Vocea CivicªVocea Civicª Volumul 4, Nr.4 (19) Iulie-August 1998 Buletin informativ Moldova DEMOCRAÞIILE NU CRESC ˛N COPACI Š ELE ˛NCEP CU ALEGERI LIBERE “I CORECTE! INTERVIURI

Vocea CivicãVocea CivicãVolumul 4, Nr.4 (19) Iulie-August 1998

Buletin informativ

Moldova

DEMOCRAÞIILE NU CRESC ÎN COPACI � ELE ÎNCEP CU ALEGERI LIBERE ªI CORECTE!

INTERVIURI CU:

g

Mircea Snegur,Preºedinte,

Alianþa pentruDemocraþie ºi

Reforme

g

Nina Þurcan,Preºedinte,

Federaþia SindicatelorAngajaþilor din

Serviciul PublicSINDASP

�Sã nu uitãm cã Alianþa pentru Democraþie ºiReforme a fost formatã pentru soluþionarea problemelor de interes naþional-general�

Dorin Tudoran: Stimate dle. Snegur,procesul de alcãtuire a Guvernului a fostunul anevoios ºi lung. Credeþi cã acest lucruse datoreazã lipsei de experienþã apartidelor politice moldoveneºti în formareacoaliþiilor; lipsei unor prevederi constitu-þionale care sã reglementeze expres astfelde situaþii, sau altor factori?

Mircea Snegur: Într-adevãr, s-a vorbitmult cã procesul de alcãtuire a Guvernuluia fost unul anevoios ºi lung. Avînd o naturãmai mult emotivã, aceste pãreri aveau labazã dorinþa populaþiei de a vedeareformele deblocate ºi de a se trece de lavorbe la fapte. Dacã am compara perioadaºi procesul de formare a Guvernului nostrude coaliþie cu perioadele ºi procesele deformare a guvernelor de coaliþie din þãrilecu democraþii avansate, vom vedea cãMoldova, la acest capitol, s-a înscris în limitele fireºti, ba chiar a realizat ºi performanþe.

Atît pentru populaþie, cît ºi pentru partidele noastre, perioada ce s-a scurs între alegeriºi formarea Guvernului, a constituit un examen serios. Acesta ne-a învãþat cã trebuie sãfim gata sã lucrãm în coaliþie, cãci un Guvern de coaliþie este ceva nou pentru Moldova, iarpartidele ce au format alianþa de guvernãmînt au demonstrat cã ºtiu sã se conformezeintereselor naþionale, cã pot mînui asemenea instrumente politice ca dialogul, consensul ºicompromisul. Perioada de alcãtuire a Guvernului de coaliþie a fost o serioasã ºi necesarãlecþie de culturã politicã. Pe viitor, necesitatea coalizãrii forþelor politice în numele interesuluinaþional poate apãrea din nou, iar experienþa noastrã în acest domeniu se va dovedi cusiguranþã binevenitã.

DT: În ultima campanie electoralã ºi imediat dupã ea au existat opinii care au susþinutnecesitatea modificãrii Constituþiei, afirmînd cã anumite principii ce stau la baza ei nu asigurãsepararea puterilor în stat, cã împuternicirile unor instituþii ale puterii nu sînt suficiente etc.Ce credeþi despre aceste opinii?

MS: Da, asemenea opinii se fac auzite la anumite intervale de timp, fiind legate indisolubilde procesele de democratizare a societãþii ºi reformare a economiei. Nu existã constituþiiideale. În dependenþã de situaþii concrete, unii ºi aceeaºi oameni se întîmplã sã aibã poziþiidiametral opuse - într-un caz ei afirmã cã împuternicirile de care se bucurã ramurile puteriisînt suficiente (chiar prea de tot), iar în altul ei se pronunþã (direct sau indirect) pentrumodificãri constituþionale. Problema þine, probabil, mai mult de o anumitã culturã politicãºi mai puþin de calitatea Constituþiei.

Noi am adoptat o Constituþie ºi trebuie sã învãþãm sã acþionãm în limitele ei. Dorinþa deperfecþionare a Constituþiei poate sã aparã numai din respectul pentru ea. În caz contrar,la temelia acestei dorinþe vom gãsi motive ce nu au nimic în comun cu politica.

HOME

2 gVocea Civicã Iulie-August 1998

Interviu

HOME

DT: Mai mulþi lideri politici ºi experþiau afirmat cã în absenþa unei reîmpãr-þiri teritorial-administrative reformeleeconomice ºi sociale din Moldova sîntsortite fie eºecului, fie unui curs lent ºiineficient. Care este punctul dvs. devedere în aceastã chestiune?

MS: De fapt, reîmpãrþirea teritorial-administrativã nu poate fi doar uninstrument de realizare a reformelor.Ea este chiar o parte componentã areformelor ºi urmeazã a fi conceputãca una multilateralã ºi atotcuprin-zãtoare. Astãzi, majoritatea oamenilorpolitici ºi de stat nu mai pun la îndoialãnecesitatea schimbãrilor în domeniulteritorial-administrativ. Este importantsã fim înþeleºi clar - noi nu dorim oschimbare doar de dragul schimbãrii.

Delegarea împuternicirilor ºipîrghiilor puterii centrale cãtre puterealocalã, austeritatea bugetarã, dinami-zarea proceselor economice ºi socialeºi a politicilor vamalã ºi fiscalã - iatãdoar cîteva obiective pe care leurmãrim în perspectiva reîmpãrþiriiteritorial-administrative a þãrii.

DT: În pofida faptului cã acordul deconstituire a coaliþiei de guvernãmîntpe care o conduceþi a fost prevãzutpentru un termen de patru ani, uneledin importantele personalitãþi politicedin cadrul coaliþiei ºi-au exprimatpãrerea cã ar fi oportun ca viitoarelealegeri parlamentare sã fie desfãºu-rate anticipat, în anul 2000, odatã cucele prezidenþiale. Credeþi cã partidelece formeazã ADR vor reuºi pînã atuncisã se prezinte în faþa electoratului curealizãri ºi performanþe de naturã sãle îmbunãtãþeascã poziþiile?

MS: Cum e ºi firesc, dupã fiecarescrutin electoral oamenii sînt în dreptsã cearã de la aleºii investiþi cupîrghiile puterii acþiuni concrete ºiurgente pentru realizarea celorpromise. Tãrãgãnarea reformelor ne-a adus într-un impas. Programul deguvernare cuprinde acþiuni operativenepopulare ºi necesitã noi sacrificii dinpartea populaþiei. Pe cît de dificilã estepromovarea reformelor, pe atît e denecesarã.

Responsabilitatea pentru guver-nare este pe cît de onorabilã, pe atîtde riscantã. Ne-am ciocnit de o multi-tudine de probleme: plata salariilorcãtre bugetari, a pensiilor ºi indem-nizaþiilor, achitarea datoriilor externe,relansarea economiei, reducereaprocentajului de ºomaj ºi multe altele.

În calitatea mea de preºedinte al ADR,mã vãd obligat sã fac tot ce-mi stã înputinþã pentru a organiza ºi mobilizapartenerii de coaliþie în vederea uneiactivitãþi constructive ºi reformatoare.

Sînt sigur cã în aceste condiþiigrele, fiind bine informatã despreacþiunile noastre, societatea va ºti sãaprecieze la justã valoare maturitateafiecãrui partid, inclusiv cea a partidelorcare alcãtuiesc ADR.

Cît priveºte prima parte a întrebãrii:sînt ºi eu de acord cã acest regimaproape non-stop de desfãºurare aalegerilor nu e tocmai binevenit ºi con-stituie o povarã grea pentru întreagaþarã. Între alegeri trebuie sã existe, înmod necesar, o pauzã pentru activitãþiconcrete ºi clarificãri.

Din pãcate, tributul plãtit politiculuieste prea costisitor ºi adesea preaineficient pentru societatea noastrã.Ideal ar fi ca alegerile parlamentaresã se desfãºoare concomitent cu celeprezidenþiale pentru ca apoi, la uninterval de doi ani, sã desfãºurãm ºialegerile locale. Un asemenea regimelectoral ne-ar oferi o mai marestabilitate politicã ºi noi posibilitãþi deplanificare a activitãþilor pe termenlung, mediu ºi scurt.

DT: Convenþia Democraticã asprijinit ideea de modificare a Legii cuprivire la partide ºi alte organizaþiisocial-politice, în special ridicareanumãrului de membri pînã la 10 000pentru ca partidul sã poatã fi înre-gistrat. Existã însã alte opinii caresusþin cã aceasta ar putea sã încalcedreptul cetãþenilor la asociere ºi cã enecesar de a se face o diferenþã întrenumãrul de membri de care trebuie sãdispunã un partid pentru a fi înregistratºi numãrul de membri pe care acelaºipartid trebuie sã-l aibã pentru a puteaparticipa la competiþia electoralã. Careeste punctul dvs. de vedere în aceastãchestiune?

MS: În democraþie, motivaþiaoricãrui partid este de a participa laalegeri pentru a obþine mandatul cei-ar permite realizarea programuluisãu. Experienþa noastrã demonstreazãcã doar partidele cu un numãr marede membri ºi simpatizanþi au sorþi deizbîndã în alegeri. Partidele-satelitsunt de fapt niºte grupuri de influenþã,create în scopul promovãrii la puterea unor persoane, ºi mai puþin în scopulrealizãrii unui program de guvernare.În acest context, acþiunile îndreptatespre consolidarea partidelor ºi lãrgirea

ariei lor de influenþã mi se parbenefice.

Fireºte, ideea de modificare a Legiicu privire la partide ºi alte organizaþiisocial-politice urmeazã a fi discutatãpe larg ºi va constitui, la rîndul ei, unserios examen atît pentru partide, cîtºi pentru întreaga populaþie.

Oricum, modificãrile propuse sîntde naturã sã impulsioneze proceselede democratizare, sã ne aducã în albiaunui pluripartitism real. Ele nu vor leza,nici pe departe, dreptul cetãþenilor laasociere - existã Legea cu privire laorganizaþiile obºteºti care reglemen-teazã aceste chestiuni.

Mai rãmîne de vãzut care ar fi cifracea mai potrivitã - 10 000; 8 000; sauchiar 5 000.

DT: Existã opinii care susþin cã,dacã în campania pentru alegerilelocale din anul viitor partidele cealcãtuiesc actuala coaliþie guverna-mentalã nu vor forma un bloc electoralcomun ºi vor participa separat la ale-geri, atunci longevitatea ºi eficienþacoaliþiei ar fi puse sub semnul între-bãrii. Ce credeþi despre aceste opinii?

MS: Existã asemenea opinii. Avîndexperienþa a douã scrutine electoralede înaltã tensiune, societatea noastrãrãmîne încã extrem de politizatã. Neaºteptãm ca în alegerile locale factorulpolitic sã domine mai puþin conºtiin-þele. De obicei, în alegerile localeconteazã mai puþin apartenenþapoliticã ºi mai mult persoana concretã,raportatã la o funcþie anume. Sã nuuitãm cã ADR a fost formatã pentrusoluþionarea problemelor de interesnaþional-general. Longevitatea ºi efici-enþa coaliþiei noastre nu pot depindede tactica membrilor ei în viitoarelealegeri. Sensul acestor alegeri constãîn dinamizarea reformelor la nivellocal.

Sunt convins: chiar dacã forþelepolitice ce alcãtuiesc ADR vorparticipa separat la alegeri, candidaþiipromovaþi de ei vor milita, în linii mari,pentru actualul program de guvernare.

