VITAMINE
VITAMINEVitaminele sunt substance organice cu rol
biocatalizator, necesare in cantitati minime funciilor vitale ale
organismului. Acestea au primit denumire dup literele alfabetului
latin (A,B,C etc.), dup aciunea terapeutrica ( antiscorbutica-
vitamina C) precum si dup structura chimica (tocoferol- vitamina
E).Dup gradul de solubilitate vitaminele se impart in:1. Vitamine
liposolubile-Vitamina A sau antixeroftalmica;-Vitamina D sau
antirahitica;-Vitamina E sau tocoferolul;-Vitamina K sau
antihemoragica;2. Vitamine hidrosolubile Vitamina Bl, aneurina sau
tiamina; Vitamina B2 sau riboflavina; Vitamina B3 (PP) sau niacina;
Vitamina B5 sau acidul pantotenic; Vitamina B6 sau piridoxina
(adermina); Vitamina B7 sau biotina; Vitamina B9 sau acid folie;
Vitamina Bl2, cobalamina sau factorul antianemic; Vitamina C sau
antiscorbutica;l.Vitamine liposolubilel.l.Vitamina ASinonime :
axeroftolul, antiinfectioasa , vitamina de aparare a
epiteliilor.Denumire chimica: retinolDescoperire. A fost
descoperita de ctre Hopkins in anul 1912. Cea mai importanta
vitamina A este vitamina Al numita si retinol, dar exista si
vitamina A2 (izomer al vitaminei Al), vitamina A3 si neovitamina
Al, dar si retinal, acid retinoic, precum si diferii izomeri ai
vitaminelor A. Vitamina Al se gaseste in organismul uman, animal si
in petii marini, iar vitamina A2 in petii de apa dulce. Ea intra in
alctuirea rodopsinei sau purpurii vizuali din ochi.Spre deosebire
de altele, vitamina A rezista la fierbere.Surse. Cele mai bogate
surse de vitamina A se gsesc in ficat, unt, frica, lapte,
brnzeturi, smantana, precum si in glbenuul de ou. Bineinteles cea
mai mare cantitate se regsete in untura de peste unde impreuna cu
vitamina D are o aciune complementara.Untura de peste se folosete
in hrana copiilor, cu scopul de a stimula creterea datorita
coninutului in vitamina A.Provitaminele A sau carotenii se gsesc in
alimentele de origine vegetala, cum ar fi: spanac, varza verde,
roii, stevie, urzici, lptuci, caise, piersici, ciree, ptrunjel,
morcovi, dovleac., ardei gras, gogosari, banane. De asemenea mceele
si ctin sunt foarte cautate pentru coninutul lor bogat de vitamina
A. Carotenii se transforma in vitamina A la nivelul ficatului si al
intestinului sub aciunea unor enzime numite carotenaze, activate de
hormonal tiroidian.Vitamina A se extrage din uleiul de ficat de
peste, iar carotenii din morcovi si alte plante. Este uor distrusa
la lumina, de razele ultraviolete si de oxigen.Absorbie si
metabolism. Absorbia vitaminei A, are loc la nivelul intestinului
subire, sub protecia fierului si a acidului folie. Aceasta se face
foarte repede si complet, atingandu-se in maxim 3-5 ore dup
ingestie, fara a fi nevoie de prezenta bilei.Spre deosebire de
vitamina, provitamina este absorbita numai in prezenta bilei si a
lipazei pancreatice, care favorizeaz transformarea acesteia in
vitamina activa; absorbia acesteia este in proporie de 10-25%.La
aduli vitamina A este absorbita total, iar la nou-nascuti
aproximativ doua treimi.Eliminarea vitaminei A din organism are loc
prin degradare la nivelul intestinului sau in esuturi.Rolul
vitaminei A. Fiind un factor important al integritii foarte multor
organe si esuturi, vitamina A are o aciune complexa in
organism.Ajuta la reglarea tensiunii arteriale, a somnului, la buna
funcionare a organelor vizuale, la meninerea sanatatii mucoaselor,
a pielii, a integritii organelor si a aparatului respirator. De
asemenea, calciul si alte minerale, glucidele si grsimile sunt
metabolizate cu ajutorul vitaminei A.Acidul retinoic si retinolul
sunt folosite medicinal ca tratament de suprafaa pentru acnee si
keratosis pilaris. In cosmetica, derivaii vitaminei A sunt utilizai
drept asa-numitele chimicale anti-imbatranire vitamina A fiind
absorbita prin piele crescnd rata receptivitii pielii, dnd o
cretere temporara in colagen, astfel determinnd o infatisare mai
tanara.Pentru dezvoltarea normala a organismului, cantitatea
necesara de vitamina A este de 60 U.I./kg in 24 ore. Un adult are
nevoie de 5.000 U.I. in 24 ore, insa, nevoia de vitamina creste in
funcie de unele stri fiziologige, cum ar fi: sarcina- 6.000 U.I.,
lactatie- 8.000 U.I.La copii cantitatea de vitamina A necesara
depinde de varsta, astfel: copiii sub un an au nevoie de 2.500-
3.000U.I.; de la un an la 7 ani 3.000- 3.500 U.I.; de la 7 la 12
ani 4.000- 4.500 U.I. si de la 15 ani 5.000- 8.000 U.I.La vrstnici
cantitatea necesara de vitamina este similara cu cea a adultului.
Hipoavitaminoza. Daca aportul de vitamina A este insuficient sau
absorbia este deficitara, organismul se epuizeaz si apare starea de
hipoavitaminoza sau avitaminoza. Lipsa acesteia din alimentaie
oprete creterea, micornd totodat femeilor in perioada
fertilitii.Forma de prezentare: Cutii de 24 sau 100 capsule
gelatinoase.Condiii de pstrare: In locuri uscate si reci. In locuri
ferite de copii.
rezistenta organismului la aciunea microbilor. De asemenea,
apare si o atrofiere a epidermului, pielea devinenind aspra.
Unghiile sunt mai puin afectate, totui pot aparea mici striaii
transversale si longitudinale , iar parul devine uscat si
friabil.Legat de carena de vitamina A s-a constatat o serie de
tulburri gastrointestinale, aceasta scazand secreia glandelor
gastrice in special de acid clorhidric, pana la achilie.La nivelul
aparatului visual, lipsa de vitamina daunazeaza formarii purpurii
retiniene si are ca efect lipsa de adaptare a vederii la intuneric,
ceea ce se numete mictalopie. Datorita acestei lipse se altereaza
si distingerea culorilor cunoscuta sub denumirea de hemeralopie,
popular numindu-se "orbul ginilor".Prevenirea hipoavitaminozei, se
face printr-o raie alimentara bogata in vitamina A si provitamina
A, tratamentul facandu-se prin administrarea de preparate
medicamentoase de vitamina pe cale orala sau parenterala, cel mai
bun medicament fiind untura de peste.Hiperavitaminoza. Excesul de
vitamina duce la o intoxicaie cronica ce poarta numele de
hiperavitaminoza A. Dozele prea mari de vitamina A se manifesta
prin slbire, dureri la nivelul gambelor, iritabilitate.In acest caz
se recomanda suprimarea tratamentului cu vitamina A care se
inlocuieste cu doze suficiente de vitamina C, K, D, Bl, B2
prescrise de ctre medic.Produse industriale:VITAMINA A 50000 U.I.,
capsule gelatinoaseCompoziie: Fiecare capsula conine: 50000 UI
Vitamina A.Proprieti: Vitamina A este un factor important in
meninerea vitalitatii si a catorva funcii in organismul uman. Are
activitatea biologica a retinolului si este eseniala pentru sinteza
de rodopsina, care este un factor important pentru vederea normala
crepusculara. Ea interactioneaza cu variate opsine ale retinei
pentru a forma pigmeni fotosensibili.Vitamina A joaca un rol major
in esuturile mucosecretorii si keratin secretorii. Deficienta de
vitamina A produce metaplazia keratinica a celulelor epiteliale,
putnd rezulta xeroftalmie, keratoza si creterea susceptibilitii la
infecii.Medicamentul, de asemenea, induce un efect stabilizant la
nivelul diverselor membrane si este necesar pentru creterea normala
a majoritii celulelor corpului, in special cele implicate in
creterea oaselor, reproducere si dezvoltarea embrionului.Indicaii:
Profilaxia si tratamentul semnelor de deficit de vitamina A cu
manifestri ca: hemeralopie, xeroftalmie, keratomalacie,
hiperkeratoza foliculara a pielii.Dozaj: Profilactic si curativ: 1
- 2 capsule in timpul sau dup masa.Precauii: Pacienii care primesc
doze crescute de vitamina A timp indelungat pot prezenta semne de
hipervitaminoza. Din cauza pericolului apariiei malformaiilor
congenitale, vitamina A nu este recomandata in timpul sarcinii
sau1.2.Vitaminele DSinonime: vitamina antirahiticaDenumire chimica:
ergocalciferol, calciferol.Structura chimica: ergocalciferol
(D2)Exista mai multe vitamine D, notate de la 1 la 6, cu structura
chimica si aciune fiziologica asemanatoare. Vitaminele din grupul D
se gsesc numai in organismul animal. In plante se gsesc
provitaminele corespunztoare, sterinele, din care sub influenta
radiaiilor ultraviolete se formeaz vitaminele D. Cea mai importanta
dintre sterine este ergosterolul, care se gaseste in cantitate mare
in drojdia de bere si in mucegaiul Claviceps purpureea, care prin
expunere la radiaii ultraviolete se transforma in vitamina activa -
vitamina D2.Vitamina D2 este insolubila in apa, solubila in solveni
organici. Este relativ stabila la incalzire si la aciunea
oxigenului. Este distrusa numai la 180o. Este mai stabila in mediu
alcalin dect in mediu acid.Vitamina D3 se formeaz prin iradierea cu
ultraviolete a unui component al sebumului, secretat de piele. Este
de culoare alba, cristalizabila, solubila in grsimi si solveni
organici si incalzita la 180s isi pierde activitatea.Surse. Cele
mai bogate produse in vitamina D sunt untura de peste, ficatul
mamiferelor si psrilor. Se gaseste si in lapte, unt, glbenu de ou.
