1

UNIVERSITATEA POLITEHNICA

FACULTATEA DE ENERGETICA

Evaluarea fluxurilor reziduale gazoase generate la nivelul combinatului

ALRO Slatina

Student: Constantin Marieta

Ms7

2

Introducere

Cu o producţie de 288.000 de tone metrice de aluminiu primar în 2008, Alro SA este cea mai mare companie producătoare de aluminiu din Europa Centrală şi de Est (exceptând Rusia). Alro SA reprezintă astăzi una dintre cele mai mari companii din România, având o contribuţie importantă la dezvoltarea economiei locale şi naţionale.

Compania face parte din grupul internaţional industrial şi de investiţii Vimetco N.V. care îşi desfăşoară activitatea în industria aluminiului. Acţiunile Alro SA sunt tranzacţionate la Bursa de Valori Bucureşti.

Capacităţile de producţie a aluminiului primar se află în Slatina şi cuprind o secţie de electroliză, capacităţi de prelucrare, laminoare la cald şi la rece şi o secţie de extrudate. Compania mai deţine şi combinatul de alumină Alum SA din Tulcea.

Tehnologia de fabricaţie şi produsele Alro sunt atestate în conformitate cu standardele internaţionale ISO 9001, ISO 14001 şi ISO 18001 (OHSAS 18001). În ianuarie 2006 Alro a obţinut autorizaţia integrată de mediu.

Clienţii Alro SA sunt utilizatori finali şi comercianţi de metale atât din România, cât şi din întreaga lume. Peste 80% din producţia realizată de Alro este comercializată pe piaţa internaţională prin intermediul Bursei de Metale de la Londra şi în baza contractelor

3

directe pe termen lung cu clienţi din 25 de ţări ale lumii. State din Uniunea Europeană (Italia, Grecia, Austria, Ungaria etc.), precum şi Turcia, ţările balcanice şi Statele Unite ale Americii reprezintă principalele pieţe de desfacere pentru produsele Alro.

Strategie

In ultimii cinci ani, Alro SA a investit aproximativ 245 milioane USD în modernizarea şi dezvoltarea capacităţilor de producţie, inclusiv aproximativ 70 de milioane USD în protecţia mediului şi îmbunătăţirea securităţii muncii. Aceste investiţii au avut drept rezultat creşterea producţiei de aluminiu turnat de la 187.052 tone în 2002 la 288.000 tone în 2008.

A doua perspectivă strategică constă în concentrarea asupra produselor cu valoare adăugată, cele două tipuri fiind:

1. Produse primare cu valoare adăugată, care includ bare, sleburi şi sârmă.

2. Produse prelucrate cu valoare adăugată, cum ar fi plăcile, tablele, benzile şi extrudatele. Aceasta este zona asupra căreia ne vom concentra în viitor.

Mediul

În 2006 Alro SA a primit Autorizaţia integrată de mediu, devenind astfel prima companie din regiune şi printre primele 10 mari companii din ţară care au obţinut această autorizaţie valabilă timp de zece ani, în semn de recunoaştere a puternicului său plan de investiţii pe termen lung, a cărui valoare prezentă depăşeşte 20 de milioane USD. Autorizaţia de mediu certifică faptul că toate emisiile produse de Companie sunt în deplină concordanţă cu standardele Uniunii Europene.

Alro a înlocuit tehnologia de epurare umedă a gazelor cu conţinut de fluor cu tehnologia de epurare uscată a gazelor, mărind astfel randamentul de reţinere de la 65% la peste 99%. În

4

plus, toate gazele de evacuare respectă standardul de cea mai bună practică din domeniu. Emisiile de gaze cu efect de seră au fost reduse cu mai mult de o pătrime. Compania a construit prima groapă de gunoi ecologică, iar acum câţiva ani a oprit utilizarea azbestului în uzină.

De asemenea, Alro SA a dezvoltat, în colaborare cu Agenţia Guvernamentală de Protecţie a Mediului şi cu Direcţia de Sănătate Publică, programe de monitorizare automată a factorilor de impact asupra mediului înconjurător. Pentru fiecare divizie a Companiei a fost desemnat câte un ofiţer de protecţie a mediului.

În acelaşi timp, programele de investiţii în protecţia mediului au permis companiei Alro SA să obţină certificarea ISO 14001 pentru managementul protecţiei mediului înconjurător. În 2006 Alro SA a primit Autorizaţia integrată de mediu, devenind astfel prima companie din regiune şi printre primele 10 mari companii din ţară care au obţinut această autorizaţie.

Compania implementează măsuri de eco-eficientizare şi siguranţă de-a lungul întregului proces de producţie şi îndeplineşte cu succes cerinţele clienţilor din acest domeniu. Este, de asemenea, implicată în activităţi legate de probleme globale de mediu prin cooperarea activă cu organizaţii internaţionale în problematica reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră.

Producţie › Prezentare generala

Fondată în 1965, Alro SA este singurul producător de aluminiu primar şi aliaje din aluminiu din România şi cel mai mare producător de aluminiu din Europa Centrală şi de Est. Există patru sectoare de producţie angrenate în ciclul de producţie a aluminiului electrolitic care, ulterior, este procesat în produse din aluminiu:

Secţia Anozi

Produce anozii necesari pentru procesul de electroliză.

5

Electroliza

Produce aluminiul electrolitic. Celula (cuva) de electroliză este unitatea principală de producţie a aluminiului electrolitic din această secţie. În fiecare dintre cele 6 hale de electroliză funcţionează 132 de celule electrolitice.

Turnătoria

Aluminiul electrolitic este procesat în produse din aluminiu primar.

Uzina de Aluminiu Prelucrat

Sleburile sunt laminate la cald şi la rece în plăci, table şi bobine.

Pe lângă aceste sectoare, în Alro funcţionează o serie de secţii auxiliare si de întreţinere, necesare asigurării funcţionării secţiilor de bază: secţia de transformare şi de redresare a curentului electric, secţia de reparaţii metalurgice, secţia de reparaţii cuve şi cuptoare, secţia de fabricare a pieselor de schimb, secţia de transport intern şi depozitele.

Capacitatea de producţie a Alro permite obţinerea anuală a 265.000 tone de aluminiu electrolitic, 300.000 tone de produse turnate din aluminiu primar şi 120.000 tone de produse prelucrate din aluminiu.

Ce produce ALRO:

Alro SA realizează produse din aluminiu primar, cum ar: fi sârmă, bare, sleburi, aliaje turnate şi lingouri; şi produse din aluminiu prelucrat, precum plăci netratate termic, plăci tratate termic, bobine laminate la cald, table şi benzi, plăci, table şi benzi imprimate, table ondulate, table tratate termic.

În general, sârma este utilizată pentru cabluri şi sârme ce sunt prelucrate ulterior pentru realizarea unor produse finite, cum ar fi cablurile de telecomunicaţii şi cablurile de înaltă tensiune. Barele noastre sunt utilizate în procesul de extrudare pentru realizarea profilelor şi a sleburilor ce sunt introduse în laminorul Alro pentru prelucrare ulterioară.

6

Produsele laminate plate sunt categorisite în funcţie de grosime, incluzând table, benzi şi plăci. Aceste produse sunt utilizate ulterior de către consumatori pentru realizarea produselor finale, cum ar fi cutii, părţi mecanice pentru panouri, instrumente, matriţe şi produse electrocasnice, produse pentru care caracteristicile mecanice şi de coroziune optime specifice aluminiului se dovedesc avantajoase şi pentru care greutatea scăzută a materialelor joacă un rol esenţial.

O gamă de produse orientată către clienţi Pe măsură ce evoluăm de la activitatea de furnizor de produse de bază la cea de producător cu valoare adăugată, cooperăm tot mai strâns cu clienţii noştri pentru a veni în întâmpinarea necesităţilor lor. Se poartă discuţii cu producători importanţi de aeronave pentru evaluarea necesităţilor viitoare ale acestora.

Produse aluminiu primar

Sârmă

Sârmă din aluminiu de diametru 9,5, 12 şi 19 mm conform EN 1715 (compoziţia chimică corespunde EN AW1370 din standardul EN 573; rezistenţă la tracţiune de la 90 la 130 MPa) utilizată la fabricarea cablurilor şi a conductorilor.

Bare

Bare omogenizate AlMgSi (din aliajele 6005, 6060, 6061, 6063 şi 6082) cu diametrele de 152, 178, 203, 229, 254 şi 279 mm pentru extruziune, conform standardului EN 486.

Sleburi

Sleburi din aluminiu şi aliaje din aluminiu seriile 1xxx; 2xxx, 3xxx; 4xxx; 5xxx; 6xxx; 7xxx şi 8xxx, dimensiuni: 1040 - 1640 x 400/500 mm pentru laminare conform standardului EN 487 (dimensiunile exacte pentru un anumit tip de aliaj sunt disponibile la cerere).

7

Lingouri

Lingouri din aluminiu şi aliaje de aluminiu pentru retopire. Divizia de aluminiu primar poate de asemenea produce anozi copţi pentru electroliză cu dimensiuni de până la 1500 x 1000 x 620 mm.

Produse aluminiu prelucrat

Benzi

Benzile sunt fabricate din aluminiu, aliaje moi şi medii sau aliaje dure.

Table

Table profilate, table călite şi table imprimate din aliaje moi şi medii.

Plăci

Plăcile tratate termic sunt produse din aliaje medii sau aliaje dure. Plăcile netratate termic sunt produse din aliaje de aluminiu.

Profile

Profile standard, profile pentru clienţi speciali, profile pentru autocamioane.