Deocamdatã ne aflãm la nivelulsupoziþiilor. Forþele politice ce alcã-tuiesc ADR încã nu s-au pronunþatasupra tacticii lor în viitoarele alegeri.Deci, mai bine sã aºteptãm ºi sã nune lãsãm pradã presupunerilor.

DT: Vã mulþumim.�

16 iulie 1998, Chiºinãu.

g 3 Iulie-August 1998 Vocea Civicã

Interviu

HOME

�Asistãm la modificãri perpetuea unor acte legislative ce nu reflectãcondiþiile reale în care se aflã þaraºi nu au o bazã practicã�Vocea Civicã: Stimatã dnã. Þurcan,

Legea cu privire la asociaþiile obºteºtiprevede în mod expres cã raza ei deacþiune nu cuprinde activitatea sindica-telor. Cum se reflectã în acest cazabsenþa unei Legi cu privire la sindicateasupra miºcãrii sindicale din Moldovaîn general ºi asupra Federaþiei sindi-catelor angajaþilor din serviciul public(SINDASP) pe care o conduceþi, înparticular?

Nina Þurcan: Mai întîi de toate aºvrea sã fac o precizare: un documentcare sã reglementeze activitateasindicatelor existã. Mã refer aici la acelregulament privind drepturile sindica-telor, adoptat de Prezidiul SovietuluiSuprem al URSS ºi ratificat de Parla-mentul Moldovei, pare-mi-se, în 1992.Cu toate acestea, bineînþeles, estenevoie de o lege nouã care sã reflectenoile realitãþi ºi sã constituie uninstrument eficace de reglementare aactivitãþii sindicatelor. Asemeneaproiecte de lege au fost elaborate ºiînaintate Parlamentului. La ora actualã,baza legislativã din Moldova este foarteºubredã. N-aº vrea sã supãr pe nimeni,dar trebuie sã recunoaºtem cã nu avemniºte profesioniºti adevãraþi care sãelaboreze legi ce nu vor trebui sã fiemodificate la infinit. Pe de altã parte,nici foºtii parlamentari, nici mulþi dintrecei noi, nu cunosc suficient realitãþile ºisituaþia de pe teren. De aceea asistãmla modificãri perpetue a unor actelegislative ce nu reflectã condiþiile realeîn care se aflã þara ºi nu au o bazãpracticã. Într-un cuvînt, toate aceste leginu funcþioneazã. A existat o temere cãodatã cu adoptarea Legii cu privire lasindicate, drepturile acestora s-ar puteasã fie mãrginite. Actualmente putemspune cã organele puterii de stat autendinþa de a limita sub o formã saualta drepturile sindicatelor. De exemplu,odatã cu adoptarea Constituþiei,parlamentarii legislativului trecut auprivat sindicatele de dreptul la iniþiativãlegislativã. Astfel, ele au trebuit sã seînchine sau Guvernului, sau vreunuiparlamentar, sau preºedintelui Moldovei

care, spre deosebire de noi, se bucurãcu toþii de acest drept. Drept exemplupoate servi comisia tripartitã (patronul,Guvernul ºi sindicatele). Deºi ar trebuisã fim parteneri cu drepturi egale,numai Guvernul are dreptul la iniþiativãlegislativã. Despre ce fel de echitateºi egalitate în drepturi în cadrul comisieirespective poate fi vorba? În situaþiadatã sindicatele au fost transformateîn cerºetori. Într-un cuvînt, ele se aflãmereu în urma trenului. Chiar atuncicînd e vorba despre elaborarea unorproiecte ºi altor documente ce þin deprotecþia social-economicã, asupra lortrebuie sã cadã de acord nu numaiGuvernul, ci ºi sindicatele, aºa cumprevede contractul colectiv de muncãla nivel naþional, dar acesta nu serespectã. Astfel, Guvernul adoptã deunul singur hotãrîri de o importanþãvitalã pentru protecþia social-econo-micã, fãrã a avea avizul FederaþieiGenerale a Sindicatelor din Moldova.

VC: Ce propuneri de îmbunãtãþiresau adoptare a anumitor acte legislativesau administrative a înaintat organizaþiape care o conduceþi cãtre organele deresort?

NÞ: Noi am fost printre primii caream insistat asupra elaborãrii unei reþeletarifare unice de salarizare pentruevitarea decalajului dintre nivelele desalarizare a unor categorii similare desalariaþi. Dacã nivelele respective sîntdiferite, apare migraþia de cadre, iarministerele unde se plãteºte mai puþinrãmîn pur ºi simplu fãrã cadre. Tot noiam propus o serie de modificãri în CodulMuncii privitoare la condiþiile dedemitere a salariatului. Adesea existãfactori obiectivi despre care admi-nistraþia nu are cunoºtinþã cînd vrea sãdemitã un angajat. Pãrerea noastrã estecã administraþia trebuie sã adoptedecizia de demitere doar avîndconsimþãmîntul comitetului sindical. Oaltã propunere a noastrã vizeazã uneleaspecte ale politicii fiscale faþã desindicate. Noi considerãm cã esteabsolut anormal ºi nejustificat faptul cã

statul impoziteazã cotizaþiile membrilorde sindicat ce sînt folosite pentruefectuarea diferitor activitãþi (reparareaechipamentului tehnic, acordarea deajutoare materiale ºi prime etc.)

VC: Aþi menþionat cîteva cazuri încare, dupã pãrerea dvs., drepturilesindicatelor au fost lezate. Cine credeþicã este interesat de încãlcarea acestordrepturi?

NÞ: În primul rînd patronul. Sindica-tele sînt pentru el un fel de þãpuºã. Eleîi aduc aminte cã existã un colectiv demuncã care se vrea protejat. Chiar dacãe vorba de structuri comerciale, existãlegi ºi acte normative, ca de exemplu,Legea cu privire la salarizare, pe carepatronul trebuie sã le respecte. Acestuianu-i convine cînd i se reaminteºte cãlucrãtorul are nevoie de un concediu deo duratã prevãzutã de lege. Un capitolaparte îl constituie condiþiile nocive încare se vãd nevoiþi sã lucreze angajaþii.Poate aceºtia au nevoie de anumitealimente lactate, zile suplimentare deodihnã, echipament ºi haine speciale.Toate acestea presupun cheltuieli. Iarpatronul nu vrea sã-ºi cheltuie banii peasemenea �mizerii�. Pe el îl intereseazãdoar ca profitul sã fie cît mai mare, iarcheltuielile legate de forþa de muncã,cît mai mici. Aceasta nu înseamnã,bineînþeles, cã noi n-am putea gãsi unnumitor comun fie cu patronii, fie cuGuvernul.

VC: Vã mulþumim.�

9 iulie 1998, Chiºinãu


Studii / Analize / Comentarii

HOME

Existã cîþiva factori care accentu-eazã rolul deosebit al partidelor

politice în societatea moldoveneascã.Deºi istoria pluripartidismului în Moldovanumãrã doar aproximativ 8 ani, în celedouã campanii electorale pentrualegerea Parlamentului, în 1994 ºi 1998,partidele politice au avut o dominaþieabsolutã faþã de candidaþii independenþi.Fãrã îndoialã, acest rol important alpartidelor politice este datorat în maremãsurã sistemului electoral propor-þional. De fapt, întãrirea partidelorpolitice a fost unul din scopurile alegeriisistemului electoral proporþional pentruorganizarea scrutinului parlamentar.Acest argument a prevalat ºi în timpulelaborãrii Codului Electoral în 1997.Considerentele de fortificare a partidelorpolitice sînt în perfectã conformitate cuscopurile edificãrii unei societãþi civile, acãrei elemente constitutive sînt ºipartidele. Vom aminti aici afirmaþiile unuifaimos teoretician al dreptuluiconstituþional, Hans Kelsen ��Democraþia nu poate sã exite cuadevãrat decît dacã indivizii segrupeazã în funcþie de scopurile ºiafinitãþile lor politice, adicã numai dacãîntre individ ºi stat se insereazã acesteformaþiuni colective, fiecare reprezen-tînd o anume orientare comunã pentrumembrii sãi, un partid politic. Democra-þia este deci în mod necesar ºi inevitabilun stat-de-partide.� Scopul partideloreste, aºadar, de a reglementa ºi raþiona-liza modalitãþile de concurenþã politicã.

Pe de altã parte, existã ºi bazascepticã a unei astfel de abordãri arolului partidelor. Ea este susþinutã,inclusiv, de celebrul politolog, MauriceDuverger: �Organizarea partidelor poli-tice nu este în mod cert conformãortodoxiei democratice. Structura lorinterioarã este în mod esenþial autocra-ticã ºi oligarhicã.� Este greu de contestatacest lucru, dacã ne amintim cã în toatãlumea viaþa partidelor politice esteînsoþitã de numeroase scandaluripublice legate de rivalitãþile dintre lideri,cazuri de finanþare ilegalã a campaniilorelectorale, de întocmire netransparentãa listelor de candidaþi pentru participareaîn alegeri, etc. Aceste lucruri sîntcaracteristice ºi pentru partidele noastre.Deci, situaþia de conflict, legatã de rolulpartidelor, iese în evidenþã atunci cînddescoperim cã, pe de o parte societateademocraticã presupune controlulreprezentanþilor de cãtre reprezentaþi, iar

pe de altã parte aceºtia din urmã pentrua ajunge sã ne reprezinte trebuie sãtreacã prin structurile autocratice ºioligarhice de partid, incompatibile cunormele democratice. O soluþie pentrudepãºirea acestui conflict este oferitã desociologul român Gheorghe Voicu, careîn studiul Sistemele de partid îndemocraþiile occidentale susþine cãdemocraþia nu rezidã în partide, ci întrepartide, adicã în interacþiunea dintre ele(Revista de cercetãri sociologice nr.1,1996).

În acest sens, iniþiativele de modi-ficare a prevederilor Legii privind parti-dele ºi alte organizaþii social-politicesuscitã un mare interes în rîndurile claseipolitice din Moldova. Evident, acesteiniþiative sunt susþinute de reprezentanþiipartidelor mari, care opteazã pentrusalubrizarea spectrului politic, ºidezaprobate de reprezentanþii partidelormici, extraparlamentare. Acestea dinurmã vãd în ele mai degrabã o tendinþãa partidelor din actuala alianþã deguvernãmînt de a exclude rivalitateapoliticã cu cei care deocamdatã nu aureuºit sã se impunã în faþa electoratului.

IFES-Moldova a fost solicitatã decãtre reprezentanþi ai partidelor politice,experþi ai Ministerului Justiþiei ºi DirecþieiJuridice a Parlamentului sã participe ladiscutarea problemelor legate de acestemodificãri. În cele ce urmeazã vomexpune punctele de vedere, argu-mentele atît pro cît ºi contra propunerilorde modificare a legii menþionate.

Adepþii mãririi numãrului de membride la 300 pînã la 10 000 pentru înre-gistrarea unui partid politc afirmã cã esteun lucru anormal ca într-o þarã cu doar2,5 milioane de alegãtori sã existe maimult de 50 de partide. În opinia lor,marea majoritate a acestor partide seconstituie în ajunul alegerilor pentru aîncerca accederea la putere. Ele nureprezintã pe nimeni afarã de fondatoriºi rudele acestora. Activitatea lor selimiteazã la organizarea conferinþelor depresã în cadrul cãrora se fac declaraþiiincendiare. Mai mult ca atît, ei susþin cãaceste partide ar fi lansate pe eºichierulpolitic în mod special pentru a derutaelectoratul. De aici, zic ei, reiese ºinecesitatea salubrizãrii spectrului politic.Aceste puncte de vedere sîntîmpãrtãºite, cu mici diferenþe, de celemai puternice componente ale Alianþeipentru Democraþie ºi Reforme (ADR),ºi sînt rãspîndite pe larg de mass-media.