Laptele de vaca si untul obinute vara sunt mai bogate in vitamina D
dect cele obinute iama, deoarece vara aciunea razelor ultraviolete
asupra sterinelor este mai intensa.Absorbie si metabolism. Absorbia
are loc la nivelul intestinului subire in prezenta bilei si a
srurilor biliare , a lipazei biliare, a celei intestinale si a
grsimilor.De la nivelul mucoasei intestinale, vitamina D este
transportata de snge in diferite organe, cum ar fi: ficatul,
rinichii, plamanii, muchiul cardiac iar cea mai importanta depunere
are loc in piele.Eliminarea vitaminei D se face pe cale digestiva.O
cantitate redusa este excretata prin bila, dar se reabsoarbe in
totalitate.Rolul vitaminei D. Cel mai important rol pe care il are
vitamina D este acela ca previne si vindeca rahitismul. Ea menine
in organism echilibrul fosfo-calcic, favoriznd osificarea.Vitamina
D mrete rezistenta organismului fata de infecii si contribuie la
buna funcionare a unor glande cu secreie interna, ca: tiroida,
paratiroidele, hipofiza.Mai nou s-a descoperit ca vitamina D are si
o aciune antihistaminica , impiedicand in doze mari bronhospasmele
de inhalare de aerosoli care conin histamina.Un alt rol important
al vitaminei D, este acela ca, aceasta contribuie la cresterea
nivelului lipidelor totale sanguine.Cantitatea de vitamina necesara
adultului este de 100 U.I./zi, fiind asigurata printr-o alimentatie
echilibrata si prin expunere la lumina solara.La copii, cantitatea
de vitamina D necesara variaza in functie de varsta acestora,
astfel: la copii intre 1 si 12 ani sunt suficiente 400 U.I. sau o
lingurita de untura de peste zilnic, peste 12 ani, 800- 1.000
U.I./zi.Nevoia de vitamina D creste in rahitism, tetanie,
spasmofilie, carii dentare, fracturi, stari infectioase si in
tuberculoza cutanata.Hipoavitaminoza. Lipsa vitaminei D duce la
boala numita rahitism. Aceasta este o boala a copilariei
caracterizata prin tulburari de crestere si calcifiere a osului.
Aparitia rahitismului este favorizata de catre expunerea
insuficienta a copilului la lumina soarelui (razele ultraviolete
produc transformarea provitaminei D din piele in vitamina),
alimentatia artificiala, lipsa de aer.In rahitism, datorita unei
lipse de calcifiere, oasele devin moi si fara rezistenta,
deformandu-se, astfel ca oasele lungi, in special cele ale
membrelor inferioare, din cauza greutatii corpului iau forma de
paranteza sau X. Aceste curburi sunt cunoscute sub denumirea de
genu valgum si genu varum. De asemenea la nivelul toracelui se
constata unele modificari datorita carentei de vitamina D si anume,
apare ingrosarea epifizara a coastelor "mataniile costale" toracele
semanand cu cel de gaina.Din cauza cresterii defectuoase a oaselor,
rahiticii raman cu o statura mai mica si cu un mers
leganat.Tratamentul si prevenirea rahitismului constau in
alimentatie bogata in vitamina D, precum si in expunerea la soare.
O alta metoda de tratament este cura helio-marina, care are o
importanta deosebita pentru copii.La adult carenta de vitamina D,
determina osteomalacie (inmuierea oaselor) si osteoporoza. Aceste
manifestari survin in special la gravide si
batrani.Hiperavitaminoza. Hipervitaminoza D produce hipercalcemie
si se manifesta prin : agitatie, anorexie, sete, greata, mancarimi,
diaree, nevoia de a urina des etc. In situatii limita, se poate
ajunge la calcinarea ficatului, a vaselor sanguine si a inimii,
precum si a plamanilor, rinichilor si stomacului.Vitamina D este
contraindicata in nefrite, litiaza renala, procese degenerative
cardiovasculare si ateroscleroza.Produse industriale:VITAMINA D3 -
picaturi orale, solutie 0,45 mg colecalciferol /mlFixeaza calciul
Vitamina D3 solutie este un medicament care vine in intampinarea
medicilor cu practica pediatrica, in activitatea lor de prevenire a
rahitismului la copii. Prin dozajul foarte bine adaptat schemelor
de prevenire si tratament ale rahitismului (515 U.I. vitamina D3
picatura) si prin certificarea stabilitatii produsului pe parcursul
a 30 de zile de la prima deschidere a flaconului, Vitamina D3
solutie previne riscul supradozajului. Astfel, permite
administrarea a 1 picatura/zi, in conditii optime de siguranta si
eficacitate, la copiii sanatosi intre 0 si 18 luni (schema de
prevenire). Vitamina D3 solutie este recomandata si pentru
tratamentul osteomalaciei (5x3 picaturi/zi) si pentru conservarea
masei osoase in osteoporoza (2-6 picaturi/zi).1.3.Vitamina
ESinonime: vitamina fertilitatiiDenumire chimica:
tocoferolDescoperire. Vitamina E a fost izolata din germenii de
grau de catre Evans si Emerson in anul 1936.Vitamina E, sau
vitamina fertilitatii, exista in natura sub trei forme: a (alfa), b
(beta) si g (gamma) - tocoferol dintre care cel mai active este
alfa-tocoferol. Vitamina E este o substanta solubila in metanol,
alcool etilic si acetona, cu aspect de ulei vascos, galbui. Este
rezistenta la caldura si sensibila fata de razelele ultraviolete si
oxigen.Surse. Vitamina E este sintetizata numai de regnul vegetal.
Se gaseste in semintele cerealelor (grau, porumb, ovaz), in
legumele proaspete (salata verde, mazare verde). In semintele
oleaginoaselor apare sub forma de a, b si g - tocoferoli. Sub forma
de provitamine, se afla in fructele intens colorate.Alimentele de
origine animala care contin cantitati importante de vitamina sunt:
ficatul, pestele, slanina, iar cantitati mai reduse se gasesc in
lapte, unt, oua.Rolul vitaminei E. Avand proprietati antioxidante,
tocoferolul patrunde in membrana celulelor in vederea neutralizarii
radicalilor liberi, care ar putea slabi cea mai importanta linie de
aparare a celulei.Vitamina E intervine in functionarea normala a
glandelor sexuale, in buna dezvoltare a fatului si in formarea si
functionarea normala a sistemului muscular si nervos.Conform
rezultatelor unor cercetari recente, functia tocoferolului mai
intervine si in prevenirea aterosclerozei, a maladiilor cardiace,
in formarea cataractei si in imbatranirea rapida a tuturor
tesuturilor.Cantitatea necesara de vitamina pentru adult este de
25-30 mg/zi si poate fi asigurata in general de o ratie alimentara
echilibrata.Sarcina si lactatia cresc nevoile de vitamina
E.Hipoavitaminoza. Insuficienta de vitamina E in alimentatie duce
la tulburarea functiei sexuale, glandele seminale degenereaza, iar
la femei produce sterilitate. De asemenea provoaca boli ale
muschilor si nervilor, iar cantitatea de colesterol in sange
creste. La adulti lipsa vitaminei produce si o discreta scadere a
duratei de viata a globulelor rosii.Pentru prevenirea carentei de
tocoferol se recomanda o dieta alimentara bogata in vitamina si, in
caz de nevoie, administrare medicamentoasa comform indicatiilor
medicului.Vitamina E se administreaza in cazuri de avorturi
spontane si in distrofiile neuro-musculare.Hiperavitaminoza.
Tocoferolul, nu este un preparat toxic. In cazul administrrii
dozelor mari, poate aprea o stare provizorie de greaa, meteorism,
diaree, iar la unele persoane poate creste tensiunea
arteriala.Produse industriale:VITAMINA E FORTE, caps.Prezentare
farmaceutica: Capsule gelatinoase coninnd vitamina E 100 mg (flac.
cu 25 buc.); fiole a 1 ml soluie uleioasa injectabila coninnd
vitamina E 30 mg sau 300 mg (cutie cu 5 buc.).Aciune terapeutica:
Factor vitaminic considerat ca trofic pentru aparatul genital,
musculatura striata si tesutul nervos; are proprieti antioxidante
fata de grsimi, cu protejarea vitaminei A si a acizilor grai
nesaturati.Indicaii: Fenomene carentiale in sindroame de
malabsorbtie, boala fibrochistica a pancreasului, sprue, la
nou-nascuti prematuri; avort, sterilitate, tulburri funcionale si
trofice de menopauza, distrofii musculare, colagenoze si fibrozite,
boala Dupuytren, miopie evolutiva, enurezis, unele anemii la copii,
angina de piept, arterita obliteranta, tromboflebite, ulcere
varicoase (ca medicatie adjuvanta), afeciuni reumatice
inflamatorii.Mod de administrare: Oral, 100-300 mg/zi (ffactionat);
intramuscular, 30- 300 mg/zi (mai mult in arterite - pana la 600
mg).Reacii adverse: Dozele mari pot provoca diaree si dureri
abdominale.Contraindicaii: Alergie la vitamina E. Vitamina E poate
creste efectul hipoprotrombinemiant al anticoagulantelor cumarinice
(risc de hemoragii).1.4.Vitamina KSinonime: antihemoragicaDenumire
chimica: fitomenadiona, filochinona, famochinonaDescoperire.