8

Indicatori financiari

Cifre Consolidate Alro Group, Romania (consolidarea tuturor operatiunilor din Romania intocmita conform IFRS)

USD 2009 2010 2011 Venituri US$ m 527 588 764 EBITDA1 US$ m 126 146 188 EBITDA margin2 % 24 25 24,5 Profit pe perioadă US$ m 48 58 80 Producţie aluminiu primar tpa 228.630 241.187 261.073 Producţie aluminiu prelucrat tpa 41.015 59.364 70.392 Angajaţi (medie anuală) 3.283 3.369 3.939

RON 2009 2010 2011 Venituri RON m 1.606 1.867 2.330 EBITDA1 RON m 383 464 572 EBITDA margin2 % 24 25 24,5 Profit pe perioadă RON m 145 184 243

9

Producţie aluminiu primar tpa 228.630 241.187 261.073 Producţie aluminiu prelucrat tpa 41.015 59.364 70.392 Angajaţi (medie anuală) 3.283 3.369 3.939

Poluarea

Fenomenul de poluare este strict legat de dezvoltarea sistemului socio- economic. Dezvoltarea fară precedent a sistemului socio-economic înregistrată după apariţia industrializarii a dus la agravarea problemelor de poluare.

Emisiile industriale şi urbane şi acumularea deşeurilor formate în urma consumurilor populaţiei şi ale industriei reflectă fidel progresul tehnologiei. Secolul al XX-lea se caracterizează printr-o dezvoltare fără precedent a sistemului socio-economic (antroposfera), componenta importantă a biosferei, dominată de necesitaţile biologice şi culturale ale omului.

Poluarea este rezultatul eliminarii în componentele capitalului natural a fluxurilor reziduale rezultate în urma desfaşurării activităţilor antropice (metabolismul antroposferei). Efectele poluării sunt foarte drastice, poluarea nu afectează doar sănătatea oamenilor ci starea tuturor componentelor capitalului natural.

Poluarea aerului este adăugarea substanţelor nocive atmosferei, rezultând pagube mediului, inrăutaţirea sănataţii omului şi a calităţii vieţii. Majoritatea poluării aerului provine din activitatea umană: arderea combustibililor fosili - gaze naturale, cărbuni şi petrol pentru a alimenta procesele industriale şi vehiculele cu motor. Pe langă compuşii chimici daunători pe care aceste arderi le eliberează in atmosferă, se află dioxidul de carbon (CO2), monoxidul de carbon (CO), oxizii de azot, dioxidul de sulf (SO2) şi mici particule solide.

Inaltele coşuri de fum pe care le folosesc industriile şi filtrele lor nu îndepărtează substanţele poluante doar prin propulsarea lor în straturile înalte ale atmosferei aşa că se consideră posibilitatea să se reducă concentraţia agentilor poluanţi în arealul respectiv, în locul unde se produc.

Poluanţii pot fi însă transportaţi la mari distanţe de locul originar al emisiei, şi pot produce efecte adverse în alte areale.

10

Problema calităţii şi a producţiei mediului a intrat în actualitate pe măsură ce omenirea a devenit conştientă de necesitatea conservării şi utilizării cât mai eficiente a potenţialului productiv al capitalului natural. De aceea pe plan mondial cât şi naţional se acordă o atenţie din ce în ce mai mare activităţii de protecţie a mediului şi de supraveghere sinoptică a modificărilor aduse calitătii lui.

lată de ce am considerat ca lucrarea mea să se numească “Evaluarea fluxurilor reziduale gazoase generate la nivelul combinatului ALRO Slatina”.

Am ales această temă deoarece în oraşul Slatina după părerea mea aerul este foarte poluat datorită combinatului ALRO S.A Slatina, iar ca locuitor al acestui oraş sunt preocupat de ecosistemul uman în care traiesc.

Acest proiect îl reprezintă crearea unei baze de date privind corelarea stării de sănătate a populatiei, in vederea constientizarii pericolului pe care-l reprezintă aceşti poluanţi şi fundamentarii nevoii de norme şi monitorizare a acestor poluanti pentru protecţia mediului şi îmbunatăţirii calităţii vieţii.

Analiza critică a cunoaşterii

Relaţia dintre Capitalul Natural şi Sistemul Socio-Economic

Capitalul natural al unei zone geografice sau politic-administrative constă în reţeaua de sisteme ecologice care funcţionează în regim natural sau seminatural şi din reţeaua de sisteme antropologice care rezultă din transformarea şi simplificarea categoriei menţionate. Componentele ierarhice ale Capitalului Natural sunt diversitatea genetică, diversitatea specifică şi diversitatea ecosistemică. Biodiversitatea include componentele Capitalului Natural la care se adaugă diversitatea etnică. Capitalul natural este parte din Sistemele Socio-Economice. Capitalul Natural de la nivelurile ierarhice joase poate fi proprietate organizaţiilor private, dar la nivel mare(ecoregiuni, ecosferă)nu mai poate fi luat in proprietate de indivizi datorita restricţiilor de scară.(Virgil lordache, 2006).

Sistemele Socio-Economice sunt componente ale ierarhiei sistemelor ecologice. Fiecare Sistem Socio-Economic naţional este echivalent cu un complex regional sau macroregional de ecosisteme urbane, rurale, complexe industriale, sisteme tehnice de conversie a potenţialului resurselor energetice în energie utilizabilă şi antropizate/ “cultivate” , interconectate prin sisteme de transport şi comunicaţii şi care s-au diferenţiat prin aplicarea pe termen lung a unor politici şi strategii de transformare, subordonare şi control sau de înlocuire a ecosistemelor naturale şi seminaturale de pe teritoriul naţional.

Compartimentele Capitalului Natural servesc nu numai ca surse de energie şi materie pentru Sistemul Socio-Economic, dar şi drept canale de scurgere pe termen scurt sau lung pentru fluxurile materiale. (“Introducere în ecotoxicologie”, Carmen Postolache şi Cristian Postolache, ARS DOCENDI, Bucureşti, ISBN-973-8118-30- 1).

11

Etimologic, a polua înseamna a vicia, a degrada, a profana. Termenul este utilizat tot mai frecvent pentru a desemna ansamblul de compuşi chimici eliberaţi în întreaga ecosferă ca urmare a desfaşurării activităţilor umane. Sunt considerate poluanţi toţi “ acei compuşi care, prin efecte directe sau indirecte, alterează repartiţia fluxului de energie, nivelul de radiaţii, constituţia fizico-chimică a mediului natural şi abundenţa speciilor ” (Ramade, 1992 - raport al Casei Albe, 1965). în această categorie sunt incluşi atât compuşii creaţi de civilizaţia modernă, cât şi compuşii (anorganici şi organici) existenţi în natură, ale caror fluxuri au fost crescute de diferiţi factori- de obicei de origine antropică: oxizi ai carbonului, sulfului şi azotului, azotaţi, fosfaţi, toxine bacteriene legate de fluxul industrial de alimente etc.

Fenomenul de poluare este strict legat de dezvoltarea Sistemului Socio- Economic. Primele surse de poluare au constat în contaminarea microbiologică a apelor de către deversările de origine menajeră, mai rar de cele provenite în urma prelucrării metalelor neferoase (în epoca primitivă). O lungă perioadă de timp până în secolul al XVIll-lea, poluările au fost totuşi limitate. Dezvoltarea fără precedent a Sistemului Socio-Economic înregistrată după apariţia industrializării a dus la agravarea problemelor de poluare. Emisiile industriale şi urbane şi acumularea deşeurilor formate în urma consumurilor populaţiei şi ale industriei reflectă fidel progresul tehnologiei. (“ Introducere în ecotoxicologie ” , Carmen Postolache şi Cristian Postolache, ARS DOCENDI, Bucuresti, ISBN-973-8118-30-1).

Poluarea reprezintă distrugerea mediului înconjurator datorată infectării cu materii reziduale, cu deşeuri industriale, cu gaze de eşapament, etc.

Poluarea reprezintă modificarea componentelor naturale prin prezenţa unor componente străine, numite poluanţi, ca urmare a activităţii omului, şi care provoacă prin natura lor, prin concentraţia în care se gasesc şi prin timpul cât acţionează, efecte nocive asupra sănătăţii, creează discomfort sau impiedică frolosirea unor componente ale mediului esenţiale vieţii. (conferinţa Mondială a O.N.U. Stockholm, 1972).

Monoxidul de carbon şi oxizii de azot sunt principalii poluanţi emişi de arderile de combustibil. Funinginea şi dioxidul de sulf sunt poluanţii primari produşi în principal prin arderile de combustibili fosili în centralele energetice, precum petrolul şi carbunele. în fiecare an peste un miliard de tone de astfel de materiale intră în compoziţia atmosferei prin aceste produse.

Legile poluarii (Legile Ecologiei Generale)

Ecologia, similar oricărei ştiinţe maturizate, în urma investigaţiilor făcute în diverse sectoare ale biosferei (ecosferei) contemporane, a reuşit să descopere şi să formuleze mai multe legi specifice vieţii la scară globală, regională şi locală. în afara diferenţelor distincte ale unui biosistem sau ecosistem aflate în interacţiune cu întreaga lume a viului, există cateva legi generale pentru finanţarea a tot ce este viu, fie că e vorba de viaţa salbatică din natura neinfluenţată sau puţin influenţată de om, fie că în discuţie se află iarăşi societatea umana sau sectorul sistemului antropic din biosfera contemporană. Aceste legi generale ale ecologiei au fost dezvăluite de multilateralul savant american Barry Commoner (1971,

12

1981).

Prima lege a ecologiei generale: ” Orice lucru (fenomen) este legat de un oarecare alt lucru (fenomen) ”. Această lege evidenţiază interacţiunea tuturor sistemelor (vii şi nevii) şi fenomenelor care se petrec în ecosferă.

A doua lege a ecologiei generale: “ Orice lucru (fenomen) trebuie să ducă (să meargă) undeva ”. Aceasta subliniază faptul că orice proces de ecosferă şi structurile care-l întreţin, se finalizează prin alte procese şi structuri care în lipsa impacturilor umane sunt, de regulă, benefice pentru întreaga ecosferă.

A treia lege a ecologiei generale: “ Natura ştie cel mai bine ”. Această lege ce poate fi considerată drept un aforism ecologic, releva o realitate pe care omul întreprinzător adeseori o ocoleşte din aroganţă.

A patra lege a ecologiei generale: “ Nu există un astfel de lucru (fenomen) cum ar fi un pranz gratuit ”. Această formulare plină de umor arată că orice se castigă în ecosferă este plătit prin consumul unei anumite cantităţi de energie.

Principalele surse de poluare

Sursele principale de poluare a ecosferei sunt: industria, activităţile agricole, marile aglomerări urbane.

