunea Vest, Judeţul Timiş.

Metode utilizate :Fiecare utilizator al serviciilor are propria fi şă, cu informaţii colectate de către: un (a) Pedagog –rapoarte, orare, planuri personale; (b) Doctor – medic de familie si psihiatru – analize medicale, rapoarte, diagnostice, tratament medical dacă este necesar; (c) Psiholog – programe comportamentale, evaluări, teste, scale, programe de monitorizare, instruiri pentru competenţe sociale; (d) Asistent social – investigaţie socială anuală, acte de identitate, documente legate de dizabilitate, comunicarea cu părinţii;Capacitatea tehnică dobândită a fost diseminată prin sesiuni de instruire, o conferinţă naţională, servicii de consiliere către alte organizaţii şi două vizite de studiu la noul Centru.

Rezultate:Un nou centru de zi complet echipat, acreditat şi operaţional (din martie 2007), cu suprafaţa de 412 mp (pe un lot liber de 3000 mp), cu patru camere de activităţi, sală de mese, bucătărie, cameră medicală, ofi ciu pentru personalul specializat şi trei băi.42 de persoane cu dizabilităţi mentale severe şi comportament provocator au şansa să viziteze zilnic centrul de zi specializat.Capacitate tehnică îmbunătăţită pentru personalul Fundaţiei Pentru Voi.

-

-

-

-

-

41

PLA

NIF

ICA

REA

SER

VIC

IILO

R SO

CIA

LE L

A N

IVEL

UL

COM

UN

ITĂŢ

II

Acestea sunt întrebări frecvente ale specialiştilor şi responsabililor din cadrul autorităţilor locale care sunt „puşi” de multe ori în situaţia de a rezolva problemele legate de pl-anifi carea unor servicii pentru grupe vulnerabile de populaţie, de evaluarea nevoilor acestora sau de a face estimări privind costurile care sunt nec-esare înfi inţării acestor servicii.

Desigur că planifi carea serviciilor sociale la nivelul unei comunităţi nu este numai pen-tru persoanele sau grupurile marginalizate; este o planifi care pentru toate grupele vulnerabile. Este important de remarcat că acest proces de planifi care vizualizează mai clar grupele la riscul de excludere socială, cele care ar fi mai “lipsite de voce” şi pentru care nevoia de servicii ar putea fi subestimată mai ales într-un proces politic de lu-are a deciziilor.

Parcurgând paşii acestui proces de plani-fi care se pot lua decizii poate nu neapărat mai rapide, dar mai corecte, fundamentate tehnic, mai efi cace, pentru a pune în practică conceptul “includerii sociale a populaţiei marginalizate”.

Activităţile propuse sunt o replicare a unor modele de planifi care consacrate, care funcţionează în ţările Comunităţii Europene şi care sunt adaptate la situaţia sectorului social românesc actual.

Modelul propus este astfel constituit încât să poată sprijini orice autoritate publică locală care doreşte să se angajeze într-un proces prin care să furnizeze mai multe servicii de asistenţă socială, care să fi e mai efi ciente şi mai aproape de nevoile oamenilor. Caracteristicile procesului de planifi -care propus răspund următoarelor cerinţe:

- Modalitatea de planifi care a serviciilor este de „jos în sus” de la nivel local la nivel zonal şi judeţean (spre deosebire de planifi carea de la centru „de sus în jos”); această abordare dă o perspectivă foarte exactă tuturor dimensiunilor pe care decidenţii locali de politici sociale au nevoie să le ia în consideraţie, cum ar fi : care sunt nevoile populaţiei, ce servicii există deja la nivelul comunităţii, care sunt alternativele de servicii pentru rezolvarea unei nevoi a benefi -ciarilor, care sunt costurile unitare a acelor ser-vicii, cum pot fi redirecţionate sau direcţionate fonduri către servicii cost efi ciente. Astfel putem să planifi căm şi să vedem ce priorităţi sunt, ce nevoi putem acoperi cu bugetele existente şi de ce resurse avem nevoie pentru viitor.

- Modalitatea de lucru este participativă; ea pre-supune implicarea tuturor actorilor din comu-nitate.

- Modalitatea de lucru este simplă, clară, transparentă pentru actorii comunitari ducând la creşterea capitalului de încredere între aceştia.

- Abordarea propusă poate opera în situaţiile în care vorbim de bugete mici, sufi ciente sau îndestulătoare. Este important să subliniem această idee, şi anume că activitatea de plani-fi care a serviciilor este bună câtă vreme poate opera în toate tipurile de bugete fi e că ele sunt mici, sufi ciente sau mari.

- Modalitatea de lucru este uşor replicabilă, fi ind uşor de preluat şi astfel uşor de diseminat la nivel regional şi/sau naţional.

CAPITOLUL 6

Planifi carea serviciilor sociale la nivelul comunităţii

Ce servicii sociale, medicale şi de îngrijire există în oraşul/localitatea noastră?

Ce nevoi de servicii are populaţia?

Ce servicii ar trebui să dezvoltăm sau să le înfi inţăm pornind de la zero sau pe altele să le reducem sau chiar să le desfi inţăm?

Care ar fi priorităţile şi cum alegi din aceste grupuri vulnerabile care e prioritar şi care nu?

Cum se va face planifi carea serviciilor de o manieră participativă?

Cum vom integra aceste servicii mai ales domeniul medical cu cel social?

Cât ar costa aceste servicii şi cum ar trebui să se facă fi nanţarea?

•

•

•

•

•

•

•

42

Man

ual p

entr

u im

plem

enta

rea

polit

icilo

r soc

iale

adr

esat

per

sona

lulu

i de

spec

ialit

ate

Elemente defi nitorii

Modulul îşi propune să identifi ce elemente defi nitorii ale procesului de planifi care socială la nivel comunitar:

A - Planifi carea se bazează pe lucrul în parte-neriat şi al unei largi consultări publice

În primul rând, proiectul îşi doreşte promova-rea şi dezvoltarea unui model de lucru în parte-neriat atât între sectorul guvernamental şi cel neguvernamental pentru planifi carea serviciilor socio-medicale, cât şi între parteneriatul dintre domeniul medical şi social.

Dezvoltarea unui model de lucru în parte-neriat, între furnizorii neguvernamentali şi cei guvernamentali din comunitate, constituie o noutate în elaborarea politicilor de planifi care a resurselor la nivel comunitar din România.

În modelul de lucru care propune un proces de planifi care, autorităţile locale, instituţiile sani-tare, organizaţiile neguvernamentale lucrează împreună, pentru a-şi reuni experienţele în ve-derea evaluării nevoilor comunităţii, evaluării serviciilor existente şi planifi cării efi ciente a resurselor având că ţintă persoanele expuse ris-cului marginalizării.

B. Planifi carea serviciilor se bazează pe evalu-area nevoilor de servicii a populaţiei şi, îndeo-sebi, a grupelor afl ate în situaţie de risc de ex-cludere socială

Alocarea resurselor în comunitate se poate realiza în urma unei evaluări a nevoilor şi a unei planifi cări adecvate a serviciilor existente şi a ser-viciilor ce trebuie dezvoltate sau trebuie să fi e nou înfi inţate.

Infl uenţarea deciziilor privind alocarea resurselor publice la nivelul autorităţilor locale, instituţiilor sanitare şi ONG-urilor pentru opti-mizarea serviciilor medico-sociale de îngrijire destinate grupurilor afl ate în situaţie de risc de excludere socială se face în urma unui proces de planifi care, care se bazează pe evaluarea nevoilor de servicii a populaţiei. Acest proces de evalu-are a nevoilor este unul din elementele cheie în elaborarea unui plan de servicii de îngrijiri comu-nitare.

Procesul de alocare a resurselor publice la nivel local este esenţial pentru modul în care toţi furnizorii oferă servicii, astfel încât să acopere ne-voile grupurilor marginalizate şi vulnerabile din comunitate.

C. Planifi carea serviciilor se face de o manieră prin care serviciile sociale să fi e integrate cu serviciile de sănătate

Alocarea resurselor axată pe nevoia ben-efi ciarului creează premisele atât iniţierii, extin-derii sau îmbunătăţirii serviciilor sociale precum şi integrării acestora cu celelalte servicii cum sunt de exemplu serviciile de sănătate.

D. Elaborarea planurilor este un proces con-tinuu

Modelul de lucru presupune că, după ter-minarea procesul de colectare a datelor, de dez-batere a modului în care resursele sunt alocate, de planifi carea serviciilor, să se continue în aşa fel încât în fi ecare an să se actualizeze datele care au fost lucrate anterior. În acest fel se poate construi pe experienţa avută anterior în evaluarea nevoilor populaţiei, un nou plan actualizat al serviciilor so-ciale comunitare.

E. Un instrument de planifi care a resurselorÎn actuala perioadă, mai ales când societatea

românească în tranziţie este copleşită de multitu-dinea problemelor sociale, se resimte rezolvarea acestora în contextul unor bugete reduse. De-partamentele judeţene ale Ministerului Muncii, autorităţile locale sunt puse de multe ori în faţa unor situaţii sociale dramatice pe care trebuie să le rezolve de la o zi la alta. Este astfel greu să te încadrezi într-un buget, cu acelaşi personal din ce în ce mai încărcat cu alte şi alte sarcini şi cu probleme din ce în ce mai multe. Este necesar să se ştie care este nevoia de servicii sociale la nive-lul unei comunităţi. Este de asemenea nevoie să ştim care sunt serviciile care sunt oferite şi astfel să avem o imagine a nevoii de servicii neacoperite. Următoarea etapă ar însemna un proces din partea decidenţilor politici de a stabili priorităţi : Care ar trebui să fi e priorităţile ? Care grup ţintă vulnerabil e mai prioritar ? Acestea sunt lucruri destul de difi cil de gestionat, mai ales când nu există o vizualizare a nevoilor unor grupuri vulnerabile. Finanţarea serviciilor având la bază o planifi care bazată pe o analiză a nevoilor populaţiei este astfel un pas spre a cheltui banul public mai efi cient.

43

PLA

NIF

ICA

REA

SER

VIC

IILO

R SO

CIA

LE L

A N

IVEL

UL

COM

UN

ITĂŢ

II

Etape pentru punerea în practică a modelului de planifi care

Etapa 1. CREAREA DE PARTENERIATE

Parteneriate pentru planifi carea serviciilor sociale

Un element crucial în planifi care serviciilor sociale, este dat de realizarea de parteneriate. Aceste parteneriate la nivelul comunităţii trebuie să fi e funcţionale, reale între cel puţin trei catego-rii de actori:

furnizorii de servicii (sociale, socio-medicale, medicale, educaţionale) comunitare;fi nanţatorii acestor servicii :instituţii publice deconcentrate ale ministerelor educaţiei, sănătăţii, muncii în teritoriu şi unităţi descentralizate ale administraţii publice locale cu rol potenţial de pivot şi de integrator al elementelor de mai sus, organizaţii private dornice să îşi asume roluri de responsabilitate socială în comunităţile în care activează ;benefi ciarii serviciilor (pe cât posibil să putem auzi vocea persoanelor marginalizate sau pe cale de a fi excluse social)

Detaliind cele trei categorii putem astfel de-scrie cele trei categorii de parteneri:

A. Furnizorii de serviciiAceştia pot fi grupaţi după tipul serviciului

pe care îl oferă ( sociale, medicale, de îngrijire, de exemplu serviciile medicale oferite de spital, cabinete medicale sau după tipul organizaţiei care oferă serviciile: guvernamentale, neguvernamentale, profi t şi non-profi t.

Furnizori publici (instituţii sanitare, şcoli, cămine spital, etc.) sunt în continuare controlate în plan naţional prin decizii ale ministerelor respective; rolul administraţiei publice locale în defi nirea ofertei de servicii la nivelul comunităţii locale (de exemplu, medicale, sociale sau educaţionale) este în creştere, deşi momentan se rezumă la plata cheltuielilor de întreţinere a anumitor obiective (spitale sau şcoli) asupra căror activitate nu au nici o pârghie decizională. Furnizorii publici de servicii păstrează un cadru mental rigid, de departament, necesitând mai mult efort pentru a fi atraşi în procesul de acordare de servicii continue, integrate unor grupuri specifi ce de benefi ciari de exemplu servicii de club educaţional pentru copii săraci din şcoala X).

-

-

-

-

Organizaţiile private non profi t. Acest tip de furnizori de servicii reprezintă principalul grup de inovatori în domeniul asistenţei sociale din ultimii 15 ani în România. Astfel au fost dezvoltate servicii comunitare de mare anvergură pornind de la servicii de asistenţă medicală de urgenţă (S.M.U.R.D.), servicii pentru persoane infectate H.I.V.-SIDA (A.R.A.S.), servicii pentru persoane cu dizabilităţi (Fundaţia Trebuie, Motivation, A.N.P.H. Arad, etc.) servicii educaţionale (Înapoi la Şcoală), servicii de îngrijiri la domiciliu (Crucea Alb Galbenă, Fundaţia Echilibre, Fundaţia de Îngrijiri Comunitare), servicii de îngrijiri paleative (Hospice Casa Speranţei Braşov), servicii pentru victime ale violenţei domestice (Centrul Mediere Iaşi), servicii pentru delincvenţă minori, servicii pentru asistenţă socială a persoanelor rroma (furnizare de acte de identitate, formare şi locuri de muncă - F.S.C. Bacău), etc. Din păcate în ultimii ani rolul sectorului neguvernamental este din ce în ce mai redus.

Un alt aspect important pentru cei care fac planifi carea este că toate organizaţiile cu o anumită reprezentativitate să fi e implicate, chiar dacă unele sunt de dimensiuni mari (spitale sau direcţii de asistenţă socială ale autorităţilor locale), iar altele sunt mici cum pot fi de exemplu unele O.N.G.

Procesul de planifi care trebuie să ţină cont de viziunea care se conturează privind serviciile ce vor fi oferite persoanelor cele mai vulnerabile din comunitate. Întrebarea la care dorim să răspundem este: Care sunt soluţiile/serviciile cele mai bune vizând nevoile persoanelor cele mai vulnerabile din comunitate ? Aceasta este ideea acestui modul de curs sau ce ne-am propus să facem având că ţintă creşterea calităţii vieţii acestor persoane. Acesta ar trebui să fi e fi rul roşu pe care trebuie să mergem în planifi carea comunitară. Fără aceste alegeri nevoia exprimată de un spital poate fi foarte diferită faţă de cea a unui furnizor de servicii sociale. În această planifi care în cadrul parteneriatului trebuie identifi cate părţile comune de interes. Voi da un exemplu care este poate printre cele mai reprezentative: cazurile sociale din spital au nevoie atât în spital cât şi după externare de o întreagă reţea de servicii sociale, socio-medicale, fi e la domiciliu, fi e în instituţii mai adecvate nevoilor lor. Acesta este un exemplu în care interesul este comun şi rezultatul lor ţinteşte persoanele cele mai

-

44

Man

ual p

entr

u im

plem

enta

rea

polit

icilo

r soc

iale

adr

esat

per

sona

lulu

i de

spec

ialit

ate

vulnerabile din comunitate. Un alt exemplu ar putea fi persoanele în vârstă internate în spitale şi care au nevoie de o întreagă reţea de servicii instituţionale sau la domiciliu după externare. Pentru a realiza acest lucru e nevoie de o bună cooperare/integrare a serviciilor dintre sectorul medical şi cel social şi de îngrijire.

Un alt element în cadrul acestei reţele este dat de furnizorii «mici» de servicii care, deşi au o capacitate mică, dau servicii extrem de specifi ce de care anumite grupuri vulnerabile au nevoie.

B. Finanţatorii serviciilorFinanţatori publici (fonduri de la instituţii

deconcentrate şi descentralizate)Ţinta unui plan de servicii comunitare este

folosirea judicioasă a fondurilor din bugetul pub-lic şi mai precis, bugetele publice. Fragmentarea instituţională actuală şi, implicit, fragmentarea fi nanţărilor publice duce, pe de o parte, la dupli-carea de servicii şi, pe de altă parte, la potenţiali benefi ciari ce rămân în afara «plasei de siguranţă» care să poată să le asigure un minim necesar.

Astfel, prin modalitatea de lucru şi argumen-tele prezentate în vederea întocmirii de planuri de servicii comunitare (care înseamnă un lanţ întreg de activităţi ce vizează evaluarea nevoilor grupelor vulnerabile, evaluarea serviciilor exis-tente, identifi carea costurilor pentru servicii alter-native şi planifi carea unor servicii care să întâmp-ine aceste nevoi) decidenţii politici să poată lua decizii informate şi transparente asupra felului în care sunt repartizate resursele fi nanciare.

Astfel, ţinta fi nală a proiectului este de a contribui la introducerea unei modalităţi noi de lucru prin formarea unor echipe de planifi catori de servicii comunitare la nivelul comunităţii; re-zultatele acestora, în cele din urmă, înseamnă îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor vulnera-bile din comunitate.

Pe de altă parte, nevoia de fi nanţare integrată presupune reorganizare instituţională în acest domeniu. În acest context, exerciţiile de planifi care a serviciilor comunitare în cadrul unor parteneriate largi comunitare nu pot decât informa decidenţii politici asupra direcţiei în care reorganizările instituţionale ar avea cel mai mult sens.

Finanţatori privaţi :Există o tendinţă de creştere a implicării

acestora - nevoia de bună practică recunoscută la nivel mondial şi european prin promovarea de politici responsabile social ale corporaţiilor.

De asemenea, atragerea fi nanţărilor pri-vate se poate realiza prin stimularea statului de a elabora o legislaţie adecvată ce poate facilita acest proces (de exemplu, legea impozitului pe venit global prevede posibilitatea că 2 % din profi tul fi rmelor să fi e scutit de impozit dacă este redirecţionat către programe de responsabilitate socială).

Cu atât mai important în acest context este instrumentul de planifi care a serviciilor comu-nitare care poate arăta atât decidenţilor politici publici cât şi managerilor de corporaţii locul în care aceste bugete pot aduce o diferenţă mai importantă în calitatea vieţii persoanelor vulner-abile.

C. Benefi ciarii serviciilorAcesta este un element relativ nou în planifi -

carea serviciilor sociale comunitare : să întrebi/ să ceri părerea benefi ciarilor despre nevoile pe care le au şi să le asculţi propunerile lor de servicii. Acest proces este îngreunat foarte mult într-o so-cietate că a noastră de lipsa de organizaţii care să poată reprezenta benefi ciarii (chiar şi când aces-tea există, este greu de presupus că au capaci-tate pentru informarea şi consultarea efectivă a membrilor).

De cele mai multe ori este practic difi -cil de adus un benefi ciar la masa la care se fac planifi cările (sunt fi e imobilizaţi la pat, fi e pe stradă, fi e cu defi cienţe, etc.). Pentru unele cate-gorii de persoane vulnerabile cum sunt de exem-plu persoanele în vârstă sau persoanele cu hand-icap există organizaţii care să le susţină drepturile pentru alte categorii acestea nu există.

Părerile benefi ciarilor privind serviciile care le sunt oferite pot fi uneori foarte diferite faţă de ceea ce furnizorii de servicii sau fi nanţatorii aces-tora cred că ar trebui să facă şi la ce costuri.

De multe ori, fi nanţatorii serviciilor şi furni-zorii planifi ca servicii pentru anumite grupe vul-nerabile oferind serviciile pe care ştiu să le facă cel mai bine, cu costuri cât mai reduse. Nu în-totdeauna acestea sunt şi serviciile de care ben-efi ciarii au nevoie. Pe de altă parte, de multe ori benefi ciarii nici nu ştiu ce să ceară, serviciile care le sunt oferite sunt fi e foarte noi şi nu au auzit de ele fi e nu există încă în România.

De exemplu, îngrijirea la domiciliu pentru vârstnici este un serviciu nou de care puţină lume a auzit. Când o persoana în vârstă are ne-voie de îngrijire şi serviciul, dacă există, este puţin mediatizat, aceasta va solicita un serviciu într-o

45

PLA

NIF

ICA

REA

SER

VIC

IILO

R SO

CIA

LE L

A N

IVEL

UL

COM

UN

ITĂŢ

II

instituţie. Mai mult, dacă serviciul exista şi dacă acesta este nou, de puţină vreme, de multe ori acesta poate fi privit cu suspiciune fără a se şti exact care sunt avantajele unui serviciu faţă de altul şi fără a face o alegere corectă. Un benefi ciar judecă serviciul şi îl consideră un serviciu de cali-tate după felul în care el îl înţelege şi îi acoperă nevoile.

Cum facem acest parteneriat în mod prac-tic? Cine sunt partenerii ? Parteneriat şi Grupuri de Lucru / (Comisii?)

Parteneriatul pentru realizarea unei planifi cări a serviciilor sociale cuprinde o paletă foarte largă de instituţii, organizaţii, persoane de la nivelul comunităţii: furnizori de servicii sociale, medicale, de îngrijire, fi nanţatori ai serviciilor, benefi ciari sau reprezentanţi ai benefi ciarilor. Toţi actorii care au o infl uenţă în elaborarea procesului de planifi care trebuie să fi e implicaţi în parteneriat.

De exemplu, la nivelul unui oraş parteneria-tul a reunit reprezentanţi de la nivelul autorităţii locale, consiliul local, Direcţiile de Muncă şi Protecţie Socială, ONG-uri furnizoare de servicii sociale/medicale, reprezentanţi ai benefi ciarilor.

Elaborarea unei planifi cări a serviciilor soci-ale comunitare este un proces care durează luni de zile şi care reclama prezenta constanta a unui grup de persoane.

Grupul local de lucru, care lucrează în cadrul parteneriatului, trebuie să aibă disponibilitatea să se reunească şi să lucreze. Grupul de lucru local este reprezentat de parteneri şi este format din persoane specializate, fi e în furnizarea de servi-cii sociale, fi e responsabili cu organizarea acestor servicii sociale şi care aparţin sectorului guver-namental sau neguvernamental. (Veţi găsi în lit-eratura de specialitate diferite denumiri a acestui grup de persoane care, la nivelul unei comunităţi lucrează pentru planifi carea serviciilor: fi e „grup de lucru”, fi e „comisie”).

Etapa 2

Către ce ne îndreptam? Care este viziunea împărtăşită a partenerilor privind serviciile pe care dorim sa le facem la nivelul unei comunităţi ?

În cadrul unui parteneriat, între primele subiecte de pe agendele întâlnirilor vor fi obiec-tivele parteneriatului şi dezvoltarea unei viziuni comune asupra viitorului persoanelor marginal-

izate afl ate în situaţia de excludere socială. Este o etapă prin care se defi neşte direcţia spre care partenerii doresc să se deplaseze în viitor .

Deşi termenul care defi neşte aceasta etapă „viziune” pare destul de rupt de realitatea noastră, fi ind un termen utilizat foarte frecvent în alte ţări, şi la noi, de fapt, întrebarea este aceeaşi: ce se doreşte să se facă pentru aceste grupe vulner-abile pentru ca viata lor sa fi e mai buna ? Ter-menul este însă foarte sintetic şi îl putem folosi în continuare ca una din etapele de elaborare a unui plan de servicii sociale la nivel comunitar.