Vitamina K a fost descoperita in anul 1920, de ctre cercettorul
danez, Henrik Dam, numele fiindu-i data de ctre acesta in anul 1935
tinandu-se seama de proprietatea importanta pe care o are, si
anume, aceea de a coagula sngele (Koagulationvitamin). Este o
vitamina indispensabila vieii, rezistenta la cldur, dar nu si la
lumina, sensibila la oxidani, aer poluat, radiaii si raze X,
aspirina, biseptol, penicilina, neoxazol, kanamicina.In funcie de
origine, vitamina K se clasifica in: vitamina K1 (filochinona) care
se gaseste in vegetalele verzi, K2 (famochinona) aflata in
alimentele de origine animala si K3 (menadiona) conine produi
sintetici, farmaceuticiSurse. Vitamina K1 (filochinona) se gaseste
in: spanac, mazare,morcov, cartofi, porumb, ptrunjel, urzici,
varza, salata, conopida, kiwi, fructe de ctin, fragi, cereale si in
unele uleiuri vegetale.;Vitamina K2 (famochinona) se gaseste in:
ficat de porc, glbenu de ou, lapte de vaca, untura de peste,
brnzeturi fermentate, soia.Absorbie si metabolim. Vitamina K este
absorbita la nivelul intestinului subire, in prezenta srurilor
biliare, daca mucoasa intestinala si funcia hepatica sunt normale.
Transportul acestei vitamine se face pe cale sanguina ducandu-se la
diferite organe. Mici cantitati se depun in ficat, muchi, splina,
aceste rezerve acoperind nevoia organismului maxim o
saptamana.Eliminarea vitaminei K se realizeaz prin ficat.Necesarul
de vitamina pentru un adult este de 2mg/zi.Rolul vitaminei K. Cel
mai important rol pe care vitamina K il are, este acela ca
intervine in procesul de coagulare al sngelui. Pe langa acest rol
esenial, vitamina ajuta la meninerea sanatatii oaselor, a
cicatrizrii rnilor, funcionarii ficatului, in diferite tulburri
hepatice (icter, hepatita), urticarie, precum si in refacerea
organismului dup antibioticeHipoavitaminoza. Carena de vitamina K,
apare la nou-nascuti prin lipsa florei intestinale, deoarece
placenta nu laa sa treaca dect o cantitate mica de vitamina din
sngele mamei la fat. De asemenea in momentul folosirii indelungate
de antibiotice sau sulfamide, precum si a uleiului de parafina
apare o inhibare si distrugerea florei intestinaleLipsa de vitamina
duce si la tulburri ale coagulrii sngelui, aparand hemoragii
spontate la nivelul pielii (hematoame), mucoaselor ( epistaxis-
scurgere de snge din nas), hematurie.Tratamentul in scop
profilactic, consta intr-o alimentaie bogata in produse care conin
vitamina K, iar in cazul administrrii de sulfamide sau antibiotice
se recomanda respectarea stricta a indicaiilor medicului.Produse
industriale:FITOMENADION, fioleCompoziie: lml soluie apoasa
coloidala conine 10 mg fitomenadiona (Vitamina Kl).Aciune
terapeutica: Fitomenadiona este un antihemoragic cu aciune specific
antagonista anticoagulantelor de tip cumarinic (Dicumarol,
Trombostop etc.). Stimuleaz sinteza protrombinei si factorilor
coagulrii (VII, IX si X). Dup 3-8 ore de la administrare,
protrombina creste suficient pentru producerea hemostazei. Aciunea
fitomenadionei este mai rapida, mai intensa si mai prelungita dect
a celorlalte vitamine K.Farmacocinetica: Fitomenadiona se
concentreaz in ficat unde realizeaz un depozit limitat, suficient
pentru cateva saptamani. Metabolizarea se face rapid si eliminarea
se face prin bila si urina.Indicaii: Hipoprotrombinemia congenitala
sau consecutiva admi-nistrarii unor preparate de tip cumarinic;
carena de Vitamina K din insuficienta hepatica si icterul
obstructiv; tulburrile de absorbie intestinala dup tratament oral
de lunga durata cu antibiotice, sulfamide sau salicilati;
intoxicaiile cu warfarina; boala hemoragica a nou-nascutului.Dozare
si mod de administrare: Aduli: in urgente cu risc letal se
administreaz intravenos, foarte lent, 2-10 mg/zi; in intoxicaia
acuta cu cumarinice se pot injecta pana la 40 mg/zi; curativ -
intra-muscular, 5-40 mg/zi. Nou-nascuti si sugari cu boala
hemoragica: profilactic, intramuscular 0,5-2 mg/zi sau oral 1-2
mg/zi; curativ, intramuscular 1-2 mg/zi.Contraindicaii: Intoleranta
la fitomenadiona (atentie la simptomele de soc).Precauii:
Hipoprotrombinemia din bolile hepatocelulare rspunde slab sau nu
rspunde la tratament cu fitomenadiona; prudenta in administrarea la
nou- nascuti si sugari.Reacii adverse: Injectarea intravenoasa
rapida poate provoca: sudoratie, congestia fetei, senzaie de
constricie toracica, dispnee, cianoza, tahicardie, colaps vascular
periferic, sau chiar accidente letale; la nou-nascuti, in cazuri
rare, tratamentul poate cauza hiper-bilirubinemie; la pacienii cu
afeciuni hepatice, injectarea intra-musculara repetata poate duce
la modificri locale cutanate si subcutanate.Sarcina si alaptare:Se
poate administra in sarcina si alaptare, respectnd dozajul de mai
sus.Interaciuni medicamentoase: Soluia injectabila de fitomenadiona
nu se amesteca cu alte soluii injectabile sau
perfuzabile.Supradozare:Simptome: anemie hemolitica,
methemoglobinemie, tulburri hepatice si renale.Forma de prezentare:
Cutii cu 5 fiole a cate 1 ml.Condiii de pstrare: La adapost de
lumina, inghet si temperaturi peste 25C.2.Vitamine
hidrosolubileVitaminele BTermenul de vitamina B a fost introdus la
inceputul secolului XX pentru a denumi factorul carential al bolii
beri-beri.Astzi se tie ca nu este vorba despre o vitamina B, ci de
un complex de vitamine, ce au urmtoarele particularitati comune:
proveniena (drojdia de bere); solubilitatea in apa;rolul nutriional
fundamental, in activitatea metabolismului celular;Vitamina B se
gaseste in cantitati suficiente in alimentaia raionala si corect
preparata. Unele vitamine B sunt sintetizate de ctre organism.
Vitaminele B participa la procesele de oxidoreducere, la
metabolismul glucidelor, lipidelor, proteinelor, intervin in
funciile sistemului nervos si a unor glande endocrine.2.1.Vitamina
BlSinonime: vitamina antiberiberi, factor antinevriticDenumire
chimica: tiaminaDescoperire. Primele cercetri privind vitamina B1
au fost fcute pe puii de gaina( 1896-1897), de ctre Eijkman acesta
aratand ca in taratele de orez exista factorul esenial a crui lipsa
din alimente produce la om boala denumita beri-beri, nestiind insa,
ca acesta este o vitamina. Abia in anul 1911, Casimir Funk a
izolat-o din taratele de orez dandu-i numele de vitamina, nume
atribuit apoi tuturor reprezentanilor acestei clase. Mai trziu, in
anul 1936, a fost sintetizata de ctre Williams si s-a constatat ca
din punct de vedere chimic vitamina B1 este constituita din unirea
a doi nudei, unul tiazolic (nucleu care conine sulf, de unde si
denumirea de tiamina) si celalalt pirimidinic.Tiamina este un
produs alb cristalizat, cu miros caracteristic, stabil in aer,
foarte solubil in apa si insolubil in grsimi. Este sintetizata de
bacterii si de plante. Se extrage si din drojdia de bere.Surse.