Majoritatea activităţilor industriale reprezintă factori deosebiţi de poluare, fie prin procesele de exploatare şi prelucrare, fie prin cele de depozitare a fluxurilor reziduale de material de energie

Agricultura, este şi ea o sursă de poluare a ecosferei. Utilizarea unor cantităţi tot mai mari de îngrăşeminte chimice, recurgerea la aplicarea de pesticide şi insecticide au condus la obtinerea de productii agricole spectaculoase.

Marile aglomerari urbane constituie, de asemenea, o sursă importantă de poluare în primul rând prin emisiile de ape reziduale menajere, care au un conţinut ridicat ţn materie organică şi nutrienţi (azot şi fosfor). (“ Introducere în ecotoxicologie ”, Carmen Postolache şi Cristian Postolache, ARS DOCENDI, Bucuresti, ISBN-973- 8118-30-1).

Poluarea atmosferică

Compoziţia atmosferei

Atmosfera, cuvant de origine greacă (athmos=aer şi spherein=sferă, înveliş) desemnând învelişul de aer al Pământului. Atmosfera planetei noastre este practic 100% gazoasă, conţinând însă şi urme de substanţe solide, prezente în stare fin divizată.

Atmosfera de astăzi a Pământului conţine azot (sau nitrogen) bimolecular (N2) în proporţie de aproape 4/5 (78,2 %), oxigen bimolecular (O2) (20,5 %), argon, Ar, (0,92 %), bioxid de carbon, CO2, (0,03 %), ozon, oxigen trimolecular (O3) şi alte gaze, praf, fum, alte particule în suspensie, etc.

Compoziţia atmosferei s-a schimbat de-a lungul celor aproximativ 2,5 - 2,8 miliarde de ani de când există, de la o atmosferă primitivă (a se vedea atmosfera primitivă a Pământului) la cea actuală, trecând prin mai multe faze intermediare, în decursul cărora

13

atmosfera şi-a schimbat nu numai compoziţia chimică, dar şi alte caracteristici precum ar fi densitate, grosime, transparenţă, şi altele. Atmosfera este numită în vorbirea curentă aer.

Procesele de formare a atmosferei sunt legate de compoziţia sa chimică, care la rândul său a influenţat procesele climatice. în urmă cu 4,56 miliarde de ani, când a avut loc formarea globului pământesc, hidrogenul (H2) şi heliul (He) erau deja prezente. Ulterior, datorită densităţii scăzute a acestor două gaze, ele nu vor mai putea fi atrase de planetă, disipându-se progresiv în spaţiul cosmic.

Datorită procesului de răcire lentă a Terrei, respectiv a activităţii vulcanice, au fost aduse la suprafaţă diverse gaze, care rezultaseră din reacţiile chimice ale straturilor interne ale globului. Prin aceste procese a luat naştere o atmosferă cu o compoziţie de circa 80 % vapori de apă (H2O), 10 % de bioxid de carbon (CO2) şi 5 până la 7 % hidrogen sulfurat.

Această combinaţie de gaze poate fi şi astăzi întâlnită în emanaţiile şi erupţiile vulcanice. Lipsa precipitaţiilor din acea perioadă de formare este explicabilă că în ciuda prezenţei apei, inclusiv în stare de vaporii de apă, suprafaţa fierbinte a Pământului nu permitea condensarea acestora.

Provenienţa apei pe pământ este, de fapt, o temă controversată. Prin scăderea temperaturii atmosferei sub punctul de fierbere al apei, aerul saturat, adesea suprasaturat cu vapori de apă, determină condensarea apei sub forma unor ploi de scurtă durată. în această perioadă, s-au format, foarte probabil, mările şi oceanele.

Radiaţia ultravioletă intensă a determinat o descompunere fotochimică a moleculelor de apă, metan şi amoniac, prin acest proces acumulându-se bioxid de carbon şi azot. Gazele mai uşoare, precum hidrogenul şi heliul au urcat în straturile superioare ale atmosferei, ulterior disipându-se în spaţiul cosmic pe când gazele mai grele, aidoma bioxidului de carbon, s-au dizolvat în mare parte în apa oceanelor.

Azotul inert din punct de vedere chimic, în condiţiile existente atunci, a rămas neschimbat în atmosferă, fiind încă înainte cu circa 3,4 miliarde de ani partea componentă cea mai importantă a atmosferei.

Oxigenul O2 care joacă un rol esenţial în evoluţia şi existenţa vieţii pe pământ, a apărut sub formă liberă, gazoasă, acum circa 3,5 miliarde de ani, fiind eliberat datorită activităţii de fotosinteză a bacteriilor care descompuseseră produsele ce conţineau grupe cianhidrice.

Oxigenul format s-a dizolvat în mare parte în apa oceanelor oxidând metalele feroase. în urmă cu circa 350 milioane de ani, o parte din oxigen a format prin ionizare în straturile superioare a atmosferei ozonul, combinaţie alotropică a oxigenului, ce protejează pământul de razele ultraviolete. Se consideră că, începând cu acea perioadă şi până astăzi, compoziţia aerului atmosferic rămâne relativ stabilă.

Atmosfera terestră are o masă de ca. 4,9 ■ 1018 kg şi este alcătuită în funcţie de temperatură din mai multe straturi:

Troposfera între 0 km deasupra munţilor înalţi şi 7 km în zona polară şi 17 km la tropice, partea superioară a fiecărui strat se termină cu o zonă de pauză.

14

• Stratosfera între 7 - 1 7 până la50 km

• Mezosfera între 50 şi 80 km

• Termosfera între 80 şi 640 km

• Exosfera între 500 şi 1000 km până la cca. 100.000 km cu o trecere la spaţiul intraplanetar. (cristiana, 2007)

Poluarea atmosferei

Poluarea atmosferică reprezintă una din problemele fundamentale ale umanitaţii şi este consecinţa ruperii echilibrului ecologic dintre om şi natură.Acest fenomen de poluare atmosferică este într-o continuă creştere. în ultimii 200 de ani industrializarea globală a dereglat raportul de gaze necesar pentru echilibrul atmosferic.

Gazele acide care ies din coşurile fabricilor şi din autovehicule se amestecă cu precipitaţiile, rezultând ploi acide care distrug clădiri, păduri.

Poluarea atmosferică implică emanarea de substanţe dăunătoare organismelor vii, în atmosferă. Poluanţii precum oxizii de sulf şi azot, cloro-fluoro-carburile, dioxidul de carbon, monoxidul de carbon şi funinginea (carbunele) sunt principalii contribuitori la poluarea atmosferică.

Cele mai sensibile strategii de control ale poluarii atmosferice implică metode ce reduc, colectează, sau reţin poluanţii înainte ca ei să intre în atmosferă.(Sergiu Davidescu, 2008).

Emisiile sunt cantităţile de substanţe eliberate în atmosferă la nivelul surselor de poluare. Aceste substanţe se raspândesc pretutindeni, căzând din nou sub formă de particule şi mai fine decât poluarea atmosferică măsurabilă în locurile de emisie.Fixarea unei valori limită se fondează prin criteriile calităţii aerului, a parametrilor măsuraţi, a căror interpretare variază de la o ţară la alta.Din punct de vedere ecologic, reducând emisiile poluante cu o marire a randamentului energetic şi prin masuri de conservare, precum arderea de mai puţin combustibil este strategia perfectă. (Sofia Lazar,2004)

Industria este, la momentul actual, principalul poluant la scară mondială. Procedeele de producţie industrială eliberează emisiile, care se redepun în cazul în care nu există filtre pentru epurarea gazelor reziduale. Substanţele specifice sunt atunci eliberate şi pot provoca catastrofe.

Gazul carbonic (CO2), numit ştiinţific dioxid de carbon, este cel mai important din ciclul carbonului, este inofensiv şi aduce clorul pentru fotosinteză, dioxidul de carbon sub forma de vapori de apă, lasă să treacă undele scurte ale radiatiei solare în atmosferă şi absoarbe undele lungi ale radiaţiilor Pamantului, ceea ce provoacă o reîncălzire a aerului, efectul de sera.

Bioxidul de carbon întalnit în atmosferă în proporţie de 0.03% nu produce tulburări manifestate.

Praful, cenuşa şi fumul au o proporţie destul de mare în totalitatea poluanţilor care

15

există în atmosferă.

Monoxidul de carbon (CO) este un gaz foarte periculos, care are o pondere din ce în ce mai mare printre poluanţii devastatori.Toate materiile primare energetice folosite pentru combustie conţin carbon sub formă de combinaţii chimice, care se oxidează, transformandu-se în gaz carbonic (CO2) sau în oxid de carbon (CO) dacă combustia este incompletă.

Dioxidul de sulf (SO2), produs în principal de arderea cărbunelui dar prezent şi în emisiile motoarelor diesel, se combină cu apa din atmosferă şi provoacă ploile acide care distrug vegetaţia şi clădirile.

în atmosferă au fost puse în evidenţă peste 100 substante poluante dintre care mai importante sunt:

-dioxidul de sulf şi oxizii de azot

-dioxidul de carbon care în exces favorizează reţinerea căldurii la suprafaţa Pământului, împiedicând reflectarea ei în straturile atmosferei, astfel producandu-se aşa numitul efect de seră, cu implicaţii mari la nivelul planetei.

-hidrocarburile florurate sau clorurate, care afectează stratul de ozon cu rol în filtrarea şi reţinerea radiaţiilor ultraviolente.

-alţi oxizi dar mai ales anhidrida sulfurică care în condiţii de umiditate atmosferică în prezenţa unui strat de aer cald, îmbogaţeşte atmosfera sub forma de aerosoli, formând un compus toxic numit smog (fum şi ceaţă)

In urma poluării se formează o serie de efecte şi fenomene.

Acestea sunt:

-Smogul

-Ploaia acidă

-Ozonul (O3)

-Efectul de seră

Smogul- este un amestec de ceaţă solidă sau lichidă şi particule de fum formate când umiditatea este crescută, iar aerul este atât de calm încăt fumul şi emanaţiile se acumulează lăngă sursele lor. Smogul reduce vizibilitatea naturală şi adesea irită ochii şi căile respiratorii şi se ştie că este cauza a mii de decese anual. în aşezările urbane cu densitatea crescută, rata mortalităţii poate să crească în mod considerabil în timpul perioadelor prelungite de expunere la smog, mai ales când procesul de inversie termică realizează un plafon de smog, deasupra oraşului.