2.1. Paşi practici

Scopul acestei etape este de a reuni grupul local de lucru pentru a agrea o viziune comună asupra viitorului grupelor de populaţie deza-vantajate. Acest lucru se face în concordanţă cu posibilităţile şi resursele care sunt necesare pen-tru a pune în practica acea viziune şi reprezintă, în ultimă instanţă, o bună direcţie de dezvoltare a serviciilor sociale comunitare.

Cel mai important lucru este ca la întâlnire să fi e implicate şi alte persoane din comunitatea locală în eforturile pentru susţinerea “viziunii” şi în mod special benefi ciari. Astfel vom nota :

aspectele cele mai importante din experienţele lor prezente sau trecute pe care aceste per-soane le-ar dori susţinute sau îmbunătăţite;ce îmbunătăţiri ar putea fi aduse în viaţă lor, cine ar trebui să se implice.

Opiniile lor se pot obţine prin metode care sunt detaliate în capitolul despre evaluarea nevoilor populaţiei: chestionare, interviuri, fo-cus-grupuri.

Se pot aborda şi studiile de caz detaliate pe eşantioane de populaţie pentru a înţelege mai bine situaţia acestora şi ce determina schimbări în viaţă lor.

O altă sursă în gândirea vizionară este comparativă: fi e în interiorul unei regiuni (cum trăiesc oamenii unde există servicii comunitare bune în comparaţie cu cei din zone unde acestea nu există) fi e în ţări diferite, de exemplu, cele din Europa de Vest şi aplicând aceleaşi întrebări.

În toate procedeele amintite, refl ecţia şi dia-logul sunt importante în defi nirea tematicii care va defi ni viziunea viitoare. Aşa cum s-a menţionat, există metode pentru susţinerea acestei idei, de exemplu metodologia tip „search conference” fi ind una dintre abordări prin care un grup de

o

o

46

Man

ual p

entr

u im

plem

enta

rea

polit

icilo

r soc

iale

adr

esat

per

sona

lulu

i de

spec

ialit

ate

responsabili la nivelul comunităţii (multi-stake-holderi), format din 20 până la 60 de persoane analizează, pas cu pas, situaţia curentă şi cum va evolua aceasta: şi proiectează un viitor mai bun, identifi că acţiuni ce pot schimba pozitiv traiecto-ria către viziune.

Deoarece viziunea tinde să fi e pe un ter-men mai lung, ea necesită elaborarea de sco-puri şi obiective pe termen scurt pentru a deveni operaţională în dezvoltarea şi schimbarea servi-ciilor.

Comun în afi rmaţiile referitoare la viziune este de a enunţa valori, cum ar fi : tratarea ben-efi ciarilor fără discriminare de sex, religie, vârstă, etc. sau acceptarea lor că şi membri valoroşi ai comunităţii din care provin.

Etapa 3

EVALUAREA NEVOILOR POPULAŢIEI

Evaluarea nevoilor populaţiei vulnerabile din comunitate este a treia etapă în cadrul ciclului de planifi care a serviciilor sociale comunitare.

3.1. Evaluarea nevoilor populaţiei Vom începe prin a oferi câteva defi niţii

ale evaluării nevoilor populaţiei. Aşa cum s-a precizat mai sus, aceasta este o arie complexă şi există mai multe moduri de a defi ni “nevoia”, “evaluarea” şi “populaţia”. În cadrul acestui proi-ect noi am defi nit aceşti trei termeni după cum urmează:

Nevoia individuală: o lipsă/ un spaţiu care apare între situaţia actuală a unui individ şi ceea ce este necesar să existe astfel încât per-soana să trăiască în bunăstare aşa cum doreşte (de exemplu: ceea ce se defi neşte în cadrul viziunii locale că fi ind o situaţie ce oferă drep-tul la viaţă deplină tuturor cetăţenilor).Evaluarea nevoilor: Este procesul prin care se măsoară în mod sistematic natura şi cât s-a extins această lipsă/ acest spaţiu şi ceea ce este necesar a se face pentru a dispărea lipsa/ problema individului. Evaluarea nevoilor populaţiei: procesul prin care sunt estimate, proiectate şi stabilite cat-egoriile nevoilor unui grup de populaţie ales.

4.

5.

6.

3.2. Perspective diferiteIn cadrul aceste defi niţii a evaluării ne-

voilor populaţiei, sunt mai multe abordări şi mai multe perspective care contribuie la construirea unei imagini mai complete.

Acestea includ: Abordări care pornesc de la standardele expri-mate în politicile naţionale (de exemplu: veni-tul minim garantat şi modul în care se refl ectă acesta la nivelul populaţiei căreia îi este ad-resat). O versiune mai clară a acestei abordări este de a căuta un acord asupra cerinţelor normative (de exemplu: câte ore de îngrijire la domiciliu trebuie să fi e disponibile pentru 1000 de persoane care au peste 75 de ani) şi să se testeze performantele locale din punctul de vedere al acestor norme, deşi, în acest caz, nevoia a fost transformata intr-o cerinţa de serviciu.Abordările care pornesc de la o perspectivă comparativă, de cele mai multe ori exprimată în termenii de serviciu disponibil. Aceasta înseamnă a compara performanţă/ ce există într-o localitate faţă de alta localitate, luând în considerare şi diferenţele de populaţie (bineînţeles în acest caz sunt necesare uti-lizarea de baze de date comune pentru toate localităţile alese)Abordările care pornesc de la “opinia expertu-lui”, de obicei a profesioniştilor care lucrează cu un grup ţintă în moduri diferite. Abordări care pornesc de la părerile benefi cia-rilor şi/ sau ale comunităţii şi secţionarea trans-versala a acestor abordări . Abordări care pornesc de la evaluarea unui eşantion de persoane sau de la studii detali-ate, în urma cărora se vor elabora concluzii care ar putea să aibă consecinţe asupra întregii populaţii.

De câte ori este posibil, noi recomandăm utilizarea celor mai simple versiuni a acestor abordări atunci când se doreşte înţelegerea nevoilor locale; această muncă trebuie să fi e dezvoltată continuu, în fi ecare an, conform ciclu-lui de planifi care prezentat.

Noi recomandăm în mod special să se facă o legătură între evaluarea nevoilor populaţiei şi munca ce s-a desfăşurat deja în comunitatea locală pentru a construi o viziune dorită, dar să fi e un viitor real pentru grupul ţintă de benefi ciari aleşi din comunitate.

•

•

•

•

•

47

PLA

NIF

ICA

REA

SER

VIC

IILO

R SO

CIA

LE L

A N

IVEL

UL

COM

UN

ITĂŢ

II

De exemplu, există un obiectiv comun în politica socială ce se referă la persoanele cu dizabilităţi şi la persoanele vârstnice ca aceştia să fi e ajutaţi să rămână pe cât de independent posibil în propriile lor case. “Îngrijirea acestor per-soane la nivelul comunitatii „ înseamnă „a oferi asistenţă persoanelor cu nevoi sociale de îngrijire şi de a-i ajuta să rămână la domiciliu cât mai mult posibil, având la bază credinţa că aceasta este ceea ce oamenii îşi doresc cu adevărat” .

Evaluarea nevoii în acest caz ar trebui să fi e îndreptată spre a afl a cât de bine această viziune este realizată în acest moment şi / sau cât de de-parte este această viziune de grupul ţintă ales: de exemplu: de ce este nevoie pentru a atinge/ a construi viziunea? Ce ar trebui să furnizeze servi-ciile pentru a-i ajuta să realizeze aceasta viziune?

3.3. Importanţa evaluării nevoilor populaţiei în planifi carea serviciilor comunitare

Politica actuală naţională şi europeană acordă o mare importanţă privind modul în care sunt utilizate resursele comunitare, serviciile exis-tente, încercând să crească responsabilitatea ser-viciilor publice privind răspunsul la nevoile ben-efi ciarilor. În acest context se doreşte din partea Autorităţilor Locale, a Departamentelor de Ser-vicii Sociale în mod special, să demonstreze că înţeleg tipurile de nevoi ale populaţiei din comu-nitate şi a grupurilor ţintă specifi ce din rândul în-tregii populaţii. Sunt preocupări privind efi cienţa şi egalitatea în acelaşi timp cu utilizarea mai bună a resurselor, cum ar fi : identifi carea unor noi modalităţi de a utiliza investiţiile existente pentru a realiza servicii mai bune (de exemplu: balanţa între serviciile oferite în instituţii şi cele oferite la domiciliu); Îmbunătăţirea echităţii din punct de vedere geografi c astfel încât aceleaşi niveluri ale nevoii să atragă investiţii similare în zone diferite.

Evaluarea nevoilor este, de asemenea, importantă în identifi carea nevoilor la care până acum nu s-a oferit nici un răspuns şi care pot cere o noua abordare şi un nou răspuns.

Aceste cerinţe pot însemna lucruri diferite pentru persoane diferite: - pentru cei care cumpără servicii şi cei care

planifi că serviciile sociale comunitare poate însemna o nouă abordare în modul în care sunt oferite resursele în funcţie de nevoi, alta decât cea de până acum care se făcea pe crite-rii istorice. Termenul de evaluare “condusă de

nevoi” în Anglia, de exemplu, înseamnă că autorităţile arată modul în care iau în consider-are preferinţele şi nevoile clientului, dezvoltar-ea mai multor servicii (asigurarea unei game largi de furnizori inclusiv ONG-uri) astfel încât serviciile disponibile să răspundă unor tipuri diferite de nevoi şi situaţii;

- pentru cei care furnizează serviciile aceasta însemnă să dezvolţi un răspuns fl exibil şi vari-at, să explorezi ce tip de ajutor este disponibil la nivel local, astfel încât să sprijine persoanele să trăiască pe cât de independent posibil în propria lor comunitate;

- pentru clienţi (sau benefi ciari) înseamnă să fi e responsabili în luarea deciziilor privind propria lor persoana în procesul de îngrijire aici fi ind incluse şi cazurile care plătesc pentru a primi servicii de asistenţă. Un rol foarte important şi recunoscut îl are familia (reţeaua informala) care poate oferi îngrijire, şi informaţii utile pri-vind nevoile identifi cate pentru continuarea procesului de îngrijire.

O schimbare importantă în primul rând în identifi carea şi evaluarea gamei şi tipurilor de nevoi locale, este de a identifi ca şi a lua în con-siderare aceste nevoi fără a implica, fără a lua în considerare serviciile existente.

Datorită complexităţii, gamei largi de nevoi şi de situaţii diferite legate de un grup ţintă dintr-o comunitate locală este foarte important ca mun-ca să fi e realizată în colaborare între organizaţiile locale.

3.4. Construirea unui tablou asupra comunităţii locale: metode de evaluare a nevoilor comunităţii

3.4.1. Stabilirea elementelor de bază Ca un prim pas în stabilirea metodelor de

evaluare partenerii locali au nevoie:Să se asigure că toate persoanele implicate sunt familiare cu viziunea locală asupra grupului ţintă ales şi ce înseamnă acest lucru pentru ei, ca şi parteneri locali şi persoane care deţin anumite interese. Viziunea trebuie să-i ajute să stabilească ce tip de informaţii sunt necesare pentru a evalua nevoile locale privind serviciile de îngrijire comunitare. Aceşti “factori cheie” sunt acele aspecte, cerinţe sau temeri care afectează capacitatea individului de a rămâne pe cât de independent posibil în comunitate şi de a trai o viaţă deplină.

-

48

Man

ual p

entr

u im

plem

enta

rea

polit

icilo

r soc

iale

adr

esat

per

sona

lulu

i de

spec

ialit

ate

Să se concentreze pe a aduce informaţiile de bază împreună după ce factorii cheie pentru grupul ţintă au fost agreaţi, să se stabilească de comun acord sursele de informaţie care vor fi utilizate pentru a oferi o imagine completă.Să facă corelaţia între evaluarea nevoilor populaţiei şi obiectivele politicii locale. Informaţiile trebuie adunate într-un mod în care să fi e relevant şi util pentru cei care iau decizii la nivel local. Ce anume se solicită Autorităţilor Locale şi altor instituţii să realizeze? Care sunt sarcinile prioritare care se aşteaptă a fi îndeplinite de către departamentele de servicii sociale şi alte instituţii? Să dezvolte legături efective între departamentele de sănătate şi alte departamente, instituţii, profesionişti, să discute cu toate instituţiile în acelaşi timp privind ceea ce trebuie oferit populaţiei, astfel încât să integreze oferta de servicii.Să găsească modalităţi de a păstra informaţiile în urma evaluării nevoilor individuale şi să realizeze un dosar cu studii de caz care să fi e incluse în procesul de evaluare a nevoilor populaţiei. Aceste informaţii cheie vor putea oferi o idee mai bună despre experienţele locale, speranţele şi perspectivele oamenilor asupra propriilor lor nevoi. Va oferi, de asemenea, mai multe informaţii despre serviciile actuale care exista şi modul în care sunt utilizate.

3.4.2. “Factorii cheie” – caracteristicile importante pentru grupurile ţintă locale

Pentru fi ecare grup ţintă agreat, veţi decide împreună care ar trebui să fi e “factorii cheie” (une-ori numite categorii de nevoi) care vă vor ajuta să determinaţi tipurile de informaţii ce sunt nec-esare şi care sunt sursele pentru a obţine date despre aceste informaţii.

Poate fi difi cil în România pentru că nu mai există o asemenea experienţă dar se va putea analiza ce este fezabil şi ce nu. Elementele co-mune care pot fi incluse sunt: Informaţii demografi ce:

numărul de persoane din grupul ţintă pe vârsta, sex, grup etnic;

Starea de sănătate: speranţa de viaţă; condiţiile comune de viaţă; natura şi gradul dizabilităţii;mobilitatea; daca suferă de o boală acută sau cronică;

-

-

-

-

-----

sănătatea mintală (e.g., depresii, anxietăţi);Situaţia socială:

venit; angajat/ şomer/ fără serviciu; depinde de ajutor din partea statului, benefi ciază de ajutoare sociale; nivelul de educaţie; accesul la resursele locale şi la servicii, la informaţie, la transportul public şi altele; reţelele sociale din comunitatea locala; câte persoane locuiesc singure;

Condiţiile de locuit: locuinţa proprietate personală; calitatea locuinţei; fără domiciliu; numărul persoanelor ce locuiesc împreună;riscurile legate de mediu;

Prezenţa/ absenţa şi nevoile familiilor ce îngrijesc persoane

numărul de familii care nu sunt plătite şi îngrijesc continuu un membru al familiei (de obicei se defi neşte că mai mult de 10 ore de îngrijire pe săptămână);accesul la informaţie, sfaturi şi servicii de sprijin pentru cei care îngrijesc; starea de sănătate şi vârsta celor care îngrijesc.

În mod ideal, aceste informaţii ar trebui adu-nate atât pentru anul în curs cât şi pentru anul care a trecut astfel încât să se stabilească evoluţiile şi modelele existente; ar trebui să includă şi pre-viziuni pe următorii 5–10 ani care să sublinieze posibilele schimbări.

3.4.3. Sursele de informaţieInformaţia ce este necesară pentru a construi

o imagine completă asupra nevoilor locale va in-clude atât date calitative cât şi date cantitative, ce vor fi obţinute dintr-o gamă largă de resurse şi printr-o varietate de metode.

Evaluarea calitativăProfi lul nevoilor grupului ţintă local ar tre-

bui construit pornind de la ce cred şi care sunt experienţele reprezentanţilor locali ai benefi ciar-ilor, organizaţiilor locale şi alte instituţii implicate: autorităţi locale, servicii de sănătate, alte servicii publice, biserica, grupuri comunitare, organizaţii neguvernamentale, birourile de locuinţe, benefi -ciari, persoanele care îngrijesc etc.

Metodele calitative pot include unele sau toate din următoarele:

-

---

--

--

-

-

-

49

PLA

NIF

ICA

REA

SER

VIC

IILO

R SO

CIA

LE L

A N

IVEL

UL

COM

UN

ITĂŢ

II

Interviuri semi-structurate sau întâlniri între persoane care au nevoi identifi cate şi instituţiile locale/ serviciile locale;Cercetarea prin aplicare de chestionare care pot fi trimise prin poştă/ scrise sau realizate direct prin interviuri sau grupuri mici de întâl-nire; Focus – grupuri şi întâlniri de lucru interactive care se concentrează pe aspecte specifi ce sau experienţe ale grupului ţinta local; Evenimente mari în comunitate dezvoltate special pentru a aduna opinii şi pentru a iden-tifi ca arii viitoare de lucru.

De asemenea, informaţii relevante pot fi obţinute prin reevaluarea serviciilor existente, cum ar fi : Cine este inclus şi cine nu? Câte nevoi la care nu s-a răspuns există? Ce reuşesc şi ce nu reuşesc să realizeze aceste servicii?

Scopul principal ar trebui să fi e adunarea de informaţii care sunt “îndeajuns de bune” şi care permit tuturor partenerilor să se concentreze pe grupul ţintă de populaţie, pe ceea ce lipseşte atunci când se vorbeşte de nevoia lor şi pe ceea ce există deja.

Datele cantitative Profi lul nevoilor locale trebuie să fi e întărit

de informaţii factuale/ reale, care pot fi adunate uşor sau sunt deja disponibile.

Metodele cantitative pot include următoarele:

analize demografi ce; analize epidemiologice luate de la departamentul de sănătate publică; informaţii privind locuinţele luate de la autorităţile locale sau de la agenţiile imobiliare; analiza modului în care sunt utilizate în acest moment serviciile şi resursele implicate, incluzând benefi ciile sociale, modul de trimitere; analiza dosarelor de cazuri care să includă analiza nevoilor unui eşantion de persoane şi informaţiilor despre planifi carea îngrijirii.

Aspecte ce trebuie luate în considerare

Datele calitative şi metodele Ce tipuri de informaţii există deja, ori din evaluarea anterioara a grupului ţintă ori din exerciţiile de consultare realizate de diferiţii parteneri?

o

o

o

o

••

•

•

•

•

Care partener din grupul local de lucru poate contribui activ la aceste activităţi şi poate oferi informaţii?Ce tipuri de informaţii nu există în acest moment - sunt unele asupra cărora se pot concentra cei din grupul local de lucru în aceasta întâlnire? Ce activităţi pot fi realizate pentru a obţine aceste informaţii şi care este modul de a construi o imagine completă asupra nevoilor grupului ţintă?Cine este nevoie să se implice în aceste activităţi, cum şi când? Cum rezultatele acestor activităţi pot fi înregistrate sau analizate?

Datele cantitative şi metodele Există un acces uşor la statistici şi cine poate face acest lucru? Cine “deţine” datele şi cine le poate accesa?Cât de detaliate sunt informaţiile disponibile privind grupul ţintă? Ce lipseşte? Pot lipsurile/ defi cienţele existente să fi e completate în cadrul acestei iniţiative? Cât de des sunt datele colectate?

c) Colectarea şi analiza diferitelor seturi de date Cum pot fi aduse împreună sursele de informaţie, atât cantitative, cât şi calitative ?Cine va coordona acest proces? Cum rezultatele analizei vor fi înregistrate şi prezentate?

3.5. Identifi carea nevoilor prioritare

În mod similar, în primele stadii ale ciclului de planifi care este de preferat ca să ne concentrăm asupra identifi cării nevoilor grupelor vulnerabile pentru care nu există nici un răspuns. Aceasta tre-buie să scoată în evidenţă situaţiile în care sunt necesare noi servicii, unde există nepotriviri între utilizarea resurselor actuale şi nevoile existente.

Ele pot apoi deveni puncte de plecare pen-tru a şti cât sprijin este necesar să fi e oferit per-soanelor în nevoie având la baza informaţiile col-ectate.

Aceasta abordare mai complexă cere de obi-cei:

diferenţierea între diferitele nivele de independenţă şi capacitatea de a benefi cia de îngrijire, astfel încât să fi e informat departamentul de servicii; şi

•

•

•

•

•

•

50

Man

ual p

entr

u im

plem

enta

rea

polit

icilo

r soc

iale

adr

esat

per

sona

lulu

i de

spec

ialit

ate

să se ia în considerare factorii locali specifi ci, de exemplu: priorităţile politice, inegalităţile între regiuni; etc.

Astfel, un proces de planifi care strategică fo-calizat pe unul sau mai multe grupuri ţintă de ben-efi ciari trebuie să ia în considerare următoarele:

defi nirea unor nivele relative ale nevoii şi priorităţilor înseamnă să luăm în considerare grupul de benefi ciari ales şi defi nirea clară a ce înseamnă prioritar pentru aceştia, ce poate fi mai puţin prioritar;dezvoltarea unor pachete de îngrijire tipice/ pref-erabile înseamnă să lucrezi cu benefi ciarul şi cu alţii pentru a decide ce poate fi furnizat astfel încât să se răspundă la diferitele tipuri şi nivele ale nevoii, având în vedere şi implicaţiile fi nan-ciare;estimarea a ceea ce trebuie furnizat în funcţie de ce s-a solicitat: se referă la numărul de persoane din fi ecare grup care au nevoi la care trebuie să se răspundă, înmulţit cu serviciile preferate pentru care s-a optat;dezvoltarea şi implementarea de planuri stra-tegice înseamnă să verifi ci ceea ce trebuie furnizat în funcţie de ce s-a solicitat având în vedere factorii ce pot infl uenţa implementarea (de exemplu: bugete) şi stabilirea priorităţilor.

Cum să stabileşti priorităţi Aceasta ne sugerează că un anumit grad

de subiectivitate este inevitabilă la nivel local şi probabil chiar dorită odată ce politicienii locali încurajează acest lucru prin expunerile lor. Dar deciziile în a stabili o anumită prioritate trebuie să ţină cont de cerinţele legislaţiei şi politicii naţionale.

Probabil că aspectul general în a obţine “obi-ectivitate” este acela a unui set de reguli transpar-ente, pentru a face că aprecierile dintre cerinţe şi opţiuni să fi e stabilite separat şi înainte de a fi aplicate. Aceste criterii li se pot da ‘greutate’ şi chiar pot să fi e folosite că un sistem de măsurare care să dea măcar aspectul de apreciere pe plan ofi cial/evaluare/ sistematică, astfel încât politicie-nii să le ia în consideraţie atunci cât iau deciziile.

Identifi carea grupurilor vulnerabile la nivelul comunităţii

Vulnerabilitatea socială reprezintă situaţia în care indivizii sau familiile sunt expuse la riscuri ce conduc la grade inacceptabile de privare. Considerăm vulnerabilitatea inapetenţa indivizilor sau grupurilor de a acţiona sau incapacitatea de

•

o

o

o

o

adaptare a acţiunilor la cerinţele structurale ale sistemului social.

