INSTRUCŢIUNI TEHNICE PENTRU PREVENIREA ŞI COMBATEREA BURETELUI DE CASǍ LA MATERIALELE LEMNOASE FOLOSITE ÎN

CONSTRUCŢII

Indicativ C46-86Înlocieşte NP 40-84

Cuprins

 

1. GENERALITǍŢI

1.1. Prezentele instrucţiuni tehnice se referă la măsurile de prevenire şi combatere a ciupercilor xilofage care degradează lemnul din construcţiile civile, industriale şi agro – zootehnice.

1.2. Lemnul, utilizat ca material de construcţii, având structură organică, este supus biodegradării de către agenţii vegetali (cu deosebire ciuperci) sau dăunători animali (în special insecte xilofage).

1.3. În condiţiile de umiditate şi temperatură optime fiziologiei ciupercilor xilofage, lemnul este degradat în ritm accelerat ceea ce conduce la pagube importante ca urmare a înlocuirilor repetate a elementelor din lemn precum şi prin utilizarea manoperei suplimentare aferente decopertărilor, reparaţiilor şi înlocuitorilor de lemn.

1.4. Prin aplicarea măsurilor corespunzătoare de protecţie preventivă se poate asigura prelungirea duratei de utilizare a lemnului în construcţii şi reducerea consumului de material lemnos la nivel de economie naţională.

1.5. În construcţiile noi, degradările determinate de ciupercile xilofage încep să se manifeste vizibil în general după 3 – 5 ani de la terminarea construcţiilor (timp în care are loc creşterea miceliului şi apare evidentă degradarea lemnului afectat).

1.6. Cauzale care conduc la atacuri primare şi degradarea accelerată a lemnului de către buretele de casă – Merulius lacrymans – sunt :

- umiditatea atmosferică excesivă ;

- nerespectarea măsurilor preventive de protecţie din prezentele instrucţiuni tehnice (în faza de proiectare şi execuţie) ;

- nerespectarea măsurilor de protecţie chimică preventivă şi de întreţinere curentă a igienei construcţiei, din prezentele instrucţiuni tehnice.

1.7. Atacurile secundare, recidivante, se semnalează în cazul în care nu se respectă cu rigurozitate măsurile de combatere din prezentele instrucţiuni tehnice. În asemenea cazuri, după 2 – 3 an de la efectuarea reparaţiilor, pot apare atacuri recrudescente, în special ca urmare a neeradicării formelor existente şi a introducerii de lemn proaspăt, insuficient uscat şi netratat antiseptic.

1.8. Într-o clădire infectată, depistarea ciupercii se face cu uşurinţă dacă se descoperă prezenţa miceliului sau a corpului fructifer. În cazul în care aceasta nu a ieşit la suprafaţă, apariţia petelor de umezeală pe tencuieli, fără legătură vizibilă cu o sursă de umiditate, presupune existenţa ciupercii; în asemenea cazuri,

cu timpul, tencuielile se fărâmiţează şi se desprind de pe suprafeţele respective; la duşumele se observă o umflare excesivă a acestora, o umezire accentuată în jurul cuielor metalice, lăsarea treptată a marginilor scândurilor, deformarea lor, un sunet surd la ciocănire, iar la parchete se constată un joc mai pronunţat. În încăperile infectate se simte mirosul caracteristic de ciuperci.

În cazul ciupercilor xilofage, atacul începe de la pardoseli şi de la tălpile de lemn ale pereţilor. De sub pardoseală, atacul se propagă la tocurile uşilor progresând între zid şi tâmplărie până la partea superioară. Tăbliile acestora se umflă, apoi se gofrează la suprafaţă şi crapă, chiar mai înainte de aceasta, din cauza pierderii rezistenţei lemnului, uşile se lasă şi se mişcă greu în balamale.

În construcţiile cu pereţii de lemn, propagarea ciupercilor se face uşor de la un perete la altul prin elementele comune de lemn, precum şi prin spaţiile libere.

[top]

 

2. MĂSURI DE PREVENIRE ŞI COMBATERE A BURETELUI DE CASĂ DIN CONSTRUCŢII

Măsuri preventive

2.1. Măsurile preventive de protecţie a lemnului din construcţii împotriva atacului ciupercilor lignicole se referă la: măsurile preventive în faza de proiect a construcţiei, măsurile preventive în faza de execuţie, măsurile de protecţie chimică şi măsurile de întreţinere curentă a igienei construcţiilor.

2.2. Măsurile preventive care se iau în faza de proiect a construcţiilor constau în următoarele:

- alegerea unui amplasament pe teren drenat ;

- proiectarea soluţiilor constructive respectând principiul asigurării ventilaţiei tuturor elementelor (acoperiş, pardoseli, pereţi etc.) ;

- asigurarea protecţiei corespunzătoare a pereţilor faţă de agresivitatea precipitaţiilor ;

- prevederea utilizării de lemn din specii rezistente la atacurile ciupercilor xilofage (duramen de stejar, pin, salcâm) sau lemn protejat chimic (impregnat) în cazul contactului cu solul sau cu umiditatea excesivă ;

- calcularea corectă a termoizolaţiei pentru evitarea condensului;

- stabilirea pantei optime a acoperişului (care să asigure îndepărtarea rapidă a precipitaţiilor) precum şi mărimea straşinei ;

- stabilirea materialului de umplutură corespunzător şi uscat, sub pardoseală, cu evitarea zgurei (în condiţiile favorabile infiltraţiilor de apă şi de întreţinere a umidităţii ridicate).

2.3. Măsurile preventive în faza de execuţie a construcţiilor (împotriva atacului ciupercilor xilofage) constau în următoarele :

- amplasarea construcţiilor pe teren uscat sau drenat ;

- utilizarea lemnului uscat, cu umidităţi prevăzute de normele în vigoare (sub 15%) ;

- asigurarea depozitării lemnului pe şantier deasupra solului, a protecţiei împotriva precipitaţiilor şi a ventilaţiei corespunzătoare ;

- cojirea şi sortarea materialelor lemnoase la sosirea în depozit sau pe şantier ;

- eliminarea porţiunilor din lemn care prezintă putregai, forme de discolorare sau galerii (indicatoare de atacuri de ciuperci sau insecte xilofage) prin secţionare (la 20 cm de zona putrezită) ;

- utilizarea pentru rezemarea elementelor de construcţii din lemn, a unor cuzineţi din materiale neatacabile: beton, piatră, zidărie (izolaţie hidrofug) sau lemn greu atacabil (din specii de lemn rezistente ca de ex.: duramen de pin, salcâm, stejar) sau lemn impregnat cu produse fungicide (anexele 1 – 4) ;

- respectarea măsurilor de protecţie prevăzute în proiectul construcţiei .

2.4. Măsurile de protecţie chimică preventivă se execută în conformitate cu prevederile STAS 9302/1-81, cu produse fungicide omologate sau în curs de omologare sau cu avizul institutului de specialitate.

Procedeele şi produsele de protecţie chimică se stabilesc funcţie de domeniul de utilizare a materialului lemnos, ţinând seama de condiţiile de umiditate în care urmează a fi exploatate (în contact sau nu cu solul sau zidăria umedă); spre exemplu, în cazul în care lemnul vine în contact direct cu zidăria umedă nu se utilizează fluorura de sodiu care se inactivează (prin transformare în fluorură de calciu).

Tratarea lemnului cu produse fungicide se execută după un plan în care sunt indicate: elementele care trebuie protejate chimic, destinaţia lor în construcţii şi produsele de protecţie.

În anexa 1 sunt descrise produsele şi procedeele de protecţie chimică preventivă a lemnului.

Măsuri de combatere a ciupercilor instalate în lemnul din construcţii

2.5. În cazul construcţiilor din lemn se impune controlul periodic atât al încăperilor şi podurilor, cât şi a exteriorului pentru a se descoperi în timp util începutul atacului şi a se lua măsurile de urgenţă în vederea combaterii ciupercilor instalate.

Dacă s-a constatat prezenţa ciupercilor xilofage (fie în construcţiile de lemn, fie în construcţiile de zidărie), este necesar a se stabili caracterul şi amploarea atacului, precum şi cauzele care au provocat infectarea.

Pentru stabilirea amploarei atacului se descopertează – în limita necesarului – elementele construcţiei (pardoseli, lambriuri, socluri etc.); operaţiunea trebuie făcută în aşa fel încât să nu rămână nici o îndoială asupra extinderii atacului ciupercii determinante. Totodată, se iau probe pentru identificarea ciupercii (de către persoane competente) care se examinează în laboratoare de specialitate.

Rezultatele examinării se trec într-o fişă în care se precizează :

- data apariţiei simptomelor, dacă se poate stabili :

- locul unde s-a constatat atacul (pardoseală, planşeu, plafon etc.) şi nivelul la care sau prelevat probele ;

- extinderea atacului de suprafaţă ;

- intensitatea degradării lemnului ;

- concluzi asupra cauzelor şi agenţilor care au provocat atacul ;

- măsurile de combatere şi asanare recomandate .

2.6. Măsurile de combatere se referă la un complex de măsuri şi lucrări care se execută după apariţia atacului buretelui de casă şi anume :

- măsuri pentru limitarea atacului ;

- măsuri pentru eradicarea ciupercii ( combaterea propriu – zisă);

- lucrări de reparaţii de natură a preveni atacurile recidivante .

2.7. Măsurile de limitare a degradării lemnului se aplică fără întârziere, imediat după constatarea atacului, indiferent de anotimp şi constau din următoarele :

- detaşarea corpurilor fructifere (în cazul apariţiei acestora), de urgenţă, cu grijă şi introducerea lor direct în pungi (pentru a se limita la minimum diseminarea sporilor), îndepărtarea din locuinţă şi distrugerea lor prin ardere; în prealabil se decupează o porţiune şi se trimite spre analiză la un laborator de specialitate, pentru determinare; se menţionează că această operaţiune comportă urgenţă şi că expertiza unui specialist sau constituirea unei comisii de expertiză nu justifică întârzierea lucrărilor de urgenţă ;

- decopertarea parţială a elementelor infectate sau ameninţate cu extinderea ciupercii (duşumele, pereţi, plafoane etc.) pentru asigurarea uscării, cu precădere la nivelul atacului activ; în cazul atacului la nivelul duşumelelor se îndepărtează toate pervazurile din cameră, pentru ventilare ;

- aerisirea intensă a încăperilor, ventilarea infrastructurii, a spaţiilor de sub pardoseli etc., şi crearea de curenţi de aer cald în întregul ansamblu al clădirii ;

- evacuarea încăperilor sau etajelor intens atacate şi sprijinirea provizorie a construcţiei pentru a se evita accidentele (în cazul în care atacul este avansat la nivelul elementelor de rezistenţă sau planşee din lemn) ;

- tratarea zidăriei umede cu substanţe fungicide concentrate, solubile în apă (de ex.: clorură de zinc 15%); tratamentul se aplică numai pe zidărie umedă, deoarece numai în acest caz, soluţia antiseptică difuzează până la zona de creştere a ciupercii respectiv în zona miceliului vegetativ; tratamentele chimice nu se aplică în cazul zidăriilor aparent uscate deoarece soluţia fungicidă nu pate fi transmisă pe traiectul miceliului devitalizat, încât soluţia antiseptică nu poate ajunge până la zona de creştere a miceliului (care se poate afla la distanţe mari de locul decopertat); în schimb, sporul de umiditate a soluţiei apoase favorizează creşterea ciuperc2. În asemenea situaţii se apelează la factori inhibitori de ordin fizic şi anume: curent de aer cald şi uscare prin ardere cu lampa de benzină, pentru a scădea umiditatea relativă a aerului sub limita minimă ;

- în cazul în care elementele de rezistenţă sunt din lemn (stâlpi sau grinzi de susţinere a planşeelor), se efectuează sondaje şi la acestea pentru a se stabili rezistenţa lor ;

- în cazul în care focarul de infecţie este localizat la nivelul instalaţiilor sanitare defecte (ca sursă de umiditate excesivă), acestea se vor repara de urgenţă ;

- dacă focarul de infecţie este determinat ca urmare a infiltraţiilor de apă, din cauza terenului insuficient, se va proceda în primă urgenţă la asigurarea drenării terenului (de ex.: prin realizarea unui canal colector etc.) .

2.8. Măsurile de eradicare a ciupercii (combaterea propriu-zisă) se execută în general vara (în anotimpul uscat) sau în condiţii speciale de ventilare şi uscare cu aer cald (după completa uscare şi asanare a construcţiei) şi constau din următoarele :

- scoaterea şi îndepărtarea din încăperi atât a pieselor din lemn puternic atacate de ciuperci precum şi a celor parţial atacate, care pot constitui focare pentru noi atacuri: în cazul elementelor parţial atacate,a cestea se vor secţiona la 40 – 50 cm de la limita vizibilă a atacului; în cazul prezenţei maselor sporifere, colectarea se va efectua în saci de hârtie sau polietilenă, care se distrug prin ardere; în cazul pardoselilor atacate se procedează la îndepărtarea acestora şi a infrastructurii (duşumea oarbă, grinzişoare precum şi a materialului de umplutură); în cazul focarelor localizate numai la piesele din lemn din unele încăperi, se îndepărtează pervazurile din camerele învecinate şi se efectuează sondaje de control sub pardoseală ;

- materialul lemnos sănătos se stivuieşte spaţiat pentru uscare (sau se usucă în uscătorii) ;

- elementele de lemn sănătoase rezultate ca urmare a secţionării zonelor afectate se stivuiesc spaţiat pentru uscare, sub acoperiş (1 – 2 luni), în uscătorii ( 2 – 3 zile) sau în etuve, regimul de uscare urmând a se stabili funcţie de umiditatea lemnului pentru a preveni crăparea ;

Observaţie :

Se procedează la uscarea în uscătorii sau etuve şi pentru sterilizare în cazul atacurilor incipiente de suprafaţă,caz în care nu este afectată rezistenţa lemnului; se poate proceda la sterilizarea lemnului care prezintă mase sporifere sau atac în zona de alburn (sau a lemnului cu vase deschise, de ex. fagul) şi prin gazare, în spaţii închise (în încăperi etanşe, camere de gazare sau în exterior în saci de polietilenă), cu bromură de metil, oxid de etilen etc.;

- dezinfectarea zidăriei afectate prin curăţirea miceliului şi arderea repetată cu lampa de benzină a pereţilor sub protecţia unor panouri de azbest pentru a preveni un eventual incendiu, în scopul deshidratării miceliului ciupercii până la completa uscare a zidăriei; de asemenea, se dezinfectează sculele utilizate;

- la decopertarea zidăriei intens stocate (până la 25 – 30 cm de la limita vizibilă a atacului) deoarece zonele cu miceliu format din reţeaua de hife microscopice este infiltrat în lemn (sau zidărie în cazul unor ciuperci ca de exemplu Merullius lacrymans), la distanţa de cca. 15 – 20 cm de la ultimul punct vizibil atacat (macroscopic); în cazul neeradicării complete a ciupercii, reţeaua de hife microscopice evoluează spre focare de infecţii secundare şi atacuri recrudescente obişnuit după 2 – 3 ani ;

- înlăturarea (demolarea) zidăriei puternic atacate, evitându-se umezirile excesive (după sprijinirea prealabilă cu popi) ca şi în cazul demolării pereţilor construcţiilor din lemn, urmând ca, cu ocazia reparaţiilor, să se procedeze la subzidire ;

- colectarea şi îndepărtarea din încăperi a materialului de umplutură şi a molozului provenit din demolări şi îngroparea acestora la o adâncime de 0,5 – 0,7 m, la o distanţă convenabilă de construcţie (sau expunerea la uscare, la soare, în cazul în care nu prezintă şi spori ci numai miceliu vegetativ şi rizomorfe) ;

- efectuarea operaţiilor de drenare a solului, în cazul în care una din cauzele apariţiei atacului a fost şi umiditatea excesivă la nivelul infrastructurii ;

- asigurarea ventilaţiei în întreg ansamblul clădirii şi crearea de aer cald în încăperi pe parcursul lucrărilor de combatere ;

- remedierea eventualelor defecţiuni existente care au favorizat apariţia ciupercilor şi degradarea lemnului (instalaţii interioare şi exterioare, hidroizolaţii etc.) .

2.9. Lucrările de reparaţii care se efectuează după un atac de ciuperci xilofage se execută cu o deosebită grijă, în scopul prevenirii recidivării atacurilor. Operaţiunile de reparaţii se efectuează numai după asigurarea uscării şi asanării complete a construcţiei (care se realizează în anotimpul cald) sau în condiţii cu totul speciale de ventilare şi uscare cu aer cald, după cum urmează :

- în cazul în care atacul s-a manifestat la nivelul pardoselilor, peste materialul de umplutură (uscat) se toarnă o placă de beton, după uscarea plăcii de baton se aplică o hidroizolaţie de bitum, care se racordează cu zidăria netencuită pe o înălţime de 10 cm ;

- în cazul degradării şi a zidăriei exterioare învecinate infrastructurii atacate, se execută canale de ventilare periferice legate direct cu exteriorul (şi cu canalul exterior de drenare şi ventilare), aplicaţia ca şi în cazul aliniatului precedent, la fel şi hidroizolarea soclurilor ;

- cu ocazia reparaţiilor de zidărie, tencuielile se execută numai după completa uscare a zidăriei (întâi interiorul apoi exteriorul), utilizându-se mortar cu adaos de Apastop, produsul respectiv asigurând izolarea şi distrugerea miceliului în stadiul iniţial de creştere ;

- în cazul unor atacuri deosebite şi cu avizul persoanelor de specialitate se pot aplica produse fungicide (cu grad redus de toxicitate pentru om), odată cu aplicarea tencuielilor asigurându-se izolarea corespunzătoare ;

- gletuirea şi zugrăvirea pereţilor se efectuează numai după uscarea tencuielilor şi după ce în prealabil s-a procedat din nou la arderea cu lampa de benzină a pereţilor, în scopul distrugerii eventualilor spori diseminaţi pe parcursul lucrărilor ;

- operaţiunile de reparaţii se efectuează numai cu material de construcţii bine uscat, atât lemn cât şi materiale de umplutură, neadmiţându-se zgura, care din cauza porozităţii întreţine umiditatea ;

- materialul lemnos utilizat la reparaţii după atacuri de ciuperci xilofage trebuie să fie tratat fungicid .

Se menţionează că tratamentele chimice sunt strict de natură a preveni atacurile viitoare (posibile în cazul nerespectării cu stricteţe a măsurilor de combatere – asanare şi protecţie chimică), dar nu sunt măsuri de combatere propriu-zise deoarece prin mijloace obişnuite produsele chimice nu se pot vehicula până la nivelul atacului existent, în schimb soluţiile apoase ale produselor fungicide pot influenţa chiar negativ prina aportul de umiditate.

Observaţie :

În cazul în care atacul a avut loc la nivelul pardoselilor de la parter, se recomandă să se practice trafoare de ventilaţie sub nivelul pardoselii, pentru ventilarea structurii (atacul ciupercilor manifestându-se în special în condiţii de aer stagnat). În cazul unor obiective de patrimoniu naţional, ca şi în cazul unor situaţii speciale care obligă la restaurarea lemnului afectat, cât şi de protejarea materialelor auxiliare (ţesături, piele, picturi, hârtie, fresce, vitralii etc.), soluţiile de reparaţii ca şi cele de limitare a tacului şi sterilizare trebuie să facă obiectul unor analize speciale, modalităţile de protecţie şi conservare urmând a se stabili de acord cu prevederile conservării specifice, spre exemplu a obiectelor de patrimoniu (sterilizarea cu oxid de etilen, oxid de propilen, acid cianhidric, bromură de metil, consolidare cu etilenglicol etc.), lucrările urmând a se executa de către personal specializat.

De asemenea, în cazurile în care condiţiile de conservare nu permit efectuarea de subzidiri (la elementele din lemn), lucrările de reparaţii trebuie efectuate cu lemn impregnat antiseptic, cu respectarea speciei şi structurii lemnului, fără modificarea flagrantă a culorii locale şi asigurând o patină apropiată.

[top]

ANEXA 1

Biologia ciupercii merulius lacrymans (WULF) FR. (BURETELE DE CASǍ)

Buretele de casă este principala ciupercă xilofagă care determină mari pagube prin distrugerea caselor din lemn, a obiectivelor din aer liber, precum şi a elementelor din lemn din interiorul construcţiilor; atacul se manifestă în pagube prin distrugerea caselor din lemn, a obiectivelor din aer liber, precum şi a elementelor din lemn din interiorul construcţiilor; atacul se manifestă în special la lemnul de răşinoase (molid, brad), la fag şi la alte specii de foioase puţin durabile, la nivelul zonelor de alburn a speciilor cu duramen şi într-o măsură mai mică la stejar.

Lemnul putrezit se caracterizează prin prezenţa unor fisuri adânci, mari, paralele şi perpendiculare pe direcţia fibrelor, care determină desprinderea lemnului putred în cuburi sau prisme („putregai cubic”) şi care în stadiu final se transformă uşor, prin simplă frecare, într-o pulbere roşie - brună.

Ciuperca poate distruge şi alte materiale organice care conţin celuloză ca: hârtie, tablouri, pânzeturi, covoare, tapete etc. şi poate vegeta şi prin substraturilor care conţin resturi organice (ca de ex.: umplutura de pământ de sub pardoseli sau de lângă fundaţiile clădirilor).

Atacul activ al ciupercii este determinat în primul rând de condiţiile de temperatură, limitele temperaturii de creştere fiind cuprinse între 3 şi 350C, temperaturile optime între 15 - 200C, iar cele de inhibiţie sub 20C şi peste 400C.

Din cauza relei conductivităţi termice a lemnului însă, miceliul ciupercii îşi poate păstra vitalitatea şi în condiţiile unor limite de temperatură a aerului care depăşesc limitele menţionate, respectiv sub 20C şi peste 500C.

Umiditatea relativă a aerului favorabilă atacului lemnului este de 60 – 80%, umiditatea optimă a lemnului fiind între 30 – 40% şi umiditatea minimă de 20%; în schimb, ciuperca este sensibilă la curenţii de aer, care coboară umiditatea relativă a aerului.

Germinarea sporilor şi creşterea miceliului este condiţionată de umiditatea ridicată a lemnului.

Distrugerea rapidă a lemnului de către buretele de casă este sporită de faptul că ciuperca este capabilă să provoace o umezire a lemnului (ca urmare a metabolismului ridicat, finalizat prin degradarea hidraţilor de carbon în bioxid de carbon şi apă) şi deci să-şi creeze singură condiţiile optime de atac. Miceliul ciupercii secretând mai multă apă decât se poate evapora într-un mediu saturat, pe suprafaţa substratului atacat apar picături ce au făcut să i se dea denumirea de „lacrymans”.

Această particularitate a buretelui de casă îi dă posibilitatea să se extindă în locuinţe şi să atace şi lemnul uscat de a parter sau de la etajele superioare, având ca bază de plecare locurile mai umede care au constituit focare primare de infecţie.

Viabilitatea sporilor este în general de 3 ani; uneori însă sporii germinează şi după 3 ani.

În concentraţiile mari de CO2, rezultat ca urmare a activităţii metabolice a ciupercii, se produce un fenomen de „autoinhibiţie” (în spaţii închise), caz în care ciuperca nu mai degradează lemnul, în schimb produce masesporifere abundente, care pot constitui focare de infecţie secundară.

Propagarea ciupercii se realizează în principal prin extinderea miceliului ciupercii sau a rizomorfelor de la o încăpere la alta sau prin diseminarea sporilor – după apariţia corpurilor fructifere.

Depistarea ciupercii într-o clădire infectată se face cu uşurinţă după corpurile fructifere.

[top]

ANEXA 2

Produse şi procedee de protecţie chimică a lemnului

Sub raportul tehnologiei de aplicare a tratamentelor de protecţie chimică cât şi a gradului de penetrare a produselor antiseptice din lemn, procedeele de tratare se pot grupa în :

- tratamente de suprafaţă şi anume pensulare, pulverizare, imersie simplă ;

- tratamente de profunzime (în masă) prin care soluţiile antiseptice pătrund în lemn, în mai mare sau mai mică măsură, funcţie de specia şi structura lemnului, mijloacele de care se dispune, natura şi solubilitatea substanţei sau a produsului chimic şi solventul utilizat; principalele metode de profunzime sunt: imersia de lungă durată, difuziunea, băile calde – reci, impregnarea cu presiune şi impregnarea cu vid – presiune, gazarea sau fumegarea.

În cazul tratamentelor prezentive, metoda de tratare ca şi produsul antiseptic se aleg funcţie de domeniul de utilizare a materialului lemnos şi specia lemnoasă. Spre exemplu, pentru lucrări interioare se pot utiliza produse lavabile, dar uşor solubile, aplicate prin metoda de suprafaţă. În cazul lemnului care urmează a fi utilizat în exterior, în contact cu pământul sau umiditatea excesivă, se utilizează produse cu solubilitate ridicată, nelavabile şi una din metodele de impregnare prin presiune; pentru perioade scurte de utilizare a lemnului se poate apela şi la metoda băilor calde – reci.

În cazul tratamentelor de combatere, metoda de tratare se alege şi funcţie de specia agentului de biodegradare, structura lemnului, natura substanţei chimice aleasă ca corespunzătoare şi echipamentul de care se dispune.

Procedeele de tratare se prezintă în cele ce urmează, în ordinea tehnologiei de aplicare, a materialului şi a echipamentului necesar.

A. PRODUSE DE PROTECŢIE A LEMNULUI

Pentru protecţia lemnului se utilizează o gamă de substanţe sau produse antiseptice (fungicide, insecto – fungicide şi ignifuge sau hidrofuge), alegerea produsului fiind determinată de agenţii de biodegradare (sau factorii împotriva cărora se tratează lemnul).

Alegerea soluţiei corespunzătoare atât sub raportul metodei de tratare cât şi a produsului chimic trebuie făcută de personal specializat.

La baza alegerii soluţiilor e protecţie preventivă stă în principal anvizajarea posibilelor forme de biodegradare funcţie de domeniul de utilizare a lemnului şi condiţiile microclimatice.

În cazul tratamentelor de combatere, alegerea soluţiei de tratare se bazează pe diagnosticarea agentului şi stabilirea stadiului de degradare a lemnului. Practic, atât metoda de tratare cât şi produsul chimic se vor stabili de la caz la ca cu cea mai mare responsabilitate.

Din acest motiv, fiecare practician din domeniul protecţiei lemnului trebuie să cunoască principalele caracteristici ale substanţelor chimice de bază destinate protecţiei lemnului ca: compoziţia chimică, solubilitatea în apă sau solvent organic, concentraţia şi doza letală, grad de toxicitate pentru om şi animale, sau de poluare a mediului înconjurător.

De exemplu, împotriva atacului ciupercilor lignicole se pot utiliza substanţe fungicide simple, solubile în apă, dar cu toxicitate redusă pentru lemnul utilizat în interior, în condiţii de umiditate redusă.

Pentru exterior, în condiţii de lavabilitate sau în contact cu pământul se utilizează produse complexe nelavabile (ca de ex.: Cu – Cr); împotriva atacurilor insectelor xilofage se utilizează produsele cu efect insecticid complementar (insectofungicide); pentru protecţie lemnului împotriva focului se utilizează produse complexe (insecto – fungicide – ignifuge).

Protecţia lemnului împotriva umflării şi a contragerii, supus condiţiilor de umiditate ridicată, se realizează cu produse hidrofuge şi de stabilizare dimensionată.

Caracteristicile unui bun produs de protecţie insectofungicidă a lemnului sunt :

- eficacitatea, stabilitatea chimică (pentru a nu se descompune înainte de a asigura în timp o protecţie durabilă), remanenţa, polivalenţa, respectiv eficacitatea insecto – fungicidă, volatilitatea redusă cu depunere progresivă în ţesuturile lemnului, pătrunderea rapidă şi profundă, pierderea rapidă a mirosului, inflamabilităţii, păstrarea culorii naturale a lemnului, toxicitatea redusă pentru om, plante şi animale, convenabilitatea ca preţ.

Deosebit de important în alegerea produsului chimic este cunoaşterea efectului antiseptic principal (fungicid sau insecticid) şi anvergura spectrului cu acţiune restrânsă fungicidă sau insecticidă sau larg fungicid şi insecticid.

În general, acţiunea fungicidă este determinată de următoarele elemente: Cu, F, Cr, Sn, Hg, B, Zn.

Cuprul imprimă în general un spectru larg fungicid, iar împreună cu cromul de combinaţii nelavabile utilizate cu succes pentru protecţia lemnului în condiţii de spălare (inclusiv ciupercilor care produc putregai moale ca de ex,: speciile de Chaetomium).

Ca substanţe de protecţie anorganice (săruri şi acizi minerali solubili în apă) se pot utiliza :

1. Sulfatul de cupru (SO4Cu); 2. Fluorura de sodiu (NaF); 3. Fluorura de potasiu (KF); 4. Fluorosilicatul de sodiu (Na2SiF6) ;5. Fluorosilicatul de zinc (ZnSiF6); 6. Fluorosilicatul de amoniu (NH4)2SiF6; 7. Fluorosilicatul de magneziu (MgSiF6); 8. Bicromatul de sodiu (Cr2C7Na2); 9. Bicromatul de potasiu (Cr2O7K2); 10. Trioxidul de arsen (As2O3); 11. Arsenitul des odiu (Na3AsO3); 12. Pentoxidul de arsen (As2O5); 13. Arsenatul de sodiu (Na2HA5O4); 14. Clorura de zinc (ZnCl2); 15. Acidul boric (H3EO3); 16. Tetraboratul de sodiu (borax) (Na2B4O7 10H2O); 17. Tetraboratul de amoniu (NH4)2B4)7 4H2O; 18. Fosfatul diamoniu (NH4)2HPO4; 19. Sulfatul de amoniu (NH4)2SO4.

Atât acizii cât şi sărurile minerale simple prezintă o serie de avantaje ca :preţ de cost redus, difuziune bună şi uşor de transportat (ca produse concentrate), uşor de procurat; au însă dezavantajul de a fi uşor lavabile şi deci cu remanenţă redusă.

În prezent se apelează la produsele complexe cu efect sinergetic, utilizându-se un component oxido – reducător în scopul fixării produsului în lemn, cât şi substanţe tensioactive pentru a facilita pătrunderea impregnantului în lemn. Produsele complexe sunt în general pe bază de Cu-Cr; Cu-Cr-As, F-Cr cu sau fără adaos de dinitrofenol (în scopul elevării efectului insecticid).

Produsele complexe bine dozate au avantajul că, în general, după tratarea şi uscarea lemnului nu sunt toxice pentru om (fiind fixate pe ţesuturile lemnului). La prepararea soluţiilor trebuie să se ia măsuri speciale de protecţie, în special în cazul produselor cu Cr, deoarece cromul sub formă de cristale şi anhidridă cromică produce sângerări la nivelul mucoasei nazale sau perforarea vomerului.

Măsurile speciale de protecţie constau în utilizarea de şorţuri, mănuşi de cauciuc şi măşti de tifon.

Combinaţiile cu As nu sunt admise de normele de protecţia muncii pentru intern şi sunt în general utilizate ca termiticide în regiunile cu climat tropical. De asemenea, biclorura mercurică este interzisă în concentraţii şi doze ridicate.

Ca substanţe şi compuşi organici de protecţie se pot utiliza :

- produse uleioase (de distilare şi gudroane): uleiuri de creozot; uleiuri de antracen; gudroane din distilarea uscată a lemnului ;

- derivaţii cloruraţi ai hidrocarburilor; diclordifeniltricloretan (DDT); hexaclorciclohexan (HCH); Lindan ( HCH); mono şi dicloenaftalina; aldrina şi dialdrina ;

- produşi cloruraţi ai fenolului: diclorfenol; triclorfenal; pentaclorfenol; tri şi pentaclorfenolatul de sodiu (solubile în apă);

- compuşi organostanici : tributil oxid de staniu ;

- naftenaţi metalici: naftenatul de cupru şi de zinc.

Produşii organici de sinteză fiind în general solubili în solvenţi organici, au avantajul de a putea fi utilizaţi pentru protecţia lemnului uscat (sub 30%), fără a fi necesar pentru reuscarea lemnului.

Produşii organici se pot dilata fie cu solvenţi volatili (sau foarte volatili), caz în care nu se modifică culoarea lemnului şi se pot finisa corespunzător sau dimpotrivă în solvenţi mai puţin volatili ca diferite uleiuri minerale, asigurându-se o mai bună inhibiţie şi remanenţă, în special pentru tratamente exterioare.

Produşii cloruraţi prezintă însă toxicitate ridicată în timpul aplicării tratamentelor, încât la aplicare trebuie utilizate materiale e protecţie din cauciuc sintetic şi se vor acorda antidoturi.

B. PROCEDEE DE PROTECŢIE CHIMICĂ

Procedeele se clasifică în: procedee de suprafaţă şi procedee de profunzime.

Procedeele de suprafaţă se aplică în general la lemnul destinat unor utilizări care urmează a-l expune temporar în condiţii de umiditate ridicată: în cazul lucrărilor de consolidare sau restaurare a unor elemente de mici dimensiuni sau, după terminarea unei construcţii, pentru perioada de transport a materialelor lemnoase care urmează a fi utilizate sub acoperiş, fără a veni în contact direct cu pământul sau umiditatea excesivă, în cazul materialelor lemnoase care vin în contact cu pământul, dar urmează a avea o durată limitată de timp, dar nu pot rezista netratate întreaga perioadă de timp.

Pensularea este dea mai simplă metodă de protecţie a lemnului şi constă în aplicarea unui strat antiseptic (pensulare simplă) sau o a două straturi (pensulare dublă), cu respectarea timpului de zvântare a primului strat.

Pentru realizarea unei penetraţii suficiente a soluţiilor antiseptice şi o bună anduranţă a grundurilor antiseptice, aplicarea se realizează corespunzător prin pensulare în ambele sensuri şi anume, în sens longitudinal (respectiv pe direcţia fibrelor), apoi transversal şi din nou longitudinal.

În general, consumul de soluţie antiseptică variază funcţie de specia lemnoasă, natura produsului şi a solventului utilizat, textura şi starea de sănătate a lemnului, raportul suprafaţă – volum şi mod de aplicare.

În cazul materialelor lemnoase din molid consumul specific de soluţie antiseptică – stabilit de ICPIL – este de cca. 150 – 200 g în cazul suprafeţelor şlefuite şi 200 – 250 g în cazul suprafeţelor brute, cu o pierdere de cca. 10 – 20%, consumul de substanţă uscată fiind de cca. 30 – 40 g/cm2.

Sub raport economic, pensularea este convenabilă in cazul în care volumul de material lemnos este redus.

Ca materiale de protecţie în cazul pensulării se pot utiliza: mănuşi, şorţuri de cauciuc, mască simplă din tifon, cu deosebire la prepararea soluţiilor antiseptice.

Pulverizarea. Sub raportul eficacităţii tratamentului, pulverizarea se situează pe loc aproximativ egal cu pensularea dublă, aplicarea realizându-se în două reprize pentru a se asigura continuitatea peliculei de protecţie şi deci integritatea suprafeţei tratate. Pulverizarea se poate realiza cu diferite aparate de tip Vormorel, Kalimax sau pistoale cu presiune, prevăzute cu duze cu diametru corespunzător vâscozităţii soluţiei. În cazul pulverizării consumul specific de soluţie urmează a se majora cu cca. 30 – 40% (faţă de pensulare) ca urmare a pierderii de soluţie, pierdere care poate fi economisită în cazul unor aparate prevăzute cu n sistem de recuperare a soluţiei dispersate în atmosferă.

Din punct de vedere al economiei de manoperă, pulverizarea este mai eficientă decât pensularea, în cazul în care este necesar a se trata suprafeţele mari.

Cu ajutorul pulverizatoarelor obişnuite se realizează o protecţie strictă a suprafeţei spre care se dirijează jetul, în schimb, cu ajutorul pulverizatoarelor tip aerosol, soluţia antiseptică se transformă – în contact cu atmosfera – într-o ceaţă care se dispersează şi pătrunde în zonele inaccesibile, depunându-se un film protector, permiţând o repartiţie mult mai eficace a produsului activ.

Sub raport economic, pulverizarea de tip aerosol este mai economică, reducându-se pierderile ocazionale de scurgerea şi evaporarea produsului.

După pulverizare nu se recomandă să se procedeze la aerisirea încăperilor prin crearea de curenţi de aer, ci dimpotrivă să se creeze condiţii de aer stagnant, pentru a se asigura o depunere lentă a ceţii antiseptice pe lemn.

În afara echipamentului obişnuit privind protecţia muncii, în cazul pulverizării în spaţii închise trebuie utilizate mănuşi speciale – în cazul tratamentelor cu produşi cloruraţi – şi măşti respiratorii pentru împiedicarea inhalării fluidului atomizat. Totodată, se iau măsuri speciale de pază contra incendiilor (în cazul produselor dizolvate în solvenţi organici).

OBSERVAŢIE :

În cazul tratării materialului lemnos uscat, efectul tratării prin pensulare sau pulverizare este superficial, penetraţia rezumându-se numai la câţiva milimetri , încât nu se recomandă decât în cazul unor tratamente

temporare, pentru aproximativ 1 – 2 ani. Obişnuit, ca urmare a proceselor de degradaţie de ordin fizic, pelicula de antiseptic este degradată sau spălată în aproximativ 1 an.

În cazul în care lemnul prezintă fisuri superficiale, de uscare, încât să faciliteze pătrunderea şi să majoreze doza antiseptică, rezultatele obţinute sunt superioare.

Imersia simplă ca metodă de tratare antiseptică constă în imersarea lemnului în soluţia de tratare pentru o perioadă de la câteva secunde la câteva minute (imersie simplă) sau până la câteva ore sau zile (imersia lungă); metoda este mai eficientă decât pensularea sau pulverizarea, completa imersare asigurând uniformitatea peliculei protectoare şi protecţia de profunzime a zonelor cu fisuri de uscare. Eficacitatea metodei şi gradul de pătrundere a soluţiei sunt determinate de durate de tratare, specia lemnoasă, structura şi umiditatea lemnului temperatura soluţiei şi temperatura atmosferică, absorbţia soluţiei variind şi cu raportul secţiune – lungime.

În cazul reperelor de dimensiuni reduse (sau a elementelor de binale, spre exemplu), imersarea într-o soluţie antiseptică este suficientă pentru o perioadă de 3 minute. În mod sugestiv imersia timp de 10 minute asigură o eficacitate similară unui tratament aplicat într-o pensulare în 3 straturi.

Imersia dublă constă în intercalarea între două operaţiuni de imersare a unei perioade de timp necesară formării fisurilor de uscare care să permită o mai bună absorbţie a soluţiei antiseptice cu ocazia imersării secunde. Metoda se utilizează cu deosebire în cazul soluţiilor antiseptice apoase. Este practică şi deci convenabilă, putându-se aplica direct pe şantier, necesitând ca investiţie mobilă o cuvă rectangulară, lungimea şi volumul fiind determinate de lungimea sortimentelor care se tratează curent. În condiţiile unor tratamente sporadice, cuva se poate realiza prin sudarea a două jumătăţi de recipient metalic secţionat longitudinal.

Procedee de profunzime

Imersia de lungă durată se utilizează în general în cazul soluţiilor uleioase.

În cazul imersiei unui volum mai mare de material lemnos sau a unor piese cu suprafaţă plană este necesar a se intercala şipci de lemn, pentru a se asigura antiseptizarea corectă a tuturor suprafeţelor.

Deoarece unele soluţii continuă să difuzeze în lemn şi după terminarea operaţiunii de imersie, se recomandă ca materialul lemnos să fie lăsat în vrac pentru o perioadă de 24 ore (în cazul umidităţii lemnului sub 24%); în cazul cherestelei debitată din buşteni proaspăt exploataţi, cu umidităţi ridicate, durate va fi de numai 4 – 6 ore, deoarece, în condiţiile unor umidităţi de peste 50% se diluează concentraţia soluţiei de pe suprafaţa lemnului, tratamentul fiind ineficient; materialul lemnos se depozitează în final în condiţii de zvântare lentă (sub acoperiş), cheresteaua urmând a fi stivuită cu şipci.

Difuziunea este o variantă a metodei imersiei de lungă durată cu diferenţa că metoda se practică în exclusivitate în condiţiile unui material lemnos cu umiditate ridicată. În acest caz se utilizează soluţii concentrate şi cu solubilitate ridicată în scopul asigurării difuziunii în lemn şi remanenţei unei concentraţii suficiente la suprafaţă pentru o protecţie corespunzătoare. Pentru tratamentele prin difuziune se pot utiliza cu succes şi produse antiseptice sub formă de paste de difuziune sau emuls2.

Cartuşele şi bandajele din paste antiseptice sunt de asemenea utilizate în practica tratării prin difuziune, ca metodă de întreţinere post – impregnare.

Băile calde

Principiul metodei se bazează pe încălzitul materialului lemnos în soluţia antiseptică şi ca urmare, mărirea volumului aerului din lemn, care se elimină parţial, facilitează pătrunderea soluţiei antiseptice în locul

aerului dislocuit; metoda se utilizează în general în cazul soluţiilor uleioase, realizându-se totodată scăderea vâscozităţii produselor.

Băile calde – reci

Dintre procedeele de impregnare fără presiune, metoda băilor calde – reci este cea mai eficientă, asigurând o mai bună pătrundere a impregnantului în lemn, fără a necesită un echipament special faţă de imersia simplă (în cazul unui volum redus de material lemnos). În asemenea cazuri se poate utiliza aceeaşi cuvă sau recipient pentru ambele băi. Principiul metodei constă în ridicarea temperaturii băii în care a fost imersat materialul lemnos (la temp. 40 – 500C), perioadă de timp care să asigure încălzirea la aceeaşi temperatură (respectiv min. 400C) şi a lemnului, pentru eliminarea parţială a aerului (baia caldă) după care se scade temperatura băii (prin răcirea soluţiei) până la o diferenţă de temperatură de min. 200C (baia rece); în perioada băii reci volumul de aer rămas în lemn din timpul băii calde îşi micşorează volumul, lemnul absorbind astfel o cantitate suplimentară de soluţie antiseptică. Durata băii reci variază în funcţie de temperatura mediului exterior.

În cadrul organizării centralizate a tratamentelor, în scopul reducerii timpului de impregnare, se pot realiza instalaţii fixe, prevăzute cu două băi de impregnare, prima cu soluţie caldă, a doua cu aceeaşi soluţie rece.

Materialul lemnos stivuit cu şipci se introduce cu ajutorul unui electropalan în baia caldă, iar după realizarea temperaturii de regim se ridică din baia caldă şi se imersează în baia rece, pentru o durată de 30 - 60’ (pentru a se asigura o absorbţie convenabilă, prin diferenţa de presiune şi temperatură).

În cazul unor instalaţii fixe de băi calde – reci, cuvele de impregnare se pot conecta într-un sistem prevăzut şi cu un cazan de amestec şi recipient pentru soluţia antiseptică, recircularea soluţiei realizându-se cu o pompă.

În atare condiţii nu mai este necesar a se scoate materialul lemnos din baie, se evacuează soluţia caldă – după realizarea temperaturii de regim – şi se introduce soluţia rece.

Procedeul băilor calde – reci se practică în general pentru produsele solubile în apă; în cazuri cu totul speciale, când se utilizează produse solubile în solvenţi organici sau produse uleioase (pentru combaterea şi a insectelor xilofage) se iau măsuri speciale de precauţie, evitându-se încălzirea cu flacără directă, baia fiind prevăzută în asemenea cazuri cu cămaşă dublă, cu apă rece, sau se introduse baia într-un recipient cu apă (baie marină). Industrial, pentru evitarea încălzirii în baia cu solvent, lemnul se poate trata termic în prealabil prin încălzire în etuvă, sau prin aburire.

Absorbţia soluţiei antiseptice în lemn, prin metoda băii calde – reci variază funcţie de specia şi structura lemnului şi raportului lungime – secţiune; astfel, în cazul speciilor de răşinoase fără alburn, absorbţia este de cca. 20% pe secţiunea transversală; al alburn se realizează o pătrundere de cca. 85% din secţiune. La foioasele uşor impregnabile, cu vase deschise ca de ex.: fagul, se poate realiza şi o impregnare totală în cazul lungimilor de max. 50 cm.

Absorbţia convenabilă a substanţelor solubile în apă este de cca. 16 kg sare/m3, iar a produselor uleioase de cca. 32 kg/m3.

Procedeul băilor calde – reci se utilizează cu succes în cazul elementelor din lemn de dimensiuni reduse sau în cazul secţiunilor de elemente destinate lucrărilor de consolidare sau restaurare.

În cazul stâlpilor care vin în contact direct cu pământul (când nu se poate asigura o impregnare cu presiune), sau a capetelor grinzilor care urmează a se încastra în zidăria insuficient uscată se procedează la tratarea capetelor, pe o distanţă care să depăşească cu cca. 20 cm zona pământ –aer (zona de

maximă degradare). În acest caz se utilizează recipienţi orizontali, în care se imersează stâlpii, realizându-se o impregnare prin capilaritate.

Impregnarea. Tratamentele de impregnare se realizează pe care uzinală c sau fără presiune, funcţie de domeniul de utilizare a materialului lemnos şi se practică în cazul în care lemnul urmează a fi utilizat în condiţii de exterior, în contact direct cu pământul sau în condiţii de umiditate excesivă, caz în care lemnul este supus degradării accelerate. Impregnarea cu vid sau vid – presiune se realizează pe cale uzinală, în instalaţii speciale, închise etanş, în conformitate cu STAS 9302/2-81.

Materialul lemnos impregnat se stivuieşte pentru uscare sub acoperiş (pentru a se asigura fixarea produsului antiseptic în lemn).

[top]

ANEXA 3

Condiţii de tehnica securităţii şi protecţie a muncii la tratarea fungicidă a materialelor lemnoase

În condiţii industriale de tratare, tratare fungicidă a lemnului se execută de echipe instruite în mod special, dat fiind că activitatea de permanenţă în acest domeniu poate conduce la boli profesionale.

Astfel, la prepararea şi aplicarea soluţiilor fungicide muncitorii trebuie să poate îmbrăcăminte de protecţie (salopetă şorţuri, mănuşi şi cizme de cauciuc, eventual ochelari şi mască de protecţie).

Alegerea echipamentului se face în funcţie de toxicitatea substanţelor cu care se lucrează. De asemenea, trebuie să poarte îmbrăcăminte de protecţie şi muncitorii care manipulează materialele lemnoase tratate fungicid.

Îmbrăcămintea de protecţie se păstrează la locul de muncă, în dulapuri aerisite, nefiind permisă transportarea şi utilizarea ei acasă.

În caz de intoxicaţii, trebuie consultat fără întârziere medicul.

După terminarea lucrului muncitorii trebuie să facă baie cu apă caldă şi apoi să-şi ungă mâinile cu alifie pe bază de lanolină.

La angajare, muncitorii trebuie supuşi unui control medical riguros, repetat periodic la 5 luni. În caz de alergie sau idiosincrazie este necesară schimbarea locului de muncă.

În rest, sunt valabile prescripţiile tehnice de tehnică a securităţi muncii pentru manipularea produselor chimice precum şi normele de pază contra incendiilor pentru cazul substanţelor inflamabile.

[top]

ANEXA 4

Exemple de pregătire a soluţiilor pentru antiseptizarea lemnului

Ca principiu general se subliniază faptul că peste antiseptizarea lemnului împotriva putrezirii se utilizează soluţii (în concentraţie de 2 … 4%), în funcţie de toxicitatea produsului respectiv.

În cazul tratamentelor mixte (antiseptice şi ignifuge) concentraţia se majorează, utilizându-se concentraţii de 8 – 12 – 15%.

Solventul se stabileşte funcţie de natura produsului şi anume, substanţele şi produsele pe bază de Cu, Fl, Cr, Zn se dizolvă în apă iar produsele organice în solvenţi organici, excepţie făcând sarea de sodiu a pentaclorfenolului (pentaclorfenolatul de sodiu) care se dizolvă în apă.

Pentru antiseptizarea aracetului (care se diluează cu apă) în schimb nu se utilizează pentaclorfenolatul de sodiu ci pentaclorfenolul, în concentraţie de 3%, realizându-se o suspensie de 3% pentaclorfenol, prin amestecare corespunzătoare.

Prepararea soluţiei de Romalit N

Romalitul este un produs fungicid, dintr-un amestec de 55 părţi sulfat de Cu şi 45 părţi bicromat de sodiu.

Pentru realizarea a 10 litri soluţie în concentraţie de 3,5% (concentraţie fungicidă) se procedează astfel :

- se dizolvă 190 g sulfat de cupru în 8 l apă încălzită la 60 – 700C, într-un recipient de cca. 12 l ;

- după completa dizolvare a sulfatului de cupru se adaugă 160 g bicromat de sodiu, se continuă agitarea (sau amestecarea), se completează cu apă până la 10 l .

Prepararea soluţiei de Romalit NTB

Romalitul NTB este un produs atât fungicid cât şi ignifug, realizat din 50 părţi sulfat de cupru, 15 părţi bicromat de sodiu şi 35 părţi acid boric.

Pentru realizarea unei concentraţii de 10% Romalit NTB dizolvat în 10 l apă se procedează astfel :

- se dizolvă 500 g sulfat de cupru în 8 l apă caldă (60 – 700C) prin amestecare sau agitare, se adaugă 150 g bicromat de sodiu şi 350 g acid boric.

Tabelul 1:Produsele fungicide şi normele de consum pentru protecţia preventivă a lemnului împotriva atacului ciupercilor

Nr. crt.

Denumirea produsuluiSolubi-litate

Conc.

%Consum de

soluţie

Lavabilitatea produselor din

lemn

A. Produse solubile în apă

1. Fluorosilicat de sodiu 2,0 2,5 0,6 – 1,0 l/m2 lavabil

2. Fluorură de sodiu 3,0 4,0 0,6 – 0,9 l/m2 lavabil

3. Clorură de zinc 4,0 5,0 0,6 – 1,0 l/m2 lavabil

4. Bifluorură de amoniu 3,0 4,0 0,6 – 0,9 l/m2 lavabil

5. Sulfat de cupru 3,0 4,0 0,6 – 0,9 l/m2 lavabil

6. Pentaclorfenolat de sodiu 2,0 3,0 0,5 – 0,9 l/m2 lavabil

7. Romalit R 6,0 2,5-3,0 0,5 – 0,9 l/m2 lavabil

8. Romalit GL 2 5,0 3,5

0,6 – 1,0 l/m2

greu lavabil

300-400 l/m3

9. Romalit GL 3 5,0 3,5

0,6 – 1,0 l/m2

greu lavabil

300-400 l/m3

10. Romalit N 5,0 3,5

0,6 – 1,0 l/m2

nelavabil

300-400 l/m3

11. Evinit 10,010,0 - 12,0

0,8 – 1,0 l/m2

nelavabil

300-400 l/m3

12. Romalit NTB 10,010,0 – 15,0

0,6 – 1,0 l/m2

nelavabil300-400 l/m3

B. Produse solubile în solvenţi organici

13. Pentaclorfenol 2 3 0,3 – 1,0 l/m2 greu lavabil

14. Ulei de creozot 60 100 100–200 kg/m3 nelavabil

15. Naftenat de cupru 30 500 0,6 – 1,0 l/m2 greu lavabil

[top]

 

ANEXA 5

Exemplu de procedee de tratare chimică a lemnului

Nr. crt.

Utilizarea Sortimentul

Procedeul

de tratare

Tip de substanţă

(produse)

1

Piese şi elemente din lemn utilizate în interiorul clădirii în contact cu solul sau în condiţii

de umiditate excesivă şi de lungă durată

Grinzi, coso-roabe, tălpi, căpriori, aste-reală,

cherestea pentru cofraje, panouri de pereţi exteriori

Impregnare prin vid – presiune

Produse nelavabile de tip

cupru – crom sau cupru – crom – bor

2

Piese şi elemente din lemn utilizate temporar în interiorul clădirii în condiţii de umiditate excesivă (de ex, procedeele umede din timpul execuţiei)

Grinzi, capete de grinzi, piese de legătură şi alte

panouri pentru duşu-mele, panouri de pereţi inte-riori multistrat precum şi uşi,

ferestre de exterior

Impregnare prin procedeul băi calde – reci

Imersie de lungă durată

Produse nelavabile tip   

Cu – Cr sau        Cu – Cr – B

3

Piese şi elemente din lemn utilizate temporar în interiorul

cons-trucţiilor provizorii, în condiţii de umiditate excesivă

Duşumele în lambă şi uluc, pervazuri, tocuri, uşi –

ferestre de exterior(de ex. la baraca-mente de

organizare şantier în vederea reuti-lizării elemen-

telor din lemn de serie)

Imersie de scurtă durată

Pensulare dublă

Pulverizare **)

Produse greu lavabile de tip fluor – crom

Produse lavabile netoxice

(bifluoruri)

*) Pentru condiţii de exterior se pot utiliza şi produse uleioase cu toxicitate ridicată ca de exemplu uleiul de creozot.

**) Procedeul de tratare se poate aplica, după caz, la transport şi depozitare.

[top]