Vasrrr, ANoRU

+

Zece povestiri antume

Editura Paralela 45

Cuprins

Taina Hiacinta era foarte aproaPe de cer cAnd s-a pribugit,in Hima1aya................ ........9

intilnire cu Evantia in cimitirul maritim Sulina -.-., L6

Monseniorul Vladimir Ghika merge si-l converteascipe Vladimir Lenin ............25

Insula banilor de piatri.... .....28

$ase zile de rimas-bun, tate ...................33

Anul cAinelui de api...........

Aur gi perle pentru Maria........ ...............55

Erou riticitor ln pragul morlii....... ......-- 66

Pacificus ..............77

Povestea lui Sarsaili care azidit o catedrali... ........128

Taina Hiacinta era foarte aproaPe de cer

cind s-a ptibugit, ln HimalaYa

in primivara anului 1992,inHimalaya, mi-am luat rimas-bun

de la Hiacinta, drumurile noastre se separau: eu am rimas la poalele

muntelui, la o ministire lamaisti, iar dinsa, ln echipi cu Sandita.

Au continuat urcu;ul, Pe creste, cu o dotare modesti, cu doar zece

porteri insogitori, itrtt- expedigie teribili, vrind si atingi piscul

Dhaulagiri (8167 m.)Mi t-" pi.rut, o clipi, ci a; putea si le fac si-9i schimbe pla-

nul viegii, si le fac si. rimini aici, la ministirea lamaisti care ne

oferea o ospitalitate necondigionati, adici nu ne cerea si ne conver-

tim, ci puteam si slujiqn Dumnezeului cu care venisem de-acasi.

Si incerc si le schimb planul vie;ii... Nu eram convins ci aici, inministire, Dumnezeu ir fi maipatpabil decit pe vArful Dhaulagiri

unde mergea Hiacinta. Simgeam o bucurie ci e,a va ajunge acolo...

ci tot.""rli;i r de inS.lEare se cheami;i ceea ce face ea. Monahii zic:

,,Doar ministirea e tinda raiului". Cunoscusem multe tinde' Cred

ci erau, mai curind, sili de a;teptare ale unui rai plauzibil'Hiacinta: Dar eu nu Pe Dumnezeu ll caut. Sunt numai o

alpinisti. Mai bine zis, o alpini *A"part timel-(ln.principal,full time,

,i ,r^ lector universitar. Absolvise doui facultigi, politehnici gi

filologie.)-Zis: ,,ln ministire, Dumnezeu este la Purtitor; " Iubesc

lamaseria ca oaspete, dupi cirm iubesc planeta asta ca oaspete. Pun

gi eu osul la treabi., la ceva ascezl adici, si nu fiu un oasPete som-

,roror. Dar qtiu ci Dumnezeu nu-i chiriag lntr-un templu, ci se aflioriunde il chemi. Pe virful Dhaulagiri vei atinge cerul cu mana

ta. Noi,.aici, pe prispe ministiregti, suntem departe de cerul pe

:1r. ,y il.vei atinge cu mina. Mi-a spus-o ;i mahitmaTapovan dinuttarkashi: cd pe zei el nu i-a aflatln templu, ci numailn munti.Sri Tapovan este un mistic hoinar prin Himalaya.,,

Hiacinta: ,,Arunci tu de ce te-ai cuibirit in stupa asra?,'Sunt si eu un religiosu.s hoinar, mai degrabl peregrin

decit pelerin. Dar cunogti potur.u XI: opreste-Ie ;i .uroigt.!opririle sunt sinitoase, sunr verticale. Aici eu iac o oprire d,intreacelea! Pentru sri Tapovan, emogiile religioase .r",, -"] intense inmungi, in migcare. Despre tine spun la fel: cu cit urci mai sus inHimalaya, cu ati.t egti mai apto"p. de cer. $i egti mai aproape delegenda ta personali.