Vulnerabilitatea poate naşte dependenţă. Cererea de sprijin pe care o face benefi ciarul către serviciile sociale este un semn al vulnerabilităţii. O dată accesate aceste servicii, există pericolul ca persoana vulnerabilă să devină dependentă de acestea. Din acest punct de vedere, intervenţia asistentului social se orientează pe două planuri: cel al depăşirii gradului de vulnerabilitate şi cel al prevenirii apariţiei stării de dependenţă.

Cele două strategii sunt diferite şi uneori este imposibil de eliminat această stare de depen-denţă. Alteori, chiar starea iniţială de dependenţă este folosită pentru a obţine un angajament mai puternic din partea benefi ciarului. După această etapă, asistentul social acţionează pentru dimi-nuarea acestei dependenţe.

Vulnerabilitatea socială conduce la fenomene sociale conexe, cum ar fi : marginalizare, excludere şi stigmatizare.

Dacă ne propunem să identifi căm populaţii vulnerabile, trebuie să identifi căm atât acţiunile individuale, cât şi pe cele colective care conduc la manifestarea vulnerabilităţii.

Acţiunile colective sunt rezultante ale agregării acţiunilor individuale, agregare privită ca însumare a acestora sau ca apariţie a unor acţiuni diferite de cele individuale (de exemplu, cele perverse – al căror rezultat colectiv este invers celui urmărit; cele indezirabile – care pot fi pronosticate, dar nu sunt urmărite; şi cele neaşteptate – care sunt imprevizibile). Caracteristici ale vulnerabilităţii:

vulnerabilitatea reprezintă o stare de potenţialitate, de încă nemanifestare a unor factori care pot conduce la marginalizare sau alte fenomene conexe;vulnerabilitatea în sine caracterizează nu doar anumite populaţii, ci fi ecare persoană în parte raportată la unele repere exterioare;stabilirea criteriilor după care se poate aprecia gradul de vulnerabilitate presupune o combinaţie a factorilor individuali cu cei macrosociali.

Tipuri de vulnerabilitate:vulnerabilitate utilitaristă - este situaţia în care individul/grupul nu sesizează propriul interes sau acţiunile pe care le întreprinde nu sunt adaptate acestuia;vulnerabilitate teleologică - este situaţia generată fi e de faptul că mijloacele nu sunt adecvate

•

•

•

•

•

51

PLA

NIF

ICA

REA

SER

VIC

IILO

R SO

CIA

LE L

A N

IVEL

UL

COM

UN

ITĂŢ

II

atingerii scopului propus, fi e de faptul că scopul propus este inadecvat resurselor disponibile;vulnerabilitate axiologică - este situaţia ce caracterizează individul/grupul care nu poate desfăşura o acţiune deoarece principiul normativ nu este adecvat credinţelor proprii sau sistemul de valori personale nu este compatibil cu cel al sistemului societal;vulnerabilitate tradiţională - este cazul în care individul/grupul acţionează în virtutea obişnuinţei sau starea de pasivitate socială se transmite din cauza infl uenţei mediului;vulnerabilitate cognitivă – este situaţia în care se găseşte individul/grupul generată de inexistenţa unei teorii efi ciente sau de faptul că individul nu crede într-o teorie deja verifi cată.

Vulnerabilitatea este sesizabilă prin unele comportamente specifi ce datorate factorilor menţionaţi anterior. Comportamentele caracte-ristice persoanelor vulnerabile sunt rezultatul de-fi nirii situaţiei în care aceştia se găsesc.

Pentru a surprinde în mod real tipul de vul-nerabilitate care afectează un individ, considerăm foarte importantă sesizarea modului cum acesta îşi defi neşte situaţia în funcţie de valoarea socială apreciată, de atitudinile faţă de valorile sociale, de rezultatul aşteptat şi de procesul instrumental de însuşire a acestui rezultat.

În procesul defi nirii situaţiei, un important rol îl deţin atitudinile. Acestea generează modul personal de a gândi pentru a acţiona cu scopul obţinerii unei valori sociale. Să considerăm, de exemplu, că alimentele reprezintă o valoare. O persoană doreşte să obţină această valoare într-un proces instrumental (muncă depusă pentru un salariu). Persoanele defavorizate diminuează rolul acestui proces al muncii, fi e din cauza condiţiilor obiective - difi cultatea de a obţine o slujbă, fi e din cauza condiţiilor subiective - inapetenţa pentru muncă, încercând să ajungă la rezultatul aşteptat urmând alte căi, de obicei dependente de alte procese instrumentale desfăşurate de ceilalţi, de exemplu, cerşitul, cererea de sprijin, furtul etc.

Persoana vulnerabilă prezintă tendinţa de a se izola, de a se automarginaliza prin trasarea unor noi frontiere, a unor noi limite pe care apoi singură nu le poate depăşi.

Altfel spus, persoana vulnerabilă îşi construieşte propriile obstacole pe care le „consolidează” în practica socială prin refuzul de a

•

•

•

adera la valorile, normele, principiile recunoscute ca valide de mediul social.

Exemple de grupuri vulnerabile:persoane de etnie romă;persoane cu dizabilităţi;tineri peste 18 ani care părăsesc sistemul instituţionalizat de protecţie a copilului;familii cu mai mult de 2 copii, inclusiv familiile monoparentale;persoane afl ate anterior în detenţie, persoane afl ate în detenţie, delincvenţi juvenili;persoane dependente de droguri şi de alcool şi foşti dependenţi de droguri;persoane fără adăpost;victime ale violenţei în familie;persoane afectate de boli care le infl uenţează viaţa profesională şi socială (ex. HIV/SIDA, cancer etc.,);persoane afectate de boli ocupaţionale;imigranţi;refugiaţi şi persoane care solicită azil;victime ale trafi cului de persoane;persoane care au părăsit de timpuriu şcoala;persoane care trăiesc din venitul minim garantat etc.

Etapa 4. IDENTIFICAREA ŞI ANALIZAREA SERVI-CIILOR ACTUALE

După etapele de parteneriat, viziune, evalu-area nevoilor urmează cea prin care sunt evalu-ate serviciile curente pentru grupele vulnerabile şi resursele alocate (bani personal angajat, etc.). In acest moment este una din activităţile cel mai difi cil de realizat, în principal datorită modu-lui în care datele sunt păstrate la nivelul fi ecărei instituţii. La nivelul unor comunităţi mici această etapă poate fi una foarte scurtă şi extrem de clară. Nu acelaşi lucru se întâmplă când avem de inven-tariat care sunt serviciile existente pentru diverse grupe vulnerabile la nivelul unui oraş mare şi care sunt resursele care se alocă pentru acestea.

Problemele cu care ne confruntăm şi care trebuie rezolvate în această etapă a elaborării planului de servicii sociale comunitare sunt următoarele:

Identifi carea tuturor grupelor vulnerabile din comunitate (de ex. persoane în vârstă; copiii străzii, )Evaluarea cât mai completă a tuturor furnizorilor de servicii.

•••

•

•

•

•••

••••••

•

•

52

Man

ual p

entr

u im

plem

enta

rea

polit

icilo

r soc

iale

adr

esat

per

sona

lulu

i de

spec

ialit

ate

Construirea unei baze de date care să dea o imagine asupra dimensiunii serviciilor care se oferă şi asupra costurilor acestor servicii

Identifi carea tuturor grupelor vulnerabile din comunitate

Practic, grupele vulnerabile au fost iden-tifi cate la început în cadrul grupului de lucru al parteneriatului. Acum nu se face decât să se treacă încă o dată în revistă acele grupe şi să fi e identifi caţi furnizori de servicii pentru fi ecare grup vulnerabil. De exemplu într-un oraş dorim să ştim care sunt furnizorii de servicii pentru per-soane în vârstă.

Pentru unele grupuri vulnerabile putem să avem mai mulţi furnizori pentru unele grupuri e posibil să nu avem nici un furnizor. De exemplu putem identifi ca un grup vulnerabil de ex. grup de femei, victime ale violenţei domestice şi pen-tru care să nu există nici un serviciu; la fel cum pentru serviciile de îngrijire persoane în vârsta la domiciliu să fi e mai mulţi furnizori.

Evaluarea cât mai completă a tuturor furnizorilor de servicii

Deşi pare un aspect simplu nu este o sarcină uşoară. Ce este de fapt de făcut? Avem de adu-nat date despre furnizori care în esenţă se reduce la a şti:ce tipuri de servicii se oferă, capacitatea acestor servicii, numărul actual de benefi ciari şi cât costă serviciile pentru aceştia. Evident aces-tea sunt lucrurile principale dar problema este mult mai nuanţată şi mai complicată . Care pot fi difi cultăţile în această etapă?

Lipsa exerciţiului în colectarea de date de către furnizori şi din această cauză difi cultati in acest tip de raportare.

Sistemul de raportare diferit de la un furni-zor la altul (fi ecare însă crezând că ne furnizează datele corecte!) De exemplu furnizori care rapor-tau un număr de benefi ciari pe care îi aveau pe tot anul şi pentru care cheltuiau o anumită sumă faţă de alţi furnizori care ne raportau numărul de servicii oferite şi bugetul cheltuit; (astfel că va tre-bui să fi ţi atenţi când ajungeţi la această etapă şi când faceţi evaluarea furnizorilor să o faceţi folosind un sistem/criteriu unic de înregistrare pentru toţi).

Legat de sistemul de raportare difi cultatea a fost de a şti cu exactitate cât costă un serviciu la nivelul unui oraş. Acest fapt s-a datorat modalităţii de alocare a bugetului pe judeţ pentru unele grupe vulnerabile. Pentru a şti cât costă măcar aproximativ am apreciat costul mediu pe caz şi

• l-am multiplicat cu numărul de cazuri raportate la nivel de oraş.

Construirea unei baze de date Modul prin care noi ne organizăm datele cu-

lese trebuie să ne dea o imagine simplă dar clară asupra serviciilor care există şi a costului acestor servicii. Aceste date preliminare pentru elaborar-ea unei planifi cări a serviciilor sociale comunitare sunt analizate de un număr mare de oameni; de la cei care sunt implicaţi în grupul de lucru până la cei care sunt responsabili în comisiile sociale din consiliile locale şi care vor trebui să ia deci-zii legate de bugetele ce vor fi alocate pentru un grup vulnerabil sau altul.

Acest lucru înseamnă că sistemul de colec-tare a datelor trebuie să fi e simplu, să poată fi aplicat uşor, să poată fi învăţat uşor de către alt-cineva. Tendinţa de a face baze de date compli-cate cu foarte multe date poate avea şi un efect contrar celui aşteptat iar cei care vor să citească aceste materiale să nu le înţeleagă. Subliniem că şi aici, că şi la capitolul despre evaluarea ne-voilor populaţiei, avem nevoie de „informaţii” şi nu de „date”.

Baza de date trebuie făcută simplă pentru a se putea construi pe ea şi în viitor; astfel pe datele culese cu un an în urmă se adaugă datele din anul curent şi avem o imagine atât a datelor din anul în curs cât şi a evoluţiei serviciilor ce poate fi comparată cu anul precedent (am folosit ter-menul evoluţie pentru că serviciile pentru un an-umit grup vulnerabil pot să şi scadă nu neapărat să crească - de. ex. copiii străzii).

Etapa 5. IDENTIFICAREA SERVICIILOR NECESARE ŞI A PRIORITĂŢILOR

Făcând o scurtă recapitulare a procesului de planifi care în această etapă avem:

un grup de lucru (în cadrul unui parteneriat cu toţi actorii locali);viziune pentru o viaţă mai bună a grupelor vul-nerabile identifi cate;evaluarea nevoilor acestor grupe şi rezultatul analizei acestui proces;informaţii sufi ciente privind serviciile existente şi a costurilor aferente acestora.

Următoarea etapă este reprezentată de sta-bilirea serviciilor necesare pentru a acoperi ne-voile identifi cate şi dintre acestea stabilirea unor

•

•

•

•

53

PLA

NIF

ICA

REA

SER

VIC

IILO

R SO

CIA

LE L

A N

IVEL

UL

COM

UN

ITĂŢ

II

servicii care sunt prioritare. In practica după ce s-a agreat care grupe vulnerabile sunt prioritare si avem o imagine clara a nevoilor acestora în-cepem sa facem designul unor servicii noi care ar putea acoperi nevoile grupelor considerate prioritare.

Etapa 6. PLANIFICAREA SERVICIILOR (PRIORITARE)

Cum facem acest lucru? Vom lucra în continuare pe fi ecare grup vulnerabil unde avem o imagine clară a nevilor grupului şi a serviciilor existente. Va trebui să planifi căm care sunt servi-ciile pe care va trebui să le înfi inţăm pentru a sat-isface celelalte nevoi, cât de repede şi cât costă.

Zgârcenia bugetelor nu ne permite să putem face servicii pentru toate grupele vulnera-bile şi pentru toate nevoile pe care acestea le au. Defi nirea serviciilor prioritare este un element im-portant al planifi cării în cadrul parteneriatului şi al grupelor de lucru. Prioritati în planifi carea servi-ciilor viitoare se pot face din perspective diferite: al benefi ciarilor, al profesioniştilor, al decidenţilor politici. Luând ca exemplu persoanele în vârstă,

din perspectiva acestora, mărirea pensiilor este o prioritate, profesioniştii din sistemul de asistenţă socială au ca şi prioritate dezvoltarea de servicii de îngrijire în instituţii şi la domiciliu, decidenţii politici au ca prioritate scăderea costurilor în instituţii şi oferirea de servicii alternative. Gru-pul de lucru trebuie să facă astfel balanţa între aceste infl uenţe şi să decidă în comun asupra priorităţilor în alegerea unui serviciu pentru un grup vulnerabil.

Etapa 7. PREZENTAREA PROPUNERILOR / NEGOCIERE

Propunerile prioritare sunt astfel descrise pe larg şi cuprind:

Caracteristicile noilor servicii prioritare;Justifi carea introducerii acestor servicii pentru grupul vulnerabil;Costurile directe şi indirecte necesare introducerii noului serviciu;

Aceste noi servicii sunt prezentate şi susţinute de către grupul local de lucru în faţa decidenţilor politici, ale autorităţilor locale.

••

•

54

Man

ual p

entr

u im

plem

enta

rea

polit

icilo

r soc

iale

adr

esat

per

sona

lulu

i de

spec

ialit

ate

Model 1

CENTRUL MATERNAL „CASA SOARELUI”

1. Date de identifi care a instituţiei care furnizează serviciul

Nume serviciu: Centrul maternal “Casa Soarelui”

Organizaţia: Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dâmboviţa

2. Istoricul instituţieiComplexul de servicii comunitare “Casa

Soarelui” a fost creat ca urmare a obţinerii fi nanţării proiectului “Complex de servicii comunitare destinat protecţiei copilului Db 85-86”. Proiectul mai sus amintit a fost înaintat în cadrul Proiectului de Reformă a sistemului de protecţie a copilului 1999 - 2001. Finanţatorii proiectului au fost: Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, Guvernul României, autorităţi locale şi judeţene, ONG-uri cu activitate în domeniul protecţiei copilului. Costul total al proiectului a fost de 541.000 Euro. Iniţial, Complexul cuprindea două servicii şi anume: un centru maternal şi un serviciu de consiliere a gravidei în perioada preconceptivă. In urma sugestiilor echipei de monitorizare a proiectului, echipei Băncii Mondiale şi a necesităţilor judeţului s-a ajuns la concluzia că în cadrul aceleiaşi clădiri pot şi trebuie înfi inţate încă 4 servicii şi anume: Serviciul de consiliere a femeii în perioada preconceptivă, Serviciul de consiliere a gravidei cu potenţial de abandon, Serviciul de consiliere şi sprijin pentru părinţi şi copii, Serviciul de sprijinire a integrării/ reintegrării în familie.

3. Descrierea generală a serviciuluiÎnfi inţarea Centrului maternal “Casa Soarelui”

a fost determinată de numărul mare de copii abandonaţi în maternităţile din judeţ si secţiile de pediatrie. In anul 1998, an în care proiectul a fost realizat, statisticile arătau ca 3,6 % din copiii născuţi au fost părăsiţi. Majoritatea acestor copii au fost născuţi de mame tinere, unele chiar minore şi necăsătorite. Copiii erau rezultatul unei legături nelegitime, tatăl nu recunoştea copilul, iar bunicii materni nu doreau să ştie de existenţa noului-născut. Chiar dacă mama dorea să-şi

păstreze copilul, de la bun început sau în urma consilierii, la acea dată nu exista un serviciu de protecţie a mamei şi copilului, motiv pentru care trebuia ca aceste mame să fi e orientate către centrele maternale din Bucureşti. Acestea au fost doar câteva din considerentele care au stat la baza creării acestui serviciu.

Contextul localRealizarea acestui serviciu a fost posibilă, nu

în ultimul rând, datorită implicării autorităţilor locale şi judeţene, care au înţeles necesitatea şi importanţa existenţei acestui serviciu. Astfel, Consiliul Judeţean a fost de acord să asigure plata cheltuielilor de personal, administrative şi materiale, iar consiliul local a pus la dispoziţie terenul necesar construcţiei.

In judeţ nu există un alt serviciu de protecţie care să aibă acelaşi grup ţintă.

Obiective:scăderea numărului de copii părăsiţi în secţiile de nou - născuţi cu 75% într-o perioadă de 12 luni;scăderea numărului de copii instituţionalizaţi, cu vârsta de până la 36 de luni cu 50% într-o perioadă de 12 luni;reintegrarea în familia naturală/ lărgită sau crearea propriei familii a 15 femei afl ate în difi cultate, într-o perioadă de 6 luni;reintegrarea profesională a 30% din benefi ciarele Centrului maternal;acordarea de suport unui număr de 30 de femei/gravide afl ate în difi cultate, într-o perioadă de 12 luni.

Grupurile ţintă:

De serviciile oferite în cadrul Centrului maternal pot benefi cia cuplurile mamă-copil şi gravida afl ată în difi cultate. Prin sintagma “în difi cultate” se înţelege:

mama cu copii nou-născuţi cu risc de abandon: pot fi mame singure, mame minore, mame provenind din familii marginalizate, fără venituri etc.;

-

-

-

-

-

-

CAPITOLUL 7

EXEMPLE DE BUNE PRACTICI ÎN SERVICII SOCIALE

55

EXEM

PLE

DE

BU

NE

PRA

CTIC

I ÎN

SER

VIC

II SO

CIA

LE

mame care temporar nu (mai) au locuinţă sau/şi care se afl ă în imposibilitatea asigurării unui trai decent copilului /copiilor;gravide afl ate în ultimul trimestru de sarcină, afl ate în una sau mai multe din situaţiile prezentate anterior.

Benefi ciari direcţi:cuplul mamă - copil în care vârsta copilului nu depăşeşte 3 ani (fac excepţie fraţii); gravida afl ată în ultimul trimestru de sarcină.

Nu pot benefi cia de serviciile oferite de centrul maternal următoarele categorii: mame cu tulburări de personalitate sau comportament; persoanele dependente de alcool sau droguri; persoanele incapabile de a se autogospodări.

Aria de acoperire:judeţul Dâmboviţa: 86 de comune, 5 oraşe şi un municipiu.

Capacitatea maximă a serviciului:Capacitatea maximă a serviciului este de 12 cupluri mamă-copil.

Servicii oferite:Centrul maternal “Casa Soarelui” oferă

următoarele tipuri de servicii:asigurarea unei locuinţe pentru cuplul mamă - copil sau gravidă, în condiţii de maximă securitate pentru copil şi mamă; locuinţa este individuală;asigurarea condiţiilor optime de creştere şi îngrijire pentru copil şi pentru mamă (sunt suportate în totalitate costurile pentru hrană, îmbrăcăminte, jucării, produse igienico-sanitare pentru copil; pe lângă drepturile prevăzute de lege, pentru mamă se asigură şi următoarele: produse igienico-sanitare, medicamente, îmbrăcăminte - în limita donaţiilor şi sponsorizărilor primite;consiliere psihologică, juridică, profesională;educaţie pentru sănătate (prevenire îmbolnăviri, tratament în regim de urgenţă în caz de îmbolnăvire, educaţie sexuală, planifi care familială etc.);educaţie culinară;evaluare psihosocială permanentă;mediere în diferite situaţii (ex. confl ict în familie, cu tatăl copilului, în vederea găsirii unui loc de muncă etc.).

-

-

-

-

-

-

-

--

---

Activităţi derulate:În cadrul Centrului maternal se desfăşoară

următoarele tipuri de activităţi:identifi carea benefi ciarilor;evaluarea psihosocială iniţială, periodică şi fi nală a benefi ciarilor;efectuarea anchetelor sociale la familia naturală şi rude până la gradul IV;şedinţe de consiliere de grup şi individuale: psihologice, juridice;înscrierea copilului la medicul de familie;efectuarea bilanţului medical săptămânal;ore de educaţie pentru sănătate şi prevenire îmbolnăviri;ore de planning familial;ore de puericultură;activităţi culinare (pregătire a hranei zilnice pentru copii şi pentru mame);activităţi educative;activităţi de pregătire în vederea obţinerii unui loc de muncă;activităţi de supervizare a vizitelor;activităţi care pregătesc reintegrarea cuplului în familie: vizite în familie, serbarea zilelor de naştere, etc.;activităţi religioase: botezarea copiilor;activităţi de mediatizare a serviciului: pliante, interviuri, reportaje etc.

Identifi carea benefi ciarilor:Accesul la serviciile oferite de Centrul

maternal se realizează pe două căi: direct: mama/ gravida se adresează centrului;indirect: prin sesizări din partea diferitelor persoane fi zice/ juridice sau diferite compartimente ale DGASPC.

În ambele cazuri trebuie depusă o cerere/sesizare la sediul Centrului maternal. Echipa multidisciplinară va intervieva solicitanta şi va verifi ca dacă sunt îndeplinite condiţiile de admitere. In termen de 7 zile se va face ancheta socială, se vor realiza analizele necesare intrării în centru. Asistentul social care are cele mai puţine cazuri la acel moment va prelua cazul.

Parteneri:În realizarea obiectivelor mai sus menţionate,

Centrul maternal benefi ciază de sprijinul Spitalului Judeţean, Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate, asistenţilor sociali din cadrul Consiliilor locale, medicilor de familie, Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă, persoanelor fi zice şi juridice care prin donaţiile şi

--

-

-

---

---

--

--

--

--

56

Man

ual p

entr

u im

plem

enta

rea

polit

icilo

r soc

iale

adr

esat

per

sona

lulu

i de

spec

ialit

ate

sponsorizările făcute contribuie la îmbunătăţirea activităţii Centrului.

De ce este un exemplu de bună practică?

UtilitateÎn judeţ nu există un alt serviciu de protecţie

care să aibă acelaşi grup ţintă.

Model de parteneriat al autorităţilor localeRealizarea acestui serviciu a fost posibilă

datorită implicării autorităţilor locale şi judeţene, care au înţeles necesitatea şi importanţa existenţei acestui serviciu. Astfel, Consiliul Judeţean a fost de acord să asigure plata cheltuielilor de personal, administrative şi materiale, iar consiliul local a pus la dispoziţie terenul necesar construcţiei.