Pe de altã parte, cei ce se opunacestor iniþiative vin, la rîndul lor, cu unºir de argumente împotriva introduceriioricãrui criteriu numeric pentru înregis-trarea partidelor. În opinia lor, a puneîntrebarea aºa cum este ea formulatãîn titlul acestui articol este un nonsens,rãspunsul fiind evident � Moldova arenevoie de atîtea partide cîte fondeazãcetãþenii. Dezvoltarea argumentelorîncepe de la punctul de vedere cãdreptul la asociere este unul funda-mental ºi nu poate fi îngrãdit dinconsiderente de salubrizare a spectruluipolitic sau de raþionalizare a vieþii politice.Dreptul la asociere este consacrat prinarticolele 20 al Declaraþiei Universale aDrepturilor Omului ºi respectiv 11 alConvenþiei Europene pentru ApãrareaDrepturilor Omului. Conþinutul acestorarticole scoate în evidenþã faptul cãlibertatea asocierii este unicul mijloc princare oamenii pot sã-ºi facã cunoscutescopurile pe care le urmãresc în modcolectiv. Acest drept poate fi îngrãdit decãtre guverne numai în cazurile în carescopurile asociaþiilor vin în contradicþiecu alte drepturi fundamentale. Consti-tuþia Republicii Moldova, prin articolul 41Libertatea partidelor politice ºi a altororganizaþii social-politice, la fel ca ºiconstituþiile altor state, se referã în modexplicit la cazurile în care partidelepolitice pot fi puse în afara legii. Nicivorbã nu poate fi de vreun criteriunumeric pentru asigurarea dreptului laasociere. Faþã de partide ar trebuie sãfie aplicate aceleaºi cerinþe pe careCodul Civil le prevede pentru oricepersoanã juridicã ce îºi revendicãcalitatea de subiect colectiv de drept.Adicã, în principiu, 2 persoane asociatear putea sã-ºi revendice dreptul depersoanã juridicã. Totuºi, ei sunt deacord cã un criteriu numeric estenecesar a fi luat în consideraþie atuncicînd vine vorba despre asigurareafuncþionalitãþii partidelor politice. Însã,acest criteriu nu se poate extinde maideparte de asigurarea completãriistructurilor partidului. Maximum ce poatecere criteriul numeric este stabilireamodului de reprezentare a membrilor departid în organele sale de conducere.Funcþionalitatea partidului este dictatã destructura organelor de conducere aleacestora, care la rîndul lor suntprevãzute de statute. Statutul unui partidnu este altceva decît o normã cvasi-juridicã care capãtã valoare juridicã abia

DE CÎTE PARTIDE POLITICE ARE NEVOIE MOLDOVA?Igor Boþan



HOME

dupã ce este recunoscut de organeleputerii de stat, adicã dupã înregistrare.Atunci de ce legea trebuie sã fixeze apriori numãrul de membri necesar pentruînregistrarea partidului? Numai avîndcalitatea de persoanã juridicã partidulpoate activa, acumulînd resurse, inclusivfinanciare, pentru promovarea ideilor, ºirespectiv lãrgirea rîndurilor sale. Aceastaeste calea fireascã pentru ca un partidpolitic sã devinã reprezentativ ºi sãîncerce accederea la putere. ªi nuinvers, cum li se impune � de a aveaun anumit numãr de membri, stabilit înmod arbitrar, înainte de a aveaposibilitatea propagãrii în mod legal aideiilor ce ar contribui la atingereaacestui numãr. Deci, afirmã asemeneavoci, în situaþia pe care o avem înMoldova, pentru a evita discuþiileneproductive, cel mai bun lucru ar fi caun criteriu numeric sã fie combinat cuunul istoric, adicã legea sã fie lãsatã aºacum a fost în aceºti opt ani. La urmaurmei, problema cu numãrul prea marede partide este una falsã. În ambelecampanii electorale au învins doar 4formaþiuni din cele 13 ºi respectiv 15 cîteau participat la alegeri. Deci, electoratulse descurcã perfect. În acest context s-

au fãcut referiri la experienþa interna-þionalã. Astfel, în unele þãri legislaþiaprivind partidele nici nu se referã la unnumãr oarecare de membri necesaripentru înregistrare. În Spania, spreexemplu, Legea partidelor nr. 54/1978spune cã partidele politice pot cãpãtapersonalitate juridicã prin înscrierea într-un registru deþinut în acest scop de cãtreMinisterul Afacerilor Interne. Pentruînscriere este necesarã prezentareaunui act notarial de constituire, a datelorde identificare a partidului ºi statutul. Niciun fel de cerinþe referitoare la numãrulde membri. În schimb, legea se referã

în detalii la probleme legate de modulde funcþionare democraticã a partidelorºi finanþarea acestora. Pe nimeni nuderanjeazã cã în acest registru sîntintroduse mai mult de o mie de partide,deºi se cunoaºte foarte bine cã mai multde 90% din ele nu au nici o activitate.Dacã luãm cazul României, Legea 27din 04/26/96 privind partidele prevedeca printre actele ce sunt prezentateCamerei de înregistrare sã fie ºi �actulde constituire cu lista semnãturilor desusþinere a cel puþin 10 000 de membrifondatori domiciliaþi în cel puþin 15 dintrejudeþele þãrii.� Admiþînd cã exemplulRomâniei este unul bun, n-ar trebuie sãuitãm cã România are un electorat de5 ori mai mare ca al nostru.

Probabil cã la mijloc este o confuzielegatã de înþelegerea în mod greºit adreptului la asociere în partide politiceºi dreptul de a participa la guvernareatreburilor publice care, de fapt, estescopul principal al oricãrui partid politic.Participanþii la discuþii au menþionat cãaceste douã drepturi nu trebuieconfundate din simplu motiv cã au labazã douã principii diferite. Primul sebazeazã pe principiul liberei asocieri acetãþenilor ºi nu poate fi îngrãdit în nici

un fel, iar cel de al doilea pe principiulreprezentativitãþii. Deci, salubrizareatrebuie sã vinã nu de la îngrãdireadreptului la asociere, ci de la introdu-cerea unor bariere pentru participareapartidelor la guvernare, lucru care arspori considerabil potenþialul decoalizare a partidelor mici. Dar, aceastaþine de domeniul legislaþiei electoralecare, ce e adevãrat, pune o barierã de4% pentru ca un partid sã fie reprezentatîn Parlament, în schimb nu pune nici obarierã pentu participarea la alegeri. Înmajoritatea þãrilor astfel de bariereexistã, ºi ele constau în cerinþa de a

colecta semnãturile simpatizanþilor înnumãr de aproximativ 1% din numãrultotal de electori, aceasta pentru ademonstra cã sînt reprezentative. ªi încazul nostru s-ar putea gãsi o variantãde compromis. De exemplu, partidulcare nu are un anumit numãr de membri,sã zicem 4000 sau 10000, va trebui sãcolecteze semnãturile susþinãtorilor înnumãr de 20000 pentru a participa înalegeri, ceea ce reprezintã aproximativ1% din numãrul total de alegãtori, exactca ºi în cazul alegerilor prezidenþiale.Sau sã fie practicatã altã experienþã,conform cãreia numai partideleparlamentare, învingãtoare în ultimacampanie electoralã, sunt scutite deprocedura de colectare a semnãturilordatoritã faptului cã prezenþa lor înParlament este cea mai bunã dovadãa reprezentativitãþii. Participanþii ladiscuþii au recunoscut cã verificareavalabilitãþii semnãturilor este un lucruanevoios, însã nu este mai puþinanevoios nici controlul numãrului demembri ai partidului. Þinînd cont deexperienþa ultimilor ani, cînd în plinãcampanie electoralã se produceauscindãri, sau filiale întregi ale partidelorfãceau declarþii de desolidarizare deconducerea de vîrf, trecînd în tabãraadversarilor, ne putem imagina cîtecereri de verificare a numãrului demembri se vor face. De altfel, proiectelede modificare a legii se referã numai lanumãrul de membri necesar pentruînregistrarea partidelor ºi nu spun nimicdespre modul de control pe parcursultimpului. De exemplu, dacã în urmascindãrii, sau pãrãsirii partidului de cãtreunii membri, numãrul total de membriiscade sub 10 000 va trebui oare partidulrespectiv sã fie lichidat? Nu va fi oareaceasta o armã de manipulare pentruconcurenþi, mult mai periculoasã decîtpretinsa lansare de partide fantomã?

O altã concluzie care a fost expusãpe parcursul discuþiilor s-a referit lainfluenþa pe care ar avea-o asuprademocratizãrii vieþii interne de partidsistemul electoral proporþional aplicat înmai multe circumscripþii electorale.Aceasta ar permite menþinerea roluluiimportant al partidelor, dar ar oferi ºiposibilitãþi pentru afirmarea cu adevãratplenarã a membrilor filialelor, încurajîndcompetiþia democraticã în interiorulpartidelor.�



HOME

În momentul de faþã, zestreainstituþionalã a Rusiei în ce

priveºte alegerile parlamentare nu estenicidecum favorabilã dezvoltãrii unorpartide integrate, iar structurile saleexecutive, oricît de adecvate ar fimenþinerii relaþiilor federale în ramuraexecutivã, nu fac decît sã exagerezedefectele structurii parlamentare. Deºiaparent modelat dupã sistemulgerman, sistemul electoral folositpentru alegerea camerei legislativeinferioare a Rusiei, Duma, nu reuºeºtesã încurajeze partidele politice funda-mentate regional care sînt înglobateîntr-o organizaþie naþionalã. În ambelesisteme jumãtate din deputaþi sînt aleºiîn circumscripþiile electorale mono-membre, iar jumãtate sînt aleºi pe bazareprezentãrii proporþionale; însãasemãnarea nu se sfîrºeºte aici. ÎnGermania, organizaþiile de partid dinfiecare land îºi propun propriile liste,iar numãrul celor aleºi de pe fiecarelistã este determinat de procentajul devoturi întrunit de partid la nivel naþionalºi la nivelul landului respectiv. Princontrast, în Rusia fiecare partid are olistã �federalã� (citeºte: moscovitã).Ordinea în care se succed candidaþiiîn lista federalã este stabilitã de partidesau blocuri electorale. Lista respectivãeste divizatã complet sau parþial dupãnumãrul de grupuri regionale decandidaþi (dupã numãrul de subiectesau grupurile de subiecte ale FederaþieiRuse) ºi nu poate cuprinde mai multde 12 candidaþi dintr-acei ce nu facparte din grupurile regionale. Pînãacum partidele au alcãtuit ambele listela Moscova într-o manierã completcentralizatã. În plus, spre deosebire desistemul german (în care atribuirealocurilor în reprezentarea proporþionalãeste adaptatã pentru asigurarea uneiproporþionalitãþi complete în totBundestag-ul), sistemul rus separã întotalitate soarta candidaþilor de pe listapartidului de cea a candidaþilor care seaflã în competiþie în districtelemonomembre ºi nu aºteaptã din parteapoliticienilor din organizaþiile naþionalesã asigure altceva decît un vot naþional.Mai mult, 225 de locuri din Dumã fiindocupate prin reprezentare propor-þionalã dintr-o circumscripþie electoralã