- $tii, Andrule, eu mi pit pe legenda mea personali. Noiurci.m muntele pentru ci. muntele existi. Acolo sus se afli. univer-sul paralel de care vorbesc inigiagii. Intri in alti lume. Acea lumemi. coplegegte. fi cobor de pe munte numai ca si mai am und.e urcadin nou, inci o dati. Acolo... te muli in alt tiram. pentru asra neducem ngineAcoperi;ul I umii. Am mai urcar o dati in iHimaraya,tot spre Dhaulagiri,

_dar n-am reusit si-l ating. Am ajuns insi des-tul de sus, aproape de vArf

- Ag face o comparagie lntre alpinist ;i monah. intr_oministire se poare si trindivi, iar un lenes precum cuviosul Aretasgi-a gisit mantuirea in clausuri. Pe ci.nd cinul vostru, al alpinigtilorhimalayeni, exclude orice trandivie. Este singura ascezd,perfecti.

. - Tu cite;ti totul in cheie religioasi. Este ticTl tiu profesi-onal, ca si. zic a;a. Sau poate mi ideallzezi pe mine. igi

"am ideali-

zezi colegii de generagie, vrei si. inventezi nigte genii in biata noas-tri promogie. sau igi repari niste frustriri personale... ci-n minreal'i homo uiator existi o fantasmi de expedigionar. vorbind in cheiata mistici, igi spun ci Dumnezeu e tare greu abordabil in locuri fri-Fu.ro.ase,

intre zdpezi vegnice. El cu E mare nu se arati. pe frig, pro_babil se fere;te de temperaturi joase, ii place la cald. vt"tilJijigiis-au ni.scut la tropice. Pe intinderile cu zipezi orbitoare nu ai vizi-uni, ci vedenii: aparigii morganarice extraordinare.

10

- Oriunde, ca si-L presimgi, igi trebuie un munte' un'labor... unAnapurna... A;a ci eu te fericesc acum gi-gi spun cicEti mai axios decdttogi devoEii. Dar, in acest ceas, sufletul meu este

nrAhnit, Hiacinta...

- Ai vreo presimtire... cu privire la ascensiune? Nu-mirrscunde, cred ci gtii ceva, simgi ceva... Voi igtia, cu yoga, cs zen'

cu sarnadhi, qtigi ceva. Eu nu sunt superstigioasi, nu mI sperii. Te

rog, nu mi cocologi, spune-mi ln fagi. Orice mi-ai zice, tot nu miabat, ceasul pornirii e decis, cei zece porteri aubegajele in spinare.

Spune-mi daci ai vreo presimgire. $tii, gi Alexandru cel Mare cAnd

mergea la fizboi consulta oracolul. Aga gi eu! Spune, ajung sau nu

ajung pe Dhaulagiri?

- Nu gtiu. Nu pot si profegesc, ci cel mult si ursesc, adicS'

si programez subcongtientul. Mungii igtia sunt egali in imensitate,

si piscul de 5 000 de metri seamini cu cel de 8 000 de metri. Eu gi

aici, la poalele muntelui, simt ci Himalaya mi-a aritat tot ce are.

Dupi cum... nu trebuie si bei tot oceanul ca si afTi c6' apa lui e

sirati. Dar astea sunt parabole, ori tu vrei un oracol. Nu putem

profegi, dar putem ursi. Tir vei ajunge la Dhaulagiri...- CAnd voi scrie despre acestea, peste 22 de ani, lucrurile vor

fi deja intimplate, aga ci voi face profegii despre trecut'.. Atunci,discugia despre drumurile noastre care se bifurci va fi fost parfialoraculari.