Rezultate foarte buneÎncă din timpul proiectului, rezultatele au

fost mult peste indicatorii stabiliţi. În anul 2002 centrul a oferit servicii pentru 27 cupluri mamă - copil, în anul 2003 centrul a oferit servicii pentru 39 copii şi 36 mame, în anul 2004 centrul a oferit servicii pentru 53 copii, 46 mame şi 8 gravide, în 2005 centrul a oferit servicii pentru 34 cupluri mamă - copil şi 7 gravide care au născut în perioada de rezidenţă, în anul 2006 centrul a oferit servicii pentru 41 copii, 36 mame şi o gravidă. Pe parcursul anului 2007 au benefi ciat de servicii 44 copii, 33 mame şi 3 gravide.

Serviciu specializat la standarde de calitateServiciul dispunea de proceduri, regulamente

şi metodologii de lucru, multe dintre ele afi şate în locuri vizibile. De asemenea, dosarele de caz cu instrumentele de lucru erau complete şi complexe.

Un serviciu efi cientAvând în vedere serviciile oferite şi partenerii

sau/şi colaboratorii implicaţi, prin centrul maternal se previn anumite situaţii mult mai grave şi costisitoare (copii abandonaţi, mame fără adăpost etc.). De asemenea, centrul maternal oferă servicii care asigură creşterea gradului de independenţă a benefi ciarilor (consiliere psihologică, juridică, profesională; educaţie culinară; mediere în diferite situaţii).

Model 2

CENTRUL DE ZI „PENTRU O ZI MAI BUNĂ” - TULCEA

Data realizării studiului de bună practică: 28 iulie 2008.

Acest studiu de caz a fost făcut în timpul vizitei efectuată în vederea prezentării unui model de bună practică, lucrătorilor sociali din judeţul Tulcea.

Date despre proiectCentrul de zi a fost înfi inţat în urma renovării şi reabilitării unei clădiri aparţinând Consiliului Local Tulcea. Realizarea lucrărilor a fost posibilă cu fonduri obţinute prin sponsorizări oferite de persoane fi zice şi juridice din municipiul Tulcea.Benefi ciarul proiectului este Consiliul Local Tulcea prin Direcţia de Asistenţă şi Protecţie Socială.

Obiectivul general al proiectului:Dezvoltarea capacităţii administraţiei locale a municipiului Tulcea de a furniza servicii sociale în concordanţă cu specifi cul nevoilor de asistenţă socială la nivel local.

Obiective specifi ce:Înfi inţarea unui Centru de Zi pentru un număr de 25 benefi ciari (copii cu vârste între 6 şi 16ani), din municipiul Tulcea, judeţul Tulcea.Furnizarea de servicii de îngrijire, educaţie, recreare – socializare, consiliere, dezvoltare a deprinderilor de viaţă independentă, orientare şcolară şi profesională, pentru un număr de 25 copiii din municipiul Tulcea, în cadrul Centrului de Zi.Furnizarea, de servicii de sprijin, consiliere, educare pentru părinţii sau reprezentanţii legali ai unui număr de 25 copii care frecventează Centrul Rural de Zi din localitatea Tulcea.

.Grupul ţintă de benefi ciari:

Este format din 25 de copii cu vârsta între 6 – 16 ani, din municipiul Tulcea, proveniţi din familiile afl ate în situaţie de criză şi marginalizare datorată nivelului scăzut de trai, de educaţie şi a lipsei de implicare în activităţi remunerate

Benefi ciari indirecţiAproximativ 30 familii ale celor 25 copii, benefi ciari direcţi ai proiectului, care vor fi consiliate în oferirea suportului şi sprijinului adecvat îndatoririlor care le au în calitatea de părinţi.

•

•

•

•

•

•

•

•

57

EXEM

PLE

DE

BU

NE

PRA

CTIC

I ÎN

SER

VIC

II SO

CIA

LE

5 persoane care vor furniza servicii de asistenţă socială în cadrul noului centru, prin locurile de munca nou create, dar si prin formare profesională de specialitate, in funcţie de nevoile benefi ciarilor direcţi si noilor standarde in vigoare.instituţiile administraţiei publice locale, ONG-urile precum şi serviciile guvernamentale descentralizate implicate direct sau indirect în sistemul de asistenţă socială ( Inspectoratul Şcolar Judeţean Tulcea, DGASPC Tulcea, Autoritatea de Sănătate Publică Tulcea, Poliţia Municipiului), prin efi cientizarea relaţiilor si comunicării realizate între acestea.

Comunitatea din municipiul Tulcea, locuitorii municipiului, prin informarea şi prezentarea obiectivelor proiectului precum şi a rezultatelor acestuia.

Rezultate aşteptate la fi nalul proiectului:Dezvoltarea unui model de lucru in comunită-ţile sărace care a pornit de la analiza nevoilor comunitatii si care are ca grup ţinta copii cu vârste intre 5-16 ani. Serviciile oferite in cadrul unui parteneriat multiplu si colaborare si cu alţi factori de decizie din municipiul Tulcea sunt servicii de:

informare pentru copii si familiile acestoraeducaţionale;socializare, activitati recreativeconsiliere psihologica pentru copil si familia acestora;

Fiecare copil va benefi cia de un program edu-caţional adecvat vârstei, nevoilor, potenţialului de dezvoltare a deprinderilor de viaţă indepen-dentă, care vor fi bine planifi cate dinainte de către personalul de specialitate Copiii vor be-nefi cia de servicii de calitate furnizate în cadrul centrului de zi în raport cu nevoile lor în scopul prevenirii abandonului şi instituţionalizării

Activităţile proiectului:Identifi carea, evaluarea şi pregătirea benefi cia-rilor; Dotarea centrului cu mobilier şi echipamente corespunzătoare; Selectarea şi angajarea per-sonalului operaţional Formarea personalului operaţional; Instalarea şi acomodarea celor 35 benefi ciari în centru; Derularea serviciilor specifi ce;Promovarea proiectului;Monitorizarea activităţii; Evaluarea proiectului.

•

•

•

oooo

•

•

•

•

•••

De ce este un exemplu de bună practică?

Elaborarea propunerii de proiect s-a făcut după o analiză atentă a nevoilor comunităţii

În municipiul Tulcea la ultimul recensământ erau aproximativ 20000 de copii şcolari. La sfârşitul anului şcolar 2006-2007, 1700 dintre ei au fost nepromovaţi din diverse cauze : repetenţie, abandon şcolar, neîncheierea situaţiei şcolare.Conform informaţiilor obţinute de la inspectora-tul şcolar şi Centrul psihopedagogic din munici-piul Tulcea, majoritatea elevilor afl aţi în situaţia de nepromovabilitate se confruntă cu probleme ma-jore din punct de vedere socio-material (părinţi fără venituri, familii monoparentale, copii crescuţi de bunici sau alte rude, nesupravegheaţi).Analiza acestei situaţii a dus la câteva direcţii cla-re de acţiune ale viitorului proiect care s-ar putea structura in 4 mari planuri de acţiune (din care primele 3 fac subiectul proiectului nostru):

selecţia unui grup ţinta de copii ce provin din familii sărace si furnizarea unor servicii de educaţie pentru aceştia, consilierea si educaţia părinţilor acestor copii de o maniera indirecta prin copii care vin la şcoala ;implicarea comunitatii de o maniera participativa la rezolvarea problemelor comunitatii in care trăiesc ;combinarea acţiunilor de asistenta sociala si educaţie pentru copii cu acţiuni de angajare in câmpul muncii a părinţilor acestor copii ;

Derularea proiectului prin serviciile furnizate in cadrul centrului de zi va duce la: creşterea şanselor de integrare socio-profesională. Nu in ultimul rând acest proiect va duce la diminuarea fenomenului delincvenţei juvenile .

Un proiect cost efi cient

Proiectul vine în sprijinul continuării reformei în domeniul asistenţei sociale prin efi cientizarea sistemului de servicii sociale dar şi prin consolidarea responsabilităţii instituţionale. Proiectul propus contribuie la implementarea politicii sociale centrată pe reducerea inegalităţilor şi dezechilibrelor deoarece se va derula într-o comunitate care se confruntă cu marginalizarea socială şi sărăcia, cu delincvenţa juvenilă şi abandonul şcolar. Prin înfi inţarea centrului de zi şi furnizarea serviciilor specifi ce vor fi create

1.

1.

2.

3.

4.

2.

58

Man

ual p

entr

u im

plem

enta

rea

polit

icilo

r soc

iale

adr

esat

per

sona

lulu

i de

spec

ialit

ate

mecanisme de combatere a sărăciei (prin educaţia grupului ţintă şi promovarea integrării pe piaţa muncii), îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi creşterea calităţii vieţii copiilor afl aţi în situaţie de risc.

Proiectul se concentrează pe elementele de baza in special educaţie, cultura schimbarea mentalităţilor. In acest fel impactul proiectului este pe termen îndelungat , In plus se adaugă si faptul ca grupul ţinta este reprezentat de generaţia tânăra asupra căreia se produce schimbarea.

Un proiect model pentru alte comunităţi

Proiectul prin modul de abordare poate fi un model replicabil in comunitati cu probleme asemănătoare.

Proiectul este pus in practica de Direcţia de Asistenţă şi Protecţie Socială cu sprijinul voluntarilor unităţilor de învăţământ din oraş: Liceul de Arte „George Georgescu”, Seminarul Teologic, Liceul Pedagogic, etc.

Sustenabilitatea unor servicii de calitate

Impactul proiectului care acţionează la „bază” centrându-se pe educaţie, cultură, schimbarea mentalităţilor va avea efect daca va fi urmat ani de zile de continuarea acestor acţiuni. Important este însă că aceste acţiuni să fi e continuate nu numai cu acelaşi entuziasm şi implicare dar şi ca aceste servicii să fi e de o bună calitate.

Model 3

CENTRUL DE ÎNGRIJIRE DE ZI „SOARELE”

Programul PHARE „Copiii mai întâi 2”Proiectul „Închiderea centrului de plasament

Sfântul Andrei” – Giurgiu” cod RO 0104.01 – GR.370”

Date despre proiect

Benefi ciarul contractului de fi nanţare nerambursabilă:

Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protec-ţia Copilului Giurgiu

3.

4.

•

Scopul proiectului:Închiderea unui centru de plasament de tip clasic situat în municipiul Giurgiu.

Obiective specifi ce:Înfi inţarea a doua unitati de tip familial cu o capacitate de 16locuri, in municipiul Giurgiu, judeţul Giurgiu;Înfi inţarea unui centru îngrijire de zi pentru copii cu vârste cuprinse intre 1-4 ani in municipiul Giurgiu, judeţul Giurgiu;Extinderea reţelei de asistenţi maternali profesionişti;Reintegrarea in familia naturala si extinsa a 10 copii afl aţi in sistemul de protecţie de tip rezidenţial sau cu risc de abandon.

Grupul ţintă : 45 de copii din centrul de plasament Sf. Andrei;20 de copii din familii cu risc de abandon din comunitate;10 copii abandonaţi în spital.

Benefi ciari direcţi : 45 de copii instituţionalizaţi în centrul de plasament

Benefi ciari indirecţi:10 copii abandonaţi în spital;20 de copii din familii cu risc;Familiile naturale şi lărgite ale copiilor benefi ciari ai proiectului;Familiile cu o situaţie socio-economică precară;Asistenţii maternali profesionişti;Personalul centrului de plasament

Perioada de implementare a proiectului: 25 de luni (15.07.2003- 31.08.2005)

Bugetul total al proiectului a fost de aproximativ 260 000 euro, solicitantul nu a contribuit.

Activităţile proiectului în ceea ce priveşte înfi inţarea Centrului de zi „Soarele”:

Identifi carea, evaluarea şi pregătirea benefi cia-rilor; Achiziţionarea imobilului;Achiziţionarea de echipamente şi dotări;Selectarea personalului operaţional Formarea personalului operaţional;Derularea serviciilor specifi ce;Promovarea proiectului;

•

•

•

•

•

•

•

•

ooo

o

oo

•

••••••

59

EXEM

PLE

DE

BU

NE

PRA

CTIC

I ÎN

SER

VIC

II SO

CIA

LE

Monitorizarea activităţii;Evaluarea proiectului .

Rezultate

De la data înfi inţării Centrului de zi şi până în prezent au benefi ciat de serviciile acestuia un număr de 52 de copii şi familiile acestora. Aceste familii provin, în proporţie de 80% din zonele mărginaşe ale municipiului, din comunităţile defavorizate socio-economic, benefi ciare de ajutor social.

De ce este un exemplu de bune practici?

UtilitatePe raza judeţului Giurgiu nu există un

serviciu similar, pentru grupa de vârstă 1-4 ani, prin înfi inţarea acestuia contribuind la prevenirea abandonului şi instituţionalizării copilului.

ParteneriateDeşi nu a susţinut fi nanciar în faza iniţială

acest proiect, Consiliul Judeţean Giurgiu şi DGASPC Giurgiu au asigurat consultanţă de specialitate, au oferit voluntari şi au asigurat sustenabilitatea Centrului care funcţionează şi în prezent după încetarea contractului de fi nanţare pe proiect tip PHARE.

Rezultate foarte buneÎn cadrul centrului, copiii benefi ciază de

îngrijire, educaţie şi dezvoltarea deprinderilor primare de viaţă.

Misiunea serviciului este de a contribui la dezvoltarea armonioasă a copilului, menţinerea acestuia în familie, corectarea eventualelor întârzieri în dezvoltarea psihică şi fi zică, precum şi integrarea în viaţa socială.

Serviciile oferite de Centrul de îngrijire de zi “Soarele” sunt complementare demersurilor şi eforturilor propriei familii, aşa cum decurg din obligaţiile şi responsabilităţile părinteşti, corespunzătoare nevoilor individuale ale copilului în contextul său socio-familial, având rolul de a asigura menţinerea, refacerea şi dezvoltarea capacităţilor copilului şi ale părinţilor săi, pentru depăşirea situaţiilor care ar putea determina separarea acestuia de familia sa.

Prin participarea la activităţile serviciului, precum şi prin serviciile de consiliere de care au benefi ciat, părinţii au putut să înţeleagă mai bine problemele copiilor lor.

••

Familiile au fost sprijinite să-şi cultive punctele tari, astfel ca punctele slabe să fi e eliminate treptat.

Metodologia de organizare şi funcţionare a centrului s-a realizat conform standardelor minime obligatorii privind serviciile de îngrijire de zi pentru copii.

Serviciu specializat cu respectarea standardelor de calitate

Metodologia de organizare şi funcţionare a centrului s-a realizat conform standardelor minime obligatorii privind serviciile de îngrijire de zi pentru copii.

Metodologia de lucru şi procedurile standardizate erau afi şate în holul principal şi în birourile specialiştilor.

Dosarele de caz aveau instrumentele de lucru conform cu standardele .

Model 4

CENTRUL DE CONSILIERE PENTRU COPII ŞI PĂRINŢI ORADEAComplexul de servicii comunitare „Plopii fără Soţ „ OradeaDGASPC Bihor

Data realizării studiului de bună practică: 30 august 2007

Date despre proiect

Benefi ciarul Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bihor

Partenerii proiectului: Fundaţia VZW Oradea, Asociaţia Solid Internaţional, DGASPC Bihor, Administraţia Social Comunitară Oradea, Creşa Oradea

Obiectivul general al proiectului:Dezvoltarea de servicii de prevenire separării copilului de familie şi de protecţie copilului în concordanţă cu specifi cul nevoilor de asistenţă socială locale şi judeţene.

Obiective specifi ce:Înfi inţarea unui Centru de Consiliere şi Sprijin pentru Părinţi şi Copii pentru un număr de

•

•

•

•

•

60

Man

ual p

entr

u im

plem

enta

rea

polit

icilo

r soc

iale

adr

esat

per

sona

lulu

i de

spec

ialit

ate

50 benefi ciari care sunt în situaţie de risc de separare a copilului,Înfi inţarea unui Centru de primire în regim de urgenţă a copilului abuzat exploatat şi neglijat pentru un număr de 12 copii (copii cu vârste între 2 şi 18 ani), din judeţul Bihor.Înfi inţarea unei creşe cu program zilnic pentru un număr de 40 copii din familii afl ate la risc de separare si familii fără difi cultăţi.Realizarea unei reţele integrate în prevenirea separării copilul şi a neglijării în municipiul Oradea;

Grupul ţintă de benefi ciari: Benefi ciari direcţi

12 copii între 2 şi 18 ani din judeţul Bihor care au o măsura de plasament în regim de urgenţă50 de părinţi şi copii din familii care prezintă risc de separare a copilului datorat problemelor părinţilor sau/şi ale copilului40 copii între 1 şi 3 ani11 fundaţii şi instituţii care lucrează în domeniul prevenirii separării copilului de familie

Rezultate aşteptate la fi nalul proiectului:Dezvoltarea unui model de lucru prin colaborarea unor organizaţii private, autorităţi judeţene şi autorităţi locale în prevenirea separării copilului de familie şi oferire de protecţie copiilor afl aţi în difi cultateOferirea unei practici integrate prin oferirea în cadrul aceluiaşi complex de servicii a unor servicii de :

consiliere pentru părinţi şi copiiservicii de educaţie parentalăservicii sociale de zi tip creşăservicii pentru protecţia copilului abuzat şi neglijat

Fiecare copil şi părinte va benefi cia de program de consiliere în vederea depăşirii difi cultăţilor care duc la risc de separareFiecare copil va benefi cia de servicii de asistenţă psihologică, educaţională, medicală, socială în funcţie de difi cultăţi şi nevoile specifi ce.Existenţa unei reţele locale de organizaţii care conlucrează în identifi carea, intervenţia timpurie şi adecvată în cazul familiilor afl ate la risc de abandon şi neglijare

Durata proiectului: nelimitatCostul proiectului: 1. 020. 000 Eu

•

•

•

•

•

••

•

•

----

•

•

•

Activităţile proiectului:Construirea clădirii complexului de serviciiÎnfi inţarea centrelor de consiliere, de primire în regim de urgenţă şi a creşei Dotarea centrului cu mobilier şi echipamente corespunzătoare Selectarea şi angajarea personalului operaţional Formarea personalului operaţional; Derularea serviciilor specifi ce;Promovarea proiectului;Monitorizarea activităţii; Evaluarea proiectului.

Rezultate atinse până la începutul lunii martie 2008:

46 de copii au benefi ciat de îngrijire şi asistenţă de reabilitate psihologică prin serviciile centrului de primire în regim de urgenţă156 de copii şi părinţi din 53 de familii afl ate la risc de separare au benefi ciat de consiliere psihologică şi asistenţă socială pentru difi cultăţile care le puneau la risc, 96 de părinţi au benefi ciat de programe de educaţie parentală11 organizaţii active în domeniul prevenirii separării copilului lucrează în reţea, au urmat cursuri de prevenire şi diseminează informaţii despre prevenire la colaboratorii propriiCreşa va fi funcţională din octombrie

De ce este un exemplu de bună practică?

Elaborarea propunerii de proiect s-a făcut după o analiza atentă a nevoilor comunitatii şi judeţene

Analiza serviciilor oferite şi necesităţilor la nivel judeţean au arătat nevoia înfi inţării unui centru de primire în regim de urgenţă pentru copii care sunt în pericol numărul acestora variind în jurul de 12 copii constant lunar. De asemenea analizele serviciilor acordate au arătat necesitate componentei de consiliere pentru cazurile investigate cât si pentru familiile în situaţia reintegrării. De asemenea analiza nevoilor comunităţii locale au dus la concluzia nevoii înfi inţări unei creşe cererile depăşind numărul de locuri existent în zona locaţiei centrului fi ind necesare 40 locuri de creşă. Acesta este un exemplu a faptului ca nevoile nu pot fi separate la nivel local şi judeţean ci mai degrabă este vorba de responsabilităţi diferite în cadrul aceluiaşi efort de a rezolva problemele sociale grave.

••

•

•

••••

•

•

•

•

61

EXEM

PLE

DE

BU

NE

PRA

CTIC

I ÎN

SER

VIC

II SO

CIA

LE

Un proiect cost efi cient Proiectul vine în sprijinul nevoii de prevenire

a separării copilului de familie. Funcţionarea în reţea permite facilitarea colaborării autorităţilor locale şi judeţene optimizând eforturile de prevenire a separării copilului de familie. În momentul identifi cării unei situaţii de risc de abuz sau de neglijare, oferirea intensiva a serviciilor de consiliere pentru îndepărtarea factorilor de risc şi întărirea celor protectivi şi de rezilienţă reduce costurile care intervin după separarea copilului de familie, care sunt atât emoţionale cât şi fi nanciare.

Organizarea serviciilor şi implementarea lor este făcută printr-un schimb constant de experienţă cu servicii similare din Belgia putându-se astfel asigura o efi cienţă crescută datorită evitării problemelor care apar în oferirea unor servicii noi. Anual Complexul de servicii realizează schimburi de experienţă cu profesionişti care lucrează în domeniul social in instituţii similare din Belgia.

Serviciile şi activităţile oferite sunt asigurate în jurul principiului de practică validată empiric aceasta însemnând că programele desfăşurate au fost dovedite anterior ca programe efi ciente în reducerea problemelor pe care le ţintesc prin studii ce au vizat efectul asupra problemelor similare. De asemenea se asigura infuzia constată de cunoştinţe prin realizarea unui parteneriat constant cu Universitatea Katho secţia socială de ortopedagogie prin oferirea unei baze de practică studenţilor din ani terminali precum şi prin realizarea unor programe comune.

Un proiect model pentru alte comunităţiProiectul prin modul de abordare poate fi

un model replicabil în comunităţi cu probleme asemănătoare.

Prin acest proiect se exemplifi că modalitatea în care autorităţile de la nivel judeţean, local, organizaţiile private din domeniul social precum şi fi nanţatorii privaţi (Asociaţia Solid Internaţional) pot conlucra efi cient în rezolvarea problemelor sociale şi să asigure servicii efi ciente în mod constant. În funcţie de nevoile judeţene şi locale.

Sustenabilitatea unor servicii de calitateImpactul proiectului şi unul dintre puncte tari

este oferirea unor servicii care se menţin şi care sunt adaptabile schimbărilor nevoilor comunităţii. Datorită implicării de durată a fi nanţatorilor, promotorilor proiectului şi autorităţilor judeţene şi locale se asigură o bază pentru menţinerea

serviciilor oferite. De asemenea prin crearea unor reţele puternice formate din actorii principali în domeniul prevenirii separării copilului de familie şi protecţiei copilului se realizează baza adaptabilităţi şi efi cienţei în rezolvarea problemelor sociale atât la nivel local cât şi la nivel judeţean.