Smogul fotochimic este o ceaţa toxică produsă prin interacţia chimică între emisiile poluante şi radiaţiile solare.

Cel mai întalnit produs al acestei reacţii este ozonul troposferic. în timpul orelor de

16

vârf în zonele urbane concentraţia atmosferică de oxizi de azot şi hidrocarburi creşte rapid pe măsură ce aceste substanţe sunt emise de automobile sau de alte vehicule. In acelaşi timp cantitatea de dioxid de azot din atmosferă scade datorită faptului că lumina solară cauzează descompunerea acestuia în oxid de azot şi atomi de oxigen.

Ozonul se găseşte în mod natural în concentraţii foarte mici în troposferă (atmosfera joasă). Cele două surse naturale de ozon în atmosfera joasă sunt emisiile de compuşi organici volatili emişi de plante şi sol, şi mici cantităţi de ozon din stratosferă, care migrează, ocazional, spre suprafaţa pământului.

Spre deosebire de ozonul stratosferic, care protejează viaţa pe Pământ, ozonul troposferic (cuprins între sol şi 8-10 km înălţime) este deosebit de toxic şi constituie poluantul principal al atmosferei zonelor industrializate şi aglomerărilor urbane,

deoarece precursorii acestuia (COV, NOx) provin din activităţi industriale şi trafic rutier.

Ozonul este un poluant secundar, deoarece, spre deosebire de alţi poluanţi, acesta nu este emis direct de vreo sursă de emisie. El se formează prin interacţiunea luminii solare, în principal a radiaţiilor ultraviolete, cu poluanţii primari, compuşi organici volatili şi oxizi de azot, prin reacţii fotochimice în care sunt implicaţi radicali liberi.

Ozonul este generat şi prin descărcări electrice în atmosferă. Are densitatea de 1,66 ori mai mare decât aerul şi se menţine aproape de sol. Este instabil în atmosfera dinamică, se descompune uşor, generând radicali liberi cu putere oxidantă.

Distrugerea ozonului din atmosfera joasă se realizează prin procese de transport şi distrugere chimică, ca urmare a interacţiunii cu alţi compuşi din atmosferă.

Se consideră prin urmare că prezenţa ozonului în troposferă constituie rezultatul a două procese de bază:

- schimburile troposferă/stratosferă, care determină transportul către troposferă a aerului stratosferic bogat în ozon;

- producerea ozonului în atmosfera joasă (troposferă), prin reacţii fotochimice (sub acţiunea radiaţiilor UV), din precursori precum compuşii organici volatili (COV non-metanici şi metanul), alături de oxizii de azot, având ca substrat particulele de aerosoli (particule lichide sau solide din aer).

Ca urmare a faptului că precursorii ozonului pot fi transportaţi de la mare distanţă, ca şi datorită variabilităţii schimburilor dintre stratosferă şi troposferă, concentraţiile de ozon în atmosfera joasă sunt foarte variabile în timp şi spaţiu, fiind totodată dificil de controlat.

Deprecierea stratului de ozon stratosferic

Ozonul (O3)- este un gaz având molecula formată din trei atomi de oxigen.Este situat în straturile superioare ale atmosferei la altitudine peste 10-50 kilometri, având o concentraţie maximă de circa 30 kilometri. Se estimează că la o ora actuală există circa 3

17

miliarde de tone de ozon.Dacă tot ozonul ar fi concentrat în forma pură atunci ar avea un strat în jurul Pamantului doar de 3 mm. Misiunea principală a ozonului în

straturile superioare ale atmosferei este de a proteja Terra de razele ultraviolete ale soarelui. De-a lungul timpului viaţa vegetală de pe Pământ s-a adaptat la un anumit nivel de radiaţii ultraviolete. Sporirea cantităţii de radiaţie poate provoca distrugerea treptată a lumii vii.

Ozonul este un constituent natural al atmosferei (formula chimică O3), fiind prezent în proporţie de cca. 90% în stratosferă, la o altitudine între 10 şi 50 km, cu un maxim între 20-35 km, acesta realizând un înveliş protector pentru planeta Pământ care filtrează radiaţiile solare ultraviolete, dăunătoare lumii vii.

Stratul de ozon este o regiune a atmosferei de la 19 pana la 48 de kilometri altitudine. Concentraţia maxima de ozon de până la 10 părţi pe milion are loc în stratul de ozon. Aşadar ozonul se formează prin acţiunea razelor solare asupra oxigenului. Această acţiune are loc de cateva milioane de ani, iar compuşii naturali de azot din atmosferă se pare că au menţinut concentraţia de ozon la un nivel stabil.

In straturile de jos ale atmosferei ozonul are un rol distrugator, el atacă celulele plantelor prin inhibiţia fotosintezei, intensifică procesele nocive ale smogului. Concentraţii ridicate la nivelul solului sunt periculoase şi pot provoca diverse boli.

Stratul de ozon stratosferic este definit de Convenţia de la Viena ca fiind „Stratul de ozon atmosferic de deasupra stratului limită planetar’.

In atmosfera înaltă (stratosferă), ozonul se formează în mod natural, prin acţiunea radiaţiilor ultraviolete din lumina solară asupra moleculelor de oxigen (O2). Prezenţa lui în stratul limită planetar este indispensabilă pentru existenţa vieţii pe planeta noastră. El joacă rol de ecran filtrant pentru radiaţiile ultraviolet provenite din lumina solară şi în primul rând radiaţiile UV-B, extrem de nocive pentru orice formă de viaţă. Moleculele de ozon absorb radiaţia ultravioletă nocivă (sub 320 nm), constituind un adevărat scut protector pentru orice formă de viaţă de pe pământ.

Distrugerea stratului de ozon stratosferic şi apariţia „găurii” în stratul de ozon a fost una din primele probleme de mediu luate în considerare la nivel mondial. Consecinţele ireversibile ale acestui fenomen atât asupra ecosistemelor terestre, acvatice, asupra sănătăţii umane, cât şi asupra sistemului climatic terestru au condusa la necesitatea unui efort concentrat la nivel global, fiind instituit un regim internaţional al protecţiei stratului de ozon.

Concentraţia de ozon din stratosferă este influenţată pe de o parte de o serie de procese chimice terestre, interne, cum ar fi distrugerea de către halogeni, iar pe de altă parte de procese externe, de exemplu variaţiile energiei solare (în special al radiaţiei UV). Totodată însă, ozonul determină în mare măsură structura termală, dinamica şi compoziţia chimică a stratosferei şi troposferei, cu implicaţii directe în condiţionarea circulaţiei atmosferice şi a climei globului terestru.

Halogenii eliberaţi de la sol, în principal sub formă de clorofluorocarboni (CFCs), hidroclorofluorocarboni (HCFCs) şi hidrocarburi cu brom, sunt convertiţi în forme active

18

(radicali liberi de halogeni) în stratosfera medie şi superioară, unde reacţionează cu ozonul, distrugându-l.

In atmosfera joasă (troposferă), în prezenţa luminii solare, ozonul se formează, local, în medii urbane poluate, prin reacţii fotochimice între precursorii săi (hidrocarburi şi oxizi de azot), în principal datorită emisiilor de gaze de eşapament ale autovehiculelor. Aici ozonul este un poluant deosebit de toxic. Ozonul troposferic este influenţat de asemenea, de schimbul stratosferă-troposferă.

In troposferă, ozonul acţionează ca un gaz cu efect de seră, încălzind suprafaţa solului, şi acţionează pentru a răci stratosfera, pe o întindere mică. Scăderea observată a ozonului stratosferic poate conduce la scăderea temperaturilor troposferice prin reducerea fluxului radiativ descendent. Distrugerea ozonului stratosferic este considerată a fi prima cauză a răcirii stratosferei inferioare, ceea ce poate avea un impact semnificativ asupra climatului troposferei.

La latitudini medii în emisfera nordică scăderea ozonului total este de aprox. 24% pe decadă; în ultimii ani, declinul ozonului a fost mai lent, dar valorile măsurate sunt departe de cele măsurate anterior anului 1980.

Principalele substanţe cu efect de distrugere asupra stratului de ozon, de origine antropică şi naturală

Principalele substanţe supuse controlului Protocolului de la Montreal (1987) şi

Amendamentelor la Protocolul de la Montreal (Londra - 1990, Copenhaga - 1992, Montreal - 1997, Beijing-1999) privind substanţele care epuizează stratul de ozon sunt:

• Freoni (CFC, clorfluorocarburi) - agenţi frigorifici, solvenţi, aerosoli farmaceutici şi cosmetici, agenţi de expandare în tehnologia de producere a spumelor de izolare.

• Haloni (hidrocarburi total halogenate) - spume utilizate în stingătoarele de incendii, agenţi de răcire.

• Solvenţi (tetraclorură de carbon şi metil-cloroform - 1,1,1 tricloretan) - lichide de spălare-degresare în diverse domenii (curăţătorii chimice, industria electronică, industria construcţiilor de maşini).

• HCFC (hidroclorfluorocarburi) şi HBrFC (hidrobromfluorocarburi).

• Bromura de metil - fungicid în industria agricolă, utilizat în dezinfecţia solului în sere, dezinfecţia spaţiilor de depozitare a cerealelor, tratamente de dezinfecţie destinate transportului legumelor şi fructelor proaspete, tratarea seminţelor.

Politici şi măsuri pentru eliminarea treptată a substanţelor care depreciază stratul de ozon

Substanţele care epuizează stratul de ozon, prevăzute în anexele la Protocolul de la Montreal şi amendamentele la acesta, sunt supuse controlului şi în România, ţară care a aderat la:

- Convenţia de la Viena privind protecţia stratului de ozon, Protocolul de la Montreal şi Amendamentul la Protocol de la Londra - 1990, prin Legea 84/1993,

19

- Amendamentul de la Copenhaga - 1992, prin Legea 9/2001 (de aprobare a O.G. nr. 24/2000)

- Amendamentul de la Montreal - 1997, prin Legea 150/2001.

