www.referat.ro
AFECTIUNILE CEL MAI DES INTALNITE ALE FICATULUI Hepatitele
virale sunt provocate de cele mai multe ori de virusurile hepatice
de tip A, B, C, D, E, F, G. In cursul cercetarilor contemporane se
vor depista cu siguranta noi tipuri de afectiuni, care inca nu se
cunosc la ora actuala.Hepatita provocata de virusul A deseori
provoaca epidemii mai ales la copii si soldati, care locuiesc in
grupuri si nu respecta regulile igienice, de aceea afectiunea se
mai numeste "boala mainilor murdare". Infectia se transmite in
special prin sistemul digestiv. Ataca celulele parenchimului
hepatic si circula prin vasele sanguine. In majoritatea cazurilor
provoaca aparitia icterului. Aceasta afectiune a fost studiata
pentru prima oara de cercetatorul rus Botchin, de aceea in
literatura se mai numeste boala Botchin. In timpul celor doua
razboaie mondiale hepatita a facut ravagii, murind foarte multi
soldati nu datorita gloantelor inamicului, ci datorita virusurilor
hepatice. Hepatitele sunt si in ziua de astazi foarte raspandite,
mai ales hepatita provocata de virusul de tip C, care a devenit un
motiv major de ingrijorare a populatiei de pe intreg mapomondul.
Afectiunea este considerata a fi echivalenta cu SIDA si ataca
sistemul imunitar al organismului uman. Este regretabil ca pana
acum nu a fost descoperit un tratament efectiv. Nici chiar inventia
Interferonului cu ribovirina nu poate rezolva aceasta problema.
Virusul de tip A patrunde in organism de cele mai multe ori pe cale
orala. Perioada de incubatie dureaza 2 6 saptamani. In timpul
infectiei virusul hepatic de tip A poate fi depistat si in sange,
in sucul duodenal si in fecale. Vectorul principal al infectiei
este apa. Virusul hepatitei de tip B patrunde in organism prin
sange in timpul lucrarilor dentare, prin seringi nesterilizate sau
prin contacte sexulale. Un pacient infectat cu HBs poate deveni
contagios o durata de timp foarte indelungata, uneori intreaga
viata . Perioada de incubatie a HBs este de la 6 saptamani pana la
6 luni. Acest virus nu se depisteaza in sucul gastric si nici in
fecale. Se inactiveaza la incalzire de +160 grade Celsius timp de
60 minute. HBs se depisteaza dupa cresterea transaminazelor, gama
globulinelor, reactia serologica, punctie biopsica hepatica si
microscopie electronica. In cazul infectiilor ficatul are o culoare
mai rosie, se micsoreaza sau se mareste considerabil in volum (fig.
1, 2, 3), apar noduli, care de multe ori se transforma in carcenomi
(fig. 2,5), provocand ciroza ficatului. Analizele efectuate cu
ajutorul microscopului electronic au demonstrat aparitia
schimbarilor structurale atat in parenchim cat si in mezenchim
(fig. 6,7,8,9). Astfel ficatul degenereaza, apoi se cronicizeaza,
schimbandu-si forma, structura si functia . Simptomele cele mai
frecvente sunt aparitia tulburarilor dispeptice-atribuite unor mese
mai grele, disparitia apetitului de mancare, aparitia greturilor,
modificari ale fecalelor: constipatie, diaree, fecale deschise la
culoare. Apar dureri epigastrice cu aspect de colica biliara.