ConcluziiAcest studiu de caz relevă un model de

integrare a eforturilor de rezolvare a problemelor sociale de la nivel local şi judeţean prin colaborarea de durată cu parteneri şi organizaţii private. Acesta reprezintă un exemplu prin care se poate menţine un nivel calitativ ridicat al serviciilor sociale oferite printr-un schimb constant de experienţă cu organizaţii similare din alte ţări precum şi cu universităţi din străinătate care promovează calitatea serviciilor oferite copiilor şi persoanelor afl ate în difi cultate. În plus serviciile sunt organizate în jurul principiului de cost de oportunitate şi practica validată empiric prin promovarea unor servicii testate şi monitorizate în privinţa efi cienţei lor evitându-se astfel cheltuirea unor bani pe servicii care au o efi cienţă redusă şi a cărui efect nu durează. Un alt principiu accentuat este oferirea integrativă de servicii şi realizarea unor reţele puternice centrate în jurul rezolvării unor probleme comune ceea ce oferă rapiditate în intervenţie şi economisirea resurselor comune dar în primul rând oferirea unor servicii prompte şi de calitate persoanelor afl ate în difi cultate.

Model 5

„Reţeaua centrelor de tip familial pentru copi-lul cu handicap din zona Hunedoara - Deva”

Proiectul Phare/1999 – RO 9905.02 – HD 092B.

Date despre proiect

Benefi ciarul contractului de fi nanţare nerambursabilă:

Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Hunedoara

Partenerii proiectului: Asociaţia pentru Promovarea Învăţământului Special, a Terapiei Sociale şi a Agriculturii Biodinamice în România – Centrul Simeria

•

62

Man

ual p

entr

u im

plem

enta

rea

polit

icilo

r soc

iale

adr

esat

per

sona

lulu

i de

spec

ialit

ate

Obiectivul general al proiectului:Îmbunătăţirea calităţii vieţii copiilor cu nevoi speciale afl aţi în instituţii rezidenţiale prin crearea de servicii alternative de ocrotire în zona Hunedoara - Deva

Obiective specifi ce:Închiderea Centrului de plasament PăclişaAmenajarea a două centre de tip familial în zona Hunedoara – Deva în termen de 9 luni de la aprobarea fi nanţăriiCrearea cadrului instituţional necesar funcţionării adecvate a două centre de tip familial în zona Hunedoara – Deva până la încheierea fazei de implementare Asigurarea unor condiţii optime de viaţă pentru un număr de 24 de copii cu handicap sever afl aţi în Centrul de plasament PăclişaGrupul ţintă de benefi ciari: 24 de copii cu handicap din Centrul de plasament Păclişa cu domiciliul în zona Hunedoara – Deva care prezintă următoarele caracteristici: au handicap sever şi necesită intervenţie de specialitate ce nu poate fi asigurată în familie, necesită instituţionalizare datorită situaţiei familiale deosebite (lipsa familiei, familie dezorganizată, familie afl ată în situaţie de criză)

Rezultate aşteptate la fi nalul proiectului:Amenajarea centrelor în timpul programat şi la standarde calitative corespunzătoare;Încadrarea corespunzătoare a serviciului în sistemul de ocrotire a copilului şi elaborarea unei metodologii de lucru care să permită o intervenţie optimă la nivelul copiilor;Încadrarea centrului cu o echipă de buni specialişti şi intrarea în regim normal de funcţionare în scurt timp de la transferul copiilor;Reducerea numărului de copii ocrotiţi în instituţiile de tip vechi;Reducerea practicilor inacceptabile din cadrul instituţionalizării;Promovarea unui model familial de îngrijire;Ocrotirea copilului se realizează până la recuperarea parţială sau totală şi reintegrarea copilului în familie

Durata proiectului: 21 luni

Costul total al proiectului: 342.119 euro ( 293.216 euro– fi nanţare nerambursabilă )

•

••

•

•

•

•

•

•

•

•

••

Activităţile proiectului:Elaborarea şi autorizarea lucrărilor de construcţie;Construcţia a două case familiale;Dotarea cu mobilier şi echipamente;Selecţia personalului;Formarea Personalului;Elaborarea metodologiei şi a instrumentelor de lucru;Evaluarea iniţială multidisciplinară şi elaborarea planului de intervenţie;Găzduirea şi îngrijirea copiilor transferaţi;Activităţi de terapie şi recuperare, precum şi de educaţie.

De ce este un exemplu de bună practică?

De la proiect model la cum ar trebui să fi e pe viitor viaţa copiilor cu handicap

În judeţul Hunedoara există o serie de servicii alternative pentru copiii în difi cultate care concurează toate la îmbunătăţirea calităţii vieţii acestor copii. Casele de tip familial pentru copiii cu handicap sunt parte integrantă din acest sistem şi au o colaborare permanentă cu centrele de zi pentru copiii cu handicap care vor prelua copii după recuperarea parţială sau totală, cu centrele de plasament în regim de urgenţă care preiau în prima fază copiii cu handicap care se afl ă în difi cultate şi care apoi vor merge la casele familiale şi cu centrele de consiliere care lucrează cu familia copilului.

Acest proiect a fost primul în judeţul Hunedoara în urma căruia a fost închis un centru de plasament cu capacitate mare de tip vechi şi au fost înfi inţate servicii alternative la standarde de calitate pentru copiii cu handicap.

Un nou statut şi o nouă percepţie pentru copiii cu handicap

Copiii cu handicap şi în special cei cu handicap sever necesită o îngrijire specială faţă de ceilalţi copii în difi cultate pentru a avea şanse egale de participare activă la viaţa socială. Prin înfi inţarea caselor de tip familial în zona Hunedoara – Deva s-au creat condiţii decente de viaţă asigurând protecţie copiilor în baza planului individual de intervenţie în vederea satisfacerii nevoilor speciale şi respectarea drepturilor acestora.

În casele de tip familial sunt respectate principii precum: promovarea unui model familial de îngrijire a copilului, asigurarea unei îngrijiri, recuperări şi resocializări individualizate

•

•••••

•

••

63

EXEM

PLE

DE

BU

NE

PRA

CTIC

I ÎN

SER

VIC

II SO

CIA

LE

şi personalizate copilului, asigurarea protecţiei copilului pe o durată determinată de timp, până la recuperarea parţială sau totală şi reintegrarea în mediul familial, protecţia copilului în casa familială trebuie realizată într-un mediu cât mai puţin restrictiv.

Paralel cu acest proiect s-au desfăşurat alte două proiecte care au contribuit la închiderea Centrului de plasament Păclişa: „Reţeaua centrelor de tip familial pentru copilul cu handicap din zona Valea Jiului” şi “Reţeaua Centrelor de îngrijire şi recuperare de zi pentru copilul cu handicap din judeţul Hunedoara”. Prin implementarea celor 3 proiecte au rezultate 2 Complexe de servicii pentru copilul cu handicap în Valea Jiului şi Hunedoara.

Prin înfi inţarea celor două centre de zi în Valea Jiului şi Hunedoara s-au creat condiţii ne-cesare scoaterii din mediul instituţional pentru reintegrarea familială şi socială a copiilor cu han-dicap în comunitatea din care provin, precum şi condiţii corespunzătoare pentru intervenţia de specialitate ce nu poate fi asigurată în familie.

Centrele de zi oferă copiilor cu handicap po-sibilitatea de a trăi în familie, în comunitatea în care s-au născut şi de a benefi cia de servicii de îngrijire a sănătăţii, terapii adecvate în vederea recuperării handicapului, educaţie şi activităţi re-creative de care nu pot benefi cia în familie.

Echipele pluridisciplinare ale celor două complexe, formate din specialişti precum kineto-terapeut, psiholog, psihopedagog, asistent soci-al, asistent medical, medic, educatori specializaţi, contribuie la oferirea unor servicii de calitate co-piilor cu handicap ( atât celor din casele familiale, cât şi celor care provin din familie ) adaptate ne-voilor speciale ale acestora.

64

Man

ual p

entr

u im

plem

enta

rea

polit

icilo

r soc

iale

adr

esat

per

sona

lulu

i de

spec

ialit

ate

8.1 Prezentare generală FSE

Finanţările nerambursabile se acordă exclusiv pentru proiecte care realizează acele activităţi menite să contribuie la realizarea obiectivelor şi priorităţilor stabilite prin documente programatice la nivel naţional şi european.

Pentru a pregăti o cerere de fi nanţare eligibilă şi pentru a afl a dacă un proiect este potrivit pentru a fi fi nanţat, respectiv dacă este relevant privind obiectivele politicilor implementate prin intermediul FSE, este necesară înţelegerea obiectivelor şi structurii acestui fond şi a documentelor de programare şi instrumentelor de implementare corespunzătoare.

Fondul Social European este unul din instrumentele de fi nanţare ale Programului de Coeziune al Uniunii Europene care sprijină investiţiile în capitalul uman, dezvoltarea şi formarea profesională a resurselor umane, în vederea atingerii obiectivelor Lisabona în materie de creştere economică şi ocupare, în cadrul Strategiei Europene de Ocupare.

FSE are ca misiune realizarea obiectivelor de ocupare, creşterea calităţii şi productivităţii muncii, promovarea incluziunii sociale (accesul persoanelor defavorizate pe piaţa muncii), reducerea disparităţilor naţionale, regionale şi locale în materie de ocupare, iar ca domenii de intervenţie şi priorităţi:

Îmbunătăţirea capacităţii de adaptare a lucrătorilor şi a întreprinderilor;Îmbunătăţirea accesului şi creşterea participării pe piaţa muncii;Promovarea incluziunii sociale, lupta împotriva discriminării, favorizarea accesului pe piaţa muncii pentru persoanele defavorizate;Promovarea parteneriatelor pentru reforma în domeniul ocupării şi incluziunii sociale

In ţările mai puţin prospere, în cadrul obiectivului « Convergenţă » FSE se concentrează pe:

acţiuni destinate creşterii şi îmbunătăţirii investiţiilor în capitalul uman (reforme în sistemele de educaţie şi formare profesională, creşterea participării la educaţia şi formarea pe toată durata vieţii, dezvoltarea potenţialului uman în domeniul cercetării şi inovaţiei);

•

•

•

•

•

acţiuni destinate întăririi capacităţii administrative, efi cienţei administraţiilor publice la nivel naţional, regional şi local.

Pentru realizarea obiectivelor stabilite, responsabilităţile în cadrul FSE sunt partajate între Comisia Europeană şi guvernele statelor membre, după cum urmează:

CE negociază şi aprobă programele operaţionale (PO) propuse de statele membre şi alocă credite;statele membre şi regiunile administrează PO, asigură implementarea şi selecţionarea proiectelor;CE efectuează plăţi pentru cheltuielile certifi cate şi verifi că sistemele de control

Pentru implementarea la nivel naţional, fi ecare stat membru desemnează, pentru fi ecare program operaţional:

Autoritatea de management/organisme intermediare (după caz);Autoritatea de certifi care;Autoritatea de audit;

8.1.1 Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013 şi Cadrul Strategic Naţional de Referinţă 2007-2013.

Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013 (PND) reprezintă documentul de planifi care strategică şi programare fi nanciară multianuală, aprobat de Guvernul României şi elaborat intr-un larg cadru partenerial, care promovează Politica de Coeziune a Uniunii Europene. Planul Naţional de Dezvoltare (PND) este instrumentul fundamental prin care România va încerca să recupereze cât mai rapid disparităţile de dezvoltare socio-economică faţă de Uniunea Europeană. PND este un concept specifi c politicii europene de coeziune economică şi socială (Cohesion Policy) şi reprezintă documentul de planifi care strategică şi programare fi nanciară multianuală, elaborat într-un larg parteneriat, care va orienta şi stimula dezvoltarea socio-economică a României în conformitate cu Politica de Coeziune a Uniunii Europene.

Se impune sublinierea clară a caracterului specifi c al PND 2007-2013. Acesta nu substituie o

•

•

•

•

•

••

CAPITOLUL 8

CADRUL STRATEGIC DE DEZVOLTARE PROIECTE - ETAPE ÎN ACCESAREA FONDURILOR

65

CAD

RUL

STRA

TEG

IC D

E D

EZV

OLT

ARE

PRO

IECT

E - E

TAPE

ÎN A

CCES

ARE

A F

ON

DU

RILO

R

Strategie Naţională de Dezvoltare Economică, ci reprezintă o componentă esenţială a acesteia. În accepţiunea politicii de coeziune, PND reprezintă un instrument de prioritizare a investiţiilor publice pentru dezvoltare. Raţiunea elaborării PND este aceea de a stabili direcţiile de alocare a fondurilor publice pentru investiţii cu impact semnifi cativ asupra dezvoltării economice şi sociale, din surse interne (buget de stat, bugete locale, etc.) sau externe (fondurile structurale şi de coeziune, fonduri UE pentru dezvoltare rurală şi pescuit, credite externe, etc.), în scopul diminuării decalajelor de dezvoltare faţă de Uniunea Europeană şi a disparităţilor interne (ex. urban-rural, regiunea X faţă de media naţională etc.).

Strategia PND se axează atât pe Orientările Strategice Comunitare privind Coeziunea, cât şi pe priorităţile Agendei Lisabona şi obiectivele de la Goteborg, respectiv:

creşterea competitivităţii economice şi dezvoltarea economiei bazate pe cunoaştere;dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de transport;protejarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului;dezvoltarea resurselor umane;promovarea ocupării şi incluziunii sociale şi întărirea capacităţii administrative;dezvoltarea economiei rurale şi creşterea productivităţii în sectorul agricol;diminuarea disparităţilor de dezvoltare între regiunile ţării.

•

•

•••

•

•

8.1.2 Cadrul Strategic Naţional de Referinţă 2007- 2013 (CSNR) este documentul care face legătura dintre priorităţile naţionale de dezvoltare stabilite prin Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013 şi priorităţile la nivel european – Orientările Strategice Naţionale privind Coeziunea 2007-2013 şi strategia Lisabona revizuită. Este deci documentul strategic naţional prin care se stabilesc priorităţile de intervenţie ale Instrumentelor Structurale ( Fondul European de Dezvoltare regională FEDER, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune).

Obiectivul general al CSNR îl constituie utilizarea Instrumentelor Structurale în scopul reducerii disparităţilor de dezvoltare economică dintre România şi statele membre ale Uniunii Europene.Pentru atingerea acestui obiectiv au fost identifi cate patru priorităţi tematice şi una teritorială:

dezvoltarea infrastructurii de bază la standarde europene,creşterea competitivităţii pe termen lung a economiei româneşti,dezvoltarea şi folosirea mai efi cientă a capitalului uman din România,consolidarea unei capacităţi administrative efi ciente,promovarea dezvoltării teritoriale echilibrate.

CSNR nu este un instrument de management, acest rol revenind Planurilor Operaţionale Sectoriale şi Documentelor Cadru de Implementare.

•

•

•

•

•

8.2 Oportunităţi de fi nanţare în domeniul serviciilor socialeMMFES

AM POSDRU

www.fseromania.ro

MIRA

AM PODCA

http://modernizare.mira.gov.ro

www.mira.gov.ro

MDLPL

AM POR

www.inforegio.ro

Obiectivul general : Dezvoltarea capitalului uman şi creşterea competitivităţii acestuia pe piaţa muncii

Obiectivul general: al Programului Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative este de a contribui la crearea unei administraţii publice mai efi ciente şi mai efi cace

Obiectivul general - sprijinirea unei dezvoltări economice, sociale, echilibrate teritorial şi durabile a Regiunilor României, corespunzător nevoilor lor şi resurselor specifi ce

66

Man

ual p

entr

u im

plem

enta

rea

polit

icilo

r soc

iale

adr

esat

per

sona

lulu

i de

spec

ialit

ate

8.2.1 Programul Naţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007- 2013 (POS DRU) şi Documentul Cadru de Implementare a POS DRU (DCI POS DRU). Axe prioritare şi domenii majore de intervenţie.Programul Operaţional este un document care stabileşte o strategie de dezvoltare pe baza unui set coerent de priorităţi pentru a fi implementat prin fi nanţare dintr-un fond (FSE, FEDR, FC). El este elaborat de un Stat Membru şi adoptat de CE.Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 (POS DRU), adoptat prin Decizia Comisiei Europene C (2007) 5811/22.11.2007, a fost elaborat în conformitate cu Agenda Lisabona revizuită, Orientările Strategice Comunitare privind Coeziunea 2007-2013, Strategia Europeană de Ocupare, Liniile Directoare Integrate pentru Creştere şi ocupare 2005- 2008. Obiectivul general al POS DRU îl constituie dezvoltarea capitalului uman şi creşterea competitivităţii acestuia, prin conectarea educaţiei şi a învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii şi asigurarea de oportunităţi sporite pentru viitoarea participare a 850.000 de persoane pe o piaţă a forţei de muncă moderne fl exibile şi incluzive.Pentru realizarea obiectivului general au fost stabilite următoarele obiective specifi ce:

Promovarea calităţii sistemului de educaţie şi formare profesională iniţială şi continuă, inclusiv învăţământul superior şi cercetarea;

-

Promovarea culturii antreprenoriale şi îmbunătăţirea calităţii şi productivităţii la locul de muncă;Facilitarea inserţiei tinerilor şi a şomerilor de lungă durată pe piaţa muncii;Dezvoltarea unei pieţe a muncii moderne, fl exibile şi incluzive;

Promovarea (re)inserţiei pe piaţa muncii a persoanelor inactive, inclusiv în zonele rurale;Îmbunătăţirea serviciilor publice de ocupare;Facilitarea accesului persoanelor aparţinând grupurilor vulnerabile la educaţie şi pe piaţa forţei de muncă.

În cadrul acestor obiective specifi ce au fost avute în vedere următoarele priorităţi pentru dezvoltarea resurselor umane, conform alocărilor fi nanciare:

Promovarea învăţării pe parcursul întregii vieţi şi adaptabilitatea forţei de muncă şi a întreprinderilor (AP 2 şi 3): 40%;Promovarea măsurilor active de ocupare pentru populaţia inactivă, în special pentru persoanele ocupate în agricultura de subzistenţă, şomeri tineri şi şomeri de lungă durată, ca şi inserţia pe piaţa forţei de muncă şi incluziunea socială a grupurilor vulnerabile (AP 4,5 şi 6): 33%;Modernizarea sistemelor de formare profesională şi educaţie iniţială şi continuă, inclusiv susţinerea educaţiei şi cercetării (AP 1): 22%.

-

-

-

-

--

-

-

-

1. Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere

2. Corelarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii

3. Creşterea adaptabilităţii lucrătorilor şi a întreprinderilor

4. Modernizarea Serviciului Public de Ocupare

5. Promovarea măsurilor active de ocupare

6. Promovarea incluziunii sociale

7. Asistenţă tehnică

1. Îmbunătăţiri de structură şi proces le managementului ciclului de politici publice

2. Îmbunătăţirea calităţii şi efi cienţei furnizării serviciilor publice, cu accentul pus pe procesul de descentralizare

3. Asistenţă tehnică

1. Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor - poli urbani de creştere

2. Îmbunătăţirea infrastructurii de transport regionale şi locale

3. Îmbunătăţirea infrastructurii sociale

4. Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional şi local

5. Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului

6. Asistenţă Tehnică

67

CAD

RUL

STRA

TEG

IC D

E D

EZV

OLT

ARE

PRO

IECT

E - E

TAPE

ÎN A

CCES

ARE

A F

ON

DU

RILO

R

Axa prioritară 1 Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere, cu 5 DMI

Axa prioritară 2 Conectarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii, cu 3 DMI,

Axa prioritară 3 Creşterea adaptabilităţii muncitorilor şi întreprinderilor, cu 3 DMI,

Axa prioritară 4 Modernizarea serviciului public de ocupare, cu 2 DMI,

Axa prioritară 5 Promovarea măsurilor active de ocupare, cu 2 DMI,

Axa prioritară 6 Promovarea incluziunii sociale, cu 4 DMI,

Axa prioritară 7 Asistenţa tehnică, cu 2 DMI

Operaţiunile necesare realizării acestor priorităţi au fost structurate în cadrul a 7 axe prioritare (AP), cu obiective specifi ce măsurabile comune, fi ecare axă acoperind mai multe domenii majore de intervenţie (DMI):

Modul în care Autoritatea de Management implementează strategiile identifi cate în domeniul dezvoltării resurselor umane, este ilustrat în Documentul Cadru de Implementare a POS DRU (DCI POS DRU), care completează

Programul Operaţional. Acesta este principalul instrument de implementare şi cuprinde informaţii detaliate, categoriile de cheltuieli eligibile, categoriile de benefi ciari şi grupurile ţintă, precum şi alte informaţii relevante pentru fi ecare domeniu major de intervenţie. Toate documentele programatice relevante pentru perioada de programare 2007- 2013, menţionate în această secţiune, sunt accesibile pe site-ul AMPOSDRU din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse la adresa http://www.fseromania.ro.

8.2.2 Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative (PODCA)Strategia Lisabona revizuită afi rmă necesitatea unei mai bune legislaţii, precum şi a unei mai bune elaborări şi furnizări de politici publice în scopul asigurării condiţiilor pentru creşterea economică şi crearea de locuri de muncă. Dezvoltarea capacităţii administrative poate avea o contribuţie directă la atingerea acestor obiective În perioada de pre-aderare, administraţia românească, sprijinită prin Phare, a întreprins mai multe acţiuni între 2001-2006 prin planul de Reformă a Administraţiei Publice (RAP). Aceste acţiuni s-au concentrat pe crearea legislaţiei necesare şi a cadrului instituţional de îmbunătăţire şi întărire a administraţiei publice în contextul descentralizării şi deconcentrării.Analizele tehnice întreprinse de către experţii români şi de către consultanţii străini au confi rmat necesitatea de a continua aceste eforturi în vederea atingerii obiectivelor pe termen lung, cum ar fi îmbunătăţirea furnizării de

servicii publice, sprijinirea creşterii economice, îmbunătăţirea în mod real a condiţiilor sociale şi a bunei guvernări. Următoarea etapă a procesului de reformă cuprinde respectarea noului cadru legal şi instituţional, implementarea metodologilor şi procedurilor care au fost pregătite prin actualul proces al RAP şi investiţii semnifi cative în instruirea personalului cu atribuţii în noile metode administrative. În acest context, axele prioritare ale PO DCA vizează:

Să soluţioneze probleme orizontale de mana-gement la toate nivelurile administraţiei publi-ce (central şi local), punându-se accentul pe elementele cheie care întăresc credibilitatea administraţiei, în special, procesul de luare a deciziilor, o mai bună reglementare legislativă, responsabilizarea administraţiei publice şi efi -cacitatea organizaţională;Să se orienteze în mod special către îmbunătă-ţirea procesului de descentralizare a furnizării de servicii în anumite sectoare prioritare (Să-nătate, Educaţie, Asistenţă Socială), îmbunătă-ţirea calităţii şi efi cienţei furnizării de servicii.Îmbunătăţirea receptivităţii şi credibilităţii, atri-bute care conduc la sporirea condiţiilor socio-economice, trebuie să se refl ecte într-un nivel crescut de încredere în administraţia publică.Aceşti factori, fi ind în linie cu obiectivele gene-rale ale FSE şi cu Orientările Strategice Comu-nitare privind Coeziunea 2007-2013, reprezintă nivelul cel mai avansat al strategiei prezentate în PO DCA.