Hiacinta: Am priceput ci tu vrei ca eu gi Sandita si rimi-nem aici, si ne converte;ti la meditagia Om mani padme ltum...de frici mare ci ne-am putea pribugi... Si ;tii ci orice alpinist inHimalaya este congtient ci pasul urmitor poate fi fatal, 9i totusi'in fiecare an, suntem tot mai mulli care batem munEii. Ai vrea siriminem aici, in perspectiva de a muri linistite ln birlogul nostru,

;i tu si ne invegi si atingem extazul mistic. Dar noi doui, Sandita

gi cu mine... am atins extazul. $i... . timpul si pornim la drum.Am trindivit frumos pe-aici, am ficut antrenament gi dozarea efor-

tului Ia relieful inconjuritor, urcat;i coborAt, cinci zile, febri mus-

culari, articulagii desclinEate, glezne sucite. in satul din vale, doui

11

zile de tr6.ndivie, asreprandu-l pe godo-ul nosrru cu nume de.indian,Bhakti, gare ne-a gilsit porteri, ne-a dotat cu de toate. . . ln timp ce-lafteptam, in casa lui, Pushpa ne-a fi"cut rosr de vopsele... am fi.cutstegulete cu embleme - ci la Base Camp mai esre o expedigie gatasi ia cu asalt Piscul, o expeditie siberiano-germani., gi si. nu creadi,,comunigtii gi fasci;tii Lia" cd. noi am fi doar simpli trekkeri pfinBase Camp. Am ;i un steguleg tricolor pe care-l voi planta acolo,pe vlrf Aga ci o luim ln sus. Sper s5. ne purem gine dupiporteri.Conducitorul lor, ista din sar, a fosr de vreo douizeci de ori in BaseCamp, aga ci stie drumul. Base Camp, adice Tabira deBazd., carese afli la 5 000 de metri altitudine, este prima mare etapi. Porteriine conduc pini acolo, apoi ei coboari gi ne lasi singure in BaseCamp, unde ne mai anrrenim gi agtepti.m un timp bun de urcare.De acolo, ultimul asalt il vom da insogite doar de un gerpa;... ;inoi doui...

Agadar, drumurile noasrre se vor separa. Eu aveam si riminla ospitaliera ministire, cu canonul meu, iar Hiacinta avea si urcemarele munte, canonul ei. Cei zece porteri erau gata de plecare,incircagi cu bagaje, echipament gi alimente penrru cinci siptimlni.Migtile de oxigen erau pregitite, ci pe inilgimi aerul este foarterarefiat. I-am zis:

- Taina, eu acum sirut mina ta care va atinge cerul. Pentrumine e clipi superlativi, si sirut mAna cere yL atinge cerul.

Am spus-o cu o cutremurare care-mi trida presimtireafinalului si Hiacinta a fosr emolionate. Dar a parat lovitura cu oimbrincituri de duh, biiegeasci: Fuck you!... sau aga ceva... Avea olacrimi.ln colgul ochilor clnd a spus asta, poate din c uzaemoliei,poate din cauza frigului.

Degi este ,obii gi are humor cu carul, a resimgit elegia clipei.Ca marii ascefi, gindul morfii, vecinitatea morfii, ti dubla foculviegii.

M5.rturisesc ci., pe atunci, eu nu aveam ,,amintirea morEii";o4 fd,ri. aceasta, niciodati nu simgi abisul existenlei sau culmileei. Firi amintirea morgii rigti si te crezi nemuriror, nu ln glorie,

T2

ci in incon;tiengi, iar asta te gine la suprafaga lumii, nu in inimaei; la suprafaga lui Dumnezeu nu in miezul legii Lui. Rigti si crezi

ci ai timp pentru tot felul de mirungiguri... estetice. In privingaasta, Hiacinta era cu gapte pagi inaintea mea, folosind codul Sci.riiSinaite. Mai mult, degi nu il citise pe Evagrie Ponticul, in clipa asta

era la inilgimea lui Evagrie Ponticul: avea amintirea morEii, de aceea

era straqnic de tonici qi pusi pe gotii uraniene.In aceasti stare de suflet ne-am despirgit. Nu gtiam cL era

ultima oari cAnd o mai vid. $i-mi pirea riu ci am rostit acele

cuvinte care, vrind si fie admirative, erau testamentare: Sdrut mdnata care ua atinge cerul... Era ca qi cum a; fi zis: Sirut mina ta carevada mina cu Dumnezeu. Vorbele mari pot programa subcongtientulcu mireEie, dar pot programa;i viitorul, destinul, cu victorii de din-colo de lume.