Vitamina Bl se gaseste in cantitati importante in tarata de gru si
orez, embrionii gramineelor, in organele interne ale animalelor
(ficat, rinichi, inima). Cea mai mare cantitate de timina se
regsete in drojdia de bere proaspata si mai ales uscata.Flora
intestinala (flora microbiana colibacilara, bacilii fermentaiei
lactice, bacilul bifidus si unele levuri) sintetiteaza de asemenea
vitamina Bl, dar in cantitati insuficiente fata de nevoile
organismului,.Absorbie si metabolim. Reinerea maxima a vitaminei Bl
are loc la nivelul intestinului subire. Pentru absorbia ei, acidul
clorhidric al secreiei gastrice constituie un factor esenial; in
absenta lui, tiamina este distrusa de bila, de sucul pancreatic si
de substanele alcaline.Dup ce vitamina B1 este absorbita, aceasta
este transportata de ctre plasma in esuturi sub forma libera sau
combinata. La nivelul ficatului si al rinichiului tiamina sufer un
proces de fosforizare, transformandu-se in carboxilaza, forma sub
care se depoziteaz.Corpul omului conine 30-100 mg de vitamina Bl,
organele cele mai bogate fiind inima, creierul, ficatul.Eliminarea
tiaminei are loc pe cale renala.Rolul vitaminei B1. Vitamina B1
este necesara bunei funcionari a sistemului nervos central si mai
ales al celui periferic. Ea joaca un rol insemnat in mecanismul
umoral al excitaiei nervoase impreuna cu acetilcolina. Pe langa
acest rol important, tiamina mai are si unul nutritiv al
miocardului, motiv pentru care se numete "vitamina inimii".Tiamina
contribuie la funcionarea normala a aparatului digestiv, prin
meninerea tonusului musculaturii si a peristaltismului acestuia. De
asemenea, participa la sinteza proteinelor si este necesara
dezvoltrii intestinale.Vitamina Bl are o aciune antagonista
vitaminei A si de protejare a vitaminei C. Ea favorizeaz depunerea
de glicogen in ficat, fiind in corelaie cu insulina.Cantitatea
necesara de vitamina Bl pentru un adult este 1-2 mg/zi. Copiii sub
un an au nevoie de 1 mg de vitamina Bl/zi si pe msur ce acetia
cresc si cantitatea de tiamina pe zi creste, apropiindu-se de cea a
adultului.La femeile insarcinate sunt necesare circa 2,5mg/zi, iar
in timpul lactatiei 2,5 -3mg/zi. Ridicarea cantitatii de vitamina,
este recomandata si in unele stri patologice ale sistemului
nervosca: nevrite, polinevrite, tulburri ale
metaOObolismului.Hipoavitaminoza. Carena de vitamina B1 se
manifesta prin tulburri nervoase , scderea capacitatii de munca
fizica, si intelectuala, a memoriei, iritabilitate, insomnie,
tulburri cardiace, ameeli.Forma cea mai severa a carenei de
vitamina Bl se manifesta prin boala numita Beri beri, care la noi
se intalneste destul de rar.Tratamentul carenei vitaminice consta
in alctuirea unei raii alimentare bogate in vitamina Bl. Pentru
folosirea ca medicament a vitaminei Bl, chiar daca aceasta nu este
toxica, este necesara o prescripie medicala.2.2.Vitamina
B2Sinonime: vitamina hidrosolubila de cretereDenumire chimica:
riboflavinaDescoperire. In 1879 Blyth identifica in lapte o
substana de culoare galbena pe care o numete lactocrom. In anul
1933 aceasta este izolata, iar in anul 1935 este sintetizata de
ctre Kareer. Denumirea de riboflavina a fost data de ctre Comisia
de chimie si farmacie.Vitamina B2 se prezint sub forma de ace fine,
de culoare galben- portocalie, cu gust amar, este termostabila
(rezista si la 120 de grade C), solubila in apa si alcool, cu
solubilitate crescut in mediul alcalin. Este foarte sensibila la
lumina.Surse. Vitamina B2 este foarte raspandita in regnul vegetal
si animal. Produsele de origine vegetala bogate in riboflavina,
sunt legumele verzi(spanac, mazare, lptuci, fasole verde, ardei
gras), nucile, prunele uscate, caisele uscate, strugurii.Sursele
principale de origine animala bogate in vitamina, sunt: ficatul,
splina, rinichiul, carnea de peste, icrele, branza, laptele.Cea mai
mare cantitate de vitamina B2 se afla in drojdia de bere. In
cantitati reduse aceasta este sintetizata si de flora
intestinala.Absorbie si metabolim. Vitamina B2 este reinuta in
organism la nivelul mucoasei intestinului subire, apoi, pe calea
venei poate ajunge in circulaia sanguina si este depozitata in
ficat, rinichi si in musculatura activa.In esuturile organismului
apare atat sub forma de riboflavina libera cat si sub forma de
flavoproteine sau coenzime.Eliminarea riboflavinei are loc pe cale
renala si cale digestiva, iar in cantitati mici eliminarea se face
prin transpiraie.Rolul vitaminei B2. Vitamina B2 este unul din
constituientii celulari eseniali care actioneaza sub forma de
combinaie proteica in fenomenele de respiraie celulara si intervine
in procesle de dehidrogenare. De asemenea, este un factor important
al creterii, fiind o componenta principala a unor enzime cu rol
fundamental in funcionarea organismuluiSub forma pura, joaca un rol
important in mecanismul vederii, alaturi de vitamina A. Este
necesara bunii funcionari a epidermului, a epiteliului digestiv si
a celui respirator, iar in metabolismul proteinelor, are rol
important, mai ales in sinteza hemoglobinei.Cantitatea de vitamina
B2 necesara adultului este de 1,83 mg/zi, femeia gravida are nevoie
de 2,5 mg/zi si in timpul lactatiei 3 mg/zi, iar sugarul de minim
0,4-0,5 mg/zi.Hipoavitaminoza. Carena de vitamina B2, legata in
principal de o malabsorbtie digestiva , de un aport alimentar
insuficient sau de un consum excesiv de alcool, poate antrena
leziuni ale pielii si ale mucoaselor. Organele de simt sufer si
ele: scade acuitatea vizuala si auditiva, cu diminuarea cmpului
vizual si dificulti de vedere la lumina slaba.B2 declaneaz si
apariia unor tulburri psihice manifestate printr-o emotivitate
crescut, scderea tonusului muscular, tremuraturi, ameeli si a unor
tulburri digestive manifestate prin inapetenta si eliminarea de
fecale bogate in grsimi nedigerate (steatoree).La sugar provoac
oprirea creterii.Profilaxia avitaminozei B2 se face printr-o raie
alimentara care sa aiba si produse care conin aceasta vitamina,.in
raport cu necesitile organismului cat si prin tratarea afeciunilor
care produc manifestrile lipsei acesteia.Hiperavitaminoza. Nu se
cunoate existenta unei hiperavitaminoze B2.Produse
industriale:VITAMIN B COMPLEX , siropCompoziie: Fiecare 5 ml conin:
Vitamina Bl: 5 mg; Vitamina B2: 2 mg; Nicotiamida: 20 mg; Vitamina
B6: 2 mg; Panthenol: 3 mg.Aciune terapeutica: Vitaminele B sunt
implicate in metabolismul glucidic, lipidic si proteic. Asocierea
acestor vitamine are un efect tonic asupra sistemului nervos si a
funciei gastrointestinale; stimularea apetitului si a digestiei;
combaterea iritabilitatii si a asteniei.Indicaii: Beri-beri,
sub-beri-beri, pelagra; pentru profilaxia si tratamentul
deficitului de vitamine aparut dup terapia cu antibiotice sau
chimioterapice; necesar crescut de vitamine in convalescenta unor
boli infectioase (boli tropicale), parazitare, diaree sau perioade
de efort, cretere, sarcina; polinevrite si nevrite de diverse
cauze; tulburri cardiovasculare asociate cu deficitul de Vitamina
B1; disgravidie.Mod de administrare: Aduli: 2-3 linguri de sirop pe
zi. Copii: 1-2 linguri de sirop pe zi. Copii mici: 1/4-1/2 linguri
de sirop de 2-3 ori/zi. Siropul poate fi diluat prin amestecare cu
apa, suc de fructe etc.Atentie! Coloraia galbena a urinei se
datoreaza Vitaminei B2.Forma de prezentare: Flacon cu 125 ml
sirop.2.3. Vitamina B3Sinonime: vitamina PP Denumire chimica :
niacinaDescoperire. A fost descoperita iniial in contextul cutrii
unui tratament pentru vindecarea pelagrei. In 1937 carena acestei
vitamine a fost recunoscuta oficial drept cauza a pelagrei.Vitamina
PP este stabila la lumina , la cldur si la oxidare.Surse.
Principalele surse de vitamina B3 sunt: carnea (rinichii, ficatul),
pestele, cerealele, drojdia de bere si ciupercile.Hipoavitaminoza.
Carena de vitamina PP, descrisa sub numele de pelagra, este rara si
este rezultata fie prin aporturi alimentare insuficiente, fie din
interaciuni medicamentoase (unele antituberculoase si
antiparkinsoniene). Ea se traduce prin oboseala, pierdere a
apetitului, prin tulburri cutanate, digestive, psihice si
hematologice si se trateaza prin administrare medicamentoasa de
vitamina B3.Hiperavitaminoza. Acidul nicotinic, administrat in
cantitati mari este toxic.2.4.Vitamina B5Sinonime: factor hepatic ,
pantetonatul de calciuDenumire chimica: acidul pantotenicAcidul
pantotenic a fost numit astfel dup cuvntul grecesc pantoten care
semnifica peste tot, deoarece acest acid este omniprezent in
natura. In grupa vitaminelor solubile in apa si sintetizate de
plantele verzi si multe alte microorganisme, vitamina B5 este cea
care ajunge in esuturile animalelor care le consuma, mai ales in
ficat si oua. Acidul pantotenic este un component important al
coenzimei A, o substana care ajuta organismul sa elimine toxinele
provenite din insecticide si medicamente.Acidul pantotenic este o
substana uleioasa, alb-galbuie, solubila in apa si etanol, cu gust
amar. Vitamina B5 este stabila la aer si la lumina, dar instabila
la cldur. Pierderile maxime la prelucrrile culinare sunt de cea
50%. Efecte negative asupra ei au si conservarea produselor,
aciunea cofeinei, a sulfamidelor, somniferelor, alcoolului.Surse.
Alimentele ce conin vitamina B5 sunt: drojdia de bere, organele de
vita, cerealele integrale, arahidele, lptiorul de matca, somonul,
glbenuul de ou, ciupercile, conopida, legumele verzi.Rolul
vitaminei B5. Are rol in metabolismul celular si, impreuna cu alte
vitamine, contribuie la dezvoltarea energiei provenite din glucide,
grsimi si proteine. De asemenea, participa la meninerea strii de
sanatate a aparatului digestiv, a ficatului si a epiteliilor,
intervine in procesele de cretere, in prevenirea apariiei
dermatitelor (bolilor de piele), incetineste imbatranirea,
stimuleaz activitatea diferitelor glande si sporete producia de
hormoni a suprarenalelor.Necesarul zilnic de vitamina B5 este de
5-15 mg. Copiii trebuie sa consume intre 3-8 mg, adolescenii si
adulii intre 10-15 mg. Studiile recente recomanda 30-50 mg/zi.