-

-

-

68

Man

ual p

entr

u im

plem

enta

rea

polit

icilo

r soc

iale

adr

esat

per

sona

lulu

i de

spec

ialit

ate

Axele prioritare ale programului:

Pot fi benefi ciari şi/sau parteneri în cadrul programului PODCA următoarele instituţii:

Autorităţile publice centrale – SGG, Unitatea de Politici Publice, instituţiile publice din sectoarele prioritare, ministere, agenţii în subordinea guvernului şi a ministerelor Autorităţile publice locale (consilii judeţene, consilii municipale, orăşeneşti şi comunale)Structurile asociative ale autorităţilor locale;ONG-urile;Mediul academic - Universităţi

Toate documentele programatice relevante pentru perioada de programare 2007- 2013, menţionate în această secţiune, sunt accesibile pe site-ul MIRA la adresa http://modernizare.mira.gov.ro si www.mira.gov.ro

8.2.3 Programul Operaţional Regional

Programul Operaţional Regional 2007-2013 este un program care implementeazã elemente importante ale Strategiei Naţionale de Dezvoltare Regionalã a PND, contribuind, alãturi de celelalte Programe Sectoriale, la realizarea obiectivului general al Strategiei Naţional - Regionale, anume diminuarea disparitãtilor între Regiunile României.

Programul regional va fi fi nanţat în perioada 2007- 2013 din Bugetul de Stat şi cofi nanţat din Fondul European de Dezvoltare Regionalã - unul din Fondurile Structurale ale Uniunii Europene. Analiza comparativã a Regiunilor de Dezvoltare evidentiazã, dupã 1990, un proces de creştere a disparitãţilor de dezvoltare economicã şi socialã între regiuni. Diferenţele de dezvoltare dintre cea mai dezvoltatã Regiune (Bucureşti - Ilfov) şi cea mai puţin dezvoltatã (Regiunea Nord-Est), în termeni de PIB/locuitor, au crescut de aproape trei ori. În acelaşi timp, se constatã o creştere a disparitãţilor între Regiunile situate în jumãtatea vesticã a ţãrii (Nord-Vest, Centru şi Vest), cu evoluţii economice pozitive şi un nivel în creştere a numeroşi indicatori ai dezvoltãrii economice şi sociale şi cele situate în jumãtatea esticã a ţãrii

-

-

---

(Nord-Est. Sud-Est, Sud si Sud-Vest), mai puţin dezvoltate.

Urmare a apariţiei şi dinamicii acestor procese, puse în evidenţã de analizele economice şi sociale, a fost stabilit ca obiectiv global al REGIO sprijinirea regiunilor rãmase în urmã din punct de vedere al dezvoltãrii, iar în cadrul regiunilor întrucâtva mai prospere, a zonelor mai slab dezvoltate, prin valorifi carea resurselor lor specifi ce, insufi cient exploatate pânã în prezent, în vederea accelerãrii creşterii economice a acestor areale.

Principala cale identifi catã pentru atingerea acestui obiectiv o constituie alocarea diferenţiatã pe Regiuni a fondurilor, în funcţie de gradul general de dezvoltare al Regiunilor şi anume, invers proporţional cu mãrimea PIB / locuitor, astfel încât Regiunile mai puţin dezvoltate sã benefi cieze, proporţional, de o alocare fi nanciarã mai mare. Aceste fonduri vor fi utilizate pentru fi nanţarea unor proiecte cu impact major asupra dezvoltãrii regionale şi locale: reabilitarea şi modernizarea infrastructurii de transport, educaţionale şi de sãnãtate, îmbunãtãtirea mediului de afaceri prin dezvoltarea structurilor de sprijinire a afacerilor (parcuri industriale, tehnologice, logistice, de afaceri etc.) şi sprijinirea iniţiativelor întreprinzãtorilor particulari, valorifi carea potenţialului turistic şi cultural prin sprijinirea dezvoltãrii infrastructurii turistice şi a iniţiativelor antreprenoriale în acest domeniu, sprijinirea dezvoltãrii centrelor urbane cu potenţial de creştere economicã, pentru a le crea condiţii sã acţioneze ca motoare ale dezvoltãrii regionale şi locale.Axe prioritare tematice

Axa prioritară 1 Îmbunătăţiri de structură şi proces ale managementului ciclului de politici publice (56% din bugetul programului)

Axa prioritară 2 2. Îmbunătăţirea calităţii şi efi cienţei furnizării serviciilor publice, cu accentul pus pe procesul de descentralizare (40% din bugetul programului)

Axa prioritară 3 3. Asistenţă tehnică (4% din bugetul programului

69

CAD

RUL

STRA

TEG

IC D

E D

EZV

OLT

ARE

PRO

IECT

E - E

TAPE

ÎN A

CCES

ARE

A F

ON

DU

RILO

R

Benefi ciari ai Axei Prioritare 3- Îmbunătăţirea infrastructurii sociale

Autoritate a administraţiei publice locale - prin serviciile publice de asistenţă socială din subordineAutoritate a administraţiei publice locale desemnată lider al unui parteneriat încheiat cu un furnizor de servicii sociale de drept public sau privat acreditatFurnizori acreditaţi de servicii sociale

Toate documentele programatice relevan-te pentru perioada de programare 2007--2013, menţionate în această secţiune, sunt acce-sibile pe site-ul MDLPL-AM POR la adresa www.inforegio.ro

8.3 Etape în accesarea fondurilor

8.3.1 Cunoaşterea cadrului instituţional, a regulamentelor europene şi a legislaţiei româneşti în domeniul accesării fondurilor structurale europene

Este important ca un potenţial solicitant şi benefi ciar de fi nanţări din fondurile structurale să cunoască atât cadrul instituţional cât şi a cerinţelor regulamentelor şi legislaţiei care guvernează gestionarea fondurilor structurale, atât pentru a putea aprecia capacitatea sa de a accesa aceste fonduri, dar mai ales aceea de a implementa cu succes proiectele pentru care obţine fi nanţare.

În cazul obţinerii fi nanţării benefi ciarul poartă răspunderea integrală pentru implementarea proiectului său în conformitate cu prevederile

-

-

-

regulamentelor şi legislaţiei comunitare şi naţionale în vigoare.

De regulă prevederile europene aplicabile unei anumite cereri de propuneri de proiecte sunt comunicate de către Autoritatea de Management în cadrul Ghidului Solicitantului, dar solicitantul are obligaţia să cunoască legislaţia naţională, pe care trebuie să o respecte în procesul implementării proiectului, în mod deosebit în ceea ce priveşte domeniul de activitate care face obiectul proiectului, legislaţia muncii, legislaţia cu privire la egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în domeniul muncii, egalitate de şanse şi nediscriminare, legislaţia fi nanciar contabilă, legislaţia privind achiziţiile publice, legislaţia de audit, legislaţia de mediu.

Pentru informarea dumneavoastră vă prezentăm mai jos regulamentele europene cele mai relevante aplicabile fi nanţărilor din FSE în cadrul acestor cereri de propuneri de proiecte, precum şi legislaţia română care stabileşte cadrul legislativ pentru coordonarea, implementarea şi gestionarea asistenţei fi nanciare comunitare acordate României prin fondurile structurale.

Regulamente europene:Regulile generale privind Fondurile Structu-

rale şi de Coeziune sunt stabilite prin Regulamen-tul Consiliului Uniunii Europene nr. 1083/2006 din iulie 2006, care defi neşte regulile generale privind Fondul European pentru Dezvoltare Re-gională, Fondul Social European şi Fondul de Co-eziune. Regulamentul stabileşte deasemenea şi

Axa prioritară 1 Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor - poli urbani de creştere

Axa prioritară 2 Îmbunătăţirea infrastructurii de transport regionale şi locale

Axa prioritară 3 Îmbunătăţirea infrastructurii sociale

Reabilitarea / modernizarea / echiparea infrastructurii serviciilor de sănătate şi a serviciilor sociale

Îmbunătăţirea dotării cu echipamente a bazelor operaţionale pentru intervenţii în situaţii de urgenţă

Reabilitarea / modernizarea / dezvoltarea şi echiparea infrastructurii preuniversitare, universitare şi a infrastructurii pentru formare profesională continuă

-

-

-

Axa prioritară 4 Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional şi local

Axa prioritară 5 Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului

Axa prioritară 6 Asistenţă Tehnică

70

Man

ual p

entr

u im

plem

enta

rea

polit

icilo

r soc

iale

adr

esat

per

sona

lulu

i de

spec

ialit

ate

Obiectivele prioritare ale Fondurilor Structurale pentru perioada 2007-2013 .

Regulamentul CE 1828/2006 stabileşte re-gulile de aplicare a prevederilor Regulamentului CE 1083/2006.

Fondul Social European (FSE) este regle-mentat prin Regulamentul nr. 1081/2006 al Consiliului Uniunii Europene şi al Parlamentu-lui European.

Regulamentul CE 68/2001 privind aplicarea articolelor 87 şi 88 din Tratatul CE la ajutoarele pentru formare profesională, modifi cat de Regulamentul CE 363/2004, Regulamentul CE 1040/2006 şi de Regulamentul CE 1976/2006, stabileşte exceptarea activităţilor de formare de la prevederile europene privind ajutorul de stat.

Regulamentul fi nanciar CE 1605/2002, aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene cu modifi cările şi completările ulterioare, enuntă principiile generale şi normele de bază care reglementează întregul sector bugetar prevăzut de Tratatul CE.

Regulamentul CE 2342/2002 stabileşte normele de aplicare a Regulamentului fi nanciar CE 1605/2002 cu modifi cările şi completările ulterioare.

Legislaţie românăConform angajamentelor asumate în Docu-

mentul Complementar de Poziţie la Capitolul 21, cadrul instituţional pentru coordonarea, imple-mentarea şi gestionarea instrumentelor structu-rale în România a fost creat prin adoptarea Hotă-rârii Guvernului nr.497/2004, cu modifi cările şi completările ulterioare (HG 1179/2004), prin care au fost desemnate structuri instituţionale armo-nizate cu structurile comunitare specifi ce.

Pentru programele operaţionale sectoriale şi regionale, în cadrul ministerelor de linie cores-punzătoare, a fost desemnată câte o Autoritate de Management, responsabilă cu gestionarea şi implementarea fi ecăruia dintre programele ope-raţionale. În funcţie de specifi cul programului operaţional, în relaţia dintre Autoritatea de Ma-nagement (AM) şi benefi ciar, pot interveni Orga-nisme Intermediare (OI), centrale sau regionale. Aceste organisme intermediare preiau, în baza unui acord, funcţii delegate de către autorităţile de management, însă responsabilitatea fi nală a implementării programului operaţional revine autorităţilor de management

Organismele intermediare responsabile cu implementarea programelor fi nanţare în cadrul POS DRU sunt:

Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă 8 Agenţii Regionale pentru Ocuparea Forţei de MuncăMinisterul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

Organismele intermediare responsabile cu implementarea programelor fi nanţare în cadrul AM POR: 8 Agenţii Dezvoltare Regionale

Ministerul Finanţelor Publice, prin Autoritatea de Management pentru Cadrul de Sprijin Comunitar, îndeplineşte rolul de coordonator naţional al instrumentelor structurale, asigurând dezvoltarea cadrului instituţional, legislativ şi procedural necesar implementării acestor fonduri, precum şi funcţionarea coerentă şi efi cientă a întregului sistem administrativ.

De asemenea, Ministerul Finanţelor Publice îndeplineşte funcţia de Autoritate de Certifi care/Plată, care elaborează şi înaintează cererile de plată şi primeşte de la Comisia Europeană sumele aferente Fondurilor Structurale şi de Coeziune; în vederea înaintării cererilor de plată către CE, certifi că declaraţiile de cheltuieli.

Ordonanţa Guvernului nr. 29/2007 creează cadrul legal cu privire la modul de alocare a instrumentelor structurale, a cofi nanţării publice şi private, a pre-fi nanţării, precum şi a fondurilor necesare fi nanţării cheltuielilor neeligibile sau cheltuielilor conexe proiectului, în bugetele instituţiilor implicate în gestionarea instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru Obiectivul Convergenţă.

Astfel, în cadrul acestui act normativ sunt reglementate:

modul de cuprindere a sumelor reprezentând contribuţia naţională în documentele bugetare, precum şi a asistenţei fi nanciare nerambursabile primite de România în calitate de stat membru al Uniunii Europene; suportarea co-fi nanţării de la bugetul de stat şi din Fondul Naţional de Dezvoltare;execuţia bugetelor instituţiilor responsabile cu asigurarea resurselor fi nanciare necesare implementării proiectelor aprobate spre fi nanţare în cadrul Programelor Operaţionale;responsabilitatea benefi ciarilor de proiecte fi nanţate din instrumente structurale cu privire la păstrarea şi accesul la documentele aferente acestora şi responsabilitatea Autorităţilor de Management de a asigura recuperarea oricăror sume plătite necuvenit în cadrul Programelor Operaţionale.

•

•

•

-

-

-

-

-

71

CAD

RUL

STRA

TEG

IC D

E D

EZV

OLT

ARE

PRO

IECT

E - E

TAPE

ÎN A

CCES

ARE

A F

ON

DU

RILO

R

Prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 22/2005, aprobată prin Legea nr. 200/2005, a fost constituită Autoritatea de Audit, sub forma unui organism independent asociat Curţii de Conturi a României, având responsabilitatea realizării auditului de sistem, verifi cării operaţiunilor pe bază de eşantion precum şi pentru auditul fi nal al fondurilor programelor de preaderare şi al instrumentelor structurale.

Toate documentele care reglementează cadrul legal şi instituţional al FSE, precum şi legislaţia muncii pot fi accesate pe site-ul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse la adresa http://www.mmssf.ro/website/ro/legislatie.jsp

Documentele care reglementează achiziţiile publice, ( Ordonanţa de urgenţă 34/2006 aprobată prin Legea nr. 337/2006, modifi cată şi completată prin Legea nr. 128/2007 şi Ordonanţa de urgenţă 94/2007) şi alte informaţii relevante în domeniu, pot fi accesate de site-ul ofi cial al Autorităţii Naţionale de Reglementare şi Monitorizare a Achiziţiilor Publice, www.anrmap.ro.

8.3.2 Identifi carea posibilităţii accesării FSEIdentifi carea posibilităţii accesării unei

fi nanţări din Fondul Social European se bazează pe analiza comparată a domeniului de activitate a persoanei (fi zice sau juridice) şi a domeniilor prioritare, respectiv domeniilor majore de intervenţie. Pentru ca un proiect să fi e eligibil pentru un anumit DMI, el trebuie:

să fi e relevant pentru obiectivele şi priorităţile stabilite în cadrul POS DRU, să fi e în concordanţă cu aceste obiective şi cu DMI stabilite, activităţile sale şi grupurile ţintă să se încadreze în cele menţionate în Axa prioritară şi în Domeniul major de intervenţie, să se încadreze în orizontul de timp propus, să îndeplinească toate criteriile de eligibilitate stabilite prin Ghidul Solicitantului care se elaborează, conform condiţiilor şi criteriilor stabilite

Este de asemenea important în această etapă ca un potenţial benefi ciar să verifi ce şi cerinţele privind capacitatea fi nanciară care să îi permită atât asigurarea procentului de contribuţie solicitat în cadrul liniei respective de fi nanţare cât şi susţinerea proiectului până la rambursarea cheltuielilor de către AM.

-

-

-

--

8.3.3 Analiza îndeplinirii criteriilor de eligibilitate

Înainte de a elabora o propunere de proiect, este foarte important ca un potenţial solicitant să studieze cu foarte mare atenţie toate informaţiile comunicate de Autoritatea de Management în cadrul Ghidului Solicitantului, document detaliat ce conţine toate cerinţele şi criteriile pe care un aplicant/potenţial benefi ciar de fi nanţare trebuie să le îndeplinească pentru a accesa aceste fonduri.

Ghidul Solicitantului conţine de asemenea şi informaţii privind procedura conform căreia propunerea sa de proiect va fi evaluată. In cadrul acestei proceduri există etape distincte:

conformitatea administrativă, respectiv îndeplinirea tuturor cerinţelor privind documentele care compun dosarul cererii de fi nanţare;verifi carea eligibilităţii solicitanţilor, a partenerilor acestora şi a proiectului, respectiv a domeniului, a grupului ţintă şi activităţilor;verifi carea calităţii tehnice şi fi nanciare a propunerii de proiect, inclusiv verifi carea eligibilităţii cheltuielilor şi a bugetului.

Pentru ca o propunere, transmisă în cadrul termenului limită (Cererile de fi nanţare primite după termenul limită anunţat se resping automat) de Autoritatea de Management, să fi e selectată, este esenţial ca aceasta să corespundă cerinţelor pentru fi ecare etapă.

În cadrul primei etape, se au in vedere cerinţele expuse în Ghidul solicitantului privind numărul, tipul şi formatul documentelor care compun dosarul cererii de fi nanţare. Aceste documente sunt de regulă de 2 categorii:

cererea de fi nanţare propriu zisă şi anexele ei, documente suport, care să confi rme (Ex: declaraţii pe propria răspundere privind respectarea anumitor cerinţe care vor fi verifi cate ulterior in etapa contractuală) sau să permită evaluatorilor verifi carea unora din criteriile de eligibilitate.

Autoritatea de Management indică în Ghidul Solicitantului lipsa căror documente conduce automat la respingerea propunerii de proiect.

Pentru ca o propunere de proiect să ajungă să fi e evaluată din punct de vedere al calităţii tehnice, aceasta trebuie să îndeplinească toate criteriile de eligibilitate precizare în Ghidul solicitantului. Neîndeplinirea unui singur criteriu conduce la respingerea propunerii de proiect. De aceea, pentru evitarea risipei resurselor utilizate în pregătirea proiectului, este esenţial ca potenţialul

-

-

-

--

72

Man

ual p

entr

u im

plem

enta

rea

polit

icilo

r soc

iale

adr

esat

per

sona

lulu

i de

spec

ialit

ate

solicitant să verifi ce mai întâi conformarea cu toate criteriile stabilite, atât din punct de vedere al eligibilităţii solicitantului şi partenerilor (dacă este cazul), cât şi din punct de vedere al proiectului.

8.3.4 Elaborarea proiectelor După verifi carea îndeplinirii tuturor criteriilor

de eligibilitate se poate trece la pregătirea propunerii de proiect, care:

are obiective relevante pentru Axa prioritară şi Domeniul major de intervenţie şi DMI şi precizate în Ghidul solicitantului,se încadrează în limita de timp, se adresează unor grupuri ţintă care se încadrează în categoriile stabilite,desfăşoară activităţi eligibile, care se încadrează în categoriile comunicate prin Ghidul solicitantului şi care conduc la îmbunătăţirea situaţiei grupurilor ţintă (rezolvarea nevoilor identifi cate ale acestora), are un buget alcătuit din cheltuieli eligibile, din categoriile stabilite pentru AP şi DMI, precum şi din cheltuielile neeligibile necesare desfăşurării activităţilor proiectului.

Aşa cum s-a precizat mai sus, în cazul obţinerii fi nanţării benefi ciarul poartă răspunderea integrală pentru implementarea proiectului său în conformitate cu prevederile regulamentelor şi legislaţiei comunitare şi naţionale în vigoare. De aceea este esenţial ca, la pregătirea propunerii de proiect, să se aibă în vedere prevederile legale în materie, iar elaborarea să se facă în ţinând seama de prevederile acestora.

De exemplu:cu ocazia elaborării bugetului, la stabilirea nivelului cheltuielilor cu personalul trebuie să se cunoască prevederile legale privind tipurile de contracte de muncă ce se pot încheia pentru diferite categorii de personal şi timpul de lucru în cadrul proiectului, precum şi nivelul costurilor salariale cu taxele aferente. pentru situaţia în care se doreşte achiziţia de echipamente şi/sau materiale trebuie avută în vedere legislaţia care reglementează achiziţiile publice, pentru a putea detalia activităţile şi costurile de achiziţie.

8.3.5 Completarea şi transmiterea cererii de fi nanţare

Completarea cererii de fi nanţare şi anexelor se face utilizând formularele stabilite de Autoritatea de Management şi comunicate prin Ghidul Solicitantului. În cazul în care solicitantul nu respectă aceste formulare, cererea sa de

-

--

-

-

-

-

fi nanţare va fi respinsă în cadrul primei etape a procesului de evaluare, respectiv verifi carea conformităţii administrative.

Pentru facilitarea procesului de completare a acestor formulare, Autoritatea de Management elaborează şi diseminează instrucţiuni detaliate de completare a cererii de fi nanţare şi anexelor în cadrul Ghidul solicitantului.

De exemplu, pentru accesarea fi nanţărilor din FSE în cadrul POS DRU, AMPOSDRU a stabilit ca modalitate de completare a cererilor de fi nanţare, completarea electronică pentru care a postat pe site-ul sau un Ghid detaliat de completare.

Tot prin Ghidul solicitantului se comunică termenul limită de depunere a propunerilor de proiecte. Există fi e posibilitatea depunerii continue până la un termen fi nal stabilit, fi e depunere cu termen fi x.

În ambele cazuri este esenţial ca solicitantul de fi nanţare să respecte termenul fi nal de depunere cunoscând faptul ca orice depăşire a acestui termen (dată şi oră) conduce la respingerea automată a cererii sale de fi nanţare.

8.3.6 Elemente de luat în considerare la elaborarea unui proiect

Proiectul reprezintă o serie de activităţi care au scopul de a îndeplini, printr-o metodologie bine defi nită, un obiectiv clar specifi cat, cu un buget şi într-o perioadă clar defi nite.Autoevaluarea proiectului

Pentru a identifi ca eventualele lacune în completarea proiectului şi creşterea şanselor de succes, este recomandabil ca, după elaborarea propunerii de proiect şi completarea tuturor documentelor solicitate prin Ghidul solicitantului în formatul cerut de acesta, dar înainte de completarea declaraţiei de eligibilitate, solicitantul de fi nanţare să îşi autoevalueze propunerea de proiect utilizând grilele de evaluare disponibile în Ghidul solicitantului şi parcurgând etapele menţionate mai sus.

a) Verifi carea conformităţii administrative a cererii de fi nanţarePentru verifi carea conformităţii administrative solicitantul trebuie să verifi ce:

dacă documentele au completate toate rubricile cu informaţiile solicitate,dacă s-au completat, tipărit, semnat, ştampilat (după caz) toate documentele solicitate prin Ghidul solicitantului,

-

-

73

CAD

RUL

STRA

TEG

IC D

E D

EZV

OLT

ARE

PRO

IECT

E - E

TAPE

ÎN A

CCES

ARE

A F

ON

DU

RILO

R

dacă transmiterea se poate face în cadrul termenelor limită,

De regulă absenţa unui document conduce la respingerea cererii de fi nanţare. b) Verifi carea eligibilităţii solicitantului şi

proiectuluiSe recomandă ca această verifi care să se facă

utilizându-se grilele pentru verifi carea eligibilităţii, prezentate în Ghidul Solicitantului.