- Amendamentului la Protocolul de la Montreal, adoptat la Beijing la 3 decembrie 1999, prin Legea nr. 281 din 5 octombrie 2005.

Legislaţia română adoptată în vederea implementării prevederilor Protocolului de la Montreal şi a amendamentelor la acesta cuprinde:

Ordonanţa nr. 89/1999, aprobată prin Legea 159/2000 stabileşte

regimul comercial şi introducerea unor restricţii la utilizarea hidrocarburilor halogenate care distrug stratul de ozon.

Ordinul MAPM nr. 506/1996 a aprobat Procedura de reglementare a activităţilor de import şi export cu substanţe, produse şi echipamente înscrise în anexele la Protocolul de la Montreal.

HG 91/1995 completează şi modifică clasificarea şi denumirea mărfurilor în Tariful Vamal de import al României cu descrierea şi clasificarea substanţelor care epuizează stratul de ozon

Ordinul comun al MAPM (nr. 1112/2002) şi Ministerului Finanţelor Publice (nr. 1610/2002) stabileşte birourile vamale de control şi vămuire la frontieră pentru intrarea/ieşirea din ţară a substanţelor care epuizează stratul de ozon.

HG 58/2004 privind aprobarea programului naţional de eliminare treptată a substanţelor care epuizează stratul de ozon, actualizat

Prin ordine anuale, autoritatea centrală pentru protecţia mediului stabileşte

contingentarea consumului şi producţiei de substanţe care epuizează stratul de ozon.

Strategia comunităţii internaţionale pentru stoparea degradării stratului de ozon include:

• Stimularea şi aprofundarea cercetărilor în acestdomeniu, pentru elucidarea completă a mecanismelor reacţiilor fotochimice care au loc în stratosferă.

• Controlul riguros asupra statelor semnatareale Protocolului de la Montreal, privind reducerea şi respectiv eliminarea producţiei, importului şi a consumului de substanţe implicate în degradarea stratului de ozon.

• Implementarea unor tehnologii moderne, integrate care nu afectează stratul de ozon.

• Asistenţa tehnică şi financiară pentru ţările în curs de dezvoltare, prin intermediul Fondului multilateral creat în acest scop.

• Incurajarea industriei pentru dezvoltarea de substanţe şi tehnologii ecologice, alternative pentru cele mai importante substanţe care epuizează stratul de ozon (ODS).

Consumul de ODS-uri în România se regăseşte în 6 sectoare de activitate:

20

refrigerare, spume, aerosoli, stingătoare de incendiu, solvenţi şi fumigene. Urmare a măsurilor incluse în Planul de Acţiune, elaborat în cadrul Programului Naţional de eliminare treptată a substanţelor care epuizează stratul de ozon, s-au realizat reduceri substanţiale a consumului de ODS-uri.

Strategia de eliminare a ODS-urilor a urmărit realizarea eliminării eşalonate şi fezabile a ODS-urilor rămase în utilizare în România. Pentru perioada urmărită activitatea de service în sectorul refrigerare a fost principalul consumator de ODS-uri, fapt pentru care s-a monitorizat cu precădere această activitate.

Ploile acide

Procesul care duce la formarea ploii acide începe cu arderea combustibililor fosili. Arderea este o reacţie chimică în care oxigenul din aer se combina cu carbon, azot, sulf şi alte elemente chimice din substanţa care este arsă. Noii compuşi formaţi sunt gaze numite oxizi. Când sulful şi azotul sunt prezenţi în combustibil, din reacţia lor cu oxigenul rezultă dioxid de sulf şi diferiţi compuşi de oxid de azot. Oxizii de azot ajung în atmosferă de la mai multe surse, primul loc fiind deţinut de motoarele vehiculelor.

Uneori acizii poluanţi apar ca particule uscate şi ca gaze care pot atinge solul fără ajutorul apei. Când aceşti acizi “uscaţi” sunt spălaţi de ploaie, combinându-se cu aceasta, formează o soluţie cu acţiune mult mai corozivă. Combinaţia dintre ploaie acidă şi acizi uscaţi este cunoscută sub numele de depunere de acid.

O observare a zonelor unde se manifestă ploile acide indică unele trasături comune:

-ploile acide se manifestă în zone relativ îndepartate de locul unde s-au emis agenţii poluanţi, datorită mişcărilor eoliene.

Datorită ploilor acide se apreciază că anual România pierde la recolta lemnoasă circa 3,8 milioane m 3, ceea ce echivalează cu circa 100 milioane dolari.

-ploile acide se manifestă cu o violenţă deosebită în zonele reci ale globului, pentru că, aici, concentraţia amoniacului în aer este considerabil mai scăzută.

Efectul de sera - gazele deja existente în atmosferă trebuie să reţină caldura produsă de razele soarelui reflectate pe suprafaţa Pământului. Fără aceasta Pământul ar fi atât de rece încat ar îngheţa oceanele iar oamenii, animalele şi plantele ar muri. însă atunci când din cauza poluării creţşte proporţia gazelor numite gaze de seră, atunci este reţinută prea multă căldură şi întregul pământ devine mai cald. Din acest motiv în secolul nostru temperatura medie globală a cerscut cu o jumatate de grad.

Oamenii de ştiinta sunt de parere că această creştere de temperatură va continua şi după toate aşteptările, până la mijlocul secolului următor va ajunge la valoarea de

1. 5-4.5 grade Celsius.

După estimări în zilele noastre peste un miliard de oameni inspiră aer foarte poluat, în special cu monoxid de carbon şi dioxid de sulf, rezultate din procesele industriale.

Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, adoptată în 5 iunie 1992 şi ratificată de România prin Legea nr. 24/1994 atrage atenţia asupra creşterii emisiilor în atmosferă a gazelor cu efect de seră ca urmare a activităţilor antropice, luând

21

în considerare următoarele aspecte:

> schimbările climatice ale planetei şi efectele lor nefaste sunt un motiv de îngrijorare pentru omenire;

> activitatea umană a făcut să crească sensibil concentraţia gazelor cu efect de seră, care dau o încălzire suplimentară a planetei pe care riscă să o suporte ecosistemele naturale şi omenirea;

> cea mai mare cantitate de gaze cu efect de seră este generată de ţările dezvoltate;

> în ţările în curs de dezvoltare, emisiile pe cap de locuitor sunt relativ mici, dar în continuă creştere, ca urmare a satisfacerii în tot mai mare măsură a nevoilor

sociale şi de dezvoltare.

Efectul de seră datorat acestor emisii determină o încălzire suplimentară a scoarţei terestre, cu efecte negative asupra climei, stării ecosistemelor şi a sănătăţii umane.

Articolul 2 al Convenţiei-cadru a Naţiunilor Unite privind Schimbările Climatice prevede în mod expres că obiectivul convenţiei îl constituie stabilizarea concentraţiei gazelor cu efect de seră în atmosferă, la un nivel care să nu aibă o influenţă periculoasă asupra sistemului climatic. Un astfel de nivel trebuie atins într-un interval de timp care să permită adaptarea ecosistemelor la schimbarea climei, să asigure menţinerea resurselor de hrană pe glob şi să dea posibilitatea unei dezvoltări economice durabile.

Convenţia a stipulat următoarele principii:

- principiul precauţiei în luarea deciziei şi cel al prevenirii;

- echitatea între generaţii;

- atenţie deosebită acordată ţărilor în curs de dezvoltare;

- părţile au dreptul la dezvoltare durabilă, deoarece dezvoltarea economică este indispensabilă pentru adoptarea unor măsuri;

- crearea unui sistem economic internaţional deschis astfel încât ţările în curs de dezvoltare să beneficieze de dezvoltarea durabilă.

La Kyoto, în Japonia, în decembrie 1997, un număr de 160 ţări au finalizat un acord denumit "Protocolul de la Kyoto”, care stabileşte termenii şi regulile de punere sub control a gazelor ce determină efectul de seră.

Protocolul de la Kyoto la Convenţia - cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, adoptat la 11 decembrie 1997 şi ratificat de România prin Legea nr. 3/2001, are drept ţintă limitarea cantitativă şi reducerea emisiei de gaze cu efect de seră faţă de nivelul anului 1989, în perioada obligatorie 2008 - 2012.

Protocolul de la Kyoto face referire şi la Protocolul de la Montreal, privind substanţele care epuizează stratul de ozon, el vizând limitarea cuantificată a emisiilor

Protocolul cere tuturor ţărilor să dezvolte sisteme naţionale de măsurare şi raportare, să înfiinţeze registre naţionale, să furnizeze la timp inventarele de GES şi, în final, să îşi atingă

22

obiectivele pentru perioada 2008-2012.

Protocolul introduce mecanismele flexibile bazate pe piaţă (implementarea în comun, mecanismul de dezvoltare curată şi comerţul cu emisii) pentru transferul internaţional de emisii. Aceste mecanisme vor fi utilizate ca o modalitate de reducere a GES adiţională faţă de politicile naţionale.

Protocolul prevede ca totalul emisiilor antropice de gaze cu efect de seră, exprimate în bioxid de carbon echivalent, să nu depăşească cantităţile atribuite ţărilor semnatare, calculate ca urmare a angajamentelor de limitare cantitativă şi de reducere a emisiei, în scopul reducerii cu cel puţin 5% a emisiilor globale în perioada de angajare 2008-2012 faţă de nivelul anului de referinţă (1990 sau un alt an de referinţă, stabilit de fiecare parte semnatară, conform precizărilor din protocol). Protocolul prevede că părţile incluse în anexa nr. I vor asigura, individual sau în comun, ca totalul emisiilor antropice de gaze cu efect de sera, exprimate in bioxid de carbon echivalent, cuprinse in anexa A, sa nu depăşească cantităţile atribuite, calculate ca urmare a angajamentelor de limitare cantitativă şi de reducere a emisiei, înscrise in anexa B. Totodată, fiecare ţară semnatară va trebui ca până în anul 2005 să facă progrese demonstrabile în îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin din protocol.