unicã ce cuprinde nouã fuse orare,mobilizarea alegãtorilor din toate cele89 de regiuni ale Rusiei este mult maicostisitoare decît apelarea prin massmedia naþionalã, concentratã înMoscova, tocmai la aceastã singurãcircumscripþie electoralã deºiratã pe ofîºie atît de îngustã. Cu un electoratcare nu este individualizat regional ºicu improbabilitatea ca voturile vreuneiregiuni anume (cu posibila excepþie aregiunilor Moscovei ºi St.Petersburg-ului) sã fie hotãrîtoare în atingereapragului de reprezentare în Parlament,elitele partidelor moscovite au preapuþinã nevoie sã ofere politicienilorpopulari regionali un loc suficient deimportant pe listele electorale naþionalepentru a-i face pe aceºtia parteitegrantã a unei campanii naþionale.Circumscripþiile electorale mono-membre contribuie prea puþin laîncurajarea dezvoltãrii regionale apartidelor. Funcþiile accesibile prinalegeri fiind puþine, alegerile pentruDumã din circumscripþiile mono-membre se concentreazã mai degrabãasupra personalitãþilor decît asuprasiglei de partid. Într-adevãr, majoritateacandidaþilor intrã în competiþie ca �inde-pendenþi� reflectînd sentimenteleantimoscovite ale multora dintrealegãtori ºi trãdînd caracterul litigios alrelaþiilor federale. Candidaþii care nu sebucurã de o largã recunoaºtere perso-nalã ºi-ar putea atrage un oarecaresprijin printr-o siglã de partid, însãdesfãºurarea unei campaniiîn favoarea unui partidnu este în interesullor, deoarece într-o atmosferã denegocieri litigi-oase partidelenaþionale au puþinede oferit candi-daþilor locali. S-arputea susþine cãpartidele cu baza înMoscova îºi vorconstrui în cele dinurmã baza regionalãde sprijin pe mãsurã ceinstituþiile politice regionalese vor dezvolta ºi maturiza.Totuºi, dupã cîte reiese din

campania prezidenþialã din 1996, acesteimpulsuri vor fi, cel mai probabil, întrecuteîn greutate de pornirea de a folosi aparatuladministrativ de stat în conducereacampaniilor naþionale. Cu un executivnaþional care îºi poate aroga multe dinprerogativele bugetare ale legislativuluiºi care îºi poate exercita direct putereaasupra administraþiilor regionale, cu oComisie Electoralã Centralã aflatã laMoscova ºi împuternicitã sã reglemen-teze desfãºurarea tuturor alegerilor ºi cuoficialitãþi executive regionale ce nu para se deosebi prea mult de boierimeafeudalã, existã stimuli irezistibili decorupere a procesului electoral de cãtreo structurã executivã coercitivã. Este depresupus cã, dacã posibilitatea desusþinere a procesului democratic nu arda motive de îngrijorare sau dacãdezvoltarea treptatã a unui sistem integratde partide ar fi certã, s-ar putea gãsianumite structuri executive din Rusia. Orelaþie simbioticã existã într-adevãr întreexecutivele regionale ºi cel naþional. Însã,deºi guvernatorii regionali sunt aleºi înmod direct, prerogativele constituþionaleale preºedintelui îi fac pe guvernatori ºipe preºedinþii republicilor dependenþi deguvernarea naþionalã în aspectele carefaciliteazã o constrîngere a niveluluiregional, de exemplu, accesul la avuþiafederalã, reducerile de taxe, un loc lamasa negocierilor comerciale interna-þionale, tolerarea corupþiei locale.�

(Textul de faþã reprezintã traducerea ºiadaptarea unor fragmente din lucrareaFederalism and Constitutional Design. RevistaJournal of Democracy, ianuarie 1997, JohnsHopkins University Press, Maryland. Versiunearomânã a textului a apãrut în revista Altera, nr.7, anul IV, 1998. Toate drepturile asupraversiunii româneºti aparþin revistei Altera.Traducere de Doina Baci.)

ELABORARE CONSTITUÞIONALÃ, UN CAZ EXPERIMENTAL: RUSIA

Peter C. Ordeshook & Olga Shvetsova



HOME

Condiþii de recunoaºtere

Crearea unui stat nou presupunenu numai realizarea independenþeilui, ci ºi recunoaºterea existenþei salede cãtre comunitatea internaþionalã.Aceste douã fenomene nu coincidîntotdeauna în timp.

Comunitatea europeanã, prindeclaraþia din 16 decembrie 1991a Celor 12 privind �recunoaºtereanoilor state din Europa Orientalã ºiUniunea Sovieticã�, a stabilit cincicondiþii de recunoaºtere a unui statnou. Trei din ele se referã la statulînsuºi:

• respectarea prevede-rilor Cãrþii Naþiunilor Unite ºiangajamentele cuprinse înActul final de la Helsinki ºiCarta Parisului, în special aprevederilor privind statul dedrept, democraþia ºi drep-turile omului;

• garantarea drepturilorgrupurilor etnice, naþionali-tãþilor ºi minoritãþilor înconformitate cu angaja-mentele incluse în actele OSCE;

• respectarea inviolabilitãþiilimitelor teritoriale care nu pot fischimbate decît prin mijloace paºniceºi de comun acord.

Printr-o declaraþie din aceeaºi ziprivind Iugoslavia, Cei 12 au invitattoate republicile iugoslave sã declareoficial, înainte de 23 decembrie 1991,dacã doresc sã fie recunoscute dreptstate independente ºi astfel sãaccepte prevederile cuprinse îndocumentele menþionate anterior.

În Iugoslavia, conform rezultatelorreferendumului organizat în Munte-negru la 1 martie 1992, 94% dinalegãtori (66% din cei înscriºi) s-aupronunþat în favoarea menþineriiIugoslaviei. Însã Slovenia, Croaþia ºiBosnia-Herzegovina, dimpotrivã, aufost recunoscute fãrã ezitãri laînceputul anului 1992, mai întîi de Cei12, apoi imediat de Statele Unite.

Cei 12 ºi-au reafirmat �sprijinulpentru principiul integritãþii teritorialea Republicii Bosnia-Herzegovina�(declaraþia din 11 aprilie 1992) ºi aususþinut �eforturile Guvernuluibosniac de a gãsi o soluþie paºnicã

cît priveºte respectarea drepturilortuturor grupurilor etnice ºi naþionaledin aceastã þarã� ºi s-au aºteptat ca�toate partidele sã continuie fãrãamînãri negocierile privind viitorulprevederilor constituþionale, sub egidaConferinþei de pace� (declaraþia din16 aprilie 1992).

În ziua de 27 aprilie 1992 a fostproclamatã Constituþia RepubliciiFederale Iugoslavia (Serbia ºiMuntenegru).

În ziua de 2 mai 1992 Cei 12 aufãcut o declaraþie comunã privindvechea republicã iugoslavã Mace-donia în care se arãtau �gata de arecunoaºte acest stat drept suveranºi independent, în cadrul frontierelorexistente, ºi sub un nume care poatefi acceptat de cãtre toate pãrþileinteresate�.

În ziua de 1 ianuarie 1993, Ceho-slovacia s-a transformat în douã sta-te distincte, Republica Cehã ºiSlovacia. Ele au fost recunoscuteimediat de cãtre comunitateainternaþionalã.

Transformarea politicã ºinoile reguli constituþionale

Abandonarea modelului sovietic afost realizatã pe cale constituþionalã.Legislativele nou alese au discutattimp îndelungat unele modificãriparþiale sau capitale ale sistemuluisocialist. Pomenindu-se dintr-odatã

sub un torent de presiuni din parteanoilor forþe politice, în special în urmanegocierilor între guvern ºi opoziþie,sau a unor manifestaþii masive destradã, legislativele au trebuit sãcedeze vîntului schimbãrii. Partidulcomunist însuºi a fost constrîns sãrenunþe la rolul sãu de forþã politicãconducãtoare infailibilã, consacrat

prin constituþie, permiþînd organizareaºi desfãºurarea unor alegeri libere.Uneori, ca în Polonia, Ungaria sauCehoslovacia, transformãrile rapideau constituit rezultatul unui procesfoarte lung; alteori, ca în RepublicaDemocratã Germanã, România sauAlbania, ele s-au dovedit violente ºisîngeroase.

Noile prevederi legale necesareschimbãrii regimului politic ºi socialau putut fi adoptate fie prin cadruljuridic în vigoare, fie prin schimbareacadrului respectiv. Lituania, deexemplu, a ales în 1991 soluþia ceamai semnificativã: restabilireaconstituþiei sale din 1922 ca funda-ment juridic a sistemului ei politic.�

(Textul de faþã reprezintã traducerea ºiadaptarea unor fragmente din lucrareaConstitutions d�Europe centrale, orientaleet balte. Editura �La documentationFrancaise�, Paris 1995. Toate drepturileaparþin editorilor. Traducere de GabrielMumjiev.)

Michel Lesage

STATELE EUROPEI CENTRALE ªI DE EST



HOME

Conform rezultatelor unui son-daj sociologic organizat în

octombrie 1994 de cãtre respectabilarevistã de computere �Macworld�,majoritatea utilizatorilor reþeleiInternet au apreciat votarea electro-nicã drept una dintre cele mai mariperformanþe ale reþelei. Bineîneþes,este încã prea devreme sã vorbimdespre alegerea funcþionarilor publiciprin Internet, însã diversele ºiuimitoarele realizãri tehnologice îndomeniu din ultimul timp au toateºansele sã transforme visul înrealitate.Votarea prin Internet estedeja rãspînditã sub diferite forme, maimult sau mai puþin serioase.Deocamdatã Internetul oferã unsistem care nu asigurã întru totulsecuritatea procesului de votare aºaîncît mai sunt multe lucruri de fãcutîn aceastã direcþie. Atît timp cît nuvom dispune de un sistem sigur desecuritate, nici nu poate fi vorbadespre alegeri prin Internet.

La ora actualã, chestiunile ce þinde securitatea ºi caracterul privat alprocedurii de votare prin Internet nusînt încã abordate cu toatã seriozita-tea. De exemplu, diversele referendu-muri ºi sondaje de opinie on-line pecare le putem gãsi cu uºurinþã peInternet nu satisfac condiþiile procedu-rale minimale necesare alegerii rep-rezentanþilor administraþiei publicelocale.

Pentru ca votarea prin Internet sãfie viabilã, e nevoie de un sistem desecuritate care ar putea satisfaceurmãtoarele cerinþe: 1) capacitatea dea garanta votul secret; 2) capacitateade a asigura integritatea alegerilor; 3)cheltuielile acceptabile necesareimplementãrii sistemului; 4) alegãtoriitrebuie sã aibã acces direct ºinestingherit la sistem; 5) o infra-structurã informaþionalã capabilã dea sprijini un asemenea sistem.

În viitorul apropiat, orice formãelectronicã de votare prin Internet vafi consideratã mai mult ca un adaosla sistemul tradiþional al secþiilor devotare. De aceea, sistemele electro-nice de votare vor trebui conceputeastfel încît sã înglobeze rãmãºiþele

celor vechi. De ase-menea, este importantsã reþinem cã nici unsistem de votare nu estecomplet apãrat împotri-va falsificãrilor, iar meto-dele electronice de vo-tare nu fac, din neferi-cire, excepþie.