Folosirea terapeutica a vitaminei B5 poate ajunge la 100
mg/zi.Hipoavitaminoza. Carenele de vitamina B5 apar in situaii
excepionale, cnd denutritia este considerabila. In cazurile mai
uoare, pot aparea simptome precum: stresul, senzaia de oboseala
permanenta, insomnie ce altemeaza cu somnolenta, dermatita, greaa,
hipoglicemie.Hiperavitaminoza. Nici un efect toxic nu e
cunoscut.2.5. Vitamina B6Sinonime: adermina, vitamina
antidermatoasaDenumire chimica: piridoxinaDescoperire. Vitamina B6
a fost descoperita in 1939 de Harris si Folker si, pe baza
constituiei sale chimice a fost denumita piridoxina. Piridoxina
este o baza cristalina sub forma de pulbere, incolora, cu gust amar
solubila in apa si alcool, sensibila la lumina. Fiind solubila in
apa este rezistenta la fierbere pastrandu-se aproape in
totalitate.In grupul vitaminelor B6 exista trei substane cu acelai
efect: piridoxina, piridoxalul si piridoxamina. Cei doi
derivati-piridoxalul si piridoxamina- sunt naturali, iar piridoxina
poate fi sintetica.Surse. Vitamina B6 se gaseste in alimente de
origine animala cum ar fi, rinichiul, splina, ficat, inima, creier,
lapte si de origine vegetala in, gru, porumb, taratele acestora,
sfecla, varza, struguri, mere, portocale, coacaze, agrie,
prune.Vitamina B6 poate fi sintetizata si de flora
intestinala.Absorbie si metabolim. Vitamina B6 reprezentata de cei
trei factori cu aciune vitaminica (piridoxina, piridoxalul,
piridoxamina), se incorporeaz rapid, daca se gaseste sub forma
libera, la nivelul intestinului. Forma legata cu proteinele este
inghitita numai dup ce a fost hidrolizata.In snge se gaseste
predominant sub forma legata, ca piridoxal-fosfat sau
piridoxamin-fosfat, fiind transportata de acesta la toate organele
si esuturile, unde participa in formarea a unor numeroase enzime si
la metabolismul unor substane de o importanta deosebita. Cea mai
mare cantitate de vitamina B6 este depozitata in ficat.Eliminarea
piridoxinei are loc prin urina.Rolul vitaminei B6. Aceasta vitamina
este necesara la sinteza hemogoblinei, la incorporarea fierului in
molecula si la formarea globlulelor roii.In reglarea activitatii
nervoase are o atribuie importanta. Astfel, la nivelul sinapselor
din sistemul nervos central, prin decarboxilarea acidului glutamic
in prezenta vitaminei, se formeaz acidul gama-aminobutiric care
diminueaz intensitatea proceselor de excitaie, favoriznd instalarea
proceselor de inhibiie.Piridoxina intervine in metabolismul
acizilor grai nesaturati si contribuie la scderea colesterolului,
impiedicand depunerea sa in pereii arterelor. De asemenea, vitamina
B6 previne si vindeca tulburrile hepatice si musculare.Cantitatea
de vitamina necesara adultului este de 2-4 mg/24h. Pentru femeile
insarcinate cantitatea necesara este de 5-6mg/24h.Hipoavitaminoza.
Pana in prezent nu se cunoate o hipoavitaminoza B6 pura, ci o
polihipoavitaminoza, asa incat multiplele tulburri care apar ca
dermite, eczeme, anemii, nu pot fi atribuite exclusiv lipsei de
vitamina B6Carena provocata de piridoxina, se manifesta prin
capacitatea sczut de aparare a organismului, prin dureri
abdominale, greutate la efort muscular.Produse industriale:VITAMINA
B6, comprimateCompoziie: Comprimate coninnd clorhidrat de
piridoxina 0,250 g. Fiole coninnd clorhidrat de piridoxina 0,050
g/2 ml, respectiv 0,250 g/5 ml.Aciune farmacoterapeutica: Vitamina
B6 (piridoxina) face parte din vitaminele grupului B, ce se gsesc
in drojdia de bere si in anumite vegetale. Ea joaca un rol
important in metabolismul acizilor aminati si al grsimilor. De
aceea, piridoxina are un rol activ in schimbrile tisulare, mai ales
in ceea ce privete tesutul hepatic, sistemul nervos, piele si
organele hematopoietice.Indicaii: Anemii aplastice si
eritroblastice; anemii hipocrome rezistente la tratamentul cu fier;
granulopenie de origine toxica sau medicamentoasa; afeciuni ale
sistemului nervos central cu etiologie arteriosclerotica sau
encefalitica; tratamentul preventiv si curativ al polinevritelor de
origine toxica sau medicamentoasa, mai ales cea hidrazidica;
crampe, hipertonie musculara, miopatie, acrodinie; vrsturi, mai
ales gravidice, postanestezice sau postroentgenterapice;
tremuraturi idiopatice, senile sau de origine toxica, boala
Parkinson, parkinsonism arteriosclerotic; etilism acut; afeciuni
ale pielii ca: dermatita seboreica, acnee, dermite uoare
postroentgeniene; boala arteriosclerotica cu diferite localizri.Mod
de administrare: Aduli: doze de 50-250 mg zilnic, timp de 15-20
zile, administrate per os sau in injecii (intramusculare,
intravenoase). Copii: doze de 20-50 mg, dup varsta si gravitatea
cazului.Forma de prezentare: Flacoane cu 20 comprimate coninnd 250
mg vitamina B6. Cutii cu 5 fiole de 2 ml coninnd 50 mg vitamina B6.
Cutii cu 5 fiole de 5 ml coninnd 250 mg vitamina B6. Cutii cu 100
fiole de 2 ml sau 5 ml coninnd 50 sau 250 mg vitamina B6 pe
fiola.Condiii de pstrare: La adapost de lumina.Combinaii:MAGNE-B6,
drajeuri, soluie buvabilaCompoziie:
Magneziu pidolat936 mg
Piridoxina clorhidrat (vitamina B6)10 mg
Excipientiq.s. ad 10 ml
1 fiola conine 100 mg Mg (4,12 mmoli).
Indicaii: Carenele de magneziu izolate sau asociate. In cazul
carenei asociate de calciu, se recomanda tratarea deficitului de
magneziu inaintea celui de calciu.Contraindicaii: bsolute:
Insuficienta renala grava (clearance-ul creatininei mai mic de 30
ml/min). Levodopa (vezi 'Interaciuni'). Relative:
Chinidina.Precauii: Pentru copiii sub 6 ani este adaptata soluia
buvabila.Sarcina si alaptare: Utilizarea magneziului in timpul
sarcinii se va face numai in carenele de magneziu confirmate.
Experiena clinica pe un numr de sarcini suficient de mare nu a
relevat efecte mutagene sau feto-toxice ale magneziului. Datorita
trecerii in laptele matern, se va evita utilizarea magneziului in
timpul alaptarii.Reacii adverse: Eventuale manifestri diareice sau
dureri abdominale.Interaciuni: Asocieri contraindicate: Levodopa:
activitatea levodopa este inhibat de vitamina B6. Se va evita orice
aport de piridoxina daca levodopa nu este asociata cu inhibitori de
dopa-decarboxilaza periferica. Asocieri nerecomandate: Chinidina:
creterea concentraiilor plasmatice ale chinidinei, cu risc de
supradozare (diminuarea excreiei renale a chinidinei prin
alcalinizarea urinei).Posologie, mod de administrare: Drajeuri -
rezervate adulilor si copiilor peste 6 ani: Aduli: 6 pana la 8
drajeuri pe zi.Copii peste 6 ani (20 kg): 10-30 mg/kg corp/zi (0,4
- 1,2 mmol/kg corp/zi) sau 4 pana la 6 drajeuri pe zi. Doza zilnica
va fi divizata in 2 - 3 prize, administrate in timpul meselor cu un
pahar mare cu apa. Tratamentul se va intrerupe la normalizarea
magneziemiei. Soluie buvabila: Aduli: 3 fiole pe zi. Copii si
sugari peste 10 kg (aproximativ 1 an): 10 - 30 mg/kg corp/zi (0,4 -
1,2 mmol/kg corp/zi), sau 1 pana la 3 fiole pe zi. Doza zilnica va
fi divizata in 2 - 3 prize, administrate in timpul meselor, dup
diluare intr-o jumtate de pahar cu apa. Fiolele de Magne-B6 pot fi
deschise fara pila.Pentru a deschide fiola, prindei vrful acesteia
cu un ervet si rupeti-1 ntoarcei deasupra paharului si rupeti
celalalt capat. Tratamentul se va intrerupe la normalizarea
magneziemiei.Supradozare: In cazul unor doze masive exista risc de
sindrom anuric. Tratament: rehidratare si forarea diurezei.Forma de
prezentare: Cutie cu 50 drajeuri in blister. Cutie cu 10 fiole a 10
ml soluie buvabila. Informaiile si sfaturile urmtoare va sunt
adresate de ctre specialitii din industria farmaceutica,
profesionitii din sanatate si de ctre organizaia consumatorilor din
Frana: Magneziul este un element mineral prezent in mod obinuit in
toate celulele corpului uman. El este indispensabil vieii
celulelor. El regleaz in special influxul nervos si contracia
musculara. Magneziul este furnizat organismului de alimentaie. Un
deficit de magneziu poate sa apara atunci cnd alimentaia este
dezechilibrata, de exemplu in cazul unor regimuri alimentare foarte
restrictive, sau in anumite situaii, cum ar fi: efort sportiv
intens, sarcina, cretere, stres, tratamentul cu anumite medicamente
diuretice. Deficitul de magneziu are drept consecina o cretere a
excitabilitii celulelor nervoase si musculare, ceea ce conduce la
manifestri neplcute, cum sunt: crampe musculare, nervozitate,
dificulti de adormire, stri de oboseala tranzitorii. Asocierea mai
multora dintre aceste manifestri evoca un deficit de magneziu. Din
acest motiv, un medicament coninnd magneziu v-a fost prescris de
ctre medicul dvs. sau v-a fost recomandat de ctre farmacistul dvs.
Daca tulburrile persista in ciuda tratamentului cu magneziu,
adresati-va medicului dvs. Semnalai sistematic medicului dvs., ca
si farmacistului dvs., medicamentele pe care le luai deja, inainte
ca ei sa va prescrie un tratament, sau sa va elibereze un
medicament. Medicul si farmacistul dvs. cunosc bine medicamentele.