România, care s-a numărat printre primele semnatare ale Protocolului de la Kyoto, şi-a luat următoarele angajamente:

❖ reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, în perioada de angajare 2008-2012, la 92% din nivelul acestora în anul 1989 (reducere cu 8%)

❖ realizarea nu mai târziu de 2007 a unui sistem de estimare a emisiilor de gaze cu efect de seră

❖ elaborarea şi implementarea politicilor în vederea promovării dezvoltării durabile

❖ realizarea, înainte de prima perioadă de angajament, adică înainte de

Prin HG nr. 645 din 7 iulie 2005 a fost aprobată Strategia naţională a României privind schimbările climatice 2005-2007, iar prin HG nr. 1.877 din 22 decembrie 2005 a fost aprobat Planul naţional de acţiune privind schimbările climatice (PNASC).

23

Studiul de caz

Scop si obiective:

Scopul acestei lucrări este de a evidenţia riscurile privind poluarea atmosferei în municipiul Slatina din cauza emisiilor produse de S.C ALRO S.A

Pentru atingerea scopului propus s-au formulat şi urmarit urmatoarele obiective:

• Obţinerea datelor necesare studiului

• Evaluarea calităţii aerului pe baza unor metode şi criterii comune la nivel European

• Identificarea, evaluarea şi stabilirea problemelor şi aspectelor de mediu în Municipiul Slatina

Sursa datelor utilizate:

Datele utilizate au fost obţinute de la serviciul pentru protecţia mediului din cadrul firmei ALRO S.A şi de la Agenţia Protecţiei Mediului Slatina.

Analiza datelor a condus la întocmirea de grafice şi tabele care permit evaluarea impactului asupra calităţii aerului produs de emisiile specifice activităţii ALRO.

Rezultate şi discutii

Zone afectate şi zone cu risc de poluare atmosferică în municipiul Slatina

Unităţile de pe platforma industrială Slatina evacuează în atmosferă noxe după cum urmează: pulberi de cocs, gudroane, hidrocarburi, fluor, dioxid de sulf, dioxid de azot, monoxid de carbon, etc.

în municipiul Slatina unităţi mari poluatoare de aer sunt: SC ALRO SA, SC ELECTROCARBON SA, SC ALPROM SA , S C ARTROM S A.

24

SC ALRO SA Slatina are ca ramură de activitate metalurgia neferoasă şi realizează întreaga producţie de aluminiu şi aliaje de aluminiu a ţării pentru necesarul intern şi extern. Poluanţii emişi în atmosferă sunt: fluor sub formă de acid fluorhidric, săruri de fluor, pulberi de cocs, dioxid de carbon, monoxid de carbon şi hidrocarburi.

SC ELECTROCARBON SA Slatina al doilea mare poluator al atmosferei are ca ramură de activitate metalurgia - fabricarea produselor carbonice utilizate în toate întreprinderile siderurgice din ţară. Poluanţii rezultaţi din procesul tehnologic şi emişi în atmosferă sunt: pulberi de grafit, pulberi de cocs metalurgic, pulberi de cocs de petrol, pulberi cu smoală, pulberi antracit, gudroane, monoxid de carbon şi bioxid de sulf.

SC ALPROM SA Slatina are ca ramură de activitate prelucrarea aluminiului şi aliajelor de aluminiu în produse extrudate şi produse plate. Poluanţii rezultaţi din procesul tehnologic şi emişi în atmosferă sunt: dioxid de carbon, monoxid de carbon şi pulberi.

SC ARTROM SA Slatina are ca obiect de activitate fabricarea de ţevi din oţel prin laminare la cald şi laminare la rece pentru construcţia de maşini, rulmenţi, hidraulică minieră etc. Ca principali poluanţi emişi în atmosferă amintim: pulberile, dioxidul de carbon, dioxidul de sulf etc.

Emisiile produse la nivelul Municipiului Slatina datorita combinatului ALRO S.A

La nivelul judeţului S.C. ALRO S.A. S.A. Slatina desfăşoară activitatea de producere de metale neferoase brute din minereuri concentrate sau materii prime secundare, prin procese eletrolitice, cod CAEN 2742. La nivelul municipiului Slatina, ALRO este cel mai important poluator atmosferic şi de aceea s-au analizat şi prezentat corelat datele privind emisiile gazoase la nivelul combinatului (emisii) cu cele privind nivelul poluanţilor gazoşi la nivelul municipiului (imisii).

Emisiile de substanţe poluante rezultate din procesele tehnologice ale SC ALRO SA pot fi încadrate în categoria unui complex de gaze rezultate din procese de ardere şi tehnologice (emisii în aer) la care se adaugă emisiile în apă, pe sol, în freatic, pe vegetaţie etc.

Pentru aer, emisiile poluante sunt generate de catre urmatoarele surse:

Secţia Anozi- cuptoare de coacere racordate pentru evacuare la centrul de tratare fum (CTF)

Poluanti: monoxid de carbon, dioxid de sulf, oxizi de azot, pulberi totale, dioxid de carbon.

Secţiile de Electroliza - evacuare noxe gazoase prin centrele de tratare gaze electroliza (CTG 1 si CTG2)

Poluanti: fluor gazos si compusii sai (exprimati in acid fluorhidric ), fluorurile sub forma de pulberi, dioxid de sulf, oxizi de azot ( monoxid de azot si dioxid de azot), tetrafluormetanul (CF4), hexafluoretanul (C2F6), dioxid de carbon echivalent (rezultat din procesul electrochimic, descompunerea sodei calcinate si emisiile de PFC-uri) Secţia Turnatorie - cosurile cuptoarelor de elaborare-omogenizare Poluanti: clor, dioxid de sulf, oxizi de azot, pulberi totale, dioxid de carbon.

Secţia THE - cosurile centralelor termice Poluanti: emisii de ardere: monoxid de carbon, dioxid de carbon, dioxid de sulf si oxizi de azot

25

Substanţa chimică poluantă specifică activităţii ALRO este Fluorul total (Fluorul gazos şi Fluorul din pulberi)

Emisiile in aer sunt de medie înălţime, cu supraînălţări mari ale jeturilor, datorate vitezelor la emisie (10-15m/s) şi temperaturilor (80...120 grd C)

Emisiile de amplasamentul ALRO de tipul: SO2, CO, CO2, NOx, pulberi totale sunt în interferenţă cu alte emisii de pe platforma industrială:

• emisii de la SC ELECTROCARBON.SA

• emisii de la SC ALTUR SA

• emisii de la SC ALRO - sediul secundar

• emisii de la SC TMK - ARTROM SA

• şi alte emisii din zonă generate de traficul auto, instalaţiile mici de încălzire si instalatii ale topitoriilor de aluminiu, praf stradal etc.

Limitele de emisie

Valorile limită de emisie sunt stabilite conform legislaţiei de mediu, respectiv:

• Ordinul nr. 462/1993 pentru protectia atmosferei (emisii punctiforme);

• HG nr. 541/ 2003 pentru emisii provenite din instalaţii mari de ardere;

• Ordinul nr. 592/ 2002 pentru imisii în zone protejate;

• HG nr. 188/2002, NTPA 002/2002 Normativ privind condiţiile de evacuare a apelor uzate in reţelele de canalizare ale localităţilor şi direct în staţiile de epurare, modificate şi completate prin HG nr. 352/2005;

• Legea nr. 458/2002 pentru apă potabilă şi apă freatică modificata si completat de Legea 311/2004;

• Ordinul nr. 95/ 2005 privind stabilirea criteriilor de acceptare la depozitare a deşeurilor;

• Ordinul nr. 757/ 2004 privind depozitarea deşeurilor;

• Hotararea de Guvern 349/2005 hotarare privind depozitarea deseurilor.

In continuare sunt prezentate datele privind emisiile şi imisiiie gazoase pe tipuri de poluanţi.

Emisii de dioxid de sulf

Dioxidul de sulf este un poluant gazos al cărui efect principal, pe lângă cele directe asupra organismelor vegetale şi animale, este formarea ploilor acide. El rezultă în urma proceselor de ardere a minereurilor ce conţin sulfaţi şi în urma arderii combustibililor fosili ce conţin sulf.

Din datele prezentate se constată o scădere a emisiilor de dioxid de sulf în anul 2007 faţă de anul anterior, dar o variaţie constantă în anii de comparaţie. Scăderea concentraţiei în ultimii doi ani a fost ca urmare a modificării de tehnologie la instalaţiile

26

termice orăşeneşti, prin înlocuirea combustibililor cu conţinut ridicat de sulf, dotarea cu arzătoare cu eficienţă superioară, iar creşterea din ultimul an s-a datorat creşterii producţiei industriale.

Oxizii de azot sunt diverşi şi se notează generic NOx, înţelegând prin aceasta că se includ în discuţie toţi compuşii oxigenaţi ai azotului. Şi ei sunt generaţi în urma proceselor de ardere a combustibililor fosili şi ai biomasei, deoarece materialul organic conţine azot iar prin oxidare se formează oxizi diverşi.

Tabelul de mai jos ilustreaza dinamica emisiilor acestor oxizi în perioada 1999-2007 la nivelul municipiului Slatina.

Emisii anuale de oxizi de azot (t/an) la nivelul municipiului Slatina în perioada 1999-2007

□ Emisii anuale NOX (t/an)

Dinamica emisiilor de oxizi de azot (t/an) la nivelul municipiului Slatina în perioada 1999-2007

Din datele prezentate se observă o scădere a emisiilor de oxizi de azot în anul 2007 faţă de anul anterior, valoarea fiind comparabilă cu valorile înregistrate în anii anteriori . De fapt, anul 2006 se singularizeaza prin valori mai mari ale emisiilor fata de toti ceilalti ani.

Emisii de dioxid de carbon

Dioxidul de carbon este gazul ce se emite în cantitatea cea mai mare în atmosferă datorită conţinutului mare în carbon al materiei organice. Prin combustia acesteia-sub formă de biomasă sau combustibili fosili rezultă cel mai cunoscut gaz cu efect de seră cunoscut. Se observă, de altefel că este o diferenţă de ordine de marime între nivelul

Anul 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Emisii anuale NOx (t/an)

1678.1 1290.3 1260.8 1279.4 1451.8 3105.6 1786.2

4000

3000

2000

1000

0

1999 2001 2003 2005 2007

27

emisiilor celorlalte gaze comparativ cu emisia C02. Datele privind emisiile totale ale dioxidului de carbon sunt prezentate în Tabelul 3.3 şi ilustrate în Figura 3.3.