Cel mai importantlucru pe care vor trebuisã-l ia în consideraþie ceice vor promova votareaprin Internet, constã îngãsirea unor modalitãþisolide de asigurare aintegritãþii alegerilordesfãºurate prin Internet. Eficienþasistemului de securitate a votãrii prinInternet trebuie sã fie cel puþin laacelaºi nivel ca ºi în cazul sistemelortradiþionale de votare. Dacã aceastãcondiþie primordialã va fi satisfãcutã� ºi avem toate indiciile la dispoziþiecã aºa se va întîmpla � avantajeleincontestabile ale votãrii prin Internetvor deveni evidente pentru toatãlumea, iar actualele metode de votarevor dispãrea în negura trecutului.

Cînd se va proceda nemijlocit laelaborarea unui sistem electronic devotare, o atenþie specialã trebuie sãse acorde menþinerii ºi asigurãriicaracterului secret al votului, precumºi preîntîmpinãrii fraudelor electoraleposibile. Trãsãturile pe care un sistemelectronic de votare trebuie sã le aibãîn mod obligatoriu includ ºi carac-teristicile sistemelor tradiþionale:1) securitate � votul nu poate fischimbat sau substituit; 2) corectitu-dine � votul valabil nu poate fieliminat din numãrarea voturilor; votulnevalabil nu poate fi numãrat lanumãrarea voturilor; întreg procesulde numãrare a voturilor trebuie sã fiedesfãºurat cu onestitate; 3) de-mocraþie; 4) vot secret � nici unfuncþionar electoral sau oricinealtcineva nu poate vota în locul unuialegãtor dat ºi nu-i poate influenþaopþiunea în favoarea sau în defa-voarea vreunui concurent electoral;5) verificarea legalitãþii alegerilor �alegãtorii pot verifica în mod inde-

pendent cã voturile lor au fostnumãrate corect; 6) comoditate �alegãtorii au posibilitatea sã votezerapid, avînd nevoie de deprinderitehnice minime în acest sens; 7) flexi-bilitate � existenþa unor tipuri diferitede buletine de vot, în funcþie detipurile de alegeri; 8) mobilitate � nupot exista restricþii, cu excepþia celorde naturã logisticã, privind locul deunde alegãtorul urmeazã sã voteze;9) cheltuieli � cheltuielile legate deasigurarea alegerilor trebuie sã fierezonabile; 10) vitezã � anunþarearezultatelor alegerilor nu poate fitergiversatã.

Pot fi utilizate diferite metode deasigurare a caracterului secret alvotãrii ºi de preîntîmpinare a frau-delor. Aceste aspecte ale sistemelorelectronice tind a fi destul de sofisti-cate. Numerele Personale de Identifi-care, PIN � Personal IdentificationNumber, constituie la ora actualã unadin cele mai eficiente metode deidentificare a alegãtorului ºi au fostfolosite deja în cadrul unor alegerielectronice (votarea prin telefon).Alegãtorilor înregistraþi li se oferã PIN-uri pentru a se putea stabili identitatealor ºi a se asigura cã ei vor vota doaro singurã datã.�

(Textul de faþã reprezintã traducerea ºiadaptarea unor fragmente din lucrarea ThePotential Utility of the Internet, 1998. Toatedrepturile aparþin Institutului Internaþionalpentru Democraþie ºi Asistenþã Electoralã.Traducere de Gabriel Mumjiev.)

IMPLICAÞIILE ELECTORALE ALEREÞELEI INTERNET

Mike Connel


Profil

HOME

Centrul European de Jurnalism este o organizaþie independentã, neafiliatã politic ºi non-profit, de instruire a jurnaliºtilor ºi a persoanelor specializate în studierea aspectelorteoretice ºi practice ale jurnalismului. CEJ oferã jurnaliºtilor din Europa ºi alte continenteposibilitatea de a face cunoºtinþã ºi de a comunica unul cu altul, de a-ºi împãrtãºi viziunileºi experienþele profesionale. Centrul este condus de liderii celor mai importante organizaþii

profesionale cu sediul în Europa (Federaþia internaþionalã a jurnaliºtilor, Federaþia internaþionalã a editorilorde presã scrisã, Uniunea europeanã a lucrãtorilor din sfera audiovizualului). CEJ a cãpãtat personalitatejuridicã în 1992, devenind în scurt timp unul din cele mai importante ºi cunoscute centre de instruire dinEuropa.

CEJ nu este pãrtinitor faþã de nici o þarã sau regiune europeanã, iar conducerea ºi personalul ei sînt cuadevãrat internaþionale.

Unul din scopurile principale ale CEJ este de a anticipa ºi a contribui la dezvoltarea unor forme noi aleindustriei mass media din secolul 21. În cadrul centrului profesorii de jurnalism vor obþine instruirea decare au nevoie pentru a pregãti mai bine din punct de vedere profesional ºi etic jurnaliºtii de mîine.

Avînd o unitate organizaþionalã centralã flexibilã, CEJ este capabil sã desfãºoare o multitudine de proiecte.Experþi ºi jurnaliºti de renume din întreaga Europã sprijinã CEJ în elaborarea ºi realizarea cît mai eficientãa proiectelor respective.

CEJ foloseºte cele mai moderne metode de instruire: seminare scurte ºi intense care sã le permitãjurnaliºtilor sã înveþe rapid ºi sã nu lipseascã mult timp de la locul lor de muncã.

CEJ oferã centrelor naþionale de instruire posibilitatea de a participa la proiecte internaþionale de instruire,cooperînd cu cele peste 60 de ºcoli de jurnalism ce s-au unit în Asociaþia europeanã de instruire înjurnalism.

Misiunea ºi funcþiile CEJ sînt urmãtoarele:

� promovarea ideii de integrare europeanã pe piaþa mass media din Europa;

� îmbunãtãþirea calitãþii de reflectare a problemelor ºi chestiunilor de actualitatedin Europa în mass media;

� studierea ºi descrierea evoluþiei mass media din Europa;

� sprijinirea industriei mass media din Europa;

Tipuri de activitãþi:

Reuniuni: 1) mese rotunde cu participarea experþilor ºi a proprietarilor de publicaþii ºi mijloace electronicede informare în masã; 2) discuþii profesionale asupra anumitor aspecte ale mass media cu participareajurnaliºtilor ºi experþilor.

Instruire: 1) cursuri preliminare ºi avansate privind procesul de integrare europeanã, istoria ºi viitorulUniunii Europene, reflectarea procesului de implementare a politicilor principale ale UE ºi surse de informaþieale UE pentru jurnaliºti; 2) seminare privind aspectele practice ºi etice ale profesiei de jurnalist; 3) atelierede lucru privind tehnologiile moderne folosite în mass media; 4) seminare internaþionale privind problemepan-europene: migraþia, crima organizatã ºi degradarea mediului ambiant; 5) seminare privind noile modalitãþide a organiza ºi conduce instituþiile mass media: formarea unei noi generaþii de jurnaliºti care sã promovezevalorile UE; 6) programe pentru jurnaliºtii ce doresc sã-ºi lãrgeascã sfera de cunoºtinþe într-un domeniuanumit (integrarea europeanã, producerea de ºtiri referitoare la situaþia mediului ambiant, lumea afaceriloretc.).

Adresa: European Journalism Centre, Boschstraat 60, 6211AX, Maastricht, the Netherlands (Olanda).

Tel.: +31 43 325 40 30, Fax: + 31 43 321 26 26 , E-mail: [email protected]



HOME

Reþeaua Internet poate juca unrol foarte important în dome-

niul administrãrii alegerilor. Ea dispu-ne, de asemenea, de potenþialulnecesar asigurãrii bunei funcþionãri asistemului democratic. Cele patrudomenii unde reþeaua Internet poatefi de un folos incontestabil sînturmãtoarele: 1) Schimbul de infor-maþii între ºi în cadrul instituþiilorresponsabile de organizarea ºidesfãºurarea alegerilor. Aceasta vacontribui la sporirea vitezei decirculaþie a informaþiei, la asigurareaaccesului la informaþie ºi micºorareacheltuielilor legate de obþinerea ºidifuzarea ei. 2) Asigurarea publiculuicu informaþia necesarã privindînregistrarea, rezultatele alegerilor ºicu accesul la diferite formulare ºidocumente electorale. 3) Înregistrareaalegãtorilor ºi votarea prin reþeauaInternet în viitor. 4) Sporirea parti-cipãrii publice la procesul democratic.

Avantajul imediat ºi semnificatival folosirii reþelei Internet în admi-nistrarea alegerilor constã în faptul cãodatã cu intensificarea schimbului deinformaþie ºi înlesnirea accesului laea sînt îmbunãtãþite metodele deadministrare a alegerilor ºi activitãþileprocedurale. Funcþionarii electoralipot împãrtãºi prin Internet cunoºtin-þele ºi experienþele lor, sau solicitaexpertiza necesarã de la organizaþiiinternaþionale specializate în dome-niu. Deºi procentajul total al utilizato-rilor reþelei Internet din lumea întreagãpoate fi încã destul de mic, în raportcu acesta numãrul utilizatorilor reþeleiInternet din cadrul instituþiilor deînvãþãmînt ºi birourilor guvernamen-tale este foarte mare. Funcþionariielectorali ar putea fi printre primiicetãþeni cu acces potenþial la acestsistem universal.

Informarea alegãtorilorPutem distinge trei tipuri de pagini

(sites) de Internet care oferã alegã-torilor informaþia necesarã: 1) paginileinstituþiilor responsabile de organi-zarea ºi administrarea ale-gerilor; 2)paginile organizaþiilor neguverna-mentale ºi 3) paginile partidelorpolitice.

Pe lîngã comunicarea prin poºtaelectronicã (E-mail), furnizareainformaþiei cãtre alegãtori prinpaginile reþelei Internet se bucurã deo popularitate deosebitã în rîndurilefuncþionarilor electorali. PaginileInternet ale agenþiilor electorale potconþine urmãtoarele: a) informaþiiprivind drepturile electorale; b) infor-maþii privind înregistrarea ºi regulilece reglementeazã procesul de votare;c) copii ale formularelor ºi altordocumente electorale; d) comunicatede presã; e) rezultatele alegerilor;f) informaþii privind finanþarea campa-niilor electorale; g) instrucþiuni privindcomunicarea prin poºta electronicãce ar permite alegãtorilor sã obþinãmai rapid rãspunsuri la întrebãrile lorºi sã trimitã comentarii cãtre agenþiileelectorale. Scopul acestor pagini deInternet este nu numai de a facilitaaccesul publicului la informaþiaelectoralã, ci ºi de a asigura totodatãtransparenþa procesului electoral. Deexemplu, paginile de Internet dinCanada legate de alegeri conþininformaþii destinate nu numaipublicului larg, ci ºi candidaþilor, parti-delor politice. Cererile privind anumitegenuri de informaþii ºi comentariile setrimit prin poºta electronicã.