De altfel, prima programare a destinului ei cu neantul vesel

i-au fi.cut-o pi.ringii sau nagii cA.nd au botezat-o Taina. Adici ei

n-au ginut cont ci nafterea unui copil este chiar incetarea Tainei,este chiar o destiinuire, adici o intrupare. Doar moartea este tainiabsoluti ;i nu trebuie si.l sortim pe copil Tainei. $i au mai bote-zavo Hiacinta, adici numele eroului mitologic pe care Apollo l-atransformat in floare timpurie.

. Dar Taina Hiacinta se amuza foarte tare de ambele nume ale

ei. Considera ci numele Hiacinta este o porecli nostimi gi-i gisearime culinare, gustoase. Adici nu-i lua in considerare semnificagiaeternei reintoarceri, ea nu credea ci un asemenea nume poate fi de

riu augur, ci il considera o glumi de proporgiile Olimpului.La plecare, i-a zis Sanditei, tovariga sa de drum gi de pri-

pastie, i-a zis rdzilnd: Pe cai! La drum! Ce mai agtepli? Omul ne-a

transmis God bless you, agaci. suntem in pace cu duhurile munfilorcu;i firi. cornige. Pe cai!

A scos un chiot lung, de hiperviaEi. Iuuu-huuu-huuuuu! Unchiot cu ecouri. Apoi mi-a zis: Promit ci-i ultimul chiot pe care-lscot aici; mi-am permis pentru ci suntem la poale de Nilagiri, pe

malul unui riu, abia la ugile spre Acoperigul Lumii. La inilgime,

13

este interzis s;. strigi sau si fluieri. Un chiot ca acesta poare pro-duce avalanse fatale... care re por trimite direct la Shiva sau laAnapurna, sau cum s-o fi numind ,,lumea cealalti" in pirgilelocului.

*

Hiacinta ;i coechipiera ei au fost inghiEite de o avalangi lanumai citevaversre de Dhaulagiri. Cu o zi inainte, expediEia sibe-riano-germani a hoti.rlt si ia drumul spre virf, iar romincele auplecat primele. VArful era pe aproape, ele voiau si campeze la poa-lele lui dupi ceJ vor fi zi.rit. Astfel, au mai inaintat cAteva ori, infaga lor stri.lucea virful Dhaulagiri, mai orbitor decit l-au vizut dinTabira deBazd,, palpabil. Din locul acela, strilucea desenat pe ori-zont piscul care atingea cerul.

Imi inchipui ci la vederea piscului Hiacinta a trilit emoliivecine cu extazul. Apoi s-a stArnit avalanga: purea fi produsi si deo murmuire de pietre, de o pali de v6.nt... nu vom sti niciodati.

{.

Trupul Hiacintei n-a fost gisit. Peste ani, in Peshware, satuldin vale, de sub Nilagiri, i-a fost ridicat un mic memorial, iar ogcoali a primit numele romincei care a poposit acolo inainte de esca-ladare, inainte de a atinge cerul cu mina ei. Ea producea o impresiedurabili pe oriunde trecea, prin vivacitate, prin humor, prin dirni-cie, ;i oamenii locului si-o mai amintesc. Iar pomenirea lor este ceamai de pret postumitate.

- Unde .v-ali-vlz;ttt ultima oari., ce vesri ai de la Taina, undear putea fi, crezi c5. este riticiti pe undeva? mi intreba Izabela,verigoara Hiacinrei, cind am revenit in Eari, pe 27 iunie. Crezi cd.mai triieste? Oficial, e dati dispiruti, dar asta e ambiguu si ne mailasi sperante. Tu ce gtii? Ce si-i spun Alexandrei, fiica Tainei? Si-ispun ci. mai triiegte?

t4

p

Ticeam, nu gtiam mare lucru ln plus. Dar Izabela nici nuvoia rispuns, se temea ci voi da rispunsuri criptice. Ticea: Noi oa$teptim. .; e vaveni lntr-o zi.Era mereu pusi pe ghidugii, mereupusi pe gotii mitologice. Aga gi acum, probabil.