Elaborare metodica Nr.12Tema:Realizarea arcadei dentare

inferioare.Modelarea definitiva a machetei protezei totale.

1.Trasarea reperelor anatomice pe model,utile pentru construirea corecta a arcadelor dentare artificiale inferioare.

Dintii inferiori montati corect trebuie sa corespunda urmatoarelor repere:

-linia centrului apofizei alveolare in zonele latrale coincide cu santurile intercuspidiene centrale ale dintilor laterali.

-virfurile cuspizilor vestibulari formeaza o linie dreapta care-i imparte in versantele exerne si interne.

-linia Pound prezinta contact cu limita orala a tubercului piriform si trece pe suprafata cuspizilor linguali terminindu-se pe suprafata meziala a canonului.

-virfurile cuspizilor vestibulari ale primilor premolari se situeaza pe circumferinta cercului Bonwill care trece si pe marginile frontale ale dintilor frontali inferiori.

2.Reguli generale si individuale de montare a dintilor pentru arcada dentara inferioara.

Dintii inferiori se monteaza dupa cei superiori in urmatoarea ordine:molarul 1,caninul,incisivul central si apoi cel lateral,premolarul 1 si apoi2 si se termina cu montarea cu ultimul molar.Regulule individuale prevad pozitionarea fiecarui dinte in arcada dentara corespunzator pozitiei dintilor naturali,in cele 3 planuri:frontal,sagital si orizontal.De obicei,aceste planuri sunt

materializate de planul de ocluzie,iar linia mediana este perpendiculara pe acest paln.In dependenta de directia axului longitudinal al dintelui artificial cu linia mediana si planul protezei se formeaza doua unghiuri:unghiul meziodistal,vestibulooral.Dintii artficiali se monteaza pe baza protezei,in dependenta de contactul marginii incizivale sau a suprafetei

ocluzale.

3.Consecutivitatea realizarii arcade dentare inferioare dupa principiile Gyzi.

Cuspidul meziovestibular al prmului molar superor se plaseaza intre santul intercuspidian secundar dintre cuspizii meziovestibular si vestibulocentral ,iar cuspizii palatinali ai primului molar si premolarul 2 se situeaza in santul central intercuspidian al molarului inferior.Dupa montarea primilor molari ,incepe montarea caninilor situindu-i pe apofiza alveolara cu axul longitudinal putin inclinat spre meziolingual in asa mod ca virful lor sa se proiecteze intre incisivii laterali si caninii superiori prezentind contact cu versantele meziale si distale ale marginii caninilor.Incisivii centrali inferiori se monteaza aproape in poziti verticala pe centrul apofizei alveolare si paralel liniei mediane.Primul si al doilea premolar inferior sunt montati pe centrul apofizei alveolare intre spatiul oferit de canin si primul molar realizind contacte intercuspidiene in corelatie cu particularitatile ocluziei dinamice.In final se monteaza ultimul molar realizind rapoarte dentodentare corespunzatoare.

Rigla lui Gysi

4.Particularitatile de montare a dintilor dupa Pedro-Saizar.

El inlocuieste placuta mobilizabila propusa de Gysi pentru materializarea planului de ocluzie,cu o placuta ocluzala metalica fixa,care are grosimea de 0,3-0,5 mm,si are forma arcadei dentare,reda planul protetic.Dupa fixarea modelelor in ocluzor,placuta se aplica pe bordura de ocluzie la maxila sise aranjeaza in asa fel incit marginea placutei sa depaseasca cu 5mmcurba vestibulara a bordurii de ocluzie,apoi se lipeste cu ceara in citeva locuri.Pe placuta se traseaza reperele de pe bordura de ocluzie a sablonului de pe maxila si perimetrul ei.Pe parcurs ,cu o spatula fierbinte se ramoleste uniform suprafata bordurii de ocluzie a sablonului inferior si se inchide ocluzorul trecind placuta pe modelul inferior.Montarea dintilor artificiali se face conform regulelor de montare propuse de Gysi.

Placuta lui Pedro Saizar fixata la bordura inferioara

Placuta lui Pedro Saizar aplicata pe bordura superioara

5. Particularitatile de montare a dintilor dupa calota sferica(Napadov-Sapojnicov).

Ei au propus o constructie speciala de dinti artificiali la care suprafata ocluzala a premolarilor si molarilor este prezentata de cuspizi cu marginea vestibulara in forma de bord,ce se inscriu in suprafata sferica cu raza de 9 cm.Arcadele dentare artificiale construie din asa dinti asigura un cintact maxim intre ele si permite o alunecare libera in timnpul masticatiei,asigurind astfel stabilizarea protezelor totale.