De regulã, paginile oficiale deInternet ale agenþiilor electorale nucuprind informaþii de partizanat politic.O excepþie a constituit-o paginaconsacratã alegerilor dinBosnia ºi Herzegovina.Situaþia care a urmatimediat sfîrºitului rãz-boiului din regiunearespectivã prezenta oserie de impedimentegrave în calea buneidesfãºurãri a procesuluielectoral. Infrastructuraþãrii era la pãmînt,alegãtorii potenþialierau împrãºtiaþiîn lumeaîntreagã car e f u g i a þ i ,societatease afla într-o crizã pro-

fundã, iar pretutindeni domina oatmosferã de scepticism ºi dubii înceea ce priveºte caracteruldemocratic al alegerilor ce urmau sãaibã loc. OSCE - care îºi asumaseanterior sarcina de a organiza ºidesfãºura alegeri democratice înBosnia - a pus pagina de Internet amisiunii sale la dispoziþia alegãtorilorbosniaci, aceºtia putînd sã obþinã mailesne informaþii atît oficiale, cît ºi denaturã propagandist-electoralã.Deopotrivã cu alte programe deeducaþie electoralã mai tradiþionale,pagina de Internet în cauzã acontribuit ºi ea la difuzarea unorinformaþii de o importanþã vitalãpentru alegãtorii bosniaci împrãºtiaþipe aiurea. Aproape un milion dealegãtori bosniaci potenþiali s-aurefugiat în mai mult de 55 þãri strãine.Contactarea lor era evident o sarcinãde mari proporþii. Prin publicareapaginii de Internet menþionate maisus, organizatorii au putut sã îndrepteatenþia opiniei publice internaþionaleasupra alegerilor din Bosnia.Utilizatorii reþelei Internet din toatãlumea au fost rugaþi sã contribuie lacontactarea refugiaþilor bosniaci ºidiseminarea în rîndurile lor ainformaþiilor privind alegerile din þaranatalã pe care au pãrãsit-o.�

(Textul de faþã reprezintã traducerea ºiadaptarea unor fragmente din lucrareaUtilising the Internet in ElectoralAdministration, 1998. Toate drepturileaparþin Institutului Internaþional pentruDemocraþie ºi Asistenþã Electoralã)

FOLOSIREA REÞELEI INTERNET ÎNADMINISTRAREA ALEGERILOR



HOME

În primul rînd, trebuie sã menþio-nãm cã în textul Legii europene

(acquis communautaire) nu existãnici o referire privitoare la organi-zarea generalã a administraþieipublice. Conform principiului desubsidiaritate, aceastã chestiuneurmeazã a fi soluþionatã în modindividual atît de cãtre actualele statemembre ale Uniunii Europene (UE),cît ºi de cãtre cele ce vor aderaulterior.

În al doilea rînd, statele membrese supun unei reguli numite deavocaþi drept �condiþia performanþei�,ceea ce înseamnã cã ele trebuie sãaibã potenþialul necesar pentru a fiîn stare sã implementeze în cadrulteritoriilor lor legislaþia ºi politicile UE.În aceastã privinþã ele suntinterdependente. Buna funcþionare aUE ca un tot unitar ºi intereseleparticulare ale þãrilor membre depindde capacitatea lor administrativã. UEeste de fapt un lanþ de administraþiinaþionale. Este destul ca o singurãverigã sã slãbeascã ºi aceasta sereflectã imediat asupra celorlalteverigi componente, ca de exempluîn cazul controlului graniþelor.Comisia Europeanã (CE) nu pierdenici o ocazie pentru a sublinia acestlucru. Pentru prima oarã, capacitateaadministrativã a þãrilor - ce aspirã lacalitatea de membru al UE - de aimplementa Legea europeanã într-operioadã de duratã medie a devenitun factor decisiv în procesul deintegrare europeanã.

În al treilea rînd, potrivit poziþieiCE, þãrile-candidat din EuropaCentralã ºi de Est mai au de parcursun drum lung ºi sinuos pînã a obþineaceastã capacitate. Þãrile-candidaturmeazã sã-ºi alinieze legislaþia lacea europeanã în domenii care sîntconsiderate drept sectoare de bazã:competiþie, telecomunicaþii, impozi-tarea indirectã, protecþia faunei ºiflorei, transporturile, inspectareacondiþiilor de muncã, protecþiaconsumatorului, controlul graniþelor,cooperarea dintre ministerele naþio-nale de interne, vãmile, auditul etc.)Chiar dacã CE încearcã sã nuimpunã un anumit model, pe lîngãdomeniile menþionate anterior existã

ºi altele unde þãrile-candidat au deînlãturat numeroase obstacole pentrua facilita implementarea legislaþiei UE.În primul rînd e vorba de lipsa unuiplan general al reformei administra-

tive, apoi urmeazã legislaþiaimperfectã, lipsa unor cadre profesio-niste, resurse naturale sãrace,eºecurile în coordonarea interministe-rialã ºi proliferarea corupþiei ºi a crimeiorganizate.

Luînd în consideraþie toþi aceºtifactori, o evaluare generalã a þãrilor-candidat trebuie sã fie pe cît deprudentã, pe atît de calificatã. Dupãopinia CE, nici una din þãrile careaspirã la calitatea de membru al UE,nu este capabilã sã implementezedeplin legislaþia UE pe teritoriul lorpe parcursul unei perioade de duratãmedie. Cu toate acestea, se considerãcã patru din ele se apropie mult destandardele impuse în acest sens deUE, iar alte ºase au ºansa - cel puþinteoretic - de a satisface într-un viitormai mult sau mai puþin îndepãrtatstandardele respective. Toate þãrile-candidat au fost sfãtuite sã nu-ºi cruþeeforturile cînd e vorba de reformaadministrativã. În dependenþã de þarã,aceste eforturi vor trebui sã fie�substanþiale�, �importante�, �deosebitde intense�, �susþinute�, �ferme� sau�semnificative�. Fiecare din þãrile-candidat vor sesiza cu siguranþã dife-renþele aproape imperceptibile dintreadjectivele de mai sus.

Una din cele mai mari problemecu care se confruntã þãrile-candidat în

perioada de pre-cooptare se referã ladefinirea politicilor lor viitoare. Pentrua facilita soluþionarea problemei, CEalcãtuieºte pentru fiecare þarã-candidat un plan care se mai numeºte

�Parteneriatul de adeziune� (Acces-sion Partnership). Acesta estehotãrîtor pentru deschiderea ºi mersulnegocierilor.

Este evident cã þãrile-candidattrebuie sã demonstreze mai întîi cãsînt capabile sã controleze evoluþiareformei administraþiei lor publice. Eleînsele trebuie sã constituie forþamotrice care sã impulsioneze pregã-tirile pentru parteneriatele deadeziune. Aceasta este în deplinãconcordanþã cu principiile ce regle-menteazã relaþiile dintre þãrilemembre ale UE ºi totodatã o chesti-une de bun simþ. Reformele pot aveasucces doar dacã se bazeazã pe ocunoaºtere profundã a realitãþilor dinþara în cauzã ºi dacã cei care o reali-zeazã sînt cu adevãrat interesaþi deatingerea scopurilor ei.

Cheia succesului este voinþapoliticã neclintitã care îmbracã formaunui plan guvernamental coerent deacþiune ºi a structurilor ce vor controlaimplementarea reformelor.�

(Textul de faþã reprezintã traducerea ºiadaptarea unor fragmente din lucrareaEuropean Integration and PublicAdministration: What Progress Has BeenMade? What Remains To Be Done?Buletinul informativ Public ManagementForum, Vol.III, Nr.6, 1997. Toate drepturileaparþin editorilor. Traducere de GabrielMumjiev.)

Jacques Fournier

INTEGRAREA EUROPEANÃ ªI ADMINISTRAÞIA PUBLICÃ

Imag

ine

de S

teve

Bro

nste

in



HOME

Subiectul condiþiei postmo-derne ºi relevanþa ei pentru

administraþia publicã se bucurã de oatenþie tot mai mare a cercetãtorilor.Ideea centralã a gîndirii postmodernese rezumã la faptul cã asistãm la undeclin al credibilitãþii în puterea de alegitima a marilor mituri ºi povestiripe care ne-am obiºnuit sã le spunemunul altuia cînd discutãm pe marginearolului politicii ºi ºtiinþei în societate.Lyotard caracterizeazã condiþiapostmodernã drept una dominatã deo �neîncredere faþã de metanaraþiuni�.Astfel de meta-naraþiuni cuprind, înopinia lui Lyotard: � emancipareaprogresivã a raþiunii ºi libertãþii,emanciparea progresivã a forþelor demuncã,...îmbogãþirea întregii umani-tãþi prin progresul tehnico-ºtiinþific dinþãrile capitaliste, ºi chiar... mitulcreºtin despre martirajul iubirii�.

Concepþiile privind statutul ce seapropie mai mult de perspectivapostmodernã se regãsesc în ideeaasociaþiei civile care a stat la bazatradiþiei constituþionale occidentale.Astfel, statul trebuie conceput nu cao structurã de guvernare, ci ca unmod în care indivizii înþeleg sã-ºicoordoneze acþiunile în raport cu celeale guvernanþilor lor într-o comunitatepoliticã. Potrivit altei concepþii, statuleste considerat drept o �asociaþie deintenþii� (purposive association) încadrul cãreia indivizii depind unii dealþii în realizarea unui set coerent deinterese comune. O asociaþie deacest fel este cea în care �mai multevoci vorbesc prin una singurã�, alecãrei scopuri reale ºi imaginare

constau în obþinerea unor rezultatespecifice, cum sunt de exemplu:executarea a ceea ce este privit cavoinþa unei anumite divinitãþi; promo-varea unei dezvoltãri economicetotale sau folosirea tuturor resurselornaturale ºi umane; menþinereabalanþei ecologice între comunitate ºinaturã; eradicarea sãrãciei saurealizarea unei distribuiri maiechitabile a bunurilor ºi serviciilorcãtre membrii comunitãþii. Rolulguvernãrii într-un asemenea stat estede: 1) a identifica scopurile ºiinteresele comune ale membrilorcomunitãþii, dirijînd acþiunile diferitorindivizi ºi utilizînd diverse resursepentru a realiza scopurile ºi intereselerespective; 2) a determina ºi a alegemodele de activitate, definind �binelecomun� ºi îndreptînd eforturileindivizilor, cu sau fãrã voia lor, spreatingerea lui; 3) a organiza astfelactivitãþile cetãþenilor sãi încît aceºtiasã-ºi aducã contribuþia la dobîndireasau menþinerea acelei condiþii umanecare este consideratã a fi �bunã�.Scopul oricãrei guvernãri nu constãîn faptul de a guverna, ci înprosperitatea ºi belºugul populaþiei,îmbunãtãþirea condiþiei sale, sporireabogãþiei, longevitãþii ºi sãnãtãþii ei etc.Mai mult decît atît, populaþia nu numaicã defineºte scopurile guvernãrii întermenii necesitãþilor ºi aspiraþiilorsale; ea serveºte, de asemenea, dreptinstrument de atingere a acestorobiective.