Emisii anuale de dioxid de carbon (t/an) la nivelul municipiului Slatina în perioada 1999-2007

Dupa cum se poate observa valorile pentru indicatorul dioxid de carbon nu sunt atât de diferite pentru anii 2001-2007.Din grafic se observă că cel mai mare total de emisii este în anul 2001 dar diferenţele sunt nesemnificative.

Emisii de fluor şi compuşi ai fluorului

Avand în vedere că nu se poate face un studiu în interferentă a emisiilor comune din zona, cu stabilirea cotei de participare la fondul de pe platformă, a fost urmarit doar poluantul specific, Fluor total.

Pentru evaluarea nivelului de poluare a aerului cu fluor, în cadrul laboratorului propriu dar şi în studiul de bilanţ de mediu nivel 2, s-au fixat 10 puncte de prelevare a probelor de aer în vederea determinărilor de concentraţii.

S-a urmărit evoluţia valorilor de concentraţii în timp prin prelevare de probe cu durata de 24 de ore de 4 ori pe lună şi s-au emis urmatoarele concluzii:

■ valorile de concentraţii medii lunare determinate sunt sub limitele admise de reglementările în vigoare şi sunt comparabile cu cele determinate de APM - Slatina.

■ emisiile în aer de Fluor prezinta un risc foarte scăzut de afectare a vegetaţiei din zonă.

Prin electroliză în topitură a aluminei dizolvate într-un electrolit, la aproximativ 950°C se obţine aluminiul.

800

600

400 200

Anul 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Emisii totale (mii t CO2 Eq /an)

607.1 539.8 565.4 480.7 511.2 574.6 579.33

Evoluţia emisiilor de C02(mn t/an)

28

Dinamica indicatorului FLUOR - val.medii anuale 1999 - 2007

Electrolitul este format dintr-un amestec de florură de sodiu (NaF) şi fluorură de aluminiu (AlF3), în proporţie asemănătoare celei ce corespunde criolitului (AlF3 x 3NaF).

Astfel poluanţii rezultaţi din procesul de electroliză, de la halele de electroliză, rezultă Fluorul şi compuşii săi ( exprimaţi în HF ) şi fluoruri. Fluorul este un gaz galben deschis, cu miros neplăcut perceptibil şi la mare diluţie. Este cel mai periculos dintre halogeni fiind cel mai reactiv. Reacţionează cu apa sau vaporii atmosferici formând acidul florhidric un lichid extrem de caustic.

In urma măsurătorilor efectuate pentru indicatorul fluor concentraţiile probelor zilnice nu au depăşit concentraţiile maxime admisibile pe 24 ore, stipulate prin în STAS 12574/87,în perioada analizată.

29

Dinamica emisiilor de CF4 şi C2F6 (t/an) în Slatina, în perioada 2000-2007

Valoarea medie anuală în anul 2007 a fost de 0,00045 mg/mc, sub valoarea medie anuală admisibilă ( 0,005 mg/mc), aşa cum reiese din figura şi pentru perioada 1999 - 2007.

Tetrafluormetanul şi hexafluormetanul sunt compuşi ai fluorului cu efect de seră. La nivelul municipiului, SC ALRO SA Slatina a fost şi este principalul potenţial poluator cu gaze care influenţează nefavorabil atmosfera ambientală. Evoluţia principalelor gaze CF4 şi C2F6 este prezentată în Tabelul 2.4 şi în Figura 2.6.

Emisiile de tetrafluormetan (CF4) si hexafluoretanul (C2F6) la nivelul Slatinei în perioada 2000-2007

Indicator U.M 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

CF4 tone/an 180.29 171.72 98.91 57.33 30.46 17.59 11,76 5,25

c2f6 tone/an 23,18 22,08 12,72 7,37 3,91 2,26 1,48 0.65

30

După cum reiese din tabel, în fiecare an se constată o diminuare substanţială a noxelor specifice ca urmare a intrării în exploatare şi funcţionării la capacitate a instalaţiei de tratare gaze arse, investiţie pe care SC ALRO S.A. Slatina a finalizat-o în anul 2004.

Emisia de gaze cu efect de seră (GHG) pe tona Al produs în perioada 2002-2007

După cum reiese din tabel, în fiecare an se constată o diminuare substanţială a noxelor specifice ca urmare a intrării în exploatare şi funcţionării la capacitate a instalaţiei de tratare gaze arse, investiţie pe care SC ALRO S.A. Slatina a finalizat-o în anul 2004.

Din grafic constatam o reducere drastica a gazelor cu efect de sera (tetraclormetanul şi hexaclormetanul).

Emisii de amoniac

Amoniacul este un gaz incolor, cu miros caracteristic, care se percepe la o concentraţie de 20 ppm, mai uşor decât aerul şi foarte solubil în apă. Are efect paralizant asupra receptorilor olfactivi, emisiile de amoniac având acţiune locală şi / sau generală. Are efect paralizant asupra receptorilor olfactivi, motiv pentru care depistarea organoleptică este valabilă numai pentru o perioadă scurtă de la intrarea în contact cu el. Este un gaz cu efect de sera.

Emisiile anuale de amoniac in municipiul Slatina, in 2001-2007

Anul CF4 (kg/tAl) C2F6 (kg/tAl) CF4+C2F6 (kg/t Al)

2002 0.533 0.067 0.600

2003 0.295 0.037 0.332

2004 0.143 0.018 0.161

2005 0.073 0.0092 0.0822

2006 0.046 0.0058 0.0518

2007 0.020 0.0025 0.0225

2008 - trim.l 0.0186 0.0023 0.0209

2008 -trimll 0.0183 0.0022 0.0205

1

Anul 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Emisii anuale NH3 (t/an)

151,63 - 20,6 41,1 41,9 397,8 426,96

31

în anul 2007 emisiile de amoniac în atmosferă au fost la nivelul a 426 tone, comparabilă cu valoarea înregistrată în anul 2006 şi au provenit aproape în exclusivitate din agricultură ( 99%), aşa cum reiese din grafic, cantitatea mare datorându-se creşterii numărului de societăţi agricole inventariate comparativ cu anii precedenţi.

Emisii de metale grele (mercur, cadmiu, plumb)

Metalele grele- cupru, crom, mercur, cadmiu, nichel, zinc, plumb - sunt compuşi care nu pot fi degradaţi pe cale naturală, având timp îndelungat de remanenţă în mediu, iar pe termen lung sunt periculoşi deoarece se pot acumula în lanţul trofic.

Comparativ cu anii precedenţi, cantităţile de emisii în atmosferă în anul 2007 pentru metale grele, la nivelul municipiului Slatina, sunt prezentate în Tabelul 2.7. iar dinamica cantităţile emisiilor de metale grele la nivelul municipiului, comparativ cu anii precedenţi este prezentată în figura de mai sus.

20012002 2003 2004 2005 2006 20

07

Emisiile de metale grele la nivelul Slatinei, între 2001-2007

Anul 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Emisii anuale mercur (t/an)

- - - - 0,013 0,008 0,015 0,017 0,014

Emisii anuale plumb (t/an)

- - 1,500 1,000 2,385 1,976 2,566 3,131 2,454

Emisii anuale cadmiu (t/an)

- - 0,060 0,050 0,052 0,051 0,063 0,070 0,063

32

`

Din datele prezentate se poate constata că valorile sunt comparabile în anii urmăriţi, înregistrându-se creşteri şi scăderi nesemnificative.

Din procesele tehnologice cât şi din traficul rutier, în atmosferă, se degajă pulberi încărcate cu metale grele, dar care în valori absolute nu ridică probleme de mediu.

Emisii de poluanţi organici persistenţi (POPs)

Poluanţii organici persistenţi sunt compuşi organici care au perioadă mare de remanenţă în atmosferă, de ordinul sutelor, miilor sau zecilor de mii de ani.

Cei maim reprezentativi sunt: dioxinele, hidrocarburile poliaromatice, clorofluorocarburile, hidrofluorocarburile, drinurile, etc.

Deşi cantităţile de POPs emise sunt mici, pe termen lung sunt periculoase, deoarece se pot acumula având efecte nocive asupra mediului, provocand efectul de seră, distrugerea stratului de ozon sau pot acţiona asupra sănătăţii omului, datorită acumulării în lanţul trofic, având efect cancerigen.

Poluanţii organici persistenţi sunt substanţe chimice foarte stabile care se pot acumula în lanţurile trofice biologice, cu un grad mare de risc asupra sănătăţii omului şi mediului înconjurător.

In general aceste substanţe sunt regăsite în emisiile de gaze din arderile industriale şi neindustriale, cantităţile la nivelul judeţului Olt, fiind redate în Tabelul 2.8 iar dinamica emisiilor de POPs este prezentată în figura.

Valorile concentratiilor anuale medii de POPs la nivelul municipiului Slatina, în perioada 2003-2007.

Deşi din datele prezentate rezultă emisii scăzute de POPs, în spiritul Convenţiei de la

Anul 2003 2004 2005 2006 2007

Hexaclorbenzen( HCB ) (kg) 200,00 553,00 413,74 393,75 244,33

Bifenilcloruraţi ( PCBs ) (kg) 0,003 0,003 0,003 0,0036 0,0033

Dioxina ( DIOX ) (kg) 0,56 0,016 0,82 0,53 0,85

Hidrocarburi aromatice policiclice ( PAH )(kg)

3,50 13,03 31,07 108,50 45,20

33

`

Stockholm ( mai 2001),în perioada următoare APM Olt va intensifica identificarea potenţialilor utilizatori de POPs în vederea gestionării corecte a acestora precum şi a reducerii impactului asupra mediului înconjurător, ţinând cont şi de faptul că aceste substanţe au un rol important în teratogeneză şi în carcinogeneză.

Monitorizarea lunara a indicatorilor: N02, F, NH3şi S02, in anul 2008 Dinamica indicatorilor monitorizaţi pe luna ianuarie 2008

Din Figura 2.12 se observă creşteri uşoare a concentraţiilor parametrilor monitorizati în această lună faţă de luna precedentă pentru toţi poluanţii analizaţi, valorile situându-se totusi cu mult sub limitele maxime admise.