Verifi carea se va face, pe baza criteriilor stabilite pentru:

solicitant şi partenerii acestuia,proiectul propriu zis.De aceea atunci când îşi autoevaluează eligi-

bilitatea şi bifează criteriile în grilă, se recomandă ca solicitantul să îşi evalueze şi capacitatea de a prezenta în timp util aceste documente şi să se asigure că aceste documente pot confi rma res-pectarea criteriilor de eligibilitate.

Este foarte important de reţinut că este obligatorie îndeplinirea tuturor criteriilor de eligibilitate şi că neîndeplinirea unui singur criteriu conduce la respingerea propunerii de proiect în această etapă şi neincluderea ei în etapa de evaluare tehnică şi fi nanciară.

c) Autoevaluarea tehnică şi fi nanciară a proiectului

Pentru această evaluare se va folosi grila de evaluare care conţine criteriile de selecţie specifi ce pentru fi ecare cerere de propuneri de proiecte, în funcţie de obiectivele DMI.

Grila stabileşte un număr maxim de puncte care se poate acorda pentru fi ecare criteriu în parte în funcţie de importanţa sa, cât şi un număr total de puncte. De cele mai multe ori, pentru asigurarea unui anumit nivel calitativ al proiectelor, se stabileşte şi un număr minim total de puncte, sub care cererile de fi nanţare se resping.

Trebuie ştiut faptul că există şi posibilitatea ca un proiect cu punctaj peste minimul stabilit să fi e respins, atunci când există proiecte cu punctaj mai mare şi a căror valoare totală acoperă integral fondurile total disponibile pentru respectiva cerere de propuneri de proiecte.

În funcţie de importanţa anumitor categorii de criterii, Autoritatea de Management poate stabili în cadrul grilei de selecţie, praguri eliminatorii la anumite secţiuni, respectiv din numărul total de puncte care se pot acorda se stabileşte un număr minim, fără de care cererea de fi nanţare se respinge.

- De exemplu, pentru secţiunea „Relevanţă”, se poate stabili un punctaj minim pentru a asigura relevanţa proiectului pentru atingerea obiectivelor DMI şi rezolvarea nevoilor grupurilor ţintă.

Pentru autoevaluarea propunerii de proiect din punct de vedere tehnic, se recomandă:

autoevaluarea să se facă având în faţă atât grila de evaluare cât şi cererea de fi nanţare;să se analizeze conţinutul fi ecărei secţiuni din cererea de fi nanţare care răspunde la criteriul din grilă care se punctează, pentru a vedea în ce măsură informaţiile din cerere răspund la acel criteriu şi să se acorde un punctaj în funcţie de răspuns;analiza şi punctajul să se facă în mod obiectiv, pe cât posibil cu ajutorul unei terţe persoane, care nu a participat la scrierea cererii;revizuirea conţinutului cererii în funcţie de rezultatele obţinute şi reluarea evaluării până la obţinerea unui rezultat satisfăcător.

Obţinerea unui scor satisfăcător nu va garanta acordarea aceluiaşi scor şi de către evaluatori, dar întregul demers contribuie la îmbunătăţirea calităţii cererii şi creşterea probabilităţii de succes.

8.3.7 Cele mai frecvente greşeliGrupurile ţintă sunt vag defi nite sau neeligibile (nu respectă indicaţiile din Ghid sau nu este defi nit în mod clar);Problemele identifi cate nu sunt cele ale grupului ţintă avut în vedere;Proiectul are mai multe scopuri;Capitolul “relevanţă” este tratat în mod vag şi fără referire directă la domeniile majore de intervenţie/axe prioritare/programe operaţionale; Dimpotrivă, relevanţa este tratată pe larg, dar în funcţie de statistici şi documente programatice greu identifi cabile, cu citate extinse din documentele respective.Activităţile nu sunt sufi cient detaliate, succesiunea nu este cea logică sau este greu de determinat;Indicatorii nu sunt bine dezvoltaţi;Bugetul nu cuprinde toate costurile necesare;Greşeli de calcul în cazul limitării eligibilităţii bugetare impuse de ghidul de fi nanţare; Greşeli de aritmetică în calculul bugetuluiSupraestimarea costurilor eligibile (Comitetul de ev. reduce costurile; fi nanţarea poate să scadă sub limita minimă indicată);Durata incorectă a proiectului;Incompatibilitate între buget şi metodologie, între planul de implementare, planul de acţiune

•

•

•

•

•

•

••

•

•••

•

••

74

Man

ual p

entr

u im

plem

enta

rea

polit

icilo

r soc

iale

adr

esat

per

sona

lulu

i de

spec

ialit

ate

şi cererea de fi nanţare; lipsa de coerenţă între activităţi;Documentaţie însoţitoare incompletăNerespectarea condiţiilor specifi cate în Ghid; Aplicantul/partenerul nu este eligibil; dacă activităţile descrise în proiect nu sunt incluse în documentele statutare, cererea va fi respinsă (valabil atât pentru partener cât şi pentru aplicant);Neconformitate administrativă; Proiect/activităţi neeligibile;Bugetul solicitat nu se încadrează în limitele fi nanţărilor nerambursabile şi al procentajului de cofi nanţare al proiectului;

8.3.8. Emiterea deciziei / acordului de fi nanţareCererile de fi nanţare evaluate din punct de vedere tehnic şi fi nanciar sunt clasate în ordinea scorului obţinut şi sunt selectate acelea care au obţinut un punctaj peste cel minim solicitat (daca este cazul) şi care se încadrează în suma totală disponibilă pentru cererea de propuneri de proiecte.Deciziile fi nale ale Comitetului de Evaluare, după avizarea de către Autoritatea de Management sunt comunicate în scris solicitanţilor de fi nanţare.Solicitanţilor ale căror cereri de fi nanţare au fost selectate li se comunică în scris decizia, împreună cu invitaţia de a se prezenta pentru îndeplinirea formalităţilor de contractare şi pregătirea documentelor suport pentru verifi carea criteriilor de eligibilitate.Solicitanţii ale căror propuneri nu au fost selectate li se comunică în scris decizia, împreună cu motivul respingerii şi termenul în care au dreptul să depună eventuale contestaţii.

8.3.9 . Încheierea contractului de fi nanţareContractul de fi nanţare va fi semnat între Autoritatea de Management şi Benefi ciar. Odată cu semnarea acestui contract de fi nanţare, vă asumaţi termenii şi condiţiile în care veţi primi fi nanţarea nerambursabilă, angajându-vă să implementaţi pe propria răspundere proiectul pentru care primiţi fi nanţare, respectând legislaţia naţională şi comunitară cât şi realizarea obiectivelor stabilite. Autoritatea de Management, în funcţie de specifi cul cererii de propuneri de proiecte poate solicita şi alte documente suplimentare comunicate anterior prin Ghidul solicitantului. Tot în perioada de pregătire a contractelor, Autoritatea de Management poate efectua vizite

•••

•••

în teren pentru verifi carea veridicităţii informaţiilor comunicate de solicitantul de fi nanţare în propunerea de proiect şi în declaraţiile pe propria răspundere.

8.3.10. Implementarea şi monitorizarea proiectului

Obligaţia implementării proiectului pentru care s-a obţinut fi nanţarea revine exclusiv benefi ciarului. Acesta, împreună cu partenerii săi, trebuie să implementeze proiectul conform prevederilor contractului de fi nanţare, a cererii de fi nanţare care face parte integrantă din contract şi cu respectarea prevederilor regulamentelor şi legislaţiei comunitare şi naţionale în vigoare aşa cum este precizat la secţiunea 4.1.Implementarea proiectului va avea avea în vedere:

desfăşurarea activităţilor conform metodologiei şi la termenele prevăzute în grafi cele din proiect,atingerea obiectivelor declarate şi realizarea indicatorilorutilizarea resurselor materiale, umane şi fi nanciare, conform prevederilor proiectului,

De asemenea benefi ciarul va avea în vedere furnizarea contribuţiei proprii şi a resurselor fi nanciare necesare implementării proiectului până la rambursarea cheltuielilor.

Benefi ciarul de fi nanţare îşi va desemna managerul şi echipa de management de proiect responsabilă cu implementarea şi managementul proiectului încă din etapa pregătirii cererii de fi nanţare şi va acorda echipei sprijinul administrativ necesar pe toată perioada implementării .

Echipa de management de proiect, condusă de managerul de proiect va fi responsabilă cu managementul proiectului şi cu monitorizarea internă a desfăşurării activităţilor pentru obţinerea rezultatelor prevăzute, respectiv realizarea indicatorilor precizaţi în propunerea de proiect.

Monitorizarea internă va fi în sarcina managerului de proiect, dar în acelaşi timp AM desfăşoară la rândul său activităţi de monitorizare externă.

Scopul monitorizării va fi identifi carea problemelor potenţiale/reale pentru introducerea măsurilor corective, în vederea asigurării realizării obiectivelor proiectului şi obţinerea rezultatelor estimate, prin:

-

-

-

75

CAD

RUL

STRA

TEG

IC D

E D

EZV

OLT

ARE

PRO

IECT

E - E

TAPE

ÎN A

CCES

ARE

A F

ON

DU

RILO

R

monitorizarea progresului proiectului (desfăşurarea activităţilor, utilizarea resurselor, realizarea identifi carea neconcordanţelor)monitorizarea conformităţii faţă de obligaţiile contractuale, proceduri, obligaţii de raportare.

Instrumentele, documentele şi sursele de informaţii necesare monitorizării interne vor fi în sarcina benefi ciarului de fi nanţare. Acestea se proiectează încă din faza pregătirii propunerii de proiect , când se stabilesc activităţile desfăşurate pentru monitorizare, metodologia care va fi utilizată şi resursele necesare care vor fi avute în vedere la pregătirea bugetului proiectului.

Monitorizarea externă asigurată de AM se va desfăşura pe baza informaţiilor colectate de la benefi ciarul de grant, din rapoartele periodice, precum şi din vizitele în teren, realizate conform procedurilor specifi ce.

In acest scop benefi ciarul de fi nanţare va asigura drept de acces la locurile şi spaţiile unde se implementează sau s-a implementat proiectul, inclusiv accesul la documentele şi fi şierele informatice şi va furniza orice informaţie tehnică sau fi nanciară legată de proiect solicitată de AM, Autoritatea de certifi care şi plată, Autoritatea de audit, Comisia Europeană sau orice organism autorizat să verifi ce sau să auditeze modul de implementare a proiectelor fi nanţate din fondurile structurale.

Pe toată perioada de implementare benefi ciarul de grant va ţine o contabilitate analitică a proiectului, registre exacte şi periodice şi însemnări contabile separate şi transparente. Conform prevederilor art.89 şi 90 din Regulamentul CE nr. 1083/2006 şi cu art. 18 şi 19 din Regulamentul CE nr. 1828/2006, toate înregistrările/registrele vor fi păstrate timp de 3 ani de la închidere POS DRU 2007- 2013.Raportarea activităţilor de implementare a proiectului

Pentru asigurarea informaţiior necesare AM în vederea monitorizării externe a implementării proiectului, benefi ciarul va elabora rapoarte tehnico – fi nanciare periodice privind stadiul implementării, conform modelelor anexate la contractul de fi nanţare.

Aceste rapoarte vor conţine informaţii despre:

activităţile desfăşurate în perioada de raportare,stadiul realizării indicatorilor, rezultatele obţinute la momentul raportării,progresul faţă de obiectivele şi valorilor indicatorilor stabiliţi iniţial,

•

•

-

-

-

planifi carea activităţilor pentru perioada următoaremăsurile specifi ce de informare şi publicitate desfăşurate în cadrul proiectului,cheltuielile efectuate pentru desfăşurarea activităţilor, conform bugetului proiectului.

Suplimentar, benefi ciarul va furniza AM orice alte informaţii necesare monitorizării, de ex: informaţii despre participanţii la activităţile proiectului. Pe baza raportului AM va putea colecta datele de implementare utile pentru întocmirea raportului privind Programul Operaţional.

8.3.11. Rambursarea cheltuielilorFiecare AM îşi stabileşte metodologia de

prefi nanţare/rambursare, acordarea prefi nanţării fi ind un element cheie în procesul de fi nanţare. De asemenea, se stabileşte şi procentul de prefi nanţare care va fi acordat printr-o solicitare scrisă, în unele cazuri cu obligaţia stabilirii unei garanţii de returnare a prefi nanţării, sub forma unei scrisori de garanţie bancară. Aceasta va fi deblocată proporţional pe măsura recuperării prefi nanţării. Prefi nanţarea se recuperează integral şi progresiv, până la valoarea totală, prin aplicarea unui procent din valoarea fi ecărei cereri de rambursare, care este specifi cat în contractul de fi nanţare.

Plata fi nanţării nerambursabile se efectuează de către Autoritatea de Management, în lei, prin sistemul rambursării cheltuielilor eligibile efectuate de către benefi ciar conform bugetului aprobat.

Rambursarea cheltuielilor eligibile efectuate în cadrul proiectului, se face pe bază de cereri de rambursare însoţite de rapoarte tehnico- fi nanciare şi documente justifi cative. Informaţii detaliate privind modalitatea şi termenele de efectuare a rambursărilor, împreună cu obligaţiile benefi ciarului şi ale AM se furnizează în cadrul contractului de fi nanţare, care se încheie între cele două părţi, în baza reglementărilor legale.

8.3.12. Controlul, auditul şi eventualele verifi cări ale Departamentului pentru Lupta Antifraudă (DLAF).

Pe parcursul şi după expirarea perioadei de implementare a proiectului, modul de utilizare a fi nanţării nerambursabile poate face obiectul controlului, auditului şi verifi cărilor din partea in-stituţiilor naţionale şi/sau europene abilitate.

În acest scop benefi ciarul de fi nanţare are obligaţia de a păstra şi de a pune la dispoziţia Au-torităţii de Management, Organismul Intermedi-

-

-

-

76

Man

ual p

entr

u im

plem

enta

rea

polit

icilo

r soc

iale

adr

esat

per

sona

lulu

i de

spec

ialit

ate

ar, Autorităţii de Certifi care şi Plată, Autorităţii de Audit, Comisiei Europene, Ofi ciului European de Luptă Anti-Fraudă, Curţii Europene a Auditorilor precum şi oricărui alt organism abilitat de a efec-tua verifi cări asupra modului de utilizare a fi nan-ţării nerambursabile, şi/sau să realizeze auditul asupra modului de implementare a proiectelor cofi nanţate din instrumentele structurale, toate documentele aferente proiectului.

De asemenea benefi ciarul are obligaţia să furnizeze toate informaţiile solicitate de repre-zentanţii acestor instituţii şi să asigure dispo-nibilitatea şi prezenţa personalului implicat în implementarea proiectului pe întreaga durată a verifi cărilor efectuate. Totodată, aveţi obligaţia de a garanta prezenţa în timpul controlului persoa-nelor împuternicite să dea toate informaţiile utile la nivel administrativ, contabil şi tehnic. Se vor avea în vedere următoarele aspecte:

Legalitatea, regularitatea şi realitatea operaţiunilor fi nanciare;Înregistrarea corectă în contabilitate a tuturor operaţiunilor efectuate;Modalitatea de atribuirea a contractelor de achiziţii ;Îndeplinirea obligaţiilor privind asigurarea vizibilităţii şi publicităţii proiectului;Stadiul tehnic de realizare a activităţilor proiectului

Dacă pe parcursul sau ulterior fi nalizării im-plementării proiectului instituţiile cu atribuţii de control constată nereguli în utilizarea fondurilor, sau că acestea nu au fost utilizate conform des-tinaţiei stabilite prin contract, Autoritatea de Ma-nagement trebuie să recupereze sumele plătite necuvenit.

Departamentul pentru Luptă-Antifraudă (DLAF) este instituţia care asigură protecţia in-tereselor fi nanciare ale Uniunii Europene în Ro-mânia. Departamentul are atribuţii de control al fondurilor comunitare, fi ind coordonatorul naţi-onal al luptei antifraudă şi efectuează controale operative la faţa locului, din ofi ciu sau în urma se-sizărilor primite de la autorităţile cu competenţe în gestionarea asistenţei fi nanciare comunitare, de la alte instituţii publice, de la persoane fi zice sau juridice, mass-media, OLAF, precum şi celelal-te State Membre.

Orice sesizare privind nereguli şi/sau posi-bile fraude în acordarea sau utilizarea fondurilor comunitare poate fi adresată Departamentului pentru Luptă Antifraudă: www.antifraudă.gov.ro, antifraud@gov.ro. precum şi următoarelor institu-ţii:

•

•

•

•

•

Ministerul Economiei şi Finanţelor, Autoritatea de Certifi care şi Plată: nao@mfi nante.ro Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane: nereguli@fseromania.ro, sesizari.proiecte.fse@fseromania.ro; Ministerul Internelor si Reformei Administrative, Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional de Dezvoltarea a Capacitaţii Administrative AM PODCA http://modernizare.mira.gov.ro www.mira.gov.ro Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice si Locuinţelor , Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional AM POR www.inforegio.ro

8.3.13. Informarea şi publicitatea privind implementarea proiectului

În conformitate cu prevederile regulamente-lor, benefi ciarii asistenţei fi nanciare nerambursa-bile au obligaţia să asigure vizibilitatea adecvată, transparenţa şi promovarea corespunzătoare a proiectului care se implementează cu fi nanţare de la FSE, conform Manualului de Identitate Vizu-ală, disponibil pe site - ul AM.

Ca urmare este foarte important ca benefi ci-arii de fi nanţări să aibă în vedere acţiuni de pro-movare şi comunicare încă din faza de pregătire a propunerilor de proiecte şi să prevadă activită-ţile şi resursele necesare pentru toate acţiunile şi materialele de informare pe care le vor pregăti în cadrul proiectului.

Este recomandată prevederea acţiunilor de promovare şi comunicare în bugetul proiectului.

Orice document, inclusiv orice certifi cat de participare sau diplomă, comunicat de presă, banner sau afi ş, materiale suport pentru training, etichete pentru mijloace fi xe achiziţionate/reali-zate în cadrul proiectului, vor include un paragraf sau o expresie care să facă referire la faptul că proiectul a fost fi nanţat din FSE.

Măsurile de informare şi publicitate care trebuie realizate de către benefi ciar, vizează aspecte legate de utilizarea emblemei Uniunii Europene, referinţei la FSE şi utilizarea logo-ului FSE, motto-ului stabilit de AM, emblema Guvernului României, a Ministerului respectiv , emblema instrumentelor structurale în România.

De asemenea, în cadrul rapoartelor tehni-co-fi nanciare transmise pe parcursul implemen-tării proiectului, benefi ciarii vor descrie toate ac-tivităţile de informare şi publicitate desfăşurate, aferente proiectului şi vor anexa documentele

1.

2.

3.

4.

77

CAD

RUL

STRA

TEG

IC D

E D

EZV

OLT

ARE

PRO

IECT

E - E

TAPE

ÎN A

CCES

ARE

A F

ON

DU

RILO

R

care să ateste respectarea cerinţelor de informa-re şi publicitate (ex. copii după publicaţii, după articolele de presă etc.).

8.3.14. Arhivarea documentelorDocumentele aferente proiectelor fi nanţate

din FSE vor fi arhivate la sediul benefi ciarilor în spaţii special amenajate şi destinate acestui scop, asigurând păstrarea unei piste de audit corespunzătoare a operaţiunilor desfăşurate pentru implementarea proiectelor.

Spaţiul destinat păstrării documentelor va fi astfel amenajat încât să se evite degradarea, distrugerea intenţionată/ accidentală a documentelor sau sustragerea neautorizată a acestora.

Benefi ciarul trebuie să asigure în mod obligatoriu arhivarea următoarelor documente:

documentele referitoare la solicitarea fi nanţării (cererea de fi nanţare cu toate anexele, contractul de fi nanţare),documentele referitoare la procedurile de achiziţie publică efectuate în cadrul proiectului,documente referitoare la implementarea proiectului, rezultatele acestuia şi verifi cările efectuate,facturi şi documente cu valoare probatorie similară, documente justifi cative pentru acestea, liste de verifi care, documente de plată,rapoarte de audit şi control ale misiunilor de verifi care şi audit interne şi externe,documentele contabile conform prevederilor legale

Cel puţin următoarele vor fi considerate ca suporturi de date acceptate, aşa cum se menţionează în Articolul 90 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006:

documente originale,fotocopii ale documentelor originale, certifi cate conform cu originalul de persoana care a efectuat copierea;microfi şe ale documentelor originale;versiuni electronice ale documentelor originale;documente existente doar în versiune electronică (în acest caz benefi ciarul se va asigura că sistemul informatic respectă cerinţele de securitate conform standardelor acceptate)

Toate documentele arhivate vor fi păstrate la dispoziţia Autorităţii de Management şi a Autorităţii de Certifi care şi Plată, organismelor de audit şi control până la 31 decembrie 2018.

1.

2.

3.

4.

5.

6.

••

••

•

6. Exemple de bună practică

Modele de bună practică din alte ţări

Green Doors – CehiaDescriere

Ideea de bază a proiectului constă în interac-ţiunea dintre procesul de instruire a persoanelor cu probleme de sănătate mintală şi serviciile pe care societatea le oferă, sub forma unei „cafenele”. Scopul proiectului este de a sprijini aceste per-soane în vederea integrării lor pe piaţa muncii şi de a le oferi servicii de calitate în concordanţă cu nevoile fi ecăruia. Este un proiect care se adresea-ză cu predilecţie persoanelor afl ate în faza incipi-entă a bolii mintale.

Scop Scopul proiectului este de a sprijini persoa-

nele cu probleme de sănătate mintală în vederea integrării acestora pe piaţa muncii şi de a le oferi servicii de calitate în concordanţă cu nevoile fi e-căruia.

DomeniiRaporturi de muncă, Sănătate, Servicii Sociale

Efi cacitateIndicatori cantitativi de succes: numărul be-

nefi ciarilor participanţi în aceste programe este de 85; în 2005 erau 138. 85% dintre benefi ciari au vârste cuprinse între 23-35 de ani. Aproximativ 60% dintre aceştia continuă să lucreze şi după terminarea procesului de reabilitare. Un alt indi-cator este prezenţa la aceste acţiuni şi numărul activităţilor culturale organizate.

Indicatori calitativi: munca într-o cafenea ca o formă obişnuită de muncă, fără existenţa unor condiţii speciale de protecţie, sprijin şi integra-re pentru benefi ciari. Promovarea toleranţei şi a co-existenţei în cadrul aceleaşi comunităţi, dimi-nuarea stereotipurilor în ceea ce priveşte persoa-nele cu probleme mintale.

