Download pdf - Alberto Martini - Enigme Captivante Ale Istoriei

Alberto Martini

Enigme captivante ale istoriei BUCURESTI 2005

Cuvnt nainte

Gustul pentru mister exista n fiecare din noi. Enigmele istoriei si ale stiinei ne captiveaza, uneori chiar prea mult, dar, din pacate, ele nu sunt tratate ntotdeauna cu seriozitate dnd, astfel, nas tere la teorii si ipoteze neverosimile care, datorita ideilor diferiilor autori, devin din ce n ce mai fanteziste.

Dar nu trebuie nici sa exageram, manifestnd un scepticism abuziv. Exista mistere adeva rate care, poate mine, vor fi elucidate. Este necesara puina modestie, acceptnd ideea ca n cunostinele omenirii exista nca foarte mari lacune.

Vom examina, n aceasta carte, un numar de enigme ale trecutului. Vom ncepe cu cele mai vechi, de !a nceputurile istoriei Pamntului, si vom ajunge, treptat, la ultimele secole.

Categoric, nu toate aceste mistere pot fi puse pe acelasi plan. Sunt unele de mare importana originea vieii, de exemplu, sau apariia omului n timp ce altele sunt mai restrnse, "la obiect", cum ar fi cele referitoare la identitatea exacta a lui Shakespeare sau a Mastii de Fier.

Vom vedea, totusi, ca unele mistere, aparent puin importante, conduc la implicaii mari.

De fiecare data, vom prezenta datele problemei la care ne referim, apoi vom analiza ipotezele carora le-a dat nastere. Le vom expune ct se poate de obiectiv, dar asta nu ne va mpiedica sa o aratam pe cea pe care o preferam.

MISTERELE PALEONTOLOGIEI Sl ALE PREISTORIEI

Aceasta prima parte ne va conduce, pornind de la apariia vieii pe Pamnt, la graniele preistoriei si istoriei, parcurgnd si perioada misterioasei dispariii a reptilelor uriase.

1. Originea vieii Acum circa patru miliarde si jumatate de ani, universul s-a mbogait cu un astru nou: planeta Pamnt, constituita din blocuri de metal, din pietre si din praf, cu miezul format dintr-o masa topita, ca un nucleu central ncarcat de elemente grele, cum sunt fierul si nichelul, n jurul acestui nucleu, s-au asezat materialele mai usoare, care au format nvelisul si crusta.

Atmosfera Pamntului, n acel timp, era un amestec de vapori de apasi dioxid de carbon, de amoniac, metan si hidrogen sulfurat. Compoziia acestui amestec primitiv a contribuit, fara ndoiala, la apariia vieii.

Originea vieii este una din cele mai importante probleme ale biologiei, care continua sa strneasca discuii aprinse, deoarece are att conexiuni filozofice ct si religioase. Ea este cea care i desparte pe materialisti de spiritualisti, cei din urma invocnd intervenia lui Dumnezeu.

In cursul Istoriei, problema originii vieii a dat nastere la cele mai variate teorii. Oamenii au crezut mult timp n generaia spontanee, adica n apariia subita a fiinelor vii plecnd de la materia moarta. Astfel, Virgiliu (1) credea ca albinele se nasc din intestinele unui taur mort. Ambroise Pare con

1

sidera a ca pietrele pot da nastere broastejpr r-ioase. n secolul XVII, fiziologul Van Helmont (2) nca mai credea ca grul fermentat se putea transforma n soareci. Chiar Buffon era partizan al genera iei spontanee; cercetarile lui Pasteur au demonstrat, nsa, ca generaia spontanee este imposibila.

Dar ce s-a putut ntmpla la nceputul istoriei Pamntului? Experiene bine conduse au la murit, treptat, problema, n 1910, D. Berthelot si H. Gaucheron obin, cu ajutorul energiei emise de un arc electric , substane compuse din carbon, oxigen, hidrogen si, uneori, azot. O astfel de compoziie este asemanatoare cu cea a materiei vii. In acelasi an, chimistul italian Giglio Tos enuna o ipoteza interesanta asupra originii vieii. Conform acestei ipoteze, moleculele vieii, sau "biomoleculele", s-ar fi format n marile primitive si tot acolo ar fi intrat n interaciune. Forjele fizice necesare acestor interaciuni au jucat atunci un rol important. Ipotezele formulate apoi au luat n consideraie si aciunea unei energii exterioare: traznetul, de exemplu, sau radiaia solara ultravioleta, n 1930, biologul rus A. Oparin mai adauga caldura si radioactivitatea. El considera ca diferitele substane organice s-au format, datorita acestor factori, n atmosfera Pamntului, pornind de la metan, amoniac, vapori de apasi hidrogen sulfurat. Preluate de apa de ploaie, noile substane formate au ajuns n mare. Douazeci si trei de ani mai trziu, biologul american Stanley Milier a verificat experimental ipoteza lui Oparin, reconstituind n laborator condiiile care au existat n natura cnd a aparut viaa.

El a introdus ntr-un flacon gazele atmosferei primitive. "Traznetele" au fost realizate prin descarcari electrice si, apoi, a captat ntr-un tub produsele sintetizate astfel. Analizele facute, ulterior, au aratat lucruri foarte interesante: se formasera molecule organice, ca acidul acetic, ureea, acidul formic etc., dar si cinci aminoacizi, substane de baza din componena materiei

vii. Experiena s-a dovedit foarte convingatoare. Milier a repetat-o, folosind, de aceasta, data raze ultraviolete asemanatoare cu cele aflate n radiaia solara: rezultatul a fost la fel de convingator. Oparin este de parere ca la apariia vieii ar fi existat o etapa capitala: coacervaia, fenomen intermediar ntre solubilizare si precipitare. Acest proces ar fi intervenit n "supa primara" pe care o formau oceanele n primele epoci din istoria Pamntului.

Biologul american S. Fox a ncercat sa reconstituie aceasta "supa". El a pus un amestec de substane asemanatoare cu proteinele n apa caldasi sarata. Reamintim ca proteinele sunt substanele de baza ale materiei vii. Fox a observat apariia unor sfere minuscule, "microsfere", nvelite de membrane: erau rudimente de celule vii... Materia vie este constituita, dupa cum se stie, din astfel de celule.

Paleontologia, sau stiina fosilelor, ne da informaii asupra primelor fiine vii. Cele mai vechi fosile cunoscute dateaza de acum trei miliarde opt sute de milioane de ani. Sunt organisme minuscule, cu o celula, "microorganisme" descoperite n sud-vesul Groenlandei.

Cinci sute de mii de ani mai trziu, aproximativ, apar primele srpmatolite, roci calcaroase, formate din mici concreiuni datorate aciunii algelor albastre. Existena acestor roci dovedeste ca fotosin-teza (sau asimilarea clorofiliana) exista deja n acea epoca. Datorita ei, primele fiin e vii produceau oxigen si rezultatul a fost o oxigenare progresiva a atmosferei Pamntului; n aceste condiii puteau sa se dezvolte si organismele care foloseau oxigenul.

Primele manifestari ale sexualitaii au aparut acum un miliard de ani. Fauna si flora se diversifica, treptat, n mari. Acestea se populeaza cu meduze, moluste, anelide (sau viermi inelai). Minunata aventura a vieii a nceput!

2

Exobiologia este acum o stiina de sine statatoare: ea studiaza posibilitatea existenei vieii n afara planetei Pamnt, pe alte astre, n cosmos.

Aceasta problema are darul de a stimula imaginaia. Odinioara, lumea se temea de debar carea marienilor; astazi, enigma O.Z.N. ncepe sa fie luata n serios si de unii oameni de stiina.

La nceputul acestui secol, S. Arrhenius(7) , presupunea ca viaa pe Pamnt provine din germenii venii de pe alte planete dar aceasta n-a facut dect sa ntrzie rezolvarea problemei.

Legat de aceasta, trebuie amintita controversa provocata de meteoritul de la Orgueil care c azuse, n 1864, aproape de satui cu acest nume, de lnga orasul Toulouse. Pe meteorit s-au g asit urme de substane organice, deci 'Vii", dar aceste substane s-ar fi putut prinde de meteorit dupa impactul cu solul.

Mai recent, au fost facute descoperiri promiatoare, n 1969, n Australia a cazut un meteorit, n el au fost descoperii aminoacizi si s-a demonstrat ca era imposibil sa fie luai de pe sol n momentul impactului. S-au pus n evidena cinci din cei douazeci de aminoacizi prezeni, n mod normal, n celulele vii. O astfel de descoperire arata ca evoluia spre viaa s-a produs si n alta parte dect pe Pamnt.

O experiena ingenioasa a dus la concluzii care demonstreaza acelasi lucru, ntr-un laborator din California, cercetatorii au ncercat sa reconstituie condiiile ecologice de pe planeta Marte. Ei au pus pamnt (sau sticla) n stare de pulbere sterilizata la caldura ntr-un mediu gazos format din 97% dioxid de carbon, oxid de carbon si vapori de apa, aceasta fiind chiar compozi ia atmosferei mariene. n focul radiaiei solare care nvaluie planeta rosie, experimentatorii au folosit radiaii ultraviolete.

Aceasta iradiere a dus la apariia pe pulberea de pamnt sau de sticla, a unor compusi organici, de exemplu aldehida formica. Or, acesti compusi se pare ca au fost odinioara pe Pamnt, precursori ai materiei vii...

Mai trziu, in 1976, sonda americana Viking 2 s-a asezat pe Marte cu misiunea de a detecta urme de viaa. Nu s-au gasit forme de viaa, dar au fost descoperite substane formate din carbon, hidrogen si oxigen.

2. Dispariia dinozaurilor Apariia vieii si, apoi, nmulirea fiinelor vii se situeaza n faza primara a istoriei Pa mntului: n precambrian (sau antecambrian), numit astfel deoarece el a precedat cambrianul, prima perioada a erei primare (vezi tabel pag. 19).

Istoria Pamntului, dupa precambrian, este mparita n trei ere: era paleozoica (primara), era mezozoica (secundara) si era neozoica. Acum ne gasim n perioada cuaternara, ultima perioada a erei.neozoice.

n cursul erei primare, plantele si animalele s-au raspndit, trecnd din apele marine n apele dulci, apoi, unele dintre ele au iesit din apa pentru a trai pe pamntul uscat. Iesirea din apaa fost una din etapele cruciale ale istoriei vieii,

Amfibienii (sau batracienii) sunt socotii printre pionierii cuceririi pamnturilor eliberate de apa. Unii se vor transforma n reptile, treptat, n era primara, pentru ca apoi, n era secundara s a se diversifice extraordinar de mult. A doua si a treia perioada a erei secundare, jurasicul si cretacicul (prima perioada a fost triasicul) sunt marcate de dominaia reptilelor.

Cele mai impresionante din aceste reptile sunt dinozaurii. Etimologic, acest termen nseamna "soprla ngrozitoare" (n greceste: saura-deinos). Dinozaurii (sau mai corect

3

dinozaurienii) nu sunt totusi soprle, ci reptile foarte diferite, mparite n mai 'multe familii.

Tipul cel mai cunoscut de dinozaur este diplo-docus sau brontozaur. erau animale cu trupul urias, cu gtul foarte lung, terminat cu un cap mic, si cu o coada, de asemenea, foarte lunga. M asurau treizeci si, n unele cazuri, cincizeci de metri! Un dinozaur descoperit de curnd n Texas pare a fi atins aceasta marime. El si merita numele de superzaur.

Mult timp, dinozaurii au fost considerai amfibii si se obisnuia sa fie reprezentai balacindu-se n noroi. Acum nsa, cea mai mare parte a paleontologilor i considera fiine terestre, locuind n paduri, mncnd frunzisul arborilor, datorita gtului lor lung.

Ali dinozauri erau bipezi si carnivori de temut. Asemanatori unor canguri uriasi, ei erau greu de clintit de pe trepiedul format din membrele inferioare si coada. Cel mai cunoscut este Tyranno-saurus rex, al carui craniu masura un metru si patruzeci.

O alta familie i cuprindea pe dinozaurii bipezi, dar ierbivori. Cel mai cunoscut este iguanodonul, dotat, n loc de degetul mare, cu un pinten foarte necesar pentru smulgerea crengilor ncarcate de frunze cu care se hranea. Ali dinozauri, tot ierbivori, aveau forma unor rinoceri. Printre ei era triceratops, cu trei coarne, doua pe frunte si al treilea pe nas; un guleras osos i proteja ceafa.

Acesti dinozauri, si nca muli alii, au trait, dupa cum am spus, n jurasic si n creacic, dar, la sfrsitul cretacicului, acum aproximativ saptezeci de milioane de ani, ei au disparut. Aceasta dispariie a imperiului reptilian a dat nastere ia multe ipoteze. Care poate fi explicaia fenomenului?

Nenumarate Ipoteze

Trebuie sa spunem de la nceput ca dispariia dinozaurilor nu a fost brusca. Deja, de-a lungul timpului, unele familii de dinozauri disparusera, fiind nlocuite de altele. Dar de data aceasta, la sfrsitul cretacicului, s-a produs o dispariie fara nlocuire.

Alt lucru important: tot la sfrsitul cretacicului au disparut si reptilele zburatoare, reptilele marine, molustele (amonitele, rudistele) si chiar unele vegetale. Dispariia dinozaurilor nu este deci dect un caz particular al unui fenomen mai complex.

Numerosi autori au cautat, totusi, sa explice, izolat, doar dispariia dinozaurilor. Din aceasta cauza au fost emise mai multe zeci de explicaii, adesea seducatoare, dar fara valoare stiin ifica.

O prima serie de ipoteze se bazeaza pe cauze legate de natura animalelor: dispariie naturala prin mbatrnirea speciilor, crestere excesiva a nalimii, dereglare a metabolismului sau a sistemului hormonal, micsorare a creierului, alunecare a discurilor vertebrelor...

Ali autori au sugerat unele cauze legate de modul de alimentare: dinozaurii au mncat prea mult sau prea puin sau au fost otravii de apa, de plante toxice sau de substane minerale.

Ipoteza otravirii cu vegetale nu este lipsita de interes, n cretacic, s-au raspndit pe glob plantele cu flori. Or, acestea conin alcaloiz(8) periculosi pentru animalele care se hranesc cu aceste plante, n special pentru reptile, mai puin sensibile dect mamiferele la gustul lor neplacut. Marii dinozauri, care nghieau cantitai enorme de vegetale, riscau deci sa se intoxice. Totusi, exista doua argumente care contrazic aceasta ipoteza. Reptilele nu sunt lipsite de papile gustative. De asemenea, ele se pot apara de otravurile vegetale datorita enzimelor existente n corpul lor.

4

Alta serie de ipoteze se refera la "agresiunile" biologice: parazii, epidemii, exterminarea dinozaurilor ierbivori de catre cei carnivori, care, apoi, s-ar fi devorat ntre ei... S-a mai spus ca dinozaurii si-ar fi mncat propriile lor oua sau ca primele mamifere le-ar fi mncat ouale.

Si condiiile de clima au fost luate n calcul: seceta, umiditatea, inundaiile, chiar potopul... dar mai ales ncalzirea atmosferei prin "efectul de sera" datorat cresterii cantitaii de dioxid de carbon din aer.

Apoi, o serie de factori geologici si atmosferici: praful emanat de vulcani, gazele toxice, variaiile n presiunea si compoziia atmosferei deplasarea axei de rotaie a Pamntului sau chiar, smulgerea Lunii din bazinul Pacificului.

Au fost invocate si cauze astronomice cum ar fi cometele sau petele solare.

Doua ipoteze "astronomice" au recapatat interes n ultimii ani: supernova si meteoritul.

O supernova este o stea gata sa provoace o catastrofa: explozia ei extraordinar de puternica se poate produce ntr-un timp record. Or, o supernova a explodat, se pare, pe la sfrsitul erei secundare. Aceasta explozie ar fi provocat un flux de raze X, apoi un val de raze cosmice: Pa mntul ar fi primit atunci o doza de radiaii comparabila cu cea nregistrata n apropierea locurilor unde au explodat bombele termonucleare.

Totusi, si celelalte reptile, cum ar fi, de exemplu, crocodilii, ar fi trebuit sa fie ucise, n plus, dispariia dinozaurilor ar fi fost brutala n acest caz, or noi stim ca a fost progresiva. Recent, descoperirea iridiumului n argila, un element din grupa metalelor platinice, att n Italia, ct si n Spania, Danemarca si China, a dat nastere unei noi ipoteze referitoare la dispariia dinozaurilor. Iridiumul se gaseste mai ales n meteorii, Un enorm meteorit ar fi la originea forma rii acestor depozite de iridium. E! s-ar fi ciocnit cu Pamntul la sfrsitul cretacicului; impactul ar fi provocat formarea unui strat de praf n jurul Pamntului. Razele soarelui n-au mai putut pa trunde, vegetaia a disparut si dinozaurii, lipsii de hrana, ar fi murit.

Aceasta fascinanta ipoteza nu este luata nsa n seama de majoritatea specialistilor. Aces tia, apreciind ca dispariia dinozaurilor se ncadreaza ntr-un fenomen de dimensiuni mai mari, cauta cauza ntr-un proces de ordin climatic. La sfrsitul erei secundare, s-a produs o retragere generala a marilor si, ca o consecina, o crestere a suprafeei pamnturilor uscate, ndepa rtarea marii a condus, n mod normal, la o modificare a climatului: acesta devenind de tip continental, cu veri calde si ierni reci, numeroase organisme nu au rezistat.'Unele reptile s- au refugiat n vizuini, n care au hibernat. Primele mamifere si primele pasari, datorita sistemului de reglare termica cu alte cuvinte, ele aveau deja "sngele cald" nu au avut probleme de supravieuire.

Dar dinozaurii fiind, n cea mai mare parte, foarte nali si cu reglare termica inexistenta sau ntr-o forma rudimentara, au fost nvinsi de schimbarea climatului, n special de iernile reci. Si au disparut...

Au disparut cu adevarat?

Oare sa fi disparut toi? Din diferite regiuni ale lumii ajung pna la noi, cu insistena, voci care afirma ca mari reptile cu aspect de dinozauri ar mai supravieui. Unul din primele elemente referitoare la aceasta ipotetica supravieuire l gasim n Biblie. Cnd profetul Daniel era prizonier n Babilon, el a vazut un animal ciudat, pe care locuitorii l adorau: "Exista si un mare balaur si babilonienii l venerau." Regele i-a spus lui Daniel: "Si de el vei zice ca e facut din bronz(9) ? Uita-te, el traieste, mannca si bea. Acum, tu n-o sa mai poi spune ca nu este un zeu viu". Daniel i-a raspuns: "Eu i slavesc pe Domnul Dumnezeul meu, ca

5

numai el este un Dumnezeu viu; ce mi-arai tu nu este un Dumnezeu viu. Da-mi voie, o, rege, si-l voi ucide pe acest balaur fara sabie si fara bta". Si regele a spus: "i dau voie". Atunci Daniel a luat clei, grasime si fire de par, le-a fiert laolalta si a facut bulgari pe care i-a aruncat n gura balaurului. Si balaurul a murit. Si Daniel a zis: "Iata-1 pe cel pe care l adorai!". Ce fel de balaur era? Un varan(10) ? Dar speciile din Orientul Apropiat nu depasesc doi metri. Si aceste reptile puteau sa-i impresioneze pe babilonieni?

In Australia exista, la autohtoni, numeroase legende despre reptile uriase. Astfel, se spune ca n mlastinile si fluviile din nordul Australiei ar fi trait un monstru numit Kulta, cu corpul mare, cu gtul lung, terminat cu un cap mic, cu patru labe iungi si o coada ascuita. Era ierbivor. Cnd se misca, pamntul se cutremura sub picioarele lui. Cnd mlastinile s-au uscat, transformndu-se n desert, uriasul animal a murit. Descrierea lui Kulta aminteste de diplodocus sau de brontozaur. Este oare doar o coincidena sau australienii au vazut, ntr-adevar, dinozauri vii?

Situaia este si mai complicata n Africa, unde multe legende povestesc despre animale ciudate care ar locui n lacuri si miastmi. Unele din aceste animale n-au nici o legatura, fara ndoiala, cu dinozaurii, dar caracteristicile unora dintre ele dau de gndit. Este cazul, n special, Iui N'Yamala, un animal cu aspect de diplodocus, care s-ar ascunde n regiunile neumblate din Gabon si din Congo.

3. Si maimua a devenit om Dinozaurii au constituit rezultatul final al uneia din numeroasele familii de reptile de la sfrs itul erei primare si nceputul celei secundare. Una din aceste familii, cu indivizi cu aspect mai banal de soprla mare, a fost denumita familia reptilelor mammaliene, ea fiind la originea mamiferelor.

La rndul lor, acestea s-au diversificat si printre descendeni figureaza un grup de mamifere care tr aiesc si acum, si anume crtiele, aricii si chicanul de padure. Prin intermediul animalelor fosile nrudite cu actualele animale tana(11) si cu chicanii de padure din Asia de sud-est, s-a ajuns la primate, sau mai precis ia cele mai primitive dintre ele, lemurienii. Acestia se gasesc mai ales n Madagascar si au un nas ascuit: cele mai cunoscute sunt cele din tipul maki.

Uriasul din China

Lemurienii au aparut n eocen(12). Iniial au fost raspndii si n Europa, pentru ca apoi sa se re strnga n regiunile tropicale. In oligocen(13) , si-a facut apariia un nou grup de primate, provenite din lemurieni. Este grupul maimuelor. Unele s-au dezvoltat n America de Sud si au fost stramosii maimuei agaatoare si ai altor specii. Ali descendeni sunt raspndii n Africa, Europa si Asia. Unul din ei ne intereseaza n mod special, deoarece a dus la animalele antropomorfe sau maimuele superioare: urangutanul, gorila si cimpanzeul.Stramosul acestora a fost propliopitecul. Nu este nici o ndoiala ca din acesta descinde egip-topftecul, descoperit n situl din Fayoum, n Egipt, care i-a dat si numele. Unele caractere l apropie de om, dar altele dovedesc ca era nca maimua-avea coada, iar membrele l arata ca traia n copaci. A aparut n oligocen.

30 ENIGME CAPTIVANTE

Dtyopitecul, care a trait n miocen(14) , este stramosul gorilei si al cimpanzeului, si, se pare, si al omului, prin intermediul altor primate. Ce primate? S-a crezut, cndva, n existena unei specii extraordinare, poate chiar prea extraordinara pentru a fi stramosul nostru. Pentru a o cunoaste, sa ne ndreptam cu gndul spre Hong-Kong, n anul 1934.

6

Un tnar paleontolog olandez, Ralf Von Koenigswald, se plimba prin oras. A intrat ntr-una din acele "farmacii" chinezesti care vnd, n vrac, scoici, fosile etc. ntr-un ulcior, a gasit tot felul de dini, si, printre ei, a remarcat un molar enorm, destul de asemanator cu molarul de om, dar de sase ori mai mare, si l-a ntrebat pe negustor: "Unde l-ai gasit?" Acesta i-a raspuns ca l are de foarte mult timp si ca aranii descopera, adesea, astfel de "dini de balaur". Von Koenigswald a descoperit ulterior nca doi dini asemanatori.

Mai trziu, ali dini si chiar mandibule ale monstruosului primat au fost gasite nu numai n China, dar si n India si Pakistan, A existat deci, la sfrsitul pliocenului(15) si n pleistocen (16), un animal antropomorf urias, care a fost numit "gigan-topitec". Poate fi imaginat ca o supergorila nalta de doi metri saptezeci! Este, totusi, greu de stabilit nalimea unei fiine careia i cunosti doar dinii si mandibulele.

Acest King-Kong fosil era fara ndoiala prea mare pentru a fi stramosul nostru. Un candidat mai acceptabil pentru aceasta calitate este ramapitecul. El a trait n India, China, Turcia, Ungaria si Kenya acum treisprezece pna la sapte milioane de ani. Acest primat a frait mai nti n padurile tropicale umede si, fara ndoiala, arbori-cole. Apoi, aceste paduri s-au rarit din cauza secetei. A urmat o suprapopulare cu ramapiteci, fapt care a dus la migrarea unora spre savane. A fost epoca "coborrii din copaci".

Aceasta trecere de la viaa n padure ia viaa ntr-un mediu descoperit a favorizat ridicarea n doua picioare, deoarece un primat din savana are interes sa mearga n doua picioare pentru a observa mprejurimile pe deasupra ierburilor nalte. Poziia verticala ar putea fi si rezultatul unui comportament agresiv: se stie ca gorila ataca stnd pe doua picioare... Ceea ce stim sigur este c a aceasta poziie verticala "elibernd" mna de rolul ei locomotor, a fost o etapa decisiva n evoluia spre om.

Ramapitecul este stramosul probabil al aus-tralopitecului, care a trait acum 3,5 -5 milioane de ani. Australopitecii au capatat acest nume deoarece primii au fost descoperii n Africa australa (nu n Australia). Terminaia pitec (pithekos -maimua - n greceste) vine de la faptul ca la nceput au fost considerai maimue. n ultimele decenii, resturi fosile de aus-tralopiteci au fost gasite n Tanzania, Kenya si Etiopia, mai ales n renumita vale Omo. Caracterele principale aie australopitecilor sunt: fruntea tesita, arcada sprncenelor proemi nenta, un prognatism accentuat (adica falca de jos iesind n afara) si o poziie practic verticala. Au existat mai multe tipuri de australopiteci. Australopitecul zvelt era mai mic (1,30 metri) dect cel robust (1,55 metri) numit si parantrop sau zin-jatrop, In depresiunea Afar, din Etiopia, a fost descoperit, n 1974, scheletul unei femele sau mai curnd al unei femei-australopitece careia i s-a dat numele Luci. A fost necesara crearea unei noi specii pentru ea: Australopithecus afarensis. Este cel mai vechi australopitec.

Omul si face apariia

Australopitecii existau deja de mii de ani cnd, n aceleasi regiuni ale Africii, a aparut un nou hominid: Homo habilis. De unde vine acest nume? Homo este denumirea n latina a omului. Habilis se datoreste faptului ca acest om a fost primul n stare sa ciopleasca piatra. Inalt de 1,5 metri, Homo habilis avea craniul mare si diferite caractere mai evoluate dect cele ale australopitecilor, n special cele de dentiie. Este autorul pietrelor si galeilor taiai, vechi de trei milioane de ani, a ceea ce se numeste "pebble culture"(17).

Homo habilis este varul australopitecilor de care s-a difereniat plecnd dintr-un trunchi comun, ramapitecul, si este stramosul lui Homo erectus, adica omul cu poziie dreapta, poziie pe care o aveau, de altfel, si hominizii precedeni, n specia Homo erectus sunt grupai oameni fosile cunoscui, adesea, sub alte nume. Este cazul pitecantropului a carui descoperire n Java, n 1891, a facut senzaie, O alta fosila celebra, sinantropui, a fost gasita, n 1921, n apropiere de Beijing.

7

Specia Homo erectus cuprinde si pe omul din Heildelberg (Germania), cunoscut si sub numele de "mandibula lui Mauer", ca si pe atlantrop ("omul din Atlas") din Algeria etc. Cei mai vechi Homo erectus au trait acum circa un milion noua sute de mii de ani; ultimii au disparut acum doar zece mii de ani. Adaugam ca fiecare "strat11 de hominizi n-a disparut, desigur, brusc la apariia urmatoarei specii mai evoluate; au existat suprapuneri ntre ele. Scheletul lui Homo erectus era destu! de asemanator cu cel al omului de astazi, dar craniul lui pastra numeroase caractere arhaice: progna-tism puternic, mandibula viguroasa, frunte tesita, arcadele sprncenelor proeminente, nalimea varia ntre 1,40 si 1,55 metri. Homo erectus a fost primul hominid care a folosit focul; uneltele sale arata un net progres comparativ cu cele ale lui Homo habilis.

Mai multe tipuri de hominizi duc de fa Homo erectus la Homo sapiens, specie careia i aparinem. Este vorba despre presapieni, care se pot mpari n presap/en/ propriu-zisi si prenean-dertalieni, fosilele lor fiind descoperite n diverse regiuni ale Europei.

Limbaj, unelte si foc

Homo sapiens este mai curnd omul care stie, dect omul nelept. Este specia careia i aparinem. A aparut acum circa o suta de mii de ani si este reprezentat prin diferite tipuri de fosile, l vom pomeni doar pe unul din ei, omul din Neanderthal, deoarece vom reveni pe larg asupra lui.

Ali Homo sapiens fosili sunt si mai asemanatori cu noi. Omul din Cro-Magnon este unul din ei si-si datoreaza numele sitului Cro- Mag-non (Dordogne, Frana) unde au fost descoperite primele schelete. Alte oseminte s-au gasit, apoi, n diferite regiuni ale Franei, n Germania, Belgia, Marea Britanie, Africa de Nord. Omul din Cro-Magnon era foarte nalt: masura 1,80 - 2 metri. Omul din Chacelade, care-si datoreaza numele unei localitai din Dordogne, Frana, era, din contra, mic de statura (1,55 m); avea o faa mare si pomei puternici.

Descoperit n Italia, omul din Grimaldi are unele caractere negroide: craniul foarte alungit, deschiderea nazala mare, prognatism puternic, nalimea sa era de 1,6 metri. Fosile de Homo sa-piens au fost descoperite aproape peste tot n Europa, n Asia si n Africa si mai trziu n Australia si America.

Transformarea animalelor n hominizi se caracterizeaza prin cresterea capacitaii cerebrale, adica a volumului cutiei craniene. La cimpanzeu ea este de 400 - 450 centimetri cubi, la gorila, de 620 centimetri cubi, iar la oameni, n funcie de tipul de hominid, astfel: 450 - 550 cnf 500 - aproape 800 cm 780-1225 cm >australopitec Homohabilis Homo erectus Omul din Neanderthal 1300 -1700 cm;? Homo sapiens actual 1200 - 2000 cm^ (n general 1300 -1600 cm ).

Cresterea este impresionanta, dar nu trebuie facuta o legatura prea stricta ntre volumul creierului si nivelul intelectual. Evoluia s-a produs desigur si la alte organe, dar nu le putem afla din fosilele gasite. Nu stim, de exemplu, n ce stadiu s-a micsorat pilozitatea.

Stramosii nostri preistorici puteau vorbi? Problema este greu de rezolvat, deoarece organele care au permis trecerea de la strigate la voce nu s-au pastrat. Din fericire, s-a pus la punct o metoda care poate da unele indicaii n aceasta problema. La om, flexiunea oaselor de la baza craniului are legatura cu capacitatea sa de a vorbi. S-a studiat aceasta posibilitate de flexiune a oaselor la hominizii fosili si a rezultat ca aus-tralopitecul avea 10% din capacitatea noastra de elocuiune, iar omul din Neanderthal, 90%. Omul din Cro-Magnon se pare ca vorbea la fel de bine ca noi.

8

S-a dovedit ca folosirea uneltelor implica existena unui adevarat limbaj, n orice caz, producerea uneltelor apare ca mult mai importanta dect descoperirea focului.

Istoria focului, care a nceput cu Homo erectus, nu este usor de reconstituit. Stramosii nostri fa ceau focul prin ciocnirea a doua bucai de silex si puteau sa pastreze aprins focul provocat de incendii naturale. Datorita focului si-au putut lumina pesterile, si-au fiert alimentele, s-au ncalzit, si-au preparat colorani. Faptul ca se strngeau n jurul focului a constituit o mare schimbare n viata lor.

4. De la valea Neanderthal, la platourile Asiei Centrale

La 17 decembrie 1968, doi zoologi, unul britanic, Ivan Sanderson, iar altul, franco-belgian, Bernard Heuvelmans, au intrat n camionul-rulota ai unui circar din blciul instalat la Rollingstone, n Minnesota, n Statele Unite. Aflasera, cu cteva zile mai nainte, de la un corespondent misterios, ca la circarul respectiv, un oarecare Frank Han-sen, era expusa o curiozitate cu totul neobisnuita.

Era vorba de o fiina "umana" paroasa, prinsa ntr-un bloc de gheaa. Cei doi zoologi s-au hotart s a mearga sa-l vada, desi o curiozitate de blci este mai curnd dubioasa. Heuvelmans credea ca vor gasi un macac negru, o maimua din insulele Celebes (Sulawesi)(18): cteva caracteristici rezultate din descrierea fiinei respective pareau sa o dovedeasca. Tot din informaia primita, rezulta ca blocul de gheaa cu fiina prinsa n el a fost descoperit plutind pe Pacificul de nord, de o nava ruseasca.

Deci, Heuvelmans si Sanderson au intrat n rulota lui Frank Hansen. Acesta a aprins luminile fluorescente din interiorul cosciugului de sticla. Fiina era cu totul ciudata. Masura 1,8 metri lungime, corpul i era acoperit de par negru, trunchiul avea forma unui butoias, braele erau anormal de lungi, iar palmele de o marime extraordinara: 27 centimetri lungime si 19 laime... Unul din braele omului paros era adus deasupra capului; faa i era ranita ngrozitor, fara ndoiala de o mpuscatura. Totul parea sa susina autenticitatea specimenului. Firele de par aveau direcia normala. Un miros urt se degaja dintr-unul din colurile cosciugului: cadavrul ncepuse sa putrezeasca. Rulota lui Hansen, pentru a atrage vizitatorii, avea fixata pe ea o inscripie absurda: "Conservat n gheaa de secole, poate un om medieval, evadat din era glaciara."

De unde a aparut omul paros?

Ar fi fost interesant ca omul paros sa fie supus unei examinari stiinifice riguroase. Din pacate, nu a fost posibil. Este foarte greu, n Statele Unite, sa faci o ancheta la un particular. Circarul a invocat un misterios magnat californian, care ar fi fost proprietarul specimenului: acest om, spunea el, refuza orice examinare a fiinei din blocul de gheaa. Nu s-a stiut niciodata daca acest magnat exista cu adevarat. Si Hansen a continuat sa-si plimbe curiozitatea prin Statele Unite si chiar n Canada.

Oamenii de stiina erau mparii. Unii susineau ipoteza unui trucaj totusi greu de crezut iar alii si manifestau interesul pentru fabuloasa descoperire. Heuvelmans i-a dat omului paros denumirea de omul pongoid (Homo pon-goides), adica omul cu aspect de pongo, cu acest nume fiind deja desemnata gorila si, apoi, urangutanul.

Dar timpul trecea si astfel se micsora posibilitatea de a putea fi autopsiat specimenul. Acesta a disparut, si, apoi, a reaparut. Chiar Casa Alba s-a aratat interesata de problema. Dar omul paros, din pacate, a disparut a doua oara, pentru totdeauna. Hansen ajunsese sa pretinda ca el l ucisese pe omul pongoid, pe teritoriul Statelor Unite. Desigur ca a dat aceasta falsa versiune pentru a se dezvinovai: aceasta era mai puin grav, din punctul de vedere al legii, dect de -l fi introdus fraudulos n Statele Unite.

Heuvelmans, ncercnd sa rezolve problema, s-a gasit n faa unui puzzle.

9

El a obinut fragmentul care i lipsea gasind n World Journal Tribune din 1 noiembrie 1966, o informaie conform careia soldaii americani din Vietnam "au raportat ca au ucis'o enorma maimua antropoida". Or, n principiu nu exista o astfel de maimua n Vietnam. Dar cum Hansen fusese militar n Vietnam, problema aceasta dubioasa nu-si putea gasi rezolvarea pornind de aici? Probabil ca Hansen, n faa cadavrului omului paros, si-a spus ca ar putea cstiga ceva bani expunndu-l n blciuri. Cadavrul a fost pus ntr-unul din cosciugele destinate soldailor ucisi, cosciuge care serveau si pentru traficul de droguri. Si astfel, omul pongoid a devenit o atracie de blci n Statele Unite. Aceasta ipoteza este total coerenta. Dar, pentru aceasta, ar trebui sa admitem ca exista, n Vietnam, oameni parosi necunoscui...

Surprinzatorul om din Neanderthal

Sa trecem acum n alta epocasi n alta regiune, n 1856 si n Germania, n valea Neanderthal, aproape de Dusseldof, lucrnd ntr-o cariera, muncitorii au descoperit o cutie craniana foarte ciudata, cu o frunte tesitasi cu arcade enorme.

Nu era cumva craniul unui om de alta data, diferit de noi? Cea mai mare parte a savanilor de atunci n-au acceptat aceasta interpretare. Ei credeau ca este craniul unui hidrocefal sau al unui cazac ucis n timpul retragerii din Rusia... Treptat, totusi, s-a impus parerea ca este vorba de un tip de om preistoric deosebit, omul din Neanderthal. nalt de circa 1,6 metri, el avea craniul foarte alungit. Faa sa era proeminenta, mandibula puternica si fara barbie.

Fosile ale oamenilor de Neanderthal au fost descoperite si n alte locuri n Europa, Africa si Asia. Unul din cele mai cunoscute este omul din Chapelle-aux-Saints (Corrieze, Frana). Datorita caracteristicilor sale, omul din Neanderthal a fost mult timp considerat ca o specie aparte. De fapt, au existat, n Orientul Apropiat, neanderthalieni destul de asemanatori celorlali Homo sapiens. Astazi, omul din Neanderthal este clasat n specia Homo sapiens. El a trait n pleistocenul mediu (sau n musterian(19)) adica ntr-o perioada care s-a ntins ntre 150.000 si 30.000 de ani .H. Apoi, neanderthalienii au disparut si aceasta dispariie este la fel de curioasa ca si dispariia dinozaurilor, deoarece savanii nu au putut descoperi motivul care i-a facut sa dispara.

Nu este, nsa, usor sa se situeze cu exactitate aceasta dispariie, Recent, o descoperire de un mare interes a fost facuta n zacamntul de la Saint-Cesaire (Charente-Maritime, Frana). Este vorba de resturile unui schelet (n special mandibula) al unui neanderthalian care a trait la nceputul paleoliticului superior, adica ntr-o epoca posterioara dispariiei "oficiale" a omului din Nean-derthal. Iar craniul gasit n Caucaz, ar fi cel al unui neanderthalian din epoca de bronz, deci aproape de epoca istorica! innd seama de aceste date, este normal sa ne ntrebam daca neanderthalienii nu au supravieuit nca o lunga perioadasi daca unii nu supravieuiesc si astazi. Mai ales ca, n toata Asia, din Vietnam n Caucaz relatari stranii menioneaza existena unor "oameni salbatici", n 1914, un zoolog rus a ntocmit un raport referitor la oamenii parosi despre care a auzit vorbindu-se n Asia centrala.

Acesti oameni aveau arcadele masive si un craniu alungit. Nasul era turtit, pomeii proemineni. Corpul lor era acoperit cu o blana brun roscata ca a unei camile tinere. Ca sa doarma se lungesc pe pamnt cu faa n jos. Li se spune ksy-gyik. Ulterior, dovezile despre acesti oameni salbatici au devenit att de numeroase, nct Academia de Stiine a fostei U.R.S.S. a creat o comisie pentru a dezlega misterul. De la o regiune la alta, aceste fiine au nume diferite: almass, almasty, kaptar si ksygyik. Sunt nali de circa 1,7 metri; au braele lungi si picioarele scurte. Se hranesc, se pare, cu radacini, bace, oua si animale mici.

Uneori au fost gasii pui. S-au semnalat si indivizi albinosi. Acesti "oameni-animale" sunt cteodata prinsi si locuitorii i folosesc ca sclavi.

10

In Caucaz, o franuzoaica, dr. Marie-Jeanne Koffmann, a cercetat cu perseverena problema oamenilor parosi. A explorat Caucazul n cele mai ascunse unghere, pe jos, calare, cu motocicleta sau n masina, n acest fel, a cules nenumarate indicii asupra omului salbatic local, kaptarul. Una din cele mai ciudate povestiri despre omul paros caucazian este cea a Znei. Zna era o femela sau, mai curnd, o femeie de kaptar, care era folosita ca servitoare n catunul Tkhina, pe la 1880. Prinderea ei a fost foarte grea: fusese legata si batuta si i s-au pus lanuri la picioare. S-a "domesticit" totusi, treptat, si a fost folosita la treburi marunte. Avea fruntea tesita, ceafa proeminenta, nasul turtit. Zna a avut copii cu mai muli oameni din catun. Pe primul l-a bagat n apa aproape ngheata ca sa-l spele, dar acesta a murit. Asa ca, dupa aceea, i s-au luat imediat pruncii. Patru din copiii sai au supravieuit. Erau puternici, cu pielea nchisa. Nu aveau deloc caractere de "om primitiv". Si ei au avut descendeni. In 1964 si 1965, cercetatorii rusi au hotart sa faca sapaturi n cimitirul din Tkhina, n care fusesera ngropai Zna si descendenii ei. Nu s-a mai gasit scheletul Zan'ei, dar ramasiele descendenilor sai au fost deshumate. Ele aveau caracteristici n oarecare masura neanderthaliene...

Neanderthallenll supravieuiesc ascunsi?

lata-ne n miezul problemei, n general, oamenii parosi din Asia centralasi orientala au un aspect care aminteste pe cel al omului din Nean-derthal. Ca si omul congelat din rulota din innesota... Heuveimans a ajuns la urmatoarea concluzie. Omul din Neanderthal a supravieuit mai mult dect se crede n general, dupa cum o dovedeste descoperirea unor fosile. Mai mult chiar, oameni din Neanderthal traiesc ici si colo, n Asia, din Caucaz n Vietnam, trecnd prin Pamir, Mongolia, Siberia... Unul din acesti oameni salbatici ucis a cazut n minile lui Hansen si pe acesta l expunea de-a lungul Statelor Unite.

Astfel ar fi rezolvata enigma dispariiei omului din Neanderthal. Dar cum a fost posibil, se pune ntrebarea, ca acesta sa dispara att de brusc? Si raspunsul este ca el nu ar fi disparut... Aceasta descoperire necesita mai multe precizari, n primul rnd, sa nu amestecam problema oamenilor parosi din Asia centrala cu cea a lui "Yeti, omul zapezilor din Himalaia: acesta este un : alt mister, total diferit de cel de care ne ocupam -aici. Apoi, kaptarii si ceilali oameni parosi duc, se ;pare, o viaa extrem de rudimentara. Or.'omul din Neanderthal din preistorie a fost autorul unor lucrari destul de elaborate, silex cioplit, razuitoare, cuitase de razuit, dali etc. S-ar parea deci ca unii neanderthalieni au suferit o "decadena tehnica" sau ca unii au ramas la stadiul primitiv.

De altfel, de-a lungul Istoriei, se regasesc mereu urme ale supravieuirii oamenilor preistorici. O sculptura din biserica Semur-en-Auxois (Cote-d'Or), care dateaza din secolul XII, reprezinta un "prezentator" de om salbatic, adica o persoana care-l plimba, ca si cum ar plimba un urs. Dupa spusele lui Plutarh, un om salbatic prins n Albania i-a fost prezentat lui Sylla.

Calatoria Iul Hannon

Supravieuirea oamenilor preistorici n-a ntrziat sa stimuleze imaginaia scriitorilor, lata doua din operele lor, prima pe un ton glume, a doua pe un ton mai grav. Andre Maurois a scris urmatoarele: "ntr-o zi, n Perigprd(20) , un muncitor care lucra in fundul unei galerii nca neexplorate din Lascaux(21) a venit sa-mi spuna ca a auzit mrituri: Nici cuvinte, nici ipete. M-am dus acolo si am descoperit o familie preistorica! De douazeci de mii de ani ea traise acolo, reproducndu-se, respirnd printr-un horn care dadea n padure, hranindu-se... Cum naiba s-or fi hranit? Dar nu este imposibil sa-i imaginezi, n fond, ce reprezinta douazeci de mii de ani faa de cincizeci de milioane de ani ai coelacantului(22) al carui organism este acum att de complicat ca i-au trebuit, pentru a fi modelat, cteva miliarde de ani? Romanul adevarat al lui Smith este att de perfect, nct nu-l voi mai scrie pe al meu."

Oamenii din Neanderthal au putut supravieui pna trziu n alte regiuni ale lumii. Legat de aceasta, trebuie sa interpretam altfel un episod celebru din Antichitate, ramas neelucidat.

11

Pe la anul 450 .H., Hannon (23), trimis de Cartagina, a depasit coloanele lui Hercule, adica strmtoarea Gibraltar, n fruntea unei flote de saizeci de vase, pentru a ntemeia colonii pe coastele africane. Flota s-a ndreptat spre sud, descoperind armuri populate de oameni ciudai si de animale necunoscute. Cartaginezii au ajuns pe o insula in care se gasea un lac, n mijlocul caruia se afla o insulia. Aceasta insulia era populata de "barbai salbatici" si de "femei salbatice". Cartaginezii au ncercat n zadar sa-i prinda pe barbai, dar au reusit sa puna mna pe trei femei, cu toate ca ele se aparau muscndu-i. Femeile au fost ucise si pieile lor au fost aduse n Cartagina.

Calatoria lui Hannon a strnit numeroase comentarii, din cauza acestor fiine ciudate. Ce puteau fi oare? Si, mai nti, pna unde mersese Hannon? Oare "barbaii" si "femeile" ntlnii de expediie, erau babuini, cimpanzei, pigmei, sau ultimii Haustralopiteci?

n ceea ce priveste locul extrem la care a ajuns flota cartagineza, unii l-au situat n Mauritania sau Senegal, iar alii l-au stabilit n golful Guinea. Pentru aceasta au avut la ndemna doi factori: lnga insula cu oameni salbatici se nala un munte, Carul Zeilor, care ar fi putut sa fie Muntele Camerun. Apoi, dupa cum spuneau interpreii, fiinele descoperite se numeau gorillai. Erau deci gorile! Cartaginezii au ntlnit deci gorilele cu douazeci si trei de secole nainte de descoperirea lor de catre occidentali. Sa mai spunem ca pieile "femeilor salbatice" erau nca vizibile, n anul 146 .H.^ n templul Junonei din Cartagina.

In 1945, un tnar istoric, Raymond Mauny, a facut 'cunoscuta, n timpul unui congres care s-a inut la Dakar o "Nota asupra calatoriei lui Hannon", nota care prezenta un nou aspect al problemei. R. Mauny face observaia ca problema hranei, asa cum se punea n acea epoca, l mpiedica pe Hannon sa treaca dincolo de Sahara, Cu att mai mult cu ct ntoarcerea nu se putea face dect cu ajutorul vslelor, din cauza vnturilor puternice. Gorillai, n aceste condiii nu putea fi gorila, nici cimpanzeul si nici pigmeul. Ipoteza gorilei se poate elimina si din alte motive: niciodata gorilele nu s-ar fi lasat prinse att de usor. n privina pigmeilor, pieile lor n-ar fi fost considerate att de extraordinare nct sa fie expuse ntr-un templu.

In sfrsit, trebuie sa ne ntrebam ce "oameni salbatici" si parosi puteau locui nca, n Antichitate, pe coastele marocane. De altfel, neanderthalienii au fost descoperii n lungul acestor coaste. N-ar fi imposibil, dupa cum remarca B. Heuvelmann, ca acestea sa fi supravieuit pna n epoca istorica. Si atunci, cartaginezii flotei lui Hannon ar fi putut, foarte bine, sa-i ntlneasca. De altfel, tradiiile populare din Maroc vorbesc de oameni parosi traind n pesteri...

5. Pietre care privesc spre soare

Ori de cte ori este vorba de megalii, adica etimologic "pietrele mari", ne gndim la Bretania. Dar aceasta regiune nu deine monopolul, n Frana, mai sunt megalii in Aveyron, Ardeche si n multe alte regiuni. Scandinavia, Marea Britanie, Spania, Africa de Nord, India au si ele megaliii lor. Megaliii se mpart n mai multe tipuri. Menhirul este o piatra verticala fixata n sol; poate cntari pna la 200 tone si chiar 350 tone, cum este cazul menhirului din Locmariaquer (Morbihan) (24) lung de 23,5 metri, care acum este spart n patru bucai.

Uneori, menhirele formeaza linii paralele. Astfel, la Carnac, tot n Morbihan, exista celebrele siruri lungi de patru kilometri, n alte cazuri, menhirele sunt asezate n cerc (denumite impropriu cromlech) sau n ansambluri complexe, ca n situl de la Stonehenge, n Anglia.

Dolmenul este un mormnt colectiv, n mod obisnuit ni-l nchipuim ca o piatra orizontala as ezata pe doua pietre verticale, dar se gasesc si forme mult mai complexe, n regiunile de coasta, cum sunt cele din Bretania, dolmenul cuprinde o "camera" la care duce un culoar, n regiunile de interior se ntlnesc si dolmene care au doar un culoar, fara camera. Sunt numite alei acoperite.

12

Uneori, dolmenele sunt incluse ntr-un ca/m, adica o movila de pamnt si de piatra, sau sunt acoperite de un tumul de pamnt. Unele dolmene ar fi avut rol de templu. Construcia megaliilor a nceput, n Europa, pe la anul 4500 .H.

Un sit extraordinar: Stonehenge

Sirurile si cercurile de menhire se pare ca au avut o funcie precisa si cu totul extraordinara: ele au servit pentru observaii astronomice. Orict de surprinzator ar parea, oamenii din epoca megaliilor aveau cunostine astronomice foarte avansate. Acest lucru a fost demonstrat de un cercetator britanic, Alexander Thom, care a studiat sute de situri megalitice n Anglia, n Scoia si n Frana. Aceste cercetari n-au fost ntotdeauna usor de facut, deoarece, n Scoia mai ales, megalitii se gasesc, uneori, situai n turbarii mlastinoase; ele pot fi ascunse sub vegetaie sau chiar acoperite de turba.

ingramadire de pamnt sau de pietre pe care unele oare vechi le ridicau deasupra mormintelor.

A. Thom a constatat lucruri ciudate, n sudul Angliei, aproape de Salisbury, la nord-est de Southampton, se nafa unul din cele mai impresionante ansambluri de monumente megalitice din lume: Stonehenge. Acest ansamblu a fost nalat treptat ntre anii 1800 si 1400 .H. de mai multe popoare care, unul dupa altul, au ocupat sudul Marii Britanii. Primii constructori de la Stonehenge au fost invadatori originari din Frana care s-au amestecat cu poporul numit din Windmill Hill, as ezndu-se n aceste locuri din anul 2500 .H. Apoi, ali imigrani, venii din Olanda, au ajuns aici pe la anul 1700 .H. si au continuat construcia monumentelor. In sfrsit, invadatori nordici s-au amestecat cu cei venii naintea lor, pe la anul 1500 .H. si au terminat construcia ansamblului. :1

Aspectul actual al sitului Stonefienge permite reconstituirea celui de altadata.

Partea sa principala era un cerc de monolit de circa treizeci de metri diametru; el se compunea din treizeci de blocuri asezate vertical, cntarind fiecare douazeci si cinci de tone, deasupra carora, treizeci de lintouri aipite formau un coronament. Acum nu mai exista dect jumatate din blocurile verticale si foarte puine lintouri, pe

1 monument facut dintr-o singura piatra

2 traversa orizontala deasupra unei deschideri,

asezata pe doua puncte de sprijin. 54 ENIGME CAPTIVANTE

locurile lor. n interiorul acestui cerc se nalau cinci trilii, adica cinci perechi de bfocuri de piatra cnta rind patruzeci si cinci de tone fiecare, avnd la partea superioara un lintou voluminos.

ntre aceste blocuri, fusese construita o potcoava din blocuri mai mici, pietrele albastre (aduse din ara Galilor), din care n- au mai ramas acum dect urme. n centrul acestei potcoave fusese culcat un menhir, o adevarata piatra de altar lunga de cinci metri.

n exteriorul cercului de monolii, la circa treizeci de metri, un rambleu de un metru cincizecinalime forma incinta circulara a monumentului. La nord-est, un drum ntrerupea acest rambleu. Era intrarea principala a monumentului, de unde drumul ajungea pna Ia un ru la circa trei kilometri.

13

Chiar de la terminarea lui, monumentul de la Stonehenge a suferit numeroase degradari. Situl a fost, timp de secole, folosit de locuitorii din vecinatate drept cariera de piatra. Uneori, chiar turi

- 21

stii sparg pietrele ca sa ia bucaile ca amintiri.

n 1953, s-au descoperit, pe un monolit din Stonehenge, sculpturi reprezentnd un pumnal si topoare semannd cu cele produse n Grecia; se pare ca existau legaturi n acea vreme ntre Grecia miceniana si Marea Britanie. ALE ISTORIEI 55

Astronomii Preistoriei

Axa principala a ansamblului de la Stonehenge, ca si menhirul culcat, sunt orientate spre punctul n care rasare soarele la solstiiul de vara.

S-a considerat ca acest sit era un loc de cult solar si ca funciona ca un calculator urias destinat sa prevada eclipsele. De altfel, la 21 iunie, ziua solstiiului de vara, o procesiune de falsi druizi se ndreapta spre pietrele din Stonehenge unde se desfasoara o curioasa ceremonie...

Specialistul rus, Vladimir Avinsky crede ca pietrele din Stonehenge deseneaza o pentagrama, adica o stea cu cinci vrfuri si ca cercurile si elipsele succesive dau informaii despre marimea planetelor sistemului solar...

Cunostinele astronomice ale oamenilor din neolitic par a fi fost remarcabile, chiar daca s-ar fi limitat doar la observaii asupra soarelui. Poziiile rasaritului si apusului soarelui se schimba zilnic, ca si nalimea sa deasupra orizontului. Precizarea poziiei rasaritului soarelui la solstiiul de vara este, totusi, usoara. Mult mai greu de neles este miscarea lunii care este extrem de complicata: or-bita lunii nu coincide cu planul ecuatorial al

1 preoi celi 56 ENIGME CAPTIVANTE

Pamntului.

Se poate aprecia ca unele aranjamente ale blocurilor sunt raportoare uriase. Oamenii din acea perioada foloseau doua linii de ochire pentru a fixa poziia exacta a rasaritului si apusului lunii. Cea din spate era formata dintr-o piatra sau un interstiiu ntre doua blocuri. Cealalta era, fie un alt bloc, fie un munte sau o vale.

Megaliii din Carnac formeaza, astfel, un extraordinar observator lunar. Exista trei principale serii de aliniamente lnga Carnac: la Menec, Ker-mario si Kerlescant. La circa zece kilometri spre est, se afla marele menhir spart de Ia Locmariaquer, amintit mai sus, numit si menhiru) de la Er Grah,

Acest menhir, cnd era n picioare si ridicarea lui a fost o treaba deosebita era, se pare, "ghidonul" enormului observator lunar. Realizarea acestuia a cerut mai multe secole de observaii.

14

Sa stabilim pe o harta a regiunii megaliii si tumulii: se constata ca unii dintre ei pot 1i pusi n legatura, doi cte doi, cu marele menhir. Se obin astfel, opt (de patru ori doua) traiectorii care indica punctul unde rasare si unde apune luna n timpul fazelor sale extreme. Putem sa ne imaginam ca la construirea megaliilor servind ca posturi de observaie s-au montat stlpi de lemn, acestia avnd rolul de posturi de observaie provizorii. Mai exact, trebuia ca observatorul sa nlocuiasca stlpul de ia o zi la alta, luna schimbndu-si locul. Nu era o ALE ISTORIEI 57

treaba simpla. Sa-i apreciem cum se cuvine pe acesti pionieri mult timp necunoscui ai astronomiei.

- 22

Megaliii mai pun si alte probleme. O locuitoare din regiunea Camac, doamna A. M. Vialfont, a facut interesante observaii asupra unora dintre ei.

De exemplu, o piramida gasita la Barnenez, n Finister , are fiecare din cele patru fee cu aspect diferit. Prima formeaza un triunghi echilateral. A doua are un unghi drept perfect. A treia are tot un unghi drept dar imperfect. A patra are un arc de cerc. A cincea faa este un triunghi ascuit care da piramidei un echilibru perfect.

Doamna Vialfont a gasit, de asemenea, multe alte pietre ciudate. Una din ele este o statuie de pisica n marime naturala, ntr-o parte pare un cotoi; de alta parte, o pisica nsoita de un pui...

O alta piatra, descoperita la Roscof, aminteste ciudat o femeie nsarcinata: buricul i este vizibil... Se mai gasesc: "inima de la Plouezoch", "faa de la Locmariaquer", "profilul surzator de la Barnenez", "pasarea n zbor de la Plouezoch"...

1 departament din Bretania (Frana).

MISTERELE ANTICHITAII

Vom cauta sa lamurim enigmele civilizaiilor disparute si vom cauta sa descoperim tainele piramidelor egiptene si ale palatelor romane.

f 1. Potopul si stiina

Daca se examineaza inscripiile gravate pe copaci sau pe bastonase de catre pieile rosii linapi sau delawari din estul Americii de Nord, se poate citi o poveste ciudata.

La nceput, conform cronicii gravate astfel, marea se ntindea peste tot. Deasupra, n ceaa, locuia Creatorul, etern si nevazut. El a creat Soarele, Luna, stelele, apoi vnturile, care au. mpins apele. Si-atunci a aparut uscatul.

Creatorul a dat nastere primitor doi oameni si apoi animalelor. Fericirea domnea pe Pamnt. Dar un duh rau a creat Sarpele negru, simbol al Raului: el a adus nefericirea, razboiul, furtunile. Oamenii au luptat contra Sarpelui. Pentru a-i ucide, acesta a provocat un potop si apele au acoperit uscatul.

Creatorul a vazut suferina cumplita a oamenilor care ncercau sa scape de la nec. Ca

15

c ea

sa-l salveze, Ie-a 'mis o broascaestoasa, mai mult dect uriar-^V;lru trebuia sa culeaga din apa top^c.vriiirea. "Existau linapii, spune cronica, j$&^ broasca estoasa, si-atunci toi

ENIGME CAPTIVANTE

oamenii s-au urcat pe broasca estoasa." Pna la urma, apele s-au retras, elibernd uscatul pe care oamenii s-au asezat din nou.

La incasi, exista, de asemenea, tema potopului. Dupa tradiiile lor, zeul Viracocha, creatorul oamenilor, le-a cerut sa traiasca n pace, respectnd legile morale. Dar, foarte muli dintre ei erau orgoliosi si desfrnai.

Viracocha i-a blestemat si, pe unii dintre ei, i-a transformat n animaie sau n pietre. Apoi, pentru a-i pedepsi pe toi oamenii, a trimis apele sa cuprinda pamntul.'Si a venit Uno

- 23 -

Pachauti, adica potopul. Dar animalele i-au simit apropierea: n luna dinaintea potopului, lamele au devenit triste si si-au pierdut pofta de mncare.

Apele au crescut timp de saizeci de zile. Doar trei servitori credinciosi ai lui Viracocha au scapat de pedeapsa.

Comparaii tulburatoare

Potopul se regaseste si ntr-o legenda tlaxca-lana din America centrala. Marele zeu Tezcatlipoca, a provocat potopul, dar, mai nainte, !-a urcat pe o mare corabie pe Tezpi Noe indian

cu animale si plante. Cnd apele au nceput sa se retraga, Tezpi a dat drumul unui vultur. Acesta a nceput sa


mannce carnea animalelor moarte necate si nu s-a mai ntors. Tezpi a trimis atunci alte pasa ri: doar un colibri a revenit pe corabie, cu o ramura verde n cioc.

Aceasta legenda este, n mod vadit, foarte asemanatoare cu relatarea biblica. Conform Bib liei, Noe, la sfrsitul potopului, l-a trimis pe corbul Hereb, sa-i aduca vesti despre ce se ntmpl a.

Dupasapte zile, corbul nu se ntorsese, si-atunci Noe i-a dat drumul porumbiei lonah: ea a revenit, avnd n cioc o ramura de maslin.

Relatari asupra unei imense inundaii se regasesc pe toate continentele.

ncepnd cu secolul trecut, s-a cautat sa se dea o explicaie stiinifica acestei tradiii. Unii au aratat ca o mare enorma interioara, situata n Asia centrala, se golise, pe la anul 2300 .H., ca urmare a

16

unui cutremur. Dupa o alta teorie, nori enormi ar fi nconjurat odinioara permanent planeta, pn a cnd racirea climatului a dus la condensarea acestor nori, urmata de ploi ngrozitoare.

Geologii nsa n-au gasit niciodata urme ale vreunei inundai) planetare. S-au produs doar potopuri locale. Unul din cele mai importante s-a produs n Mesopotamia . Pe acesta l reda Biblia, el gasindu-se, n forme puin diferite, n legendele babilontene si asiriene. Mai precis, aceste legende

1 "ara dintre fluvii" (Tigru si Eufrat). ALE ISTORIEI 65

se gasesc n epopeea lui Ghilgames, dupa numele eroului, iar Biblia le-a preluat. S-a putut data, cu aproximaie, aceasta inundaie, pe la anul 4000 .H,

O tablia ramasa din civilizaia din Sumer , una din cele mai vechi, cunoscute n Mesopotamia, povesteste cu precizie potopul . Ziusudra este omologul lui Noe.

"Ziusudra, n picioare pe locul sau, asculta.

"Stai lngazid, n stnga mea...

Lngazid i voi spune ceva, ascufta~ma;

Fii atent la ordinele mele:

La noi... un potop va cuprinde sanctuarele

Pentru a distruge samna rasei umane...

Aceasta este hotarrea noastra, sentina adunarii zeilor

La ordinul lui Anu si En/if...

Regelui si legii sale, un ragaz li se va acorda."

- 24 -

Toate furtunile, cu o extraordinaraviolena S-au dezlanuit n acelasi timp. Si imediat, Potopul a invadat sanctuarele. Dupace timp de sapte zile si sapte nopi Potopul a maturat pamntul Si enorn , ^nrabie a fost zglita Defurtu ^Jape, Utu a f, ,./,& care raspndeste

in sudul Mesopotamiei, Jnga Golful Persic. 66 ENIGME CAPTIVANTE

Lumina n cer si pe pamnt Ziusudra a deschis atunci o fereastra a corabiei lui enorme, Ziusudra, regele S-a prosternat n faa lui Utu; Regele i-a sacrificat un bou si a ucis

17

o oaie."

Se pare ca a fost descoperita o marturie concreta a potopului1 n regiunea n care odinioara Tigrul si Eufratul se varsau n Golful Persic s-a gasit un strat mare de namol, lung de sase sute de kilometri si lat de o suta cincizeci. Cauza acestei inundaii a fost, fara ndoiala, un cutremur care s-a produs chiar n Golful Persic.

O alta dovadasi mai spectaculoasa despre realitatea unui potop n Orientul Apropiat, poate fi descoperirea ramasielor Corabiei lui Noe pe Muntele Ararat, n Turcia orientala, unde ea ar f i esuat. Conform observaiilor unor aviatori, n gheurile acestui munte s-ar gasi un obiect cu forma unei corabii, lunga de o suta treizeci si cinci de metri... Mai multe expediii au cercetat aceste locuri n 1952, 1953, 1955 si 1958. Erau conduse de Fer-nand Navarra.

n 1958, acesta a adus bucai de lemn scoase din gheaa: vechimea lor a fost apreciata la patru sau cinci mii de ani. Ca sa provina din arca, ar fi trebuit sa fie ceva mai vechi...

Mit sau realitate? Blestemul lui Tutankhamon

"Moartea v-a atinge cu aripile ei pe cel care l va tulbura pe faraon " Aceasta inscripie, descoperita n interiorul mormntului lui Tutankhamon, 1 capata un straniu ecou atunci cnd a devenit 1 cunoscuta soarta celor care "au profanat" acest mormnt. Dar exista oare cu adevarat o relaie de j cauzasi efect ntre aceasta profanare si aceasta soarta'? Pentru a ne putea face o parere,

cel mai bine ar fi sa reamintim istoria descoperim acestui l mormnt. La nceputul secolului XX, egiptologii credeau ca Valea Regilor1 si-a dezvaluit toate secretele ^Treizeci de cosciugesi douazecisi patru de mumii .provenind din trei dinastii de faraoni egipteni au fost scoase la lumina. Printre cele mai cunoscute, trebuie menionate cele ale lui Ramses II si

Amenofis l. vale n Egipt pe rn; Loc ales fmperiu stie al Nilului, n fata Luxorului ntarea faraonilor din Noul 68 ENIGME CAPTIVANTE

t

Sapaturile au provocat, uneori, manifestari ostile din partea populaiei. Astfel, la Luxor, n momentul n care unele tezaure erau ncarcate pe un vas, a aparut o procesiune de femei

- 25

arabe, gemnd si urlnd. In melopeea lor, un cuvnt revenea mereu: "Blestem..."

Mormntul neasteptat

Egiptologii nu erau, totusi, primii care au patruns n hipogeele Egiptului faraonic. Grupuri de jefuitori i-au devansat. In 1900, un grup narmati-a lovit pe paznicii mormntului lui Amenofis II.

n 1903, un englez bogat, lordul Carnavon, a venit la Cairo cu intenia de a face noi sapaturi.

18

La nceput, a fost primit cu scepticism, dar el a reusit sa-si atraga colaborarea unui tnar, dar remarca-bii arheolog, Howard Carter. Si, contrar tuturor asteptarilor, echipa Carnavon-Carter a obinut un sir de succese.

n 1906, un alt cercetator, Theodore Davis, a descoperit o cupa mica din faiana albastra pe

care era gravat un nume pna atunci necunoscut: Tutankhamon. Apoi, au fost descoperite ulcioare

1 cntec ritmat care nsoeste declamaia

2 cavouri ale civilizaiilor preistorice, protoistorice si

antice.

ALE ISTORIEI

69

de pamnt marcate cu acelasi nume...

Se parea ca Tutankhamon era un faraon care traise n jurul anului 1350 .H. Carter si Camavon au hotart sa-si concentreze cercetarile asupra lui. Timp de civa ani, sapaturile n-au scos la iveala mare lucru, cu excepia unei tablie de lemn, pe care era nscrisa relatarea razboiului dintre egipteni si hicsosi . Razboiul din 1914 a ntrerupt cercetarile.

Carnavon ncepuse sa se descurajeze, n 1920, el a trimis de la Londra, lui Carter, o telegrama: "Am pierdut destul timp n Valea Regilor. Schimba tocul. Mergi sa faci sapaturi n delta Nilului. Este o regiune n care nu s-au gasit nca prea multe."

Carter a avut atunci o sclipire de geniu. Uitndu-se ntr-o zi la colibele de piatra din vecina tatea mormntului lui Ramses VI, i-a venit n minte ideea ca nimeni nu facuse sapaturi sub ele... De ce n-ar ncerca el?

La 2 noiembrie 1922, ncep sapaturile. Chiar a doua zi, apare surpriza: a iesit la iveala o piatra. Carter a desprins-o cu grija, dar a aparut o alta piatra. Era cu sigurana, capatul unei sc ari. Pna s-a nserat, au fost degajate patru trepte, din cele saisprezece pe care le are scara.

1 triburi nomade asiatice care au invadat Egiptul si !-au stapnit n sec. XVIII - XVI .H. 70 ENIGME CAPTIVANTE

Cercetatorii, dupa degajarea scarii, au ntlnit o dala de piatra cu doua sigilii. Unul din ele era fara ndoiala fals, facut de jefurtorii de morminte care urmareau sa-si ascunda aciunea. Dar al doilea era autentic.

El purta inscripia urmatoare Nebkheperoure -Tutankhamon.

Poarta a fost perforatasi prin gaura facuta a iesit un aer caldu, greu de respirat. Carter a introdus o lanterna prin gaurasi a putut vedea un culoar lung, plin de darmaturi. La extremitatea cealalta, la sapte sau opt metri distana, o alta poarta a aparut marcata de sigiliul lui Tutankhamon.

Carter i-a telegrafia! lordului Carnavon pentru a-i anuna extraordinara descoperire. Trei saptamni mai trziu, acesta a venit n Egipt, nsoit de un alt egiptolog renumit, Calender.

19

- 26

O nepaturade nar

La 25 noiembrie 1922, Carter, Carnavon si Calender au cobort mpreuna scara cu saisprezece trepte si au ajuns pna la a doua poarta. Carter a gaunt-o, a luminat interiorul si s-a uitat sa vada ce se afla n partea cealalta.

Era ceva fantastic, deoarece Carter a nceput sa vorbeasca farasir si a ramas lipit de zid, parca ? Tutankhamon - masca funerara 72 ENIGME CAPTIVANTE

dobort de ceea ce vazuse. Spartura a fost marita. Si-atunci, la rndul lor, si nsoitorii lui au putut sa vada. Erau vase de alabastru, bijuterii, coliere, cupe de aur, cufere incrustate cu pietre preioase...

Un fapt curios: dezordinea n care erau ngramadite toate aceste comori. Era nsa clar: mormntul iui Tutankhamon fusese deja profanat si, fara ndoiala, de foarte mult timp. Si nu exista n camera nici mumie, nici sarcofag, ceea ce era ciudat...

Cercetatorii au facut inventarul complet al bogaiilor ngramadite n anticamera. Ziaristii au n aval'it din lumea ntreaga, dar cnd vreo treizeci dintre ei au vizitat mormntul sub conducerea lui Carter, au fost huiduii de vreo suta de egipteni care aruncau si cu pietre. Poliia a trebuit sa intervina.

Aceasta n-a mpiedicat, la 18 februarie 1923, sa se faca "inaugurarea" oficiala a sapa turilor. La intrarea n mormnt, fluturau drapele egiptene si britanice, naltul comisar al Marii Britanii, mai muli ministri egipteni, ambasadorii Franei si Belgiei, regina Elisabeta a Belgiei (care i susinea pe lordul Carnavon), participau la inaugurare.

Dar nu se facea doar o vizita oficiala, ci se trecea la o noua etapa a sapaturilor. Arheologii au nceput sa desprinda peretele n spatele caruia trebuia sa se gasesca mormntul lui Tutank hamon. Dincolo de zid a aparut un cufar de lemn ALE ISTORIEI 73

aurit, nalt de trei metri, pe care era desenat soimul Horus.

Semne magice pareau a fi destinate protejarii odihnei faraonului.

Apoi, a fost gasit un al doilea cufar. De data aceasta, pe el aparea un sigiliu cu numele lui Tu-tankhamon. Carter si Carnavon au neles casi-au atins inta. Mumia era acolo. Ca o masura de prudena, Carnavon a hotart sa nchida mormntul pentru a evita un aflux nedorit de vizitatori. Descoperirea a facut mare vlva: moda Tutank-hamon a nceput la Londra.

Dar lordul Carnavon avea o alta grija: fusese nepat la gt de un nar. Aceasta nepatura a provocat o puternica mncarime, apoi o inflamaie. El si-a dat seama de gravitatea situaiei, deoarece sanatatea sa era deja subreda n urma unui accident de masina. "Am auzit chemarea, sunt gata." a spus el.

20

n curnd, s-a declansat o congestie pulmonara, n noaptea de 4 spre 5 aprilie 1923, lordul Carnavon era n agonie ?ntr-o camera a hotelului Continental din Cairo. Din nou, a spus: "S-a terminat, am auzit chemarea si ma pregatesc!"

Aproape chiar n acel moment, lumina s-a stins n camerasi, de altfel, n tot hotelul... Infirmiera care-l supraveghea pe Carnavon s-a dus sa aduca lumnari; cnd a revenit, descoperitorul lui Tutankhamon era mort.

Asa s-a nascut legenda blestemului faraonului.

- 27

ENIGME CAPTIVANTE

Diferite explicaii

Foarte repede, presa a facut o legatura ntre moartea lui Carnavon si profanarea mormntului lui Tutankhamon. Astfel, Ia 6 aprilie 1923, Le Fi-garo scria:

"Evenimentele au dat dreptate prezicerilor fela-hilor. Omul care a descoperit hipogeul faraonului Tutankhamon a fost victima divinitailor subterane. Lordul Carnavon nu mai este. n acest fel s-au ndeplinit ameninarile marilor preoi egipteni facute contra profanatorilor de mumii."

Se soptea chiar ca, n realitate, un scorpion sacru n vechiul Egipt... l-a nepat pe Carnavon, si nu un nar. Se afirma, de asemenea, ca o cobra a mncat canarul lui Carnavon: acesta avea, ntr-adevar, obiceiul sa puna, a capatul de sus al scarii mormntului, colivia cu pasarea favorita.

n realitate, moartea Iui Carnavon, am mai spus-o, n-a fost deloc misterioasa. Iar Carter se simea foarte bine si si continua sapaturile. El a descoperit doua alte cufere, cu numeroase ac cesorii, apoi o capela etc. Doua alte sarcofage au fost gasite, din care unul din aur masiv.

Mumia a fost scoasa din mormnt ai tombrie 1925: nvelita complet n benzi ALE ISTORIEI

75

se gasea ntr-o stare foarte proasta. Inscripiile de pe benzi afirma: "Rege Tutank-hamon, inima ta ramne nemuritoare n trupul t au. Ea este n fruntea celor vii, asa cum Ra va ramne n cer." Acum se stie ca Tutankhamon era un faraon din a 18-a dinastie, mort foarte tnar. Obiectele de arta gasite n mormntul sau sunt la muzeul din Cairo.

Totusi, seria de mori care a urmat a contribuit la ntreinerea mitului blestemului. Cel mai tn ar din fraii lui Carnavon a murit dupasase luni. Infirmiera care l-a ngrijit pe lord la hotelul Continental a murit puin dupa aceea, iar secretarul lui Carter a decedat curnd de tuberculoza; tatal arheologului s-a sinucis trei luni mai trziu.

Dar au fost si cazuri mai tulburatoare. Astfel, savantul britanic Archibald Douglas Reed a de cedat la puin timp dupa ce a radiografiat mumia lui Tutankhamon.

S-a relatat ca un ministru egiptean, vrnd sa ancheteze aceasta enigma, a vizitat mormntul

21

mpreuna cu un mblnzitor de serpi. La sosirea lor, o cobra si o vipera ar fi iesit din mormnt... si au reusit sa dispara. Ministrul a murit puin dupa ce a revenit la Cairo. Cei ce cred n puterea blestemului, vorbesc de saptesprezece victime...

Ca raspuns, acestora li se poate arata o lista cu persoane care au participat la descoperirea lui Tutankhamon, dar care au murit la o vrsta foarte

* 76 ENIGME CAPTIVANTE

- 28

l

avansata, n condiii normale.

Trebuie totusi sa amintim casi ali egiptologi au murit n condiii misterioase nainte si dupa sapaturile lui Carter si Carnavon. n 1823, arheologul italian Giovanni-Battista Belzoni, cel care a descoperit mormntul lui Sethi l, s-a mbolnavit avnd febra mare pe cnd se gasea n Africa occidentala. Poate ca n-a fost dect o criza de paludism, dar Belzoni a spus: "Simt mna mor ii ntinzndu-se spre mine... Stiu ca nu mai am dect cteva ore de trait." Un vrajitor african l-a tratat cu opium, dar arheologul a murit blestemndu-l pe Sethi l. "Faraonii s-au razbunat," a spus simplu vraj[torul.

n 1862, germanul Theodor Bilharz , specialist n autopsia mumiilor, a fost cuprins de friguri dupa o vizita la Luxor. A delirat timp de cincisprezece zile si a murit fara a-si mai fi revenit. Un alt arheolog german, Heinrich Brugsch a manifestat spre sfrsitul vieii simptome clare de alienare min tala.

Alte cazuri sunt mai recente. Un conservator al muzeului din Cairo, Mohamed Mehdi, a murit n urma unei hemoragii cerebrale dupa ce aprobase expunerea la Pafis a tezaurului lui Tutankhamon. Succesorul sau, Kamal Mahrez, a murit, tot de o

1 savant care a dat numele bilhanozei (boala provocata de un vierme parazit n aparatul

circulator alemului), (n.a.) ALE ISTORIEI 77

hemoragie cerebrala, dupa ce daduse aprobarea pentru o expozfie asemanatoare la Londra...

Numeroase ipoteze au fost elaborate pentru a explica aceste mori misterioase. Una din cele mai stranii este cea a "piramidei care ascute simurile". Forma piramidala ar duce la acumularea de energie si, ca urmare, la producerea de viziuni oribile "profanatorilor" si chiar moartea lor.

lata ce relateaza cercetatorul englez Paul Brunton care a petrecut o noapte n camera regala a piramidei lui Keops: "Eram cu ochii nchisi si, totusi, toate acele forme ntunecate, diafane ma forau sa le vad. Si permanent dusmania lor nenduratoare, ncrncenarea lor cumplita cautau s a ma mpiedice sa-mi menin hotarrea... Curnd, s-a atins paroxismul. Forme monstruoase,

22

nelamurite, orori sinistre, infernale, forme cu aspect baroc, grotesc, nebunesc, diavolesc mis unau n jurul meu; scrba pe care mi:o inspirau mi provoca o suferina de nenchipuit, n cteva minute, am trait ntr-o stare de emoie pe care n-o voi uita niciodata. Aceasta stare de necrezut ramne fixata n altorelief n memoria mea. Pentru nimic n lume, n-as mai repeta aceast a experiena; niciodata nu voi mai ramne noaptea n mijlocul Marei Piramide."

1 lucrare de sculptura n relief faa de un fond de care ine sau pe care a fost aplicata.

- 29

ENIGME CAPTIVANTE

S-a presupus, de asemenea, ca egiptenii descoperisera radioactivitatea. Preoii lor ar fi pus materiale radioactive n mormintele faraonilor. Categoric, cunostinele egiptenilor n diferite domenii erau importante, dar nimic nu dovedeste ca ei cunosteau radioactivitatea. De altfel, egiptologii mori n condiii misterioase n-au aratat nici unul vreun simptom de radiodermita, boala datorata radiaiilor.

Mai convingatoare ar fi ipoteza care acuza febra Q, boala cu forme variate, care bntuie n arile orientale si care se datoreste unei rickettsii , organism intermediar ntre bacterii si virusi, parazit al animalelor si oamenilor.

Praful a fost si el acuzat: aflat din abundena n necropole, el poate irita pielea sau gtul si poate fi periculos pentru persoanele cu caile respiratorii sensibile, cum era cazul lui Carnavon.

Un cercetator sud-afrjcan, Geoffroi Dean, crede ca histoplasmoza este vinovata de uciderea pretinselor victime ale faraonului. Aceasta boala rara, care ucide lent, ar putea fi transmisa de excrementele liliecilor care traiesc n pesteri.

Dar nici un liliac nu a fost vazut n mormntul

1 provoaca boala denumita nckettsioza (tifos exantematic, febra munilor Stncosi). 2 boala datorata unei ciuperci parazite (histoplasma) care ataca pielea, ganglionii, oasele, viscerele.


iui Tutankhamon care era, dupa cum am vazut, nchis ermetic de mii de ani. Si atunci, daca nu liliecii, atunci poate ciupercile subterane au transmis histoplasma.

Totusi, dupa cum am vazut, morile imputate pretinsului blestem au avut caracteristici diferite si nu pot fi atribuite unei cauze unice si misterioase.

Blestemul lui Tutankhamon i-a facut pe muli sa viseze si sa tremure. Dar este foarte greu s a crezi n el.

3. De la orasul Ys1 la Atlantida Grallon , rege din Cornouaille3 se lupta n ari nordice ndepartate, ntr-o zi, obosii de lupta si de faptul ca nu puteau cuceri o fortareaa inexpugnabila, oamenii sai l-au abandonat. Ramas

23

singur ntr-o ara straina, a ntlnit o femeie cu par rosu, Malgven, care i-a propus sa-l nsoeasc a n Bretania, dupa ce o va ajuta sa scape de soul ei. Dar trebuiau, fara corabie, sa ajunga la flota regelui. Malgven I-a urcat pe Grallon pe un cal vrajit, Morvac'h care, repezindu-se pe deasupra valurilor, a ajuns repede din urma corabiile bretone.

Timp de un an, Grallon si Malgven au ratacit pe oceane, timp n care l-i s-a nascut o fetia, Da-hut. Dar din nenorocire Mafgven a murit n timpul calatoriei. Doar ei doi, tatal si fiica vor ajunge pe coastele peninsulei Cornouaille. Dahut a crescut

cetate legendara bretona care a fost nghiita de

valun n sec. IV sau V.

sau Gradlon, rege legendar venit din Cornouaille n

Bretania.

regiune n sud-vestul Angliei. 82 ENIGME CAPTIVANTE

- 30

printre grandioasele faleze din Armorique , acolo unde i placea sa se plimbe. Ea i-a cerut tata lui ei sa-i construiasca un oras. Mii de muncitori au nceput lucrul si un oras s-a nalat curnd ia malul oceanului. Un zid urias, avnd o ecluza nchisa cu pori de bronz a caror cheie era pastrat a cu grija de Grallon ferea cetatea de furia oceanului. Asa s-a nascut orasul Ys.

Lui Dahut i placea sa stea de vorba cu oceanul: "Ocean, frumos Ocean, rostogoles te-ma pe nisip, rostogoleste-ma pe valul tau. Eu sunt logodnica ta, Ocean, frumos Ocean albastru. Eu sunt nascuta pe mare, n mijlocul valurilor laptoase si n ceurile ca de vata. Cnd eram mica, tu frematai, eu ma jucam pe spatele tau uriassi tu frematai. Eu mngiam parul tau bogat de spuma si tu frematai."

Orasul Ys a devenit un oras al desfrului. Dahut si dorea un alt barbat n fiecare seara: ea f( sufoca punndu-i o masca de matase pe faa, apoi l arunca n infernul lui Plogoff, spartura uria sa ameitoare deschisa ntre faleze. Doar un singur logodnic o captiva pe Dahut: Oceanul, ca ruia i sacrifica pe ceilali...

ntr-o seara, a sosit, calare pe un cal rosu aprins, un necunoscut, mbracat si ei tot n rosu.

1 parte a Galiei, care cuprinde astazi Bret Anrnor: numele celtic al Bretaniei.) ALE ISTORIE! 83

Chiar atunci, oceanul se nversuna contra digurilor. Omul i-a cerut lui Dahut cheia ecluzei. Ea a ezitat nti, dar, pna la urma, a cedat si a luat cheia de la gtul lui G ral Io n si a deschis porile; un val urias s-a pravalit peste orassi I-a scufundat. Asa a disparut orasul Ys.

Dahut si Grallon au reusit sa fuga. Calul Mor-vac'h i ducea pe amndoi, fiica agaata de tat a, ntr-o cursa nebuneasca: Oceanul care vroia sa-si prinda logodnica, ncerca sa ntreaca bidiviul n fuga. Deodata, o silueta a aparut pe o stncasi s-a auzit o voce: Sfntul Guenole i cerea lui Gra'l-lon sa scape de fata. Regele a aruncat-o n ocean, n care Dahut a regasit fantomele

24

nenumaratelor sale victime.

Aceasta este legenda orasului Ys. Dahut, ca personaj al legendei, a fost introdusa doar n secolul XVIII. Orasul Ys ar fi existat cu adevarat si aici regele Grallon a ntemeiat resedina episcopala Quimper. Orasul ar fi fost ntemeiat n anul 475, fiind situat fie n golful raposailor (Baie des Trepasses), fie n golful Douarnenez.

In acest ultim golf, scafandrii afirma ca au zarit ruine ciudate.

Acestea se pot observa nsa doar n anumite momente, n timpul fluxului si cnd apa este foarte linistita. De asemenea, la estul golfului exista un drum care nu duce nicaieri, oprindu-se la ocean. Dupa unii, cele sapte insulie care se nsira ntre Douarnenez si Piougrescant ar fi fost odinioara 84 ENIGME CAPTIVANTE

locul pe care a fost cndva situat orasul, care, se pare, era foarte ntins...

Zidul Insulelor Bahama

Atlantida... Este enigma despre care s-a scris cel mai mult. Si nu s-a scris ca a fost doar un oras ci un continent ntreg si o civilizaie pe care marea le-a nghiit.

Platon, n doua dialoguri, Timaios si Critias, a conferit misterului Atlantidei o valoare deosebita. Prelund o legenda egipteana, Platon a descris o insula care ar fi existat odinioara n Atlantic, si a aratat ca pornind de !a aceasta insulasi strabatnd si alte insule, se putea ajunge pe un continent. Aceasta insula ar fi avut un port, un stadion, bai publice; pe insula

- 31

aveau loc curse de tauri, care erau folosii si la sacrificii. Insula ar fi fost distrusa de cutremure de pamnt si de inundaii.

Mai trziu, numerosi scriitori au preluat tema Atlantidei; s-a cautat Atlantida peste tot: n marea Nordului, aproape de insula germana HeligolaM, pe lnga insulele Canare sau n inima Sahar

Conform indiciilor date de Platon, Atlanta*:

1 stat insular (fost Lucayes) din Atlantic, la sud-est de coasta Floridei. ALE ISTORIEI 85

fi fost situata n mijlocul Atlanticului. Insulele vecine, de care vorbeste filozoful, pot fi Antilele, as ezate aproape de America... De altfel, mai multe descoperiri facute n ultimul timp vin n sprijinul tezei despre o Atlantida n Atlantic.

n primul rnd, descrierea extraordinarului "zid din Bahama" n 1970, de catre un fotograf submarin foarte cunoscut Dimitri Rebiloff; el le-a reperat nu prin scufundare n adncuri, ci zburnd pe deasupra regiunii din jurul insulei Bimini .

Survolnd aceasta regiune, se observa aliniamente bizare de blocuri de piatra, care, n

25

mod ciudat, sunt invizibile de pe un vas. Aceasta explica motivul pentru care au ramas neobservate att de mult timp.

Blocurile au dimensiuni care variaza de la 1 pe 1,5 metri, pna la 3 pe 4 metri si formeaza ziduri lungi de 600 metri la o adncime, n general, de 5 la 6 metri. Uneori, zidurile schieaza un soi de dreptunghi.

O asemenea descoperire a provocat vii discuii. Unii au vazut n "zidul din Bahama" doar un fenomen natural, afirmnd ca n-ar fi dect un cordon de gresie la malul marii, asemanator celor cunoscute deja n Bahama.

Totusi, ntre cordoanele de gresie si zidurile descoperite de Rebikoff exista deosebiri nete.

insula din arhipelagul Bahama. 86 ENIGME CAPTIVANTE

Gresiile sunt friabile si, n plus, deformate, caracteristici care nu apar la zidurile facute din conglomerate de nisip grosier calcaros, amestecat cu fragmente de cochilii.

Deci, originea "omeneasca" a zidului din Ba-hama pare dovedita. Mai ramne de stabilit ce popor l-a construit. Zidul, care se gaseste la 5 - 6 metri sub apa, pare sa dateze de cinci mii de ani. Aceasta vechime s-a calculat pornind de la viteza de crestere a nivelului marii n Bahama.

Ar fi putut o civilizaie amerindiana sa nale blocurile? Care civilizaie? Si n ce scop? Pentru a construi simple ziduri? Sau diguri? Enigma este atragatoare. Oricum nu este imposibil ca aceste vestigii sa faca parte din Atlantida lui Platon, care, evident, nu cunostea America.

O alta descoperire, tot recenta, a readus n actualitate enigma. Oceanografi rusi, la bordul navei stiinifice Vitiaz, au descoperit la jumatatea drumului dintre Portugalia si Madera , ramasi ele unor ziduri si ale unor scari mari. Aceste ruine, pe care le-au fotografiat, se afla la circa 70 de metri adncime, pe vrful unui vulcan submarin stins. Ele sunt formate din blocuri cubice si din altele rotunjite. Ce concluzie se poate trage?

1 insula portugheza n Atlantic, portughezi n anul 1418.

- 32

^^kW;

Foto 7 - Femei din Creta ENIGME CAPTIVANTE

N-a fost, mal curnd, Creta?

Pentru unii autori, Atlantida ar fi fost un continent foarte/nare situat pe locul actualului Ocean Atlantic, n acest fel, s-ar putea explica asemanarile dintre civilizaiile amerindiene (a indi enilor din America) si cele egiptene si grecesti. Aceasta ipoteza nu poate fi credibila, asa cum nu pot fi nici altele care se bazeaza mai mult pe imaginaie dect pe date stiinifice. Astfel, fizicianul german 'Otto Muck considera ca Atlantida se ntindea din Mexic pna n Mesopotamia, aceasta putnd explica similitudinea dintre piramidele Egiptului si cele din America precolumbiana. Lo

26

cuitorii acestui imperiu ar fi fost oameni din Cro-Magnon!

Aceasta explicaie pune attea probleme noi, cte raspunsuri da. Si aceasta cu att mai mult cu ct, dupa spusele savantului, ntr-o buna zi, un meteorit enorm ar fi cazut n mijlocul acestei Atlantide, din care n-au mai ramas dect cteva ruine, intre care si zidurile din Bahama...

Mergnd mai departe cu ideile fantastice, unu au imaginat o Atlantida dotata cu mas ini zburatoare si cu submarine, popuiata de sclavi jumatate oameni, jumatate animale, sfsiata de lupte ntre "buni" si "rai"...

ALE ISTORIEI 89

Platon a situat Atlantida la vest de coloanele lui Hercule, adica de strmtoarea Gibraltar. Si, spunea el, insula era mai mare dect Libia (adica Africa de Nord) si Asia (e vorba de Asia Mic a) mpreuna. Dar nu cumva Platon a interpretat gresit legenda egipteana? Oare Atlantida nu era situat a, mai curnd, ntre Libia si Asia? Iar ntre Africa de Nord si Asia Mica exista o insula: Creta. Si aceasta insula permite celor ce vin din Egipt ca, trecnd prin cteva insule mai mici, sa ajunga pe un alt teritoriu, Grecia...

Amintim ca acest amanunt exista n textul lui Platon.

n plus, numeroase aspecte din descrierea Atlantidei facuta de catre Platon amintesc de Creta antica, cu alte cuvinte de civilizaia minoica, dezvoltata aici ncepnd din anul 2400 .H.

n multe privine, civilizaia Cretei poate fi considerata ca foarte evoluata. Cretanii cautau sa -si nfrumuseeze viaa si iubeau tot ce era frumos. Femeile erau elegante una din ele, reprezentata ntr-o pictura a fost denumita Pariziana si aveau un rol important n societate.

Cretanii erau un popor de navigatori. Ei au pus la punct instalaii sanitare perfecionate si foloseau bai fa cute din pamnt ars sau din metal. Au lasat numeroase opere de arta.

Cursele de tauri se desfasurau frecvent n Creta antica; si, dupa cum spune Platon, ele se racticau si n Atlantida. Taurul avea un mare rol T


n civilizaia lor. Conform legendei, Pasiphae, soia regelui Cretei, Minos, a avut un

- 33

copil cu un taur iesit din valuri. Acest copil avea trupul de om si capul de taur: Minotaurul, un monstru sngeros, care traia ntr-un labirint si care, la fiecare noua ani mnca sapte tineri greci (sapte baiei si sapte fete), dai ca tribut de Atena.'

Fiui regelui Atenei, Tezeu, s-a oferit sa faca parte din grupul victimelor monstrului. Fiica lui Minos, Ariadna, i-a dat un fir cu ajutorul caruia sa poata iesi din labirint (de aici provine expresia firul Ariadneij. Si Tezeu a ucis Minotaurul.

Cretanii practicau deci diferite coride . Taurii pe care-i foloseau erau fie

27

specimene domesticite, fie bouri redutabili. Bourul a fost marele taur al Preistoriei: e! apare pe frescele din Lascaux si l regasim n toata Antichitatea (Cezar I-a ntlnii n padurea hercinica ) si n Evul Mediu; el a disparut, se pare, pe la 1627. Era un animal impresionant, cu coarnele formnd o lira, si nalt de 2 metri n regiunea greabanului; taurul era negru, iar femela, roscata.

Cretanii se distrau si cu jocul primejdios numit "sari peste taur". Curtea palatului din Cnossos,

1 corida - cursa de tauri. 2 Orogeneza hercinica -totalitatea miscarilor de cutare a scoarei pamntului {la sfrsitul erei primare) n urma careia s-au format o sene'de muni (Ardeni, Vosgi).

ALE ISTORIEI 91

capitala Cretei, era, cu aceasta ocazie, transformata n arena. Un tnar cretan (sau o tnara cre-tana care era mbracata barbateste, rochia ei lunga, obisnuita, nefiind potrivita) sarea spre taurul care se repezea spre el, l prindea de coarne si facea un salt periculos peste spinarea taurului. Un partener l prindea n partea cealalta.

Acest joc era plin de riscuri, "saritorul" riscnd sa fie strapuns de coarnele animalului. Lupta nu ducea la moartea animaluiui, dar, uneori, acesta era sacrificat dupa corida.

Val seismic asupra Cretei

La nceputul secolului XX unor arheologi le-a venit ideea unei comparaii ntre Atlantida si Creta. Dar abia n 1969, elenistul britanic J. V. Luce s-a preocupat ndeaproape de aceasta identificare.

ncepnd din 1947, cercetarile facute de oceanografi n Mediterana orientala au aratat ca fundu! marii este acoperit, n aceasta regiune, de un strat de cenusa alba a carui grosime, n Marea Egee, depaseste doi metri, n timp ce n regiunea Ciprului nu are dect civa centimetri.

S-a dedus ca, pe la anul 1500 .H. s-a produs o puternica erupie vulcanica n Mediterana. Dar unde anume? O insula a reinut atenia cercetatorilor: Santorin sau Thera. Insula Santorin este 92 ENIGME CAPTIVANTE

formata dintr-un grup de insulie situate la 110 kilometri la nord de Creta. Acolo se gaseste singurul vulcan activ din Marea Egee. n perioada care ne intereseaza, insula Thera (Santorin) era o colonie minoica.

Insuliele care formeaza Santorinul acum sunt asezate ca ntr-un cerc, n mijlocul caruia

- 34

poate fi identificat un crater invadat de mare. n termeni geologici, aceasta se numeste o caldeira , n plus, straturi mari de cenusa vulcanica au fost gasite pe insula. Observaiile facute n acest

28

mic arhipelag au aratat ca vulcanul din Santorin a erupt pe la anul 1500 .H. Din el provine cenu sa descoperita pe fundul Mediteranei, ca si n Creta.

Se stia ca civilizaia minoica s-a prabusit brusc pe la anul 1500 .H., cea mai mare parte a oraselor, palatelor si satelor fiind distrusa, dar nu se stia din ce cauza. Acum, se pare ca ra spunsul este clar. Sa ncercam sa reconstituim faptele.

ntr-o zi, vulcanul din Santorin a intrat n erupie. Probabil ca marea coloana de fum care a fost eliberata era vizibila de pe malul nordic al Cretei, dar, cu sigurana, aceasta manifestare vulcanica nu parea att de grava nct sa provoace panica.

S-a ntmplat nsa, ceva mai grav: valuri uriase

1 (cuvnt portughez) caldare de mari dimensiuni rezultata din prabusirea craterului unui vulcan ca urmare a unei erupii. Foto 8 - Reconstituirea templului din Cnossos

94

ENIGME CAPTIVANTE

II au patruns n golul provocat la Thera cnd s-a eliminat lava. Valurile s-au propagat apoi pna n Creta. Probabil ca masurau pna la 180 metri nalime, si se deplasau cu o viteza de 160 kilometri pe ora spre Creta. Cnd au atins insula, ele aveau nca circa 90 metri nalime... iovitura a fost puternica.

Flota minoica s-a facut andari. Nori de cenusa au navalit pe insula, au izbucnit incendii, locuitorii au fost sufocai de gazele toxice. Doar regiunile din sudul si vestul insulei n-au fost atinse. Smo chinii din Creta, datnd din acea epoca, au fost gasii carbonizai...

Cretanii au ncercat sa repare stricaciunile, dar bogaia insulei fusese pierduta pentru totdeauna. S-a pierdut flota pe care se baza puterea ei; agricultura si comerul s-au ruinat si Creta n-a mai fost n stare sa se apere de invazii.

Venii din Grecia, micenienii s-au infiltrat n insula, naintea altor invadatori. Cultura cretana s-a meninut de bine de rau ctva timp nainte de a disparea. Civilizaia minoicainea acum de domeniul trecutului.

Din toate ipotezele suscitate de mitul Atfan-tidei, cea care o identifica cu insula Creta este cea mai credibila. Aceasta nu nseamna ca n-au existat, n lume si alte civilizaii nghpe de ape, alte Atlantide...

4. Mori misterioase n antichitate Ce otrava l-a ucis pe Britanicus? Ce se gasea n cupa data lui Socrate? Cum a reusit

- 35 -

Mitridate sa devina imun la otravuri? Ce ciuperci i-au fost servite la masa mparatului Ciaudius? Ce conineau vaporii care o faceau pe Pitia la Delfi sa intre n transa?

Attea ntrebari care solicita priceperea istoricului, dar si a toxicologuluL a botanistului si a chimistului. Nu este o sarcina usoara sa identifici otravurile, drogurile, antidoturile, plantele

29

folosite n Antichitate. Termenii folosii de autorii vechi pentru a le desemna, nu sunt, adesea, termeni stiinifici si este, uneori, greu sa separi adevarul de fals, realitatea de ficiune, istoria de legenda. Si totusi, coroborarea datelor furnizate de literatura greaca sau latina cu cunostin ele toxicologiei moderne, permite formularea unor ipoteze interesante n scopul elucidarii acestor probleme.

1 Mitridate VI Eupator cel Mare (132-63 .H.) rege al Pontului In Asia Mica.

96

ENIGME CAPTIVANTE

Farmacopeea antica

Farmacopeea antica era bogatasi variata. Egiptenii descoperisera acidul cianhidric pe care-l extrageau din smburii de piersic: probabil Tu-tankhamon a fost asasinat cu aceasta otrava. Biblia citeaza radacina de absint . Popoarele vechi foloseau mai ales otravuri vegetale, extrase din cucuta, opium, digitala, laptele cinelui, brndusa, matraguna, maselaria; din clematitasi spnz obineau meconiu .

Foloseau si otravuri m