Uneori infectiile hepatice au debut cu aspect gripal, alteori apar
atralgii, miolgii, lambalgii, febra, tumefieri articulare,
imbracand un aspect "reumatismal". Dar primul simptom care indica
existenta infectiei hepatice este aparitia icterului. Hepatita
virala evolueaza in trei faze: preicterica, icterica si de
rezolutie. Faza preicterica dureaza de la 3-4 zile pana la 3-4
saptamani. Apare astenia, insomnia, cefalia, tulburari dispeptice,
stare subfibrilara, apar dureri in zona hipocondrului drept sau in
fosa iliatica dreapta. Pot aparea manifestari de urticarie, herpes
zoster, irtatii meningiene. La examenul de laborator se constata
hepatomegalie cu o usoara sensibilitate a splinei, urobilinogenie,
cresterea transaminazelor, reactii pozitive la sulfat de zinc si
cefalina colesterol. Sunt cazuri cand afectiunele ficatului nu
provoaca aparitia icterului., care poate dura de la 2-3 pana la 6-8
saptamani. Dupa aceasta perioada apare pofta de mancare, trece
starea fibrilara si urina hipercroma. De asemenea dispar scaunele
decolorate. In cazul prezentei virusurilor hepatice creste
bilirubina precum si raportul de bilirubina directa si totala cu
pana la 10-25%, se mareste timolul, cresc j-globulinele , sarurile
biliare si transaminazele, iar steriobilinogenul scade. In cazurile
vindecarii ficatul revine la valori normale. Starea generala a
pacientilor se imbunatateste si astenia dispare. Se normalizeaza
cantitatea de bilirubina si de urobilinogenie, desi in multe cazuri
timolul poate ramane ridicat. Probele indicatoare la hepacitoza se
normalizeaza. Pacientul poate fi considerat sanatos in urmatoarele
conditii: morfologia ficatului se incadreaza in valori normale, se
normalizeaza transaminazele si gama globulinelor, revine
capacitatea de munca, dispare total antigenul respectiv. Pentru
determinarea valorilor care influenteaza starea reala a pacientului
este necesar sa fie interpretate corect analizele, nu numai de
catre medic dar si de catre pacient. Primele simptome ale
infectiilor hepatice sunt aparitia antigenului sau a anticorpilor
virusurilor respective: AgHBs; anti- HCV; HDV in citoplasma si in
nucleele celulelor hepatice si ale sangelui. Determinarea gradului
de multiplicare a nucleocapsidelor (viremia sau incarcatura virala)
poate constata situatia reala a procesului de infectie virala. In
cazul infectiilor cu HBs, care includ ADN bicatenar apar anticorpi
anti HBc; anti HBe sau anti HBs. La aparitia HBc replicarea AgHBs
este foarte activa, si poate dura timp de mai multi ani de zile
daca tratamentul nu este efectiv. Aparitia anti Hbe si a anti HBs
in celulele sanguine si ale ficatului indica aparitia rezistentei
organismului precum si inceputul eliminarii virusurilor din celule.
O alta situatie poate fi atunci cand anti HBs nu se formeaza si
virusurile continua sa se inmulteasca intens pana la aparitia
cirozei, daca tratamentul nu este efectiv. Prezenta anti HBe indica
existenta fazei acute a infectiei si a persistentei multiplicarii
intensive al ADN- ului viral. AgHBs este elementul sigur al
persistentei hepatitei B in celulele sanguine si hepatice. Daca
timp de 6 saptamani AgHBs nu dispare inseamna ca hepatita virala se
cronicizeaza si poate persista timp de multi ani de zile. AntiHBc
si AntiHBe. Primul tip de anticorpi se localizeaza numai in
celulele hepatice, iar al doilea tip se gaseste atat in celulele
hepatice cat si in cele sanguine. AntiHBe indica prezenta fazei
acute, si de cele mai multe ori dispare in 2 saptamani. Daca
AntiHBe nu se elimina timp de cateva saptamani, atunci infectia se
acutizeaza. AntiHBc este primul simptom al aparitiei imunitatii
organismului fata de AgHBs. AntiHBc poate fi clasat cu
imunoglobulinele (IgM), care apar in perioada regenerarii
ficatului. Concentratia mare de AntiHBs indica o faza mai
indelungata de replicatie virala in celulele hepatice. AntiHBc se
echivaleaza cu IgG, care poate ramane in organism toata viata .
AntiHBe apare in organism dupa AntiHBc. Ei nu sunt corpi de
neutralizare ci servesc ca informatie ca AgHBe se converteste in
AntiHbe si coreleaza cu replicarea intensa a virusului hepatic in
celulele hepatice. AntiHBe poate fi pastrat in sange de la cateva
luni de zile pana la cativa ani. AntiHBs apar ultimii in procesul
infectiilor cu AgHBs si indica inceputul eliminarii virusurilor din
organism. Este un simptom de aparitie a imunitatii organismului
fata de infectie.Powered by http://www.referat.ro/cel mai tare site
cu referate
www.referat.ro