SustenabilitatePrincipala condiţie pentru a lucra în cadrul

Green Doors este diploma de licenţă sau studii de specialitate într-un domeniu relevant, precum terapie, asistenţă socială, psihologie, pedagogie specială precum şi experienţă practică într-unul dintre aceste domenii. O altă condiţie este super-vizarea în mod regulat. Alte aspecte importante pentru implementarea acestui proiect:

Cooperare cu autorităţile locale•

78

Man

ual p

entr

u im

plem

enta

rea

polit

icilo

r soc

iale

adr

esat

per

sona

lulu

i de

spec

ialit

ate

Locaţie potrivită pentru organizarea întâlniriiInvestiţii logistice la începutul proiectului: echipamente, spaţii, etc.Management şi coordonare efi ciente pe toată perioada de implementare a proiectuluiSolicitări din partea benefi ciarilor, activităţi terapeutice cu benefi ciarii, etc.

InovaţiePrincipalul aspect inovativ este conexiunea

dintre serviciile oferite publicului larg şi cele ofe-rite grupului ţintă identifi cat (persoanele cu pro-bleme de sănătate mintală); se pune accent pe integrarea şi deschiderea acestor programe. Exis-tă 3 astfel de “cafenele” organizate de către Green Doors, fi ecare dintre ele având specifi cul său, în funcţie de nevoile comunităţii în care activează precum şi în funcţie de abordarea benefi ciarilor. De asemenea, Green Doors cooperează şi cu alte organizaţii care furnizează servicii similare (tra-tament, educaţie psihoterapeută, activităţi de petrecere a timpului liber, etc.). După fi ecare eve-niment, se realizează o evaluare a procesului de reabilitare.

Valoare adăugatăUn model (un trend-setter) pentru proiecte

similare implementate în Cehia. Proiectul a fost replicat atât pentru persoanele cu probleme de sănătate mintală cât şi pentru alte grupuri ţintă. Green Doors constituie un model recunoscut de publicul profesionist şi academic. Există studenţi care vin pentru a solicita burse. Green Doors a fost una dintre primele organizaţii care s-a adre-sat unui grup ţintă specifi c – tineri cu experienţă redusă.

TransferTransferul de know-how în alte ţări este posi-

bil, însă replicarea conceptului (metodă şi sistem de organizare a acestui tip de acţiune) nu este un proces foarte uşor. Green Door oferă un mo-dul educaţional despre acest sistem precum şi posibilitatea de a obţine burse şi stagii de scurtă durată în cadrul organizaţiei. Acest concept pre-supune anumite specifi cităţi, în funcţie de ţara în care se implementează, de modalitatea în care oamenii respectivi îşi petrec timpul liber, mentali-tatea în ceea ce priveşte persoanele cu handicap, etc. Acest tip de muncă diferă de la o ţară la alta, însă există întotdeauna posibilitatea de a adapta sistemul la contextul local.

••

•

•

Potenţial de integrareUn efort susţinut în ceea ce priveşte interac-

ţiunea dintre serviciile sociale şi comunitate, in-cluzând organizarea de activităţi culturale pentru publicul larg; informarea membrilor comunităţii cu privire la existenţa persoanelor cu probleme de sănătate mintală; diminuarea stereotipurilor în ceea ce priveşte bolile mintale; contribuţie nu numai pentru persoanele cu handicap; se ba-zează pe sprijin comunitar ca o alternativă la cel instituţional. Această “cafenea” este concepută în aşa fel încât să ofere posibilitatea de a interacţio-na cu persoane cu probleme mintale şi de a in-forma comunitatea locală despre faptul că aceste persoane nu trebuie excluse în sanatorii sau alte instituţii de profi l. .

SUPPORTED HOUSING - ITALIA

Descrierea proiectuluiProiectul oferă sprijin pentru persoanele cu

dizabilităţi mintale pentru a-şi găsi o locuinţă în comunitatea în care trăiesc. De obicei, locuinţa aparţine, fi e unei persoane fi zice fi e municipalită-ţii. Proiectul este implementat de către AISMe cu sprijinul birourilor pentru servicii sociale şi sănă-tate de la nivel local.

Scopul proiectuluiScopul proiectului este de a acorda posibi-

litatea de a alege şi autonomie persoanelor cu dizabilităţi mintale în ceea ce priveşte găsirea unui adăpost.

DomeniiSănătate, Servicii Sociale

Efi cacitateActivităţile proiectului precum şi

metodologiile şi abordările propuse sunt utile întrucât sunt în concordanţă cu nevoile identifi cate la nivelul persoanelor cu probleme psihice care sunt înscrise în programe de reabilitare de foarte multă vreme şi îşi doresc să trăiască independent de aceste servicii. Costurile proiectului (resurse umane şi fi nanciare) sunt foarte ridicate, dar corespund cu rezultatele (incluziune socială ridicată) preconizate.

SustenabiltateImpactul proiectului este în concordanţă cu

nevoile membrilor grupului ţintă. Resursele uma-ne şi fi nanciare sunt necesare şi pot proveni de la

79

CAD

RUL

STRA

TEG

IC D

E D

EZV

OLT

ARE

PRO

IECT

E - E

TAPE

ÎN A

CCES

ARE

A F

ON

DU

RILO

R

serviciile sociale şi de sănătate. Este imperios ne-cesar ca între toţi actorii implicaţi (benefi ciari, fa-milii, servicii, municipalitate) să existe cooperare.

InovaţiePentru Italia şi Toscana acest proiect este

inovativ precum şi metodologia sa. Nu este foar-te inovativ în ceea ce priveşte rezultatele cantita-tive, însă efi cient în ceea ce priveşte rezultatele calitative (putere de decizie, incluziune socială ridicată).

Valoare adăugatăActivităţile proiectului, metodologiile şi im-

pactul reprezintă o contribuţie semnifi cativă în ceea ce priveşte nevoile membrilor grupului ţintă în vederea accesării unei arii mai largi de servicii precum servicii sociale şi sănătate, relaţii de mun-

că, educaţie, servicii de instruire, transport, activi-tăţi de relaxare, etc. de asemenea, se urmăreşte accesarea politicilor deja existente în domeniul excluziunii sociale.

TransferAtât proiectul cât şi materialele create în

cadrul acestuia pot fi replicate de alte ţări sau comunităţi, însă vor trebui adaptate la specifi cul local. Este un model practic, fl exibil, uşor de ad-ministrat şi rezonabil în ceea ce priveşte implica-rea resurselor umane şi fi nanciare.

Proiectul nu conţine un ghid general pen-tru a fi replicat precum elemente cheie de care trebuie ţinut cont în vederea unei implementări efi ciente.

80

Man

ual p

entr

u im

plem

enta

rea

polit

icilo

r soc

iale

adr

esat

per

sona

lulu

i de

spec

ialit

ate

GLOSAR DE TERMENI

Termen Defi niţie Sursă

Benefi ciarul (în domeniul serviciilor sociale)

Există abordări diferite cu privire la ceea ce se consideră a fi benefi ciarul din cadrul serviciilor sociale. Această defi niţie este strâns legată de modul de furnizare a serviciilor, precum şi e cel ce este îndreptăţit să le primească. În Spania, oricare dintre cetăţeni poate fi împuternicit în a deveni benefi ciarul serviciilor sociale. Benefi ciarul serviciilor sociale este considerată acea persoană ce primeşte un benefi ciu/ benefi cii sau un serviciu/ servicii pentru a depăşi o anumită situaţie sau care este dependent/ă de un astfel de suport. În unele ţări, dacă benefi ciarul are posibilităţi fi nanciare, acesta poate contribui la plata serviciului.

Având în vedere legislaţia românească, dreptul la asistenţă socială este garantat, în condiţiile legii, pentru toţi cetăţenii români care au domiciliul sau reşedinţă în România, fără nici un fel de discriminare. Aşadar, orice cetăţean poate fi benefi ciarul serviciilor sociale (plaţi fi nanciare şi servicii), iar acestea vor fi acordate în funcţie de situaţia persoanei sau familiei,în conformitate cu legislaţia în vigoare

Benefi ciarii de servicii sociale sunt persoane, precum si grupuri sociale, care la un moment dat se pot afl a intr-o situaţie de difi cultate generatoare de marginalizare sau excluziune sociala in lipsa suportului acordat de familie sau comunitate.

Ordonanţa nr. 68/2003

Cerinţe educative speciale

Necesităţile educaţionale suplimentare, complementare obiectivelor generale ale educaţiei adaptate particularităţilor individuale şi celor caracteristice unei anumite defi cienţe sau tulburări/difi cultăţi de învăţare, precum şi o asistenţă complexă de tip medical, social, etc.

L nr. 448/2006

Coeziune socială Proces în derulare, de dezvoltare a unei comunităţi având valori comune, provocări comune, oportunităţi egale bazate pe un simţ al încrederii, speranţei şi al reciprocităţii, care implică împărţirea corectă şi non-discriminatorie a resurselor, bunurilor şi serviciilor, recunoaşterea demnităţii şi garantarea de către societate, prin intermediul diferitelor structuri şi strategii, a abilităţilor fi ecărui individ.

În noua versiune a Strategiei a Consiliului Europei pentru Coeziune Socială, acest concept implică angajamentul social în scopul de a reduce disparităţile/inegalităţile şi de a evita polarizarea. Se bazează pe cele patru dimensiuni ale bunăstării umane ce sunt esenţiale pentru funcţionarea şi organizarea societăţilor care au la bază democraţia şi drepturile omului:

dreptate şi acces egal;demnitate individuală (şi colectivă);autonomia individului şiparticiparea la viaţa comunităţii.

Aceste dimensiuni determină „calitatea” legăturilor dintre indivizi şi dintre indivizi şi comunitatea din care fac parte.

Este un proces şi un obiectiv care poate garanta capacitatea societăţii de a asigura indivizilor şi/sau comunităţilor:

Echitate în a se bucura de drepturi şi de a avea acces la drepturile fundamentaleDemnitate şi recunoaştere a diversităţiiAutonomie şi dezvoltare personalăParticipare şi implicare

••••

••••

L nr. 47/2006

Comunitatea locală

Reprezintă membrii organizaţi ai colectivităţii locale, formele de asociere a acestora, instituţiile administraţiei publice locale, precum şi alte instituţii publice ori private din domeniul educaţiei, sănătăţii sau altele asemenea.

L nr.47/2006

81

Deconcentrarea (serviciilor)

Deconcentrarea transferă unele atribuţii de la unităţile administrative centrale la cele locale; competenţele continuă să rămână la nivel central, însă serviciile sau acţiunile sunt realizate în plan local.

Toate acestea se afl ă în legătură cu efortul unităţilor centrale de a coopera cu autorităţile locale şi regionale, iar pentru aceasta trimit resurse materiale şi umane în teritoriu, pentru a coopera cu serviciile descentralizate.

Descentralizare (serviciilor)

Este procesul prin care se transferă autoritate şi responsabilitate de la guvernul central către autorităţile locale, societatea civilă sau ONG-uri. Acest termen poate include în anumite cazuri deconcentrare, delegare etc. Însă nu este un concept uşor şi în orice caz nu este vorba doar de un transfer de putere de la nivel central la nivel local.

Ideea care se ascunde în spate este concept e de oferirea de servicii cât mai aproape de cetăţeni şi capacitatea de acţiona într-un mod mai holistic, mai efi cient. În acest sens, este important să luăm în considerare nu numai deconcentrarea, descentralizarea către autorităţile locale sau delegarea ci să avem o abordare holistică în întregul proces. Este un alt aspect care este încă neclar în contextul românesc. Dacă ne uităm la legislaţia în vigoare putem vedea că rolul capacităţilor legale, instituţionale şi al resurselor fi nanciare la nivel local nu este bine defi nit şi ar trebui dezvoltat mai mult, iar rolul societăţii civile trebuie sprijinit mai bine, trebuie organizată participarea iar repartizarea resurselor şi a profesioniştilor de calitate la nivel local trebuie îmbunătăţită.

Ideea de a ajunge la nivelul cetăţenilor şi de a le rezolva problemele, sprijinindu-i pentru a-i face activi, a-i face să participe la luarea deciziilor care îi privesc şi a-i face responsabili de propria lor viaţă înseamnă conştientizarea nevoii de a avea servicii mai integrate şi o viziune şi un diagnostic mai holistic asupra situaţiei. Crearea de către administraţie de structuri paralele de la nivel central la nivel local pentru orice situaţie, problemă sau necesitate care apare sau trebuie rezolvată nu facilitează deloc această muncă.

L nr. 47/2006

Dezvoltarea comunitară

Reprezintă procesul prin care o comunitate îşi identifi că anumite probleme prioritare, se implică şi cooperează în rezolvarea lor, folosind preponderent resurse interne, in scopul îmbunătăţirii situaţiei sociale şi economice a comunităţi.

L nr. 47/2006

Discriminare directă

Se înţelege situaţia în care o persoană este tratată mai puţin favorabil, pe criterii de sex, decât este, a fost sau ar fi tratată altă persoană într-o situaţie comparabilă.

L nr. 202/ 2002

Dizabilitate Termenul generic pentru afectări/defi cienţe, limitări de activitate şi restricţii de participare, defi nite conform Clasifi cării internaţionale a funcţionării, dizabilităţii şi sănătăţii, adoptată şi aprobată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, şi care relevă aspectul negativ al interacţiunii individ-context.

L nr. 356/2001

Egalizarea şanselor

Procesul prin care diferitele structuri sociale si de mediu, infrastructura, serviciile, activităţile informative sau documentare devin disponibile si persoanelor cu handicap.

Egalitatea de şanse se referă, în principal, în a asigura fi ecărei persoane, indiferent de orice dezavantaj individual ,origine etnică, sex, orientare sexuală, vârstă, religie şi dizabilităţi, participarea, pe cât de mult posibil, la viaţa socială, la piaţa muncii şi la mediul de afaceri. Implică un proces de fl exibilizare a resurselor, instituţiilor, de îmbunătăţire a sensului infomaţiiilor, etc.

Legea nr. 356/2001 Legea nr.448/2006

Excluziune socială

Este un proces prin intermediul căruia anumiţi indivizi sunt împinşi la marginea societăţii şi excluşi de la participare din cauza sărăciei lor, ori a lipsei competenţelor de bază sau a oportunităţilor învăţării de-a lungul vieţii, ori ca un rezultat al discriminării.

L nr. 47/2006 GLO

SAR

DE

TERM

ENI

82

Man

ual p

entr

u im

plem

enta

rea

polit

icilo

r soc

iale

adr

esat

per

sona

lulu

i de

spec

ialit

ate

Fondul de Coeziune (FC)

Instrumentul fi nanciar care sprijină investiţii în domeniul infrastructurii de transport şi mediu.

HG nr. 497/2004

Fondul European pentru Dezvoltare Regională (FEDR)

Fondul Structural care sprijină regiunile mai puţin dezvoltate, prin fi nanţarea de investiţii în sectorul productiv, infrastructură, educaţie, sănătate, dezvoltare locală şi întreprinderi mici şi mijlocii.

HG nr. 497/2004

Fondul Social European (FSE)

Fondul Social Structural este instrumentul principal prin care Uniunea Europeană fi nanţează obiectivele strategice ale politicii de ocupare

HG nr. 497/2004

Fonduri publice Sumele alocate din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului, bugetele instituţiilor publice autonome, bugetele instituţiilor publice fi nanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, după caz, bugetele instituţiilor publice fi nanţate integral din venituri proprii, bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice, bugetul fondurilor externe nerambursabile, credite externe contractate sau garantate de autorităţile administraţiei publice locale, împrumuturi interne contractate de autorităţile administraţiei publice locale, precum şi din bugetele instituţiilor publice fi nanţate integral sau parţial din bugetele locale.

L nr. 84/2003

Fondurile comunitare

Sume provenite din asistenţa fi nanciară nerambursabilă acordată României de Comunitatea. Europeană

OG nr. 12/2007

Fondurile structurale (FS)

Instrumente fi nanciare prin care Uniunea Europeană acţionează pentru eliminarea disparităţilor economice şi sociale între regiuni, în scopul realizării coeziunii economice şi sociale.

HG nr. 497/2004

Furnizorii de servicii sociale

Sunt persoanele fi zice sau juridice, de drept public ori privat, care acordă servicii sociale în condiţiile prevăzute de lege.

L nr.47/2006

Incluziune socială

Setul de măsuri şi acţiuni multidimensionale din domeniile protecţiei sociale, ocupării forţei de muncă, locuirii, educaţiei, sănătăţii, informării şi comunicării, mobilităţii, securităţii, justiţiei şi culturii, destinate combaterii excluziunii sociale.

L nr.356/2001

Incluziune sociala(procesul)

Este un proces ce asigură că cei ce se afl ă la riscul sărăciei şi al excluziunii sociale câştigă oportunităţile şi resursele necesare pentru a participa la viaţa economică, socială şi culturală pentru a se bucura de un standard de viaţă şi bunăstare considerate normale pentru societatea în care se afl ă. Asigură o mai mare participare din partea lor la procesul decizional, care afectează viaţa, precum şi accesul la drepturile lor fundamentale.

Loc de muncă Cadrul în care se desfăşoară o activitate din care se obţine un venit şi în care se materializează raporturile juridice de muncă sau raporturile juridice de serviciu.

L nr. 76/2002

Loc de muncă protejat

Spaţiul aferent activităţii persoanei cu handicap, adaptat nevoilor acesteia, care include cel puţin locul de muncă, echipamentul, toaleta şi căile de acces.

L nr. 356/2001

Măsuri de stimulare a ocupării forţei de muncă

Acele măsuri care au ca scop sprijinirea persoanelor în căutarea unui loc de muncă şi, în mod deosebit, a şomerilor pentru a dobândi statutul de persoană ocupată.

L nr. 76/2002

83

Planul Naţional de Dezvoltare (PND) 2007-2013

Ghidul solicitantului din cadrul Programului Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative (date generale) şi Ghidul solicitantului emis de către AMPOSDRU (date generale)

Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane: www.mmuncii.ro ;

Ministerul Internelor si Reformei Administrative, Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional de Dezvoltarea a Capacitaţii Administrative AM PODCA http://modernizare.mira.gov.ro www.mira.gov.ro

Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice si Locuinţelor , Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional AM POR www.inforegio.ro

Apostol Mirela, Daniel Arpinte, Dana Pescaru, Emil Pâslaru, Raluca Popescu, Anca Tompea, 2004, Sistem de indicatori de incluziune socială la nivel judeţean, CASPIS

Atkinson Tony, Bea Cantillon, Eric Marlier, Brian Nolan, 2002, Social Indicators. The EU and Social Inclusion, Oxford University Press.

Briciu Cosmin, Vlad Grigoraş, 2004, Sistem de monitorizare a incluziunii sociale la nivel naţional, CASPIS

Caroline de la Porte, 2002, The soft open method of co-ordination in social protection, European Trade Union Yearbook

European Comission, 2006, Portfolio of Overarching Indicators and Streamlined Social Inclusion, Pensions, and Health, on-line la:

http://ec.europa.eu/employment_social/social_inclusion/docs/2006/indicators_en.pdf

European Comission, 2008, Portfolio of Overarching Indicators and Streamlined Social Inclusion, Pensions, and Health, April 2008 up-date, on-line la: http://ec.europa.eu/employment_social/social_inclusion/docs/2006/indicators_en.pdf

Johnson, Gail, 2004, Introduction to Monitoring and Evaluation, World Bank Institute,

Mărginean, Ioan, 1982, Măsurarea în sociologie, Editura Ştiinţifi că şi Enciclopedică, Bucureşti

Mărginean, Ioan, 2002, Semnifi caţia cercetărilor de calitate a vieţii, în Mărginean I, A. Bălaşa (coord.), Calitatea vieţii în România, Editura Expert

Panduru Filofteia, Viorica Duma, Andreea Vasile, Maria Molnar, Vlad Grigoraş, 2004, Indicatorii de excluziune/incluziune socială, Institutul Naţional de Statistică şi Universitatea Bucureşti

Prennushi G, G. Rubio, K. Subbarao, 2001, Monitoring and evaluation, in „A Sorucebook for Poverty Reduction Strategies. Vol 1A: Core techniques and Cross-cutting Issues” (ed. Jeni Klugman), World Bank

Bibliografi e

84

Man

ual p

entr

u im

plem

enta

rea

polit

icilo

r soc

iale

adr

esat

per

sona

lulu

i de

spec

ialit

ate

Social Protection Committee, 2001, Report on Indicators in the Field of Poverty and Social Exclusion, on-line la:

http://ec.europa.eu/employment_social/news/2002/jan/report_ind_en.pdf

UNFPA, 2004, Program Manager’s Planning Monitoring & Evaluation Toolkit

United Nations, 1989, Handbook in Social Indicators, New York

World Bank, 2003, Romania: Poverty Assessment, Report No. 26169 - RO

World Bank, UNICEF, 2004, Monitoring and Evaluation Toolkit

Zamfi r Cătălin, 1984, Indicatori şi surse de variaţie a calităţii vieţii, Editura Politică, Bucureşti

Audit Commision Developing Community Care for Adults With Mental Handicap London, HMSO, 1989

Berman,Moriss, “Coming to Our Senses:Body and Spirit in the Hidden History of the West”, Bantam Books, New York, 1990

Bunker, Barbara,B., &Billie T. Alban, “ Large Group Interventions: Engaging the Whole System for Rapid Change”, Jossey-Bass, San Francisco, 1997

David Wilcox – “Creating Partnerships” (www.partnerships.org.uk/part)

Dr. Thomas J. Hoban, Associate Professor, North Carolina State University,“Guidelines for partnerships”

Fundaţia de Îngrijiri Comunitare - Planul de servicii comunitare – un instrument de includere sociala a grupurilor vulnerabile Bucureşti 2004.

Fundaţia de Îngrijiri Comunitare - Teorie şi practică în managementul îngrijirilor comunitare - ghid pentru furnizori autori: Ionuţ Oprea,, Gabriela Oancea, Mirela Arvinte, Carmen Manu

, Paula Constantin sub coordonarea Valentin Vladu;

Loran Easterbrook, “Moving On From Community Care. The treatment, care and support of older people in England”, Age Concern England , 2003

O’Brien, J. and Lyle, C. “Framework for Accomplishment Decatur, Georgia, Responsive System Associates, 1987

Poxton Richard, Glasby Jon, Peck Edward , “Care Trusts: Partnership Working in Action”,

Poxton Richard, “Working Across the Boundaries: experiences of Primary Health and Social Care Partnerships in Practice”, London, 1999

Robin Means, Sally Richards and Randall Smith, “ Community Care Policy and Practice”, third edition, 2003

Towell, David & Beardshaw, Virginia , “Enabling Community Integration – The role of public authorities in promoting an ordinary life for people with learning disabilities in the 1990s”, London, 1991

Towell, David, “An Ordinary Life Practice”, London , King Edward’s Hospital Fund,1988

Weisbord, Marvin R.,” Productive Workplaces: Organizing and Managing for Dignity,

Meaning and Community”, Chapter 14, “Future Search”, Jossey-Bass, San Francisco, 1987

Weisbord, Marvin, Janoff Sandra, “ Future Search- An Action Guide to Finding Common Ground in Organizations and Communities”, second edition, San Francisco, 2000