Nu ezitati sa le cerei sfatul.VITAMINA B6Compoziie: Comprimate
coninnd clorhidrat de piridoxina 0,250 g. Fiole coninnd clorhidrat
de piridoxina 0,050 g/2 ml, respectiv 0,250 g/5 ml.Aciune
farmacoterapeutica: vitamina B6 (piridoxina) face parte din
vitaminele grupului B, ce se gsesc in drojdia de bere si in anumite
vegetale. Ea joaca un rol important in metabolismul acizilor
aminati si al grsimilor. De aceea, piridoxina are un rol activ in
schimbrile tisulare, mai ales in ceea ce privete tesutul hepatic,
sistemul nervos, piele si organele hematopoietice.Indicaii: Anemii
aplastice si eritroblastice; anemii hipocrome rezistente la
tratamentul cu fier; granulopenie de origine toxica sau
medicamentoasa; afeciuni ale sistemului nervos central cu etiologie
arteriosclerotica sau encefalitica; tratamentul preventiv si
curativ al polinevritelor de origine toxica sau medicamentoasa, mai
ales cea hidrazidica; crampe, hipertonie musculara, miopatie,
acrodinie; vrsturi, mai ales gravidice, postanestezice sau
postroentgenterapice; tremuraturi idiopatice, senile sau de origine
toxica, boala Parkinson, parkinsonism arteriosclerotic; etilism
acut; afeciuni ale pielii ca: dermatita seboreica, acnee, dermite
uoare postroentgeniene; boala arteriosclerotica cu diferite
localizri.Mod de administrare: Aduli: doze de 50-250 mg zilnic,
timp de 15-20 zile, administrate per os sau in injecii
(intramusculare, intravenoase). Copii: doze de 20-50 mg, dup varsta
si gravitatea cazului.Forma de prezentare: Flacoane cu 20
comprimate coninnd 250 mg vitamina B6. Cutii cu 5 fiole de 2 ml
coninnd 50 mg vitamina B6. Cutii cu 5 fiole de 5 ml coninnd 250 mg
vitamina B6. Cutii cu 100 fiole de 2 ml sau 5 ml coninnd 50 sau 250
mg vitamina B6 pe fiola.Condiii de pstrare: La adapost de
lumina.2.6. Vitamina B7Sinonime: vitamina H, coenzima R,Denumire
chimica: biotinaDescoperire. Vitamina B7 a fost izolata in anul
1936 de ctre Kogl si Tonnis din ou, iar in 1940 din ficat de ctre
Vigneaud, ambele cu proprieti asemanatoare. Cele doua substane au
fost denumite alfa-, respectiv beta-biotina, prima gasindu-se in
glbenu, a doua in ficat.Biotina cristalizeaz in ace fine, albe,
care se topesc la 232-235sC, descompunandu-se. Este uor solubila in
apa, stabila la cldur, rezistenta la acizi si baze, dar sensibila
la aciunea alcoolilor.Surse. Vitamina B7 provine din alimentaie:
drojdie de bere, came, creier, inima, ficat si rinichi, glbenu de
ou, produse lactate, lapte, anumite legume, cerealele integrale,
porumbul, melasa, ppdie, nuci, ciuperci, spanac, roii, morcovi, dar
ea mai este sintetizata parial si de ctre flora
intestinala.Absorbie si metabolism. In natura biotina se gaseste
legata de o proteina, iar in intestine este separate prin
hidroliza. Incorporarea are loc la nivelul intestinului subire si
este vehiculata de snge in organism mai ales la ficat, creier si
piele.Eliminarea vitaminei are loc prin urina si fecale.Rolul
vitaminei B7. Ajuta la degradarea acizilor grai, glucozei,
aminoacizilor, intervine in sinteza acizilor grai si a proteinelor,
stimuleaz creterea parului si intarzie caderea acestuia, impiedica
incaruntirea prematura si calmeaza durerile
musculare.Hipoavitaminoza. Probabilitatea ca organismul sa sufere
de carena de biotina este practic nula, cu excepia incapacitatii
genetice de a absorbi aceasta vitamina. Pierderea apetitului,
oboseala, apariia unor dermatite semnaleaz aceasta carena.Reaciile
clinice si de laborator dispar dup administrarea a 150 micrograme
de biotina zilnic, timp de 5-6 zile.Hiperavitaminoza. Luata in doze
mari, vitamina B7 sau H nu este toxica.2.7. Vitamina B9Denumire
chimica: acid folieDescoperire. In anul 1931 Wills a extras din
drojdia de bere o substana care s-a dovedit ca are activitate
asupra anemiei macrocitare. Ulterior a fost semnalata si in
frunzele verzi de spanac, fapt pentru car e a fost numita acid
folie (folium= frunza).In anul 1947 Johnson arata ca acidul folie
este identic cu acidul pteroilglutamic.Vitamina B9 se prezint sub
forma de cristale galben-portocalii care, incalzite la 200sC, se
descompun fara a se topi.Surse. Acidul folie se gaseste in lamai,
banane, ficat, rinichi, oua, drojdie de bere si in unele bacterii,
ca de exemplu Bacillus subtilis.Absorbie si metabolism. Vitamina B9
este vehiculata de snge in ficat acesta fiind considerat ca si
depozit temporar.Rolul vitaminei B9. Acidul folie stimuleaz
formarea globulelor roii si albe. Are o atribuie importanta in
sinteza acizilor nucleici, a proteinelor precum si in creterea si
reproducerea celulara. Previne apariia cancerului la plamani, colon
si uter si protejeaz ftul de anomalii congenitale care pot afecta
creierul si coloana vertebrala.Vitamina B9 participa la formarea
acidului clorhidric in stomac si prin aceasta stimuleaz pofta de
mancare.Necesarul de vitamina B9 este de 150- 200pg, iar la gravide
acesta creste la 400 pg pe ziHipoavitaminoza B9. Carena de vitamina
B9 provoac apariia unei anemii cu hematii imature de dimensiuni
mari (macrocitara, megaloblastica). Concomitent, pierderea
puterilor se asociaza cu scderea numrului de globule albe, apariia
inflamatiei limbii (glosita).Lipsa acidului folie mai apare si la
sugari, in diferite boli intestinale, la alcoolicii cirotici, in
miofibroza, carcinom.La bolnavii cu stri de carena este necesara o
cantitate medie de 50-100pg/zi.Produse industriale:ACID FOLIC ,
drajeuriCompoziie: Drajeuri coninnd 5 mg acid folie.Aciune
terapeutica: Vitamina din complexul B, indispensabila pentru
eritropoieza normala; corecteaz anemiile megaloblastice prin
deficit de acid folie.Indicaii terapeutice: Anemie macrocitara
nutriionala, anemie macrocitara de sarcina, sprue, sindrom
megaloblastic al copiilor mici.Contraindicaii si reacii adverse:
Folosit singur in anemia pernicioasa, provoac rspuns hematopoietic,
dar nu impiedica fenomenele degenerative spinale (este obligatorie
asocierea cu ciancobalamina); utilizarea inadecvata poate intarzia
stabilirea diagnosticului si instituirea tratamentului corect in
anemiile megaloblastice. Administrarea per os poate fi rareori
urmata de manifestri alergice care cedeaza la intreruprea
tratamentului. Nu se administreaz la persoanele peste 60 de ani, la
care ar putea stimula evoluia unui eventual proces neoplazic
latent.Interaciuni medicamentoase: Nu se asociaza cu sulfamide.Mod
de administrare: 5-30 mg/zi.Forma de prezentare: 30
drajeuri.Condiii de pstrare: A se feri de cldur, lumina si
umiditate.2.8. Vitamina B12Sinonime: ciancobalaminaFormula chimica:
C63H88CoN14014PDescoperire. A fost izolata in 1948 din ficat si din
culturile de Streptomyces griseus, sub forma de cristale de culoare
roie. B12 se gaseste in toate produsele animale indeosebi in ficat.
Ea este relativ stabila la cldur si la aer dar mai sensibila la
lumina si la radiatiie ultraviolete precum si la acizi si baze,
rezista la 120sCSurse. Cobalamina, se gaseste in cantitati mici in
alimentele de origine animala, cum ar fi: ficatul, rinichii,
creierul, splina, muchii, pestele, oule si laptele.Produsele de
origine vegetala sunt lipsite total de vitamina B l2. De asemenea
flora intestinala elaboreaz cantitati mari de vitamina, dar acestea
nu se pot folosi, deoarece la nivelul colonului factorul intrinsec
care permite incorporarea vitaminei lipsete.Absorbie si metabolism.