Considerarea statului drept oasociaþie de intenþii a exercitat oinfluenþã considerabilã asupra multorconcepþii privind administraþia publicã,reflectînd ceea ce se mai numeºte ºi

viziune raþionalistã asupra lumii,potrivit cãreia guvernarea este privitãdrept un instrument prin care ocomunitate realizeazã în modconºtient ºi colectiv exerciþiul raþiunii.Regãsim lucruri asemãnãtoare înscrierile timpurii ce alcãtuiescrãdãcinele intelectuale ale disciplineide administraþie publicã. De exemplu,White (1927) declara cã �administraþiapublicã este acea folosire apotenþialului uman ºi natural care sãconducã la îndeplinirea scopurilorstatului�, iar Simon (1957) susþinea cã�obiectivul central al teoriei admi-nistrative� trebuie sã fie �raþionalitateadeciziilor, adicã faptul dacã ele suntbune sau nu în realizarea unor scopurispecifice�. Ceva mai recent, Cohen(1988) afirma cã �una din principalelemotivaþii ale funcþionarilor publici estedorinþa lor de a se implica în misiunicritice�, iar în opinia lui Reich lideriiputerii trebuie sã atragã publicul �într-un dialog direct ºi continuu� în cadrulcãruia �societatea sã-ºi defineascã ºisã-ºi evalueze scopurile colective, sã-ºi examineze normele ºi credinþele�.Iar în procesul de definire ascopurilor, �societatea devine maibine pregãtitã pentru a-ºi mobilizaresursele în vederea realizãrii� lor.Problema de bazã a opiniilorexprimate mai sus este cã eleconsiderã statul drept o unitate sautotalitate, adicã o entitate organizatãîn jurul unui set unificat de scopuri ºiintenþii.

Considerarea statului ca pe o�asociaþie de intenþii� este inadecvatãºi periculoasã din cauza diversitãþiisubculturilor politice ºi jocurilor delimbã caracteristice epocii post-moderne. Ar fi mai util sã privim statulca pe o �asociaþie civilã�, adicã prinprisma multiplicitãþii ºi diversitãþii.�

(Textul de faþã reprezintã traducerea ºiadaptarea unor fragmente din lucrareaPublic Administration, the State, and thePostmodern Condition, A ConstitutionalistPerspective. Revista American BehavioralScientist, vol.41, nr. 1, septembrie 1997.Toate drepturile aparþin editurii SagePublications, Inc. Traducere de GabrielMumjiev.)

ADMINISTRAÞIA PUBLICÃ, STATUL ªI CONDIÞIA POSTMODERNÃ -O PERSPECTIVÃ CONSTITUÞIONALÃ

Michael W. Spicer



HOME

În zilele de astãzi etica admi-nistraþiei publice este dominatã

de douã elemente distincte. Primul,etosul birocratic (prin etos înþelegemun sistem de valori legate de noþiuneabinelui în cadrul administraþiei publice)care pune accentul pe eficienþã ºiimpune funcþionarilor aleºi o supunerestrictã. Al doilea, etosul democraticcare pune accentul pe ataºamentul laanumite principii morale înalte,întruchipate în noþiunea de guvernaredemocraticã. Atît etosul birocratic cîtºi cel democratic se bazeazã pecãutarea anumitor principii universalesau cvasi-universale ce ar implica oobligaþie moralã din care sã se poatãdeduce ºi judeca comportamentuletic. Existã un antagonism întreaceste douã elemente în ce priveºtespiritul etic al administraþiei publice.Fiecare din ele poate oferi un cadrularg pentru nenumãrate interpretãri ºiperspective de abordare a problemei.Cu toate acestea, în etica admi-nistrativã ambele reprezintã douãconcepþii recunoscute ºi folosite pelarg.

Potrivit principiilor etosului birocra-tic, într-o democraþie administratoriipublici sunt obligaþi moral ºi juridic sãasigure respectarea legilor ºi sãimplementeze politicile promovate dereprezentanþii aleºi în mod democraticai poporului despre care se crede cãoferã voinþei publice autoritateanecesarã. Etosul birocratic presupuneo linie directã de comunicare careporneºte de la popor cãtre reprezen-tanþii sãi aleºi, apoi coboarã scaraierarhicã pentru a ajunge la ceiresponsabili de administrarea ºiimplementarea politicilor publice.Legitimitatea acestui etos se bazeazãpe presupunerea cã într-o democraþiepoporul trebuie sã fie suveran. Devreme ce acesta ºi-a exprimat voinþafie prin alegeri directe, fie prinreprezentanþii sãi pe care i-a alesdeja, administratorul public nu are niciun drept moral de a se opune voinþeirespective. Mai mult ca atît, odatã ceobiectivele birocratice au fost stabilite,datoria sacrã a administratoruluipublic este de a realiza voinþa publicã

într-o manierã eficientã, efectivã ºineutrã din punct de vedere moral (deexemplu, fãrã a-ºi injecta propriileviziuni morale în proces). Bazîndu-sepe aceste argumente, scriitorii tradiþieibirocratice au tins sã combinelegitimitatea administrativã cu meri-tocraþia, profesionalismul, expertiza ºieficienþa. Mai mult ca atît, în opiniascriitorilor respectivi niºte servicii

publice eficiente ºi neutre sîntesenþiale pentru legitimitatea admi-nistrativã, precum este esenþial de alegitima democraþia însãºi.

Etosul democratic care a apãrut cao provocare a celui birocratic mai întîiîn anii �60 ai secolului nostru, prinzîndun contur mai tîrziu, în anii ce auurmat scandalului Watergate, estemai eclectic ºi definit mai puþinlimpede decît celãlalt. Etosul demo-cratic respinge modelul �superior� deguvernare democraticã pe care sebazeazã etosul birocratic. Cu toate cãsusþinãtorii etosului democraticacceptã ideea cã administrarea ºiimplementarea politicilor publicetrebuie sã reflecte voinþa celorguvernaþi (cel puþin într-un sensteoretic fie ºi vag), tot ei sunt aceiacare nu recunosc modelul superior dedemocraþie drept o descriere realistãa guvernãrii democratice. Cu altecuvinte, nu existã nici o linie directã

ºi clarã de comunicare care sã por-neascã de la popor ºi, strãbãtînddesiºul ierarhiei birocratice, sã ajungãla reprezentanþii sãi. În practicã,obiectivele birocratice pot fi identi-ficate rareori cu uºurinþã în cadrulprocesului politic, iar politicienii deasemenea sînt rareori capabili sãexercite vreun control politic efectivasupra birocraþiei. În schimb, admi-nistratorii publici se bucurã de ceeace Fox (1989) a numit drept spaþiuetic. În consecinþã, ei nu pot fi aceifuncþionari publici neutri atît deadmiraþi de cãtre etosul birocratic.Luînd în consideraþie existenþaomniprezentei prudenþe administra-tive, un etos bazat pe controlulierarhic ºi pe supunerea faþã desuperiorii politici nu poate servi dreptghid etic în luarea unor hotãrîriadministrative. Astfel, susþinãtoriietosului democratic afirmã cãadministratorii publici trebuie sã-ºibazeze hotãrîrile pe un set alternativde valori, alcãtuit din principii moralemai înalte, întruchipate în noþiunea deguvernare localã. De aceea, admi-nistraþia eticã este conceputã ca unacare sã ghideze comportamentulfuncþionarului potrivit principiilorrespective. Aceasta nu înseamnã cãsusþinãtorii etosului democraticdisputã aici necesitatea optimizãriiprocesului de administrare a politicilorpublice. Ei sînt mai degrabã înclinaþisã creadã cã raþionalitãþii instru-mentale i se acordã o atenþie exage-ratã ºi aceasta ar putea constitui oameninþare pentru legitimitateaadministrativã ºi democraticã. Valorilebirocratice - eficienþa, eficacitatea,responsabilitatea ierarhicã, expertizatehnicã ºi raþionalitatea ºtiinþificã -urmeazã a fi repuse în adevãrata lorperspectivã astfel încît ele sã nu fieasociate categoric ºi obligatoriu cuvalorile democratice de bazã.�

(Textul de faþã reprezintã traducerea ºiadaptarea unor fragmente din lucrareaPublic Administration Ethics, a PostmodernPerspective. Revista American BehavioralScientist, vol. 41, nr.1, septembrie 1997.Toate drepturile aparþin editurii SagePublications, Inc. Traducere de GabrielMumjiev.)

ETICA ADMINISTRAÞIEI PUBLICE - O PERSPECTIVÃPOSTMODERNÃ

Gary M. Woller & Kelly D. Patterson

Imag

ine

de A

lber

to R

uggi

eri



HOME

Rolul sectorului non-profit încrearea ºi menþinerea unei

societãþi civile puternice se discutãacum în lumea întreagã. Acesta adevenit þinta unei atenþii sporite dinpartea democraþiilor tinere undedictaturile, deopotrivã de stînga ºi dedreapta, au reprimat cu tenacitateorice încercare de a exprima nemulþu-mirea faþã de ideologia ºipoliticile promovate de ele.Cetãþenii acestor þãri învaþãacum sã trãiascã în confor-mitate cu valorile autenticeale democraþiei ºi sã par-ticipe activ la viaþa publicã.În Statele Unite, s-a înre-gistrat o atenþie sporitã faþãde sectorul non-profit înurma încercãrilor din anii 90de a reforma sistemul deasigurare socialã.

Toate aceste schimbãri,adesea dramatice ºi vio-lente, au provocat nenumã-rate discuþii pe întreg globulpãmîntesc: societatea civilãare nevoie de sectorul non-profit? Ce rol îndeplineºtesectorul respectiv în socie-tate? Cum îl îndeplineºte?Pentru a da un rãspuns laaceste întrebãri dintr-o per-spectivã americanã trebuiesã aruncãm o privire asupra roluluiistoric jucat de activitãþile devoluntariat ºi miºcarea civicã în cadrulsocietãþii americane.

În Statele Unite nu a existat nici omiºcare de schimbare socialã, nu s-adepus nici un efort de apãrare aoricãrui segment social, care sã nu-ºifi avut rãdãcinele în sectorul non-profit. Forþa cea mare a sectoruluinon-profit american rezidã îndiversitatea sa.

Coloniºtii ce au sosit pe tãrîmurileamericane în secolele 17 ºi 18 încãutarea libertãþilor religioase ºipolitice, sau pur ºi simplu a unui viitoreconomic mai bun, au devenit primelemodele ale miºcãrii civice. Oricefamilie care participa la ridicareaºopronului sau hambarului alteia, lãsaun grup de cãlãtori sã rãmînã la eapeste noapte, sau ajuta sub diferiteforme familiile mai sãrace, a contribuit

astfel la întemeierea viitoarei miºcãricivice din America.

Pãrinþii fondatori ai naþiunii ameri-cane nutreau o repulsie adîncã faþãde orice guvernare autoritarã ºicentralizatã, avînd o încredere puter-nicã în iniþiativa ºi libertatea individu-alã. Ei considerau eforturile volunta-rilor drept o mînã de ajutor pentru

guvernanþi ºi în consecinþã auîncurajat înfiinþarea ºi strãduinþeleasociaþiilor libere de a construi ºcoli,de a stinge incendiile, de a angajapersoane care sã vegheze asupramodului în care se executã legile, ºide a-i ajuta pe cei nevoiaºi ºi slabi.

Începînd cu acele vremuri, gene-raþii de americani au întreprins diferiteacþiuni în scopul asigurãrii respectãriidrepturilor lor civile. De exemplu,miºcarea aboliþionistã din secolul 19a cãutat sã armonizeze starea delucruri de atunci din þarã cu spiritulConstituþiei care garanta viaþa tuturorfiinþelor umane fãrã excepþie. Laînceputul secolului 20, femeile auobþinut dreptul la vot, punîndu-seastfel bazele unei adevãrate egalitãþiîntre bãrbaþi ºi femei. Cîteva deceniimai tîrziu, afro-americanii au cerut larîndul lor suprimarea oricãrordiscriminãri ºi opresiuni rasiale, dupã

ce au fost cetãþeni de mîna a douatimp de un secol dupã emancipare.Mai recent, au apãrut zeci de mii deecologiºti ce au pornit o luptã aprigãpentru purificarea aerului pe care-lrespirãm ºi a apei potabile. Alteasociaþii obºteºti au cerut controlulasupra armelor ºi prevenirea prindiferite mijloace a accesului copiilor

la droguri, alcool, tutun ºi litera-tura pornograficã. Structura ºicultura multor comunitãþi pre-supune îngrijirea celor nevoiaºiºi nãpãstuiþi, în special încazurile cînd statul nu este înstare sã-i ajute.