6. Particularităţi de montare a dinţilor în articulatoare moderne după reperele anatomice trasate pe model.

Realizarea arcadelor dentare în articulatoare după reperele anatomice este bazată pe locul de implantare a dinţilor naturali în apofizele alveolare. Aceste locuri pot fi determinate după formaţiunile anatomice ale cîmpului protetic, care rămîn constante chiar şi cînd apofizele alveolare sunt atrofiate. Montarea se realizează corespunzător mişcărilor mandibulei şi a biomecanicii protezei mobilizabile totale pe cîmpul protetic. După ce am poziţionat modelele în articulator, se înlătură şablonul de ocluzie superior şi se realizează baza din ceară. Iniţial modelul se marchează, notîndu-se limitele papilei incisivale şi

primele rugi mari palatine, în aşa mod încît să se străvadă reperele prin ceara de bază sau să fie transpuse pe suprafaţa bazei. Monatarea dinţilor începe cu dinţii frontali centrali superiori, care se poziţionează de o parte şi de alta a liniei mediane,

fiind palatinal distanţaţi cu 0,5 mm de limitele papilei incisivale, iar marginea cervicală palatinală trebuie să se afle în contact cu linia transversală (3) a modelului. Marginea incisivală vestibulară se plasează la o distanţă de 7 – 8 mm faţă de linia transversală în aşa fel încît linia mediană a apofizelor alveolarea anterioare (4) să treacă prin centrul vestibular al unghiului distal al dinţilor centrali supe – riori. Ulterior sunt montaţi caninii superiori, situaţi cu marginea cervicală palatinală la 2 mm depărtare faţă de extremitatea mezială a primei rugi palatine mari. Vîrful caninului se poziţionează pe linia transversală , la o distanţă de 9 – 10 mm faţă de extremitatea mezială a primei rugi palatine. Frontalii superiori sunt poziţionaţi mezio – distal după metoda Gysi. În continuare se montează caninii inferiori, vîrful se plasează întra caninul şi incisivul lateral superior realizîndu – se contacte respective cu versantele meziale şi distale. Apoi, se înlocueşte modelul superior cu planul protetic materializat de suprafaţa ocluzală a bordurii de ocluzie sau cu planul protetic instalat după vîrful axului indicator al marginii incisivle şi jumătatea înălţimii

tuberculilor piriformi. Montarea dinţilor laterali inferiori se efectuează în dependenţă de acest plan. Dacă planul protetic este materializat de o suparafaţă plană, dd. vor fi montaţi astfel:

vîrful caninului prezină contact cu planul protetic; primul premolar este distanţiat cu cuspidul vestibular la 1 mm; al doilea premolar este distanţiat cu ambii cuspizi la 2 mm;

primul molar inferior se instalează cu cuspizii linguali mai jos cu 0,5 mm decît cei vestibulari, cuspidul meziovestibular este distanţat cu 2,5 mm, iar cel cen- tral cu 2 mm. Aceată poziţionare înclină suprafaţa ocluzală a

primului molar spre lingual şi mezial, iar zona cervicală spre vestibular şi distal;

molarul 2 are o înclinare accentuată în sens meziodistal din motivul că cuspizii meziali vestibular şi lingual sunt poziţionaţi la nivelul cuspizilor distali ai primului molar, iar cuspizii distali – în contact cu planul protetic.

Montarea dd. laterali inferiori după planul materializat de nivelul marginilor incizale ale centrlilor superiori şi jumătăţile înălţimii tuberculilor piriformi.

Dd. inferiori montaţi corect trebuie să corespundă următoarelor repere:1. linia centrului apofizei alveolare în zonele laterale coincide cu şanţurile intercuspidiene

centrale ale dinţilor laterali;2. vîrfurile cuspizilor vestibulari formează o linie dreaptă care – i împarte în versantele

externe şi interne;3. linia Pound prezintă contact cu limita orală a tubercului piriform şi trece pe suprafaţa

cuspizilor linguali terminîndu – se pe suprafaţa mezială a caninului;

4. vîrfurile cuspizilor vestibulari ale primilor premolari se situează pe circumferinţa cercului Bonwill care trece şi pe marginile frontale ale dinţilor frontali inferiori.

După montarea dd. laterali inferiori, planul protetic al articulatorului este înlocuit cu modelul superior, pe care iniţial au fost montaţi dd. frontali şi se realizează montarea dd. laterali superiori. Premolarii şi molarii se montează după dd. laterali inferiori în contact intercuspidian corespunzător ocluziei dinamice, fiind situaţi pe centrul apofizei alveolare, iar suprafaţa vestibulară a caninului şi primului molar prezintă o linie dreaptă conform căreia sunt montaţi premolarii. Ultimii se montează dd. frontali inferiori. Montarea dd. se va realiza sub acţiunea mişcărilor de propulsie şi lateralitate reproduse de articulator. În timpul acestor mişcări arcadele dentare trebuie să reprezinte contacte intercuspidiene multiple ce oferă protezelor funcţionalitate mărită. Contactele trebuie să fie atît la dd. frontali, cît şi la cei laterali în vederea obţinerii echilibrului funcţional după Gysi.