Dinamica indicatorilor N02, F, NH3şi S02, in luna ianuarie 2008, la nivelul municipiului Slatina

Dinamica indicatorilor monitorizaţi pe luna februarie 2008

0 ■ S02 N02 NH3

F □

1.3 13.

5.6

0.5

□

2.0

20.

9.2 0.5

34

`

Din Figura 2.13 se observă creşteri şi scăderi uşoare a concentraţiilor în această lună faţă de luna precedentă pentru toţi poluanţii analizaţi, valorile situându-se cu mult sub limitele maxime admise.

35

`

Dinamica indicatorilor N02, F, NH3şi S02, în luna februarie 2008, la nivelul municipiului Slatina

Dinamica indicatorilor monitorizaţi pe luna martie 2008

Evoluţia calităţii aerului in luna martie a fost relativ constantă pentru următorii indicatori: N02, F, NH3 şi S02 (Figura 2.14).. Poluanţii gazoşi în aer se găsesc în concentraţii sub valoarea limită prevăzută în legislaţie

0 ■ S02 N02 NH3

F □

2.0

20.

9.2 0.5

□

2.8

19.

5.7

0.5

Evoluţia conc. medii - Slatina

0 ■ S0

N0

NH

F □

2.8

19.

5.7

0.5

□

2.3

13.

9.5

0.7

36

`

Din grafic se observă creşteri şi scăderi uşoare ale concentraţiilor în această lună faţă de luna precedentă pentru toţi poluanţii analizaţi, valorile situându-se cu mult sub limitele maxime admise.

Dinamica indicatorilor monitorizaţi pe luna aprilie 2008

Indicatorii de calitate analizaţi sunt exprimaţi prin valorile concentraţiilor medii pentru următorii poluanţi: NO2, F, NH3, SO2 (Figura 2.15) şi Pulberi în suspensie, aceştia fiind urmăriţi individual.

Dinamica indicatorilor NO2, F, NH3şi SO2, în luna aprilie 2008, la nivelul municipiului Slatina

Din grafic se observă creşteri şi scăderi uşoare ale concentraţiilor în această lună faţă de luna precedentă pentru toţi poluanţii analizaţi, valorile situându-se cu mult sub limitele maxime admise.

Evoluţia conc. medii - Slatina

0 ■ S0

N0

NH

F Ps □

2.3

13.

9.5

0.7

70 □

1.5

12.

9.0

1.1

70

37

Se observă creşteri şi scăderi uşoare ale concentraţiilor în această lună faţă de luna precedentă pentru toţi poluanţii analizaţi, valorile situându-se cu mult sub limitele maxime admise.

Dinamica indicatorilor N02, F, NH3şi S02, în luna mai 2008, la nivelul municipiului Slatina

Dinamica indicatorilor monitorizaţi pe luna iunie 2008

Se observă scăderi ale concentraţiilor în această lună faţă de luna precedentă pentru toţi poluanţii analizaţi, valorile situându-se cu mult sub limitele maxime admise.

Dinamica indicatorilor monitorizaţi pe luna iulie 2008

Se observă scăderi ale concentraţiilor în această lună faţă de luna precedentă pentru toţi poluanţii analizaţi.

Evoluţia conc. medii - Slatina

0 ■ S0

N0

NH

F Ps □

1.5

12.

9.0

1.1

70 □ mai 1.9 13.

10.

0.9

60

Evoluţia conc. medii - Slatina

0 - S0

N0

NH

F Ps □

1.9 13.

10.

0.9

70

□

1.8

12.

8.9

0.9

63

38

Dinamica indicatorilor N02, F, NH3şi S02, în luna iunie 2008, la nivelul municipiului Slatina

Dinamica indicatorilor N02, F, NH3şi S02, în luna iulie 2008, la nivelul municipiului Slatina

Valorile monitorizate se situeaza cu mult sub limitele maxime admise.

Dinamica indicatorilor monitorizaţi pe luna august 2008

Din Figura 2.19 se observă creşteri şi scăderi ale concentraţiilor în această lună faţă de luna precedentă pentru toţi poluanţii analizaţi, valorile situându-se cu mult sub limitele maxime admise.

0 ■ S0

N0

NH

F Ps □

1.8

12.

8.9

0.9

63 □

2 8.3

4.5

0.9

50

39

Dinamica indicatorilor monitorizaţi pe luna august 2008

Evoluţia calităţii aerului determinată prin măsurătorile zilnice în cele trei puncte fixe a fost relativ constantă pentru următorii indicatori: NO2, F, NH3, SO2 şi Pulberi în suspensie. Din graficul 2.20 se observă creşteri ale concentraţiilor în această lună faţă de luna precedentă pentru toţi poluanţii analizaţi, valorile situându-se cu mult sub limitele maxime admise.

Evoluţia conc. medii - Slatina

Dinamica indicatorilor NO2, F, NH3şi SO2, în luna august 2008, la nivelul municipiului Slatina

Din Figura 2.21 se observă creşteri ale concentraţiilor în această lună faţă de luna precedentă pentru toţi poluanţii analizaţi, valorile situându-se cu mult sub limitele maxime admise.

Dinamica indicatorilor monitorizati pe luna noiembrie 2008

Dinamica concentraţiilor medii determinate pentru fiecare indicator, in fiecare luna a anului 2008

Valorile concentraţiilor determinate automat de către analizoarele staţiei de monitorizare au avut o evoluţie lunară după cum reiese din Tabelul 2.10.

Dinamica parametrilor este diferita, neputandu-se gasi tendinte clare. Astfel, dioxidul de sulf prezinta un maxim intens in luna august, iar fluorul o usoara crestere in ultima parte a anului, aceasta din urma fiind corelata clar cu activitatea industriala. Pentru ceilalti parametri, data fiin provenienta lor diferita, din surse multiple, este greu de gasit corelatii clare. Mai mult

0 ■ S02 N02

NH3

F Ps □ august 2.5

7.2

6.0

1.1

50

□

1.9

8.6

6.7

1.1

60

microg/mc

30

40

decat atat, acesti parametri nu prezinta maxime sau minime vizibile, mult diferite de dinamica celorlalte luni.

Valorile lunare medii (^g/m3) determinate în anul 2008 pentru SO2, NOx, F, NH3, pulberi sedimentabileşi în suspensie în municipiul Slatina

Important este însa faptul că valorile imisiilor au fost totuşi sub limitele admise pe toata perioada monitorizarii.

Urmarirea cu atenţie a emisiilor şi imisiilor compuşilor poluanţi gazoăşi oferă posibilitatea analizei punctelor de emisie şi a masurilor ce ce se impun pentru atingerea unei calităţi corespunzatoare a atmosferei.

Reducerea poluării în municipiul Slatina

Lucrarile de investitii efectuate în ALRO, au condus la reducerea poluării în limitele admise de legislaţia de mediu şi recomandările BAT. Aceste obiective, unele deja realizate, se referă la:

Reducerea poluarii aerului prin lucrari de genul:

• capotarea cuvelor de electroliză, cu efect direct în reducerea emisiilor de fluor, atât în hale cât şi în zona mediului înconjurător, respectându-se

LUNA Bioxid de sulf

Oxid de azot

Fluor Amoniac P.sediment Pulberi in suspensie

Ianuarie 2.04 20.34 0.58 9.20 8.83

Februarie 2.82 19.41 0.58 5.74 7.21

Martie 2.34 13.89 0.79 9.57 5.21 0.07

Aprilie 1.58 12.69 1.13 9.04 8.04 0.08

Mai 1.9 13.74 0.99 10.30 9.44 0.06

Iunie 1.82 12.56 0.96 8.93 4.35 0.063

Iulie 2.00 8.36 0.95 4.51 2.81 0.05

August 7.23 2.57 1.12 6.01 5.74 0.05

Septembrie 1.97 8.62 1.19 6.77 6.86 0.06

Octombrie 1.70 10.94 1.19 6.06 4.26 0.07

Noiembrie 1.74 6.14 1.21 6.14 5.81 0.06

41

cele mai exigente standarde internaţionale cu referire la protecţia mediului; efectul produs asupra mediului consta in faptul ca asigura o eficienţă mare de colectare a gazelor precum şi o minimizare a deschizăturii inserţiilor în timpul funcţionării, pentru a limita emisia de poluanţi în aerul ambiant al halelor;

• filtrarea gazelor utilizând absorţia fluorurii în alumină, îndepărtarea particulelor cu ajutorul filtrelor de pânză şi reîntoarcerea aluminei la cuvă pentru reciclarea materiilor prime fluorinate;

• automatizarea procesului tehnologic şi controlul lui cu ajutorul calculatoarelor de proces, cu efect în:

a) reducerea consumului de săruri de fluor si, implicit, a fluorului total degajat in aer;

b) creşterea productivităţii muncii de la 30,99 t/muncitor, cât se realiza pe halele nemodernizate, la 58 t/muncitor cât se realizează în prezent.

• monitorizarea on-line a temperaturii (CTG1, CTG2 şi CTF) a depresiunii (CTG1, CTG2, CTF şi instalaţiile de la Turnul de Pastă), debitul de gaz (CTG1, CTG2, CTF şi instalaţiile de la Turnul de Pastă) cu efect in reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera generate de instalatiile de ardere;

• monitorizareapulberilor prin calculul indirect al depresiunilor;

• monitorizarea vibraţiilor laventilatoare pentru a detecta blocajele şi eventualele avarii ale echipamentelor;

• întreţinere atentă şi eficientă în special în privinţa menţinerii unei eficienţe ridicate de colectare a noxelor gazoase;

• monitorizarea emisiilor de poluanţi în atmosferă prin prelevarea frecventă de probe si prin determinarea conţinutului de noxe atât pentru aerul ce iese din sistemul de curăţare cât şi pentru aerul din sistemul de ventilaţie al halei;

• monitorizarea şi controlul temperaturii cuptoarelor de topire pentru a preveni formarea de pulberide metal şi oxid de metal prin supraîncălzire;