Pe lîngã faptul cã activi-tãþile filantropice au constituittemelia unui sector non-profitindependent, organizaþiile ºipersoanele particulare dincadrul lui au jucat încã un rol,de asemenea extrem deimportant, în dezvoltareasocietãþii ºi a democraþiei.Sectorul non-profit oferãposibilitatea de a fi auziþiacelora care altminteri nu ar fiavut o asemenea ocazie. Elîncearcã sã vorbeascã inclusivdin partea acelor segmente alepopulaþiei ce nu sînt în staresã influenþeze în nici un felopinia publicã ºi cursul politi-

cilor promovate de guvernanþi. Elîncearcã sã preîntîmpine orice situaþieîn care cei cu bani mai mulþi sau custatut social mai avantajos ar facematrapazlîcuri pe seama celor maisãraci ºi slabi. De exemplu, UniuneaAmericanã a Libertãþilor Civile, carese strãduie sã asigure respectareaConstituþiei în toate domeniile vieþiiamericane, este doar una dinnumeroasele grupuri ce luptã ca oricecetãþean sã fie auzit, iar drepturile salesã fie apãrate.�

(Textul de faþã reprezintã traducerea ºiadaptarea unor fragmente din lucrarea TheNonprofit Sector: The Cornerstone of CivilSociety. Editura Centrului pentrucercetarea societãþii civile al Institutuluipentru studii politice din Baltimore (SUA),1997. Toate drepturile aparþin editorilor.Traducere de Gabriel Mumjiev.)

SECTORUL NON-PROFIT: TEMELIA SOCIETÃÞII CIVILESara E. Melendez

Imag

ine

de T

hom

as D

anne

nber

g


Breviar

HOME

� În ziua de 9 iunie, IFES-Moldova ºi DirecþiaJuridicã a Parlamentului au organizat o masãrotundã în cadrul cãreia au fost abordateprevederile controversate ale Codului Electoral.Au fost discutate, de asemenea, unele materialeelaborate de IFES-Moldova privind administraþiapublicã ºi sistemele electorale.

� În ziua de 18 iunie, dl. Igor Boþan, Coordonatorprincipal de programe al IFES-Moldova, aparticipat la lucrãrile seminarului �Transparenþaparlamentarã�, organizat de fundaþia Viitorul ºiDirecþia Juridicã a Parlamentului. Întrucîtparticipanþii au discutat în mare parte accesul lainformaþia de interes public, reprezentatntulIFES-Moldova le-a sugerat sã studiezeexperienþa organizaþiilor neguvernamentaleecologice în ceea ce priveºte accesul lainformaþia ecologicã, dat fiind cã ONG-urileecologice sînt cele mai dezvoltate în Moldova ºicã existã deja o lege care reglementeazã accesulla informaþia privind chestiunile ecologice.

� În ziua de 23 iunie, IFES-Moldova ºi DirecþiaJuridicã a Parlamentului au organizat o masãrotundã în cadrul cãreia au fost discutatechestiuni ce þin de modificãrile propuse la Legeacu privire la partide ºi alte organizaþii social-politice. Au fost înregistrate douã puncte devedere. Primul � ca sã poatã fi înregistrat, unpartid politic ar trebui sã aibã cel puþin 10 000membri, ceea ce înseamnã mãrirea pragului dereprezentare. Al doilea � menþinerea actualuluiprag de reprezentare pentru înregistrareapartidelor (300 membri). În schimb, partidele ceau mai puþin de 10 000 membri ar trebui sãcolecteze 20 000 semnãturi în favoarea lorpentru a putea participa la alegeri în calitate deconcurenþi electorali.

� Dl. Dorin Tudoran, director de proiect al IFES-Moldova, a participat la un seminar internaþionalprivind relaþiile dintre guvernarea centralã ºi cearegionalã, organizat de misiunea OSCE dinMoldova în zilele de 1 ºi 2 iulie.

� În ziua de 17 iulie, dl. Igor Boþan a participat lalucrãrile Comisiei de certificare a utilitãþii publicea organizaþiilor neguvernamentale de pe lîngãMinisterul de Justiþie al cãrei membru este.�

La mijlocul lunii iulie a.c. a apãrut compactdiscul (pentru sistemul CD-ROM) Moldova,Elections, 1995 - Local, 1996 - Presidential,1998 - Parliamentary, editat de IFES-Moldovaîn limba englezã. Acesta cuprinde urmãtoarele:

a) rezultatele alegerilor locale (16 aprilie1995), prezidenþiale (17 noiembrie ºi1 decembrie 1996) ºi celor parlamentare(22 martie 1998) din Moldova;

b) legislaþia electoralã, cele mai importantehotãrîri ale Comisiei Electorale Centrale careau reglementat organizarea ºi desfãºurareaalegerilor în Moldova în perioada menþionatãºi hotãrîrile Curþii Constituþionale privindvalidarea rezultatelor acestor alegeri;

c) ilustraþii ºi informaþii privind istoria,obiectivele ºi activitãþile IFES ºi ale birouluisãu în Moldova.

Scopul compact discului este de a înlesni ºi aasigura într-o mai mare mãsurã accesul lalegislaþia electoralã ºi rezultatele alegerilor dinMoldova atît a persoanelor ºi instituþiilor dinMoldova, cît ºi din strãinãtate. El a fostconceput ºi realizat astfel încît sã poatã servitotodatã drept un instrument eficient ºi comodde analize electorale ºi politice. Persoaneleinteresate de a obþine acest compact disc sîntrugate sã contacteze IFES-Moldova lanumerele de telefon indicate în cãsuþa tehnicãde pe ultima paginã a buletinului nostru.

Breviar


Profil

HOME

Vocea Civicã

Opiniile exprimate în articolele publicate aparþin autorilor ºi nu reprezintã, în mod necesar, ºi punctul de vedere alVocii Civice. Întreaga responsabilitate pentru veridicitatea celor afirmate aparþine exclusiv autorilor articolelor.

Desene de A. Dimitrov

Volumul 4, Nr. 4 (19) Iulie-August 1998Volumul 4, Nr. 4 (19) Iulie-August 1998Volumul 4, Nr. 4 (19) Iulie-August 1998Volumul 4, Nr. 4 (19) Iulie-August 1998Volumul 4, Nr. 4 (19) Iulie-August 1998

EditorIFES-Moldova

Str. George Meniuc, nr. 3MD2009 Chiçinãu, Moldova

Tel.: 733255, 731477Fax: 733621

E-mail: office@ifes.moldnet.md-------------------------------------------

IFES-Moldova

DirectorDorin Tudoran

Coordonator principalde programe

Igor Boþan

Coordonatorfinanciar-administrativ

Victor Gane

Coordonator Centrulde resurse/Machetare

Tamara Chitoroagã

Coordonator de program

Gabriel Mumjiev

Asistent/Relaþii cu publicul

Ina Gutium

Çofer/Curier

Andrei Bardari------------------------------------

Programul IFES în Moldova estefinanþat de Agenþia Statelor Unitepentru Dezvoltare Internaþionalã,

USAID

Junior Achievement Moldova

Denumirea organizaþiei (Realizãrile tineretului) sugereazã ideea cãsuccesele ºi afirmarea tinerelor sînt legate ºi de capacitatea acestora de aînþelege esenþa noilor relaþii economice ºi de a avea curajul, cunoºtinþeleºi capacitãþile necesare de a desfãºura o activitate onestã în lumeaafacerilor. JAM activeazã doar în cadrul instituþiilor de învãþãmînt.Actualmente JAM desfãºoarã programul �Economie Aplicatã� (EA),destinat claselor de liceu ºi realizat în instituþiile de învãþãmînt dinMoldova cu avizul Ministerului Învãþãmîntului, tineretului ºi sportului dinMoldova. Deocamdatã, programul respectiv este aproape unicaposibilitate realã pentru elevii moldoveni de a studia bazeleantreprenoriatului liber.JAM pune la dispoziþia elevilor ºi profesorilor douã manuale: unulcuprinzînd informaþii ample, scheme, tabele etc., iar celãlalt - teste,exerciþii ºi rebusuri economice. Clasele de economie aplicatã potbeneficia de asistenþa consultanþilor - oameni de afaceri din partea loculuice vin periodic sã-ºi împãrtãºeascã experienþa cu viitorii businessmani.Mai mult ca atît, timp de opt sãptãmîni din anul de studii clasa deeconomie aplicatã însuºeºte materialul didactic în cadrul unei firme-miniaturã improvizate (Compania -elev) unde probeazã toate riscurile ºiavantajele posibile ale unei afaceri.JAM îºi asumã responsabilitatea pentru antrenarea în program a unor noiinstituþii ºi asigurarea elevilor ºi profesorilor cu materialele didacticenecesare.JAM îºi extinde activitatea ºi în afara orelor de clasã, organizînd în fiecarean diverse manifestãri cum ar fi concursurile naþionale de cea mai bunã�companie-elev�. Cu sprijinul JAM, un grup de elevi de la ºcoala medie nr.32 din Chiºinãu va participa în acest an la o tabãrã de varã internaþionalã,organizatã de JA-Estonia.La ora actualã (cu sprijinul financiar al Fundaþiei Eurasia), JAM se aflã înfaza iniþialã a desfãºurãrii unui proiect de traducere, adaptare ºi publicarea douã programe de învãþãmînt pentru elevii din gimnazii, ceea ce vaduce la lãrgirea rîndurilor beneficiarilor JAM.Pentru a reuºi sã-ºi extindã ºi diversifice programele de activitate, JAMintenþioneazã sã organizeze în viitor:

� tîrguri locale de produse ale Companiilor-elev;� olimpiade economice ºi foruri studenþeºti;� tabere de varã;� competiþii ce þin de cunoaºterea ºi folosirea computerilor.

JAM este deschisã solicitãrilor de cooperare ºi asistenþã în domeniulrealizãrilor programelor de învãþãmînt în ºcoli ºi poate fi contactatã laurmãtoarea adresã unde-ºi are sediul:

Universitatea de Studii Umanistice, cab.120,str. Grenoble 147-B, Chiºinãu.

Tel.: 72 77 44, E-mail: [email protected] executiv: Adela Scutaru.

Junior Achievement Moldova (JAM) este o organizaþie obºteascã non-profit al cãrei scop este de a elabora ºia implementa programe de instruire economicã pentru elevii din Moldova, prin crearea unui parteneriat întrelumea afacerilor ºi cea a învãþãmîntului. JAM face parte integralã din Junior Achievement International, oorganizaþie internaþionalã non-profit care oferã elevilor din circa 100 þãri posibilitatea de a studia minuþiosmecanismele economiei de piaþã.

Documents

Vocea CivicªVocea Civicª Volumul 4, Nr.4 (19) Iulie-August 1998 Buletin informativ Moldova DEMOCRAÞIILE NU CRESC ˛N COPACI Š ELE ˛NCEP CU ALEGERI LIBERE “I CORECTE! INTERVIURI