7. Ce prevede modelarea spaţiilor interdentare şi la nivel de colet.

După montarea dd. artificiali, macheta protezei totale se pregăteşte pentru proba în cavitatea bucală prin modelajul în ceară şi întărirea rezistenţei machetei. Medicul verifică:

menţinerea; aspectul fizionomic; rapoartele dento – dentare;

funcţia fonetică. Modelajul este efectuat prin răzuirea cerii în următoarea ordine:

a. modelarea spaţiilor interdentare şi la nivelul de colet;b. modelarea versantelor vestibulare a gingiei artificiale;c. modelarea vestibulară orală şi aplicarea întariturilor;d. modelarea la nivelul limitelor viitoarei proteze.

Modelarea spaţiilor interdentare şi la nivelul de colet prevede realizarea unor obiective fizionomice în corelaţie cu vîrsta pacientului prin redarea papilelor interdentare şi a festonului gingival. Trebuie de ţinut cont de starea lor la diferite vîrste pentru a le reda. De exemplu: la tineri, papilele interdentare anatomic au formă triunghiulară şi se extind în ambrazurile interproximale pînă la nivelul de contact interdentar. Odată cu înaintarea vîrstei, papilele interdentare se atrofiază şi se rotunjesc, provocînd spaţii goale interdentare. Aceste obiective care în majoritatea cazurilor sunt vizibile în timpul fonaţiei, zîmbetului joacă un rol fizionomic deosebit.

8. Modelarea versantelor vestibulare şi orale în proteza totală.

Modelarea versantelor vestibulare a gingiei artificiale se efectuează prin reproducerea reliefului ce redă axele radiculare de implantare a dinţilor. Grosimea versantelor depinde de gradul de atrofie a apofizelor alveolare şi trebuie să refacă aspectul fizionomic al buzelor şi obrajilor în dependenţă de vîrstă. În sens meziodistal, versantele sunt modelate cu o concavitate neaccentuată pentru ca musculatura buzelor şi a obrajilor să poată pătrunde în această concavitate şi prin tonicitatea musculară să menţină proteza pe cîmpul protetic. Modelarea versantelor orale şi a plăcii palatinale se realizează astfel încît dimensiunile acestora să nu ocupe spaţii voluminoase care pot conduce la dereglări funcţionale ale limbii şi la modificări de fonaţie. Grosimea lor trebuie să fie de cel puţin 1,5 – 2 mm pentru a suporta presiunile masticatoare. În zona anterioară a palatului dur, pe baza protezei sunt reproduse papila incisivală şi rugile palatine. Versantele linguale şi vestibulare sunt realizate cu un profil concav mai accentuat, oferind limbii un spaţiu funcţional util, participînd şi la menţinerea protezei inferioare pe cîmpul protetic. Pentru proba ambelor machete ale protezei în cavitatea bucală pe versantul oral, se solidarizează întărituri pentru evitarea deformării machetelor protezei la acţiunea temperaturii cavităţii bucale. Se foloseşte o sîrmă cu grosimea de 1,5 mm, modelată după forma versantelor orale şi introdusă prin încălzire în baza de ceară a mechetei.

9. Modelarea la nivelul limitelor viitoarelor proteze.

Modelarea limitelor viitoarei proteze se efectuează prin îngroşarea marginilor machetei conform limitelor de pe model cu o grosime uniformă de 2 – 2,5 mm şi cu un profil rotunjit. Marginile în zona frenurilor şi a bridelor se adîncesc corespunzător limitei de extindere a acestora, iar pe lini Ah se vor nivela spre palatul moale. După proba în cavitatea bucală, baza machetei va fi reprodusă din acrilat. Machetele se aplică pe modele şi prin picurare cu ceară se solidarizează la model marginile lor pe tot traiectul. De pe verasntele orale se înlătură întăriturile , iar în cavităţile obţinute se depune ceară. Modelajul definitiv, în genere se realizează după principiile descrise la PPMA cu placă şi conform indicaţiilor prescrise de medic. Se realizează suprafeţele cît mai netede.

10. Instrumente şi materiale utilizate la modelarea definitivă a machetei protezei totale.

Instrumente: bisturiu; spatulă de modelat; plăcuţă de sticlă; completul de instrumente în tăviţă.

Materiale: creion chimic; ceară de bază; dinţi artificiali (set); set cu abrazive; etanol.