Vitamina B12 din alimente se inghite la nivelul jejunului impreuna
cu factorul intrinsec al lui Castle secretat de mucoasa gastrica si
numai in prezenta acestuia. Acesta se unete cu vitamina B12 si
formeaz factorul antipemicios sau antianemic ce trece in snge, care
il vehiculeaz la esuturi, in special la ficat, rinichi, splina,
creier, plamani.Important este faptul ca vitamina B12 nu se afla in
esuturi, in plasma, si in ser sub forma libera, ci sub forma
legata.Daca factorul Castle lipsete atunci, vitamina din alimente
se elimina.In cazul in care apar tulburri de absorbie intestinala,
absorbia vitaminei nu are loc. De asemenea, inglobarea cobalaminei
mai poate fi impiedicata si de parazii intestinali aflai in prima
parte a intestinului, unde are loc procesul de captare.Eliminarea
vitaminei B12 se face prin fecale. In stare normala urina nu o
conine.Rolul vitaminei B12. Aciunea vitaminei nu este inca complet
cunoscuta, insa ceea ce se tie este faptul ca vitamina B12 are o
aciune anabolica in metabolismul proteinelor si al lipidelor, de
unde rezulta rolul important pe care il are in mecanismului de
cretere si inmultire celulara. Asa se explica de ce aceasta
vitamina este contraindicata in boli canceroase deoarece stimuleaz
creterea tumorilor.Cobalamina exercita si o aciune de protecie fata
de supraincarcarea grasa a ficatului prin rolul pe care il joaca in
sinteza colinei.Vitamina B12 intervine in mod activ in eritropoeza,
favoriznd procesele de maturare si de eliberare in circulaie a
eritrocitelor. Indirect, contribuie la creterea eritroblastelor,
fiind un factor ajuttor in sinteza acidului dezoxiribonucleic si a
cromoproteinelor.mpreuna cu acidul folie, vitamina B12 participa la
sinteza hemoglobinei. Mduv osoasa galbena sub influenta vitaminei
B12 este nlocuita cu mduv hematogena.Necesarul de vitamina B12 este
considerat a fi de 15-30 pg/zi, din care se considera ca se resorb
2-5 pg/zi.In timpul sarcinii, mai ales in prima ei perioada,
necesarul de vitamina este crescut deoarece ftul are nevoie de
aceasta pentru dezvoltarea lui. De asemenea, sugarii si copiii au
nevoie de o cantitate suplimentara de vitamina, intrucat aceasta
are un efect stimulator asupra creterii fiziologice normale a
organismului.Hipoavitaminoza. Carena de vitamina B12 apare prin
aport insuficient a acesteia, din cauza absentei factorului
intrinsec Castle, precum si prin inhibarea florei intestinale in
urma administrrii prelungite de antibiotice.Simptomele lipsei de
cobalamina sunt: digestive (inapetenta, greuri, diaree) si generale
(astenie).O carena severa duce la anemie Biermer, numita si anemie
pernicioasa. Ea se carecterizeaza prin lipsa de maturizare a
hematiilor, datorita insuficientei sintezei factorului anteanemic
(Castle) la nivelul mucoasei gastrice.Anemia Biermer este de fapt
un sindrom carential complex consecutiv unei gastrite sau
anaclorhidrie, in urma careia nu se utilizeaz nici proteinele, nici
vitaminele din grupul B si uneori nici vitamina PP.Prin tratament
cu vitamina B12 se constata o evoluie rapida a tuturor
hematiilor.Produse industriale:VITAMINA B12, fioleCompoziie: Fiole
de 1 ml cu 50 meg sau 1 000 g ciancobalamina.Aciune
farmacoterapeutica: Vitamina B12 sau ciancobalamina, obtinuta din
culturi de streptomyces, este considerata ca factorul extrinsec al
lui Castle. Vitamina B12 are un rol important in metabolismul
general. Prin aciunea sa anabolica in metabolismul protidic, ea
este un factor de cretere. Fiind un agent important in procesele de
transmetilare si participnd la formarea metioninei si colinei,
ciancobalamina este un factor lipotrop. Vitamina B12 este un factor
specific antipemicios, care actioneaza la nivelul celulelor maduvei
osoase si al celulelor hepatice. Ea participa la sinteza acizilor
nucleici, la formarea eritroblastelor si, in general, a tuturor
celulelor. Activitatea sa antipemicioasa se manifesta prin
provocarea unei crize reticulocitare puternice, stimulnd maturarea
eritrocitelor si normaliznd cu rapiditate formula sanguina. De
asemenea, amelioreaz achilia gastrica si tulburrile
neuro-anemice.Indicaii: Anemii pernicioase si parapemicioase,
insotite sau nu de tulburri neurologice. Anemie megaloblastica dup
gastrectomie sau asociata cu tulburri gastrointestinale. Anemii ale
hepaticilor; anemii toxiinfectioase, debilitate, convalescenta,
astenie, prematuri. Anorexie, denutritie. Osteoporoza,
osteoartrita. Polinevrite alcoolice, diabetice, nevrite, nevralgii
cervicobrahiale si faciale, zona zoster. Ciroze hepatice, hepatite
cronice, oliguria hepaticilor.Contraindicaii: Policitemii, boli
precanceroase.Mod de administrare: Intramuscular, in anemia
pernicioasa 100 - 1000 mcg zilnic, 2 saptamani, apoi o data pe luna
(ca tratament de intretinere); in nevrite 1000 mcg/zi.Forma de
prezentare: Cutie cu 5 sau 100 fiole 1 ml (50 gama). Cutie cu 5 sau
100 fiole 1 ml (1000 gama).Combinaii:MILGAMMA N, capsulePrezentare:
Preparat pentru nevrite, nevralgii si afeciuni reumaticeCompoziie:
O capsula conine componeni activi: 40 mg benfotiamina, 90 mg
piridoxinhidroclorid, 250 pg ciancobalamina. Ali componeni: grsime
solida, lecitina de soia, glicerol, hidrogenfosfat de Ca,
etilvanilina, colorani E 171, E 172. Indicaii: Afeciuni neurologice
inflamatorii si dureroase ca de ex. polineuropatia diabetica si
alcoolica, migrena, contracii musculare dureroase (sindroame
radiculare, sindrom de coasta cervicala, sindrom umar-mana) herpes
zoster, pareza faciala, in convalescenta si
geriatrie.Contraindicaii: Suspiciune de hipersensibilitate la
tiamina.Sarcina si alaptare: La doze zilnice de vitamina B6 de pana
la 25 mg nu exista reineri. Deoarece preparatul conine 90
mg/capsula de vitamina B6 nu este indicata administrarea in sarcina
si alaptare.Efecte secundare: In cazuri izolate pot aparea reacii
de hipersensibilitate (eritem, urticarie).Interaciuni
medicamentoase: Doze terapeutice de vitamina B6 pot slabi efectul
L-dopa. Alte interaciuni exista cu izoniazida, D-penicilamina si
cicloserina.Dozare si mod de administrare: Daca nu exista alta
indicaie, se administreaz 3-4 capsule pe zi. In cazuri mai uoare si
efect deosebit de bun se administreaz 1-2 capsule /zi. Capsulele se
ingereaza nemasticate, dup masa, cu puin lichid.Conservare: A se
feri de expunere directa la soare si de o temperatura de peste 25C.
Este interzisa folosirea preparatului dup data expirrii.Forma de
prezentare: Ambalaje originale de 20, 50 si 100 capsule.Ambalaje
clinice de 500, 1 000 si 5 000 de capsule. Se elibereaz doar in
farmacii! Se pastreaza ferit de copii!Informaii pentru pacient:
Vitaminele din complexul B sunt folosite nu doar pentru corectarea
unor stri deficitare, ci au in doze ridicate si alte proprieti
farmacologice, care explica efectele antialgice si regenerative,
obinute prin Milgamma N. Benfotiamina este forma liposolubila a
vitaminei Bl, care constituie o imbunatatire prin faptul ca
resorbia este de cateva ori mai buna dect cea a unor cantitati
egale de vitamina B1 clasica, hidrosolubila. Dup resorbie,
benfotiamina este transformata in organism in vitamina B1. Aceasta
regleaz metabolizarea hidratilor de carbon, care are importanta
deosebita in metabolismul nervos. Vitamina B6 regleaz metabolizarea
proteinelor, lipidelor si hidratilor de carbon. Vitamina B12 este
indispensabila pentru metabolismul celular, o vascularizatie
normala si pentru funcionarea sistemului nervos. Regleaz producia
proprie a acizilor nucleici si ca atare dezvoltarea altor nudei
celulari.2.10. Vitamina CSinonime: vitamina antiscorbuticaDenumire
chimica: acidul ascorbicDescoperire. Inca din secolul IV i.H.,
Hipocrate, printele medicinei a menionat existenta maladiei numita
scorbut. Ulterior s-a vzut ca aceasta aparea frecvent la
navigatori, remarcandu-se existenta unei legaturi intre scorbut si
alimentaie. In 1970 medicul Kramer arata ca scorbutul poate fi
tratat cu salata verde, legume si sucuri de fructe proaspete.Din
1928 pana in 1933, echipa de cercettori maghiara compusa din Joseph
L. Svirbely si Albert Szent-Gyorgyi si,americanul Charles Glen
King, izoleaz pentru prima data vitamina C si arata ca este acid
ascorbic.In 1933-1934, chimistii britanici Sir Walter Norman
Haworth si Sir Edmund Hirst si, polonezul Tadeus Reichstein,
reusesc sa sintetizeze vitamina, fiind prima creata articifial.
Acest lucru a fcut posibila producerea industriala si, in acelai
timp, ieftina a vitaminei C. Haworth a primit in anul 1937 Premiul
Nobel pentru Chimie pentru munca depusa de el. Forma sintetica a
vitaminei este identica cu cea naturala.In 1934, compania
farmaceutica elveian Hoffmann-La Roche a fost prima care a produs
sintetic, industrial, vitamina C, sub numele de marca Redoxon.In
natura vitamina C se gaseste sub 3 forme: acidul ascorbic, acidul
dehidroascorbic si ascorbigenul.Acidul ascorbic este o substana
solida, cristalizata, alba, solubila in apa. Este uor distrus de
cldur si de substanele alcaline; alimentele fierte vreme
indelungata pierd vitamina in intregime.Surse. Vitamina C este una
dintre cele mai rspndite vitamine din regnul vegetal. Sursele cele
mai bogate in vitamina C sunt legumele: ardeiul gras, hreanul,
salata verde, spanacul, conopida, varza alba, tomatele, prazul si
fructele: mceele, coaczele negre, visinile, afinele, merele,
ctin.Alimentele de origine animala ca: ficatul, carnea, laptele
conin vitamina C in cantitate mica, iar in ou nu se gaseste
deloc.Muraturile, mai ales varza si gogonelele, isi pastreaza
aproape integral coninutul ridicat de acid ascorbic pana la sfritul
primverii, iar zeama lor, prelund o parte din vitamina C din
legume, poate fi consumata.Absorbie si metabolism. Captarea
vitaminei C are loc la nivelul intestinului subire si apoi aceasta
este transportata pe cale sanguina in tot organismul.Acumularea de
acid ascorbic in organism se face in cantitate foarte mica, ceea ce
se impune ca el sa fie hrnit incontinuu cu un aport exogen.Vitamina
C este transportata mai ales la organele cu activitate intensa ca,
glandele endocrine suprarenale, hipofiza, glandele sexuale. In
esuturi se gaseste sub forma redusa, acidul dehiplasmatic; in snge,
globulele sunt mai bogate in vitamina dect plasma.Calea majora de
eliminare a acidului ascorbic este urina; foarte putina se
evacueaza prin plamani si sub forma de C02. nlturarea prin fecale
este nula.Eliminarea vitaminei C este mrit in cadrul administrrii
medicamentelor antitermice ( aspirina), barbiturice, sulfamide,
salicilati.Rolul vitaminei C. Ca participant la hidroxilare,
vitamina C este necesara la producerea de colagen in tesutul
conjunctiv. Aceste fibre sunt omniprezente in intreg organismul,
asigurandu-i acestuia o structura stabila, dar flexibila. Unele
esuturi au un procentaj mai ridicat de colagen in coninut, in
special pielea, membranele mucoase, dinii sioasele. Vitamina C
participa la formarea cluului fibros dup fracturi si la procesul de
calcifiere, alaturi de vitamina D. Contribuie la sinteza
corticoizilor si favorizeaz coagularea sngelui, resorbia fierului
din intestin; are rol in maturarea eritrocitelor, al leucopoiezei
si al trobocitopoezei. Previne anemia, stimuleaz pofta de mancare
si usureaza adaptarea organismului la frig. De asemenea impiedica
depunerea grsimilor la nivelul ficatului si asigura funcia normala
a celulei hepatice.Raia zilnica de vitamina C este de aproximativ
75 de mg/24h sau de lmg/kilocorp pentru barbati, 70 mg/24h pentru
femei. In timpul sarcinii raia de acid ascorbic creste la 100
mg/zi, iar in perioada lactatiei la 150 mg/zi. La copii necesarul
de vitamina este de 1,5-2 mg/kilocorp, in funcie de varsta.In
cazuri patologice cu metabolismul crescut, in maladii infectioase,
tuberculoza, cantitatile utile de acid ascorbic sunt
crescute.Hipoavitaminoza. Carena in vitamina C, este responsabila
de apariia scorbutului, o forma de avitaminoza. Scorbutul era o
afeciune foarte des intalnita la marinarii care plecau in voiaje
lungi sau pe perioada iernii, din cauza ca fructele si legumele nu
puteau fi pstrate proaspete pentru foarte mult timp. El se traduce
prin oboseala si anemie, dureri osteoarticulare, edeme, gingivita
si pierderea dinilor, hemoragii, imunitate sczut.La copii,
scorbutul este numit uneori Boala lui Barlow, dup Sir Thomas Barlow
(1845-1945), un fizician britanic care a descris-o pentru prima
data. Boala lui Barlow reprezint ansamblul manifestrilor morbide
provocate la sugar si copilul mic de carena in vitamina C. Aceasta
apare datorita alaptarii artificiale la sugari si copii pana la un
an, sau a unui mod de viata lipsit de vitamina C. Din aceasta cauza
apar tulburri in creterea oaselor, oprirea in dezvoltare, scderea
puterii de aparare a organismului.Cercetri recente au arata faptul
ca deficienta de acid ascorbic este insotita de o acumulare de
colesterol in snge si in esuturi. Administrarea de vitamina C este
prescrisa pe cale orala in tratamentul carenelor corespunztoare, al
strilor de oboseala, al unor tulburri capilare si venoase, iar pe
cale intravenoasa in caz de methemoglobinemie (cretere anormala a
concentraiei sangvine de methemoglobina, molecula incapabila sa
transporte oxigenul).Hiperavitaminoza. Apare la cantitati mari de
vitamina C (2g/zi) si provoac crampe, dureri musculare, insomnie si
stri de agitaie. De asemenea se formeaz calculi de oxalate in caile
urinare.Produse industriale:ASCOVITForma de prezentare: Flacoane cu
20 comprimate. Blistere a cate 10 comprimate, introduse cate 2 in
cutii pliante de carton.Compoziie: Acid ascorbic (Vitamina C) 60
mg, 100 mg sau 200 mg.Proprieti: Vitamina hidrosolubila ce
intervine in procesele metabolice, in reaciile de oxidoreducere, in
biogeneza substanei celulare si a colagenului, a camitinei si a
catecolaminelor. Prin proprietile reducatoare si capacitatea sa de
a forma chelati, vitamina C intervine in metabolismul mineral,
avand o deosebita importanta in procesul absorbiei, circulaiei si
distribuiei ionilor metalici la nivel tisular (ex.favorizeaza
absorbia, distribuia si stocarea fierului). Acidul ascorbic joaca
un rol important in metabolismul histaminei si are rol de modulator
in biosinteza prostaglandinelor.Vitamina C este implicata in
funciile imunologice si antibacteriene ale leucocitelor, prin
creterea mobilitii lor si protejarea membranei leucocitare fata de
ageni antioxidanti. Vitamina C intervine in metabolismul
glucidelor, lipidelor si proteinelor, favorizeaz depunerea
calciului in oase si vindecarea fracturilor, creste rezistenta
capilarelor si grbete vindecarea plgilor. Mrete rezistenta la
infecii a organismului si corecteaz deficitul de acid ascorbic in
stri carentiale specifice. Simptomele carenei in vitamina C sunt:
petesia, echimozele, sangerarea gingiilor, hiperkeratoza
acompaniata de obturarea foliculilor pilosi, manifestri ale
sindromului Sjogren (xerostomie, keratoconjunctivita, inflamarea
glandelor salivare).Farmacocinetica: Acidul ascorbic face parte din
clasa vitaminelor hidrosolubile. Se absoarbe bine din tubul
digestiv la persoane sanatoase. Absorbia este diminuata la cei cu
hipoaciditate sau cu tranzit intestinal accelerat. Absorbia la
nivel intestinal a vitaminei C se realizeaz mpotriva gradientului
concentraiei sale prin intermediul unui sistem de transport
specific (transport activ). In cazul administrrii unor doze mari de
vitamina C, absorbia intestinala se realizeaz prin transport pasiv
(difuzie). Capacitatea de absorbie intestinala este de 1200 mg/24
h, la o doza de 3 g/zi. Concentraia sanguina fiziologica este de
0,7-1 mg/100 ml; legarea de proteinele plasmatice este de 25 %. Nu
este depozitata in organism, fiind necesar un aport exogen
continuu. Acidul ascorbic se ntlnete in majoritatea esuturilor si
organelor dar mai ales in leucocite, in glandele endocrine si in
hepatocite. S-a demonstrat ca vitamina C traverseaz bariera
placentara. Principalii metaboliti ai vitaminei C se elimina din
organismul uman pe cale renala. Prin urina se elimina atat acidul
ascorbic nemodificat, cat si acidul L-dehidroascorbic, acidul
2,3-dioxo-L-gulonic si acidul oxalic in proporii variabile. La un
aport zilnic fiziologic normal de vitamina C (60-100 mg),
principalul metabolit ce se regsete in urina adultului sntos este
acidul oxalic (30-50 mg). Prin administrare de doze mari, creste
concentraia sanguina pana la pragul renal (1,4-2 mg %), cantitatile
suplimentare eliminandu-se prin urina sub forma
netransformata.Indicaii: Profilaxia si tratamentul scorbutului si
al altor forme de avitaminoza sau de hipovitaminoza C (maladia
Barlow); boli grave, stri febrile prelungite, infecii, intervenii
chirurgicale, plgi atone, parodontoza, gingivite, stomatite,
osteoporoza, fracturi, hemoragii prin fragilitate capilara, anumite
forme de anemie (in asociaie cu fierul sau acidul folie),
methemoglobinemie, surmenaj, efort fizic prelungit, astenie de
primavara, profilaxia rcelii comune si a gripei. OMS recomanda un
aport zilnic de 50-60 mg acid ascorbic la femeile insarcinate sau
in timpul alaptarii.Reacii adverse: Rareori diaree, precipitarea
oxalatilor si urailor in urinaacida.Contraindicaii: Litiaza renala
(tratament ndelungat cu doze mari); stri de suprancrcare cu fier -
la bolnavii cu hemocromatoza, talasemie, deficit de acid folie sau
la cei care primesc frecvent transfuzii de snge. Acidul ascorbic
poate favoriza precipitarea sulfamidelor in urina.Mod de
administrare: Necesarul cotidian de vitamina C a fost estimat de
ctre OMS la 30 mg. In carena vitaminica sau in stri cu necesitai
crescute de acid ascorbic, o posologie de 60-200 mg pe zi s-a
dovedit a fi suficienta. In tulburri de absorbie se recomanda
500-1000 mg/zi. Comprimatele se sfarma sau se laa sa se topeasc in
gura.Interaciuni: Doze mari pot diminua excreia urinara a
medicamentelor slab acide (barbiturice, sulfamide, salicilati).
Poate interfera dozrile colorimetrice bazate pe o reacie redox:
dozarea glucozei, a acidului uric si a creatininei din
urina.Condiii de pstrare: Se pastreaza in ambalajul original, la
temperatura ambianta, ferit de lumina si
umezeala.CETEBEDescriere:Vitamina C 500 mg capsule cu eliberare
prelungita. Co-factor in detoxifiere prin eliberarea metabolitilor
toxici la nivelul celulei hepatice.Rol imunologic: Acidul ascorbic
stimuleaz reaciile sistemului imunitar.Imbunatateste absorbia
fierului din tractul gastro-intestinal.Prevenia bolilor
cronice.Administrare: Doza recomandata este de 1-2 capsule cu
eliberare prelungita Cetebe pe zi.Prezentare:Flacon cu 30
capsuleDrajeuri:Magneziu lactat dihidratat470 mgPiridoxina
clorhidrat (vitamina B6)5 mgExcipientiq.s. ad 1 drajeu1 drajeu
conine 48 mg Mg (1,97 mmoli)Soluie buvabila:Magneziu lactat
dihidratat186 mg
