Capitolul II Afectiunile Plamanului2.1Definitie 2.2Etiologie2.3Simptomatologie2.4Clasificare2.5Tratament

2.1Definitiecancerul bronhopulmonar este o tumoare maligna, cu punct de plecare bronsic.

2.2EtiologieExpunerea la carcinogeni

Fumul de țigară este răspunzător pentru 85% din cazurile de cancer bronhopulmonar.Riscul de apariție a unei tumori maligne la nivel pulmonar este de 10, până la 15 ori mai mare la fumători în comparație cu persoane care nu sunt expuse fumului de țigară. Fumatul pasiv crește riscul de 1,5-2 ori

Azbestul, răspunzător pentru 5% din cazuri, este principala cauză a apariției cancerului bronhopulmonar prin expunere profesională.

Carcinogenii din mediul înconjurător incriminați în apariția cencerului pulmonar sunt radonul din locuințe, poluarea atmosferică, radiațiile ionizante

Predispoziția genetică

S-a constat un risc de 2-3 ori mai mare pentru persoanele ce au un părinte afectat.

Gene candidat ce participă la predispoziția genetică pentru cancerul pulmonar aparțin următoarelor categorii gene implicate în metabolismul carcinogenilor:activatoare ale carcinogenilor;-detoxifiante.-gene implicate în procesul de reparare a ADN-ului;-oncogene și gene supresoare de tumori.

2.3SimptomatologieSimptomele cancerului bronhopulmonar, atat de debut, cat si cele tarzii, sunt in raport cu reactiile pe care le produce tumoarea la nivelul bronhiei (dilatatie, obstructie, infectie) si la nivelul parenchimului pulmonar (atelectazie). Unele infectii pulmonare (pneumonie,

abces pulmonar) pot domina tabloul clinic si masca neoplasmul (cancerul). De aceea, orice infectie pulmonara persistenta, recidivanta sau rebela la Tratament, la un bolnav - de obicei barbat - peste 40 de ani, trebuie sa sugereze si existenta unui cancer pulmonar.Debutul este de obicei insidios, manifestandu-se prin tuse precoce, continua, rebela la Tratament, expectoratie mucoasa sau muco-purulenta, uneori cu striuri de sange, alteori hemoptizii abundente, dispnee, dureri toracice, la inceput surde, mai tarziu intense si continue. Debutul poate fi si acut, de tip pneumonie sau cu aspect de abces pulmonar. Se cunoaste si un debut tardiv, in perioada de metastazare, printr-un tablou de sindrom paraneoplazic: tulburari de tip reumatismal (artralgii, degete hipocratice), neurologic (polinevrite), endocrin (acromegalie). Exista doua mari forme: hilara (2/3 din cazuri), cu simptomatologie bogata, in special bron-sitica (respiratie dificila, suieratoare - wheezing), dar nespecifica si periferica: multa vreme asimptomatica, cu manifestari numai radiologice.in perioada de stare se intensifica Simptomele functionale de debut (tusea, expec-toratia, durerea toracica) si apar semne generale (paloare, oboseala, pierdere in greutate, inapetenta, febra). Multa vreme starea generala se mentine buna.Semnele fizice apar tarziu si se datoreaza obstructiei bronsice, interesarii pleurei, infectarii teritoriului pulmonar din jur, compresiunii unor formatiuni vecine sau metastazelor.Semnele radiologice constau de obicei in: opacitate hilara, imagine de atelectazie lobara sau zonala si opacitate rotunda in plin parenchim (5, 6, 7, 8, 9).Bronhoscopia este examenul fundamental, care evidentiaza modificarile mucoasei bronsice si leziunea endobronsica (tumoarea sau stenoza) si care permite aspirarea unor fragmente tumorale sau a secretiei bronsice, in vederea examenului histologic.Semnele de laborator: unul dintre cele mai importante examene este cercetarea celulelor neoplazice in sputa, prin recoltarea sputei 3 zile consecutiv (eventual repetare); acest examen permite diagnosticul in 80 - 90% dintre cazuri, cu 1 - 5 ani inainte ca neoplasmul sa devina evidentiabil cu ajutorul metodelor clasice; de asemenea examenul citologic al secretiei bronsice poate pune in evidenta existenta tumorii; V.S.H. este aproape totdeauna accelerata, indiferent de gradul febrei. Evolutie: diagnosticul se precizeaza de obicei tarziu, cand Tratamentul este inoperant. Gravitatea rezulta si din faptul ca faza silentioasa dureaza 5 - 6 ani, iar cea de latenta clinica 2-3. Cand diagnosticul s-a stabilit, evolutia este in general rapida, bolnavii sucomband in maximum doi ani de la precizarea acestuia. Complicatiile sunt numeroase, ele precipita evolutia bolii, marind suferintele bolnavilor: procese inflamatorii sau supurative (pneumonii, bronhopneu-monie, abces pulmonar, dilatatie a bronhiilor etc); procese pleurale (serofibrinoase sau hemoragice); compresiuni ale organelor din mediastin prin ade-nopatie, prinderi ale ganglionilor axilari si supraclaviculari si metastaze la distanta (cerebrale, osoase, hepatice etc). Moartea se produce prin casexie, hemoptizie masiva, asfixie etc.Forme clinice: se cunosc urmatoarele forme mai importante: - forma apicala (sindromul Pancoast-Tobias), cu bombarea fosei supraclaviculare, dureri insuportabile si semne neurologice; - forma hilara (centrala), periferica, pseudopneumonica,mediasdnala,pleuretica, metastazanta, supurata; - cancerulpulmonai-secundat-este un cancer metastatic, cu punct de plecare din prostata, san, uter, tiroida, rinichi, stomac, colon, rect.De obicei multipla, uneori miliara. Simptomatologia

pulmonara este multa vreme muta, metastazele fiind localizate la periferia plamanilor, dominand semnele localizarii primitive (prostata, san, uter etc). Deznodamantul fatal survine mai repede decat in cancerul primitiv. Diagnosticul se bazeaza pe aparitia insidioasa - la un individ, de obicei dupa 40 de ani, mai ales mare fumator - a unor Simptome functionale nesemnificative prin ele insele (tuse, expectoratie, dispnee, hemoptizii), dar