Boli degenerative ale sistemului nervos

Boli ale sistemului nervos central

Afecţiunile sistemului nervos central pot fi înăscute (congenitale), dobândite în cursul vieţii (inflamatorii, de origine vasculară, prin procesul de îmbătrânire, neoplastice, de natură traumatică etc.).

Boli congenitale

Printre bolile congenitale există o mare varietate de cauze şi manifestări (tulburări metabolice, aberaţii genetice, traumatisme perinatale etc.). Noi născuţii cu malformaţii grave ale creierului nu sunt de obicei viabili.

Afecţiuni dobândite ale sistemului nervos central

Boli vasculare: infarctul cerbral ischemic şi hemoragiile cerebrale, ramolismentul medular ischemic.

Bolile ganglionilor bazali: boala Parkinson Neoformaţii: Tumorile creierului şi ale măduvii spinării. Boli convulsive: diversele forme de epilepsie. Bolile inflamatorii: infecţiunile bacteriene sau virale ale creierului (encefalite),

măduvii spinării (mielite) sau învelişurilor lor (meningite), boli degenerativ-inflamatorii cauzate de prioni (de ex.: boala Creutzfeld-Jakob).

Boli demielinizante: scleroza multiplă. Boli degenerative primare sau eredo-degenerative: demenţe primitive (de ex.:

boala Alzheimer), boala Huntigton, sindromul Gilles de la Tourette, boli sistemice ale motoneuronului (de ex.: scleroza laterală amiotrofică), bolile degenerative ale cerebelului (ataxiile ereditare).

Diverse tipuri de dureri de cap (cefalee), în primul rând migrena. Traumatisme cranio-cerebrale şi vertebro-medulare.

DemenţaDemenţa este o pierdere a aptitunilor mentale care afectează viaţa cotidiană a persoanei în cauză. Ea poate provoca probleme ale memoriei si ale gândirii si capacităţii de abstractizare. De regulă, demenţa se înrăutaţeşte cu timpul. Durata accentuării simptomelor diferă de la o persoana la alta. Probabilitatea de apariţie a demenţei creşte odată cu înaintarea in vârstă. Totuşi, multe persoane vârstnice nu vor face niciodată demenţă. În jurul varstei de 85 de ani, aproximativ 35 de persoane din 100 au demenţă. Aceasta inseamnă că 65 din 100 de persoane cu aceasta vârstă nu au această afectiune. Rapiditatea cu care evoluează demenţa depinde de cauza ei şi de localizarea zonei cerebrale afectate. Unele tipuri de dementa progresează lent, în cursul mai multor ani. Alte tipuri pot progresa mai rapid. În cazul în care demenţa vasculară este cauzată de o serie de accidente vasculare cerebrale de mici dimensiuni, pierderea abilităţilor mentale se poate realiza in mod treptat. În cazul în care aceasta este provocată de un singur accident vascular cerebral, într-un vas de sange mare, pierderea funcţiilor poate avea loc brusc.

Evoluţia demenţei variază foarte mult de la o persoană la alta. Diagnosticarea şi tratarea precoce cu medicamente folosite şi în boala Alzheimer (inhibitori de colinesterază,

precum donezepil-Aricept) pot duce la păstrarea funcţionării mentale pentru o perioadă de timp la persoanele cu demenţă vasculară sau cu demenţă cu corpi Lewy. Chiar si fără aceste medicamente, unii oameni pot să rămână într-o stare stabilă pentru mai multe luni si chiar ani, in timp ce alţii pot avea o degradare rapidă. Multe persoane cu demenţă nu sunt conştiente de degradarea lor mentală. Aceştia pot să nege starea lor şi să-i acuze pe ceilalti pentru problemele pe care le întâmpină. În schimb, cei care îşi pot conştientiza starea pot să se plângă de pierderea abilităţilor lor şi pot deveni lipsiţi de speranţă si depresivi. Chiar daca sunt îngrijiti cât se poate de bine, persoanele cu demenţă au tendinţa de a avea o durată de viaţă mai scurtă decât media persoanelor de aceeasi vârstă. Decesul se datorează de obicei infecţiilor renale sau pulmonare, cauzate de şederea prelungită în pat.

Boala AlzheimerBoala are mai multe stadii evolutive - precoce (faza uşoară), intermediar (faza moderată) sau tardiv (faza severă).· Celulele creierului se micşorează sau dispar şi sunt înlocuite cu pete dense, de formă neregulata numite plăci senile; · Apar formaţiuni neurofibrilare, în interiorul celulelor creierului, afectând sănătatea acestora. O persoana cu boala Alzheimer are mai puţină materie cenuşie. Această diferenţă are un proces continuu, afectând funcţionarea cerebrală. După tratament, se poate observa regenerarea materiei cenusii, cu efecte neurologice si psihice evidente dupa numai 6 luni de tratament. Factori favorizanţi : intoxicaţiile, avitaminozele, surmenajul si infecţiile. Factorii de risc legaţi de apariţia acestei boli : vârsta, loviturile sau rănile la nivelul capului, fumatul, ereditatea.

Simptome (ce pot apărea însă şi în alte cazuri de demenţă): 1. Pierderea memoriei care afectează viaţa de zi cu zi. Se uită în special evenimente foarte recente. 2. Dificultăţi în realizarea sarcinilor familiale;3. Probleme de limbaj ; 4. Dezorientare în timp si spaţiu ; 5. Judecata redusă;6. Probleme cu gândirea abstractă ; 7. Probleme cu plasarea obiectelor în locurile adecvate ;8. Schimbari în atitudine si comportament ;9. Schimbari ale personalităţii ; 10. Pierderea iniţiativei .

Creierul unui pacient decedat cu boala Alzheimer demonstrând atrofie corticală predominant frontală şi parietală.

Secţiune frontală prin două creiere (Procesare computerizată a imaginii). Stânga: Accentuată reducere de volum al creierului unui pacient cu boala Alzheimer. Dreapta: Creier normal.

Rezonanţă Magnetică Nucleară. Stânga: Pronunţată atrofie corticală la un pacient cu boala Alzheimer. Dreapta: Creier normal al unei persoane în vârstă.

Modificări morfologice în creier

La examenul macroscopic (cu ochiul liber) creierul arată o reducere accentuată a volumului, datorită atrofiei scoarţei cerebrale (Atrofie corticală) cu micşorarea circumvoluţiilor cerebrale (pliurile creierului), predominant în regiunile frontală, parietală şi temporală, lărgirii şanţurilor dintre circumvoluţiuni, a cisternelor cerebrale şi a ventriculilor cerebrali (hidrocefalie externă şi internă).

Examenul histopatologic (microscopic) pune în evidenţă , în special prin folosirea unei tehnici speciale de colorare cu impregnare argentică, leziuni caracteristice, observate şi descrise deja de Alzheimer:

Plăcile senile vizibile printre celulele nervoase (neuroni) din creier. Plăcile senile conţin o acumulare de beta-amiloid, care este un fragment dintr-o proteină pe care organismul o produce în mod normal (proteina precursoare a amiloidului - beta-APP). În cazul unei persoane sănătoase, aceste fragmente de proteine sunt degradate şi eliminate, în boala Alzheimer ele se acumulează în special la terminaţiile presinaptice ale neuronilor, formând plăci insolubile şi împiedicând astfel transmiterea influxului nervos de la un neuron la altul.

Degenerescenţa neurofibrilară constă în formarea în interiorul neuronilor a unor fascicole dense de fibre dispuse ca nişte ghemuri, constituite în principal dintr-o proteină numită tau, care în mod normal intră în alcătuirea unei structuri intracelulare denumită microtubul. Microtubulii au un rol important în transportul substanţelor cu rol nutritiv în interiorul neuronului. În boala Alzheimer, proteinele tau sunt anormale şi microtubulii sunt afectaţi, iar neuronii nu mai pot funcţiona normal.

Degenerescenţă granulo-vacuolară. În citoplasma neuronilor, în special în hipocamp, apar vacuole ce conţin granule de natură încă neprecizată.

În stânga aspect normal; în dreapta plăci senile şi degenerare neurofibrilară (desen semi-schematic)

Plăci senile în scoarţa cerebrală a unui pacient cu boala Alzheimer - forma presenilă (coloraţie Bowie)

Plăci senile văzute la microscop (impregnare argentică)

Degenerare neurofibrilară a neuronilor (impregnare argentică)

Tratament

În prezent, nu există un tratament curativ pentru boala Alzheimer. Totusi, există medicamente pentru încetinirea evolutiei bolii si, într-o anumită măsură, pentru ameliorarea functiilor cognitive. O parte importantă a tratamentului constă în reducerea simptomelor: somnolenţa, anxietatea, agitatia si depresia. Până în prezent, doar două clase de medicamente s-au dovedit a fi eficiente:

Inhibitori de colinesteraza

Inhibitorii de colinesterază sunt utilizati îndeosebi pentru tratarea simptomelor uşoare spre moderate ale bolii Alzheimer. Aceasta clasă de medicamente permite creşterea concentratiei de acetilcolina în anumite regiuni ale creierului. Acetilcolina permite transmisia influxului nervos intre neuroni. Totusi, efectul benefic al acestor medicamente este diminuat pe măsură ce boala progresează deoarece din ce în ce mai putine celule produc acetilcolina. De altfel, ele provoacă unele reactii adverse (diaree, greaţă si varsaturi). Donepezil este indicat in tratamentul bolii Alzheimer in formă uşoară sau medie. Se pare ca donepezil întârzie debutul bolii la pacienţii cu tulburari cognitive uşoare.

Memantina

Memantina este primul medicament aprobat pentru tratarea formelor moderate si severe ale bolii Alzheimer. Medicamentul protejează neuronii de actiunea glutamatului (un neurotransmitator cu efect excitator). Memantina este uneori asociată cu inhibitorii de colinesterază. Mai multe trialuri clinice sunt in curs pentru testarea unor noi medicamente sau tratamente. Printre acestea se afla si vaccinul impotriva bolii Alzheimer. Vaccinul stimuleaza celulele imunitare să reacţioneze pentru a distruge plăcile de proteine beta- amiloide, una dintre atingerile fiziologice importante ale bolii. Acest vaccin ar permite atacarea mecanismului însuşi al bolii. Din păcate, rezultatele trialurilor au fost dezamagitoare, întrucat vaccinul a determinat reacţii autoimune.

Rember

Cercetătorii britanici au dezvoltat un medicament numit Rember, care ar putea opri evoluţia maladiei. Acesta a făcut ca simptomele maladiei Alzheimer să se amelioreze la 81% dintre bătrânii care au primit acest produs timp de 50 de săptămâni. Medicamentul, aflat acum în teste, a fost descoperit din greşeală acum 20 de ani şi ar putea fi disponibil în farmacii până în 2012, potrivit specialiştilor britanici care l-au pus la punct, citaţi de BBC News. Rember atacă o proteină care distruge celulele din creier şi ar putea fi de două ori mai eficient decât tratamentele disponibile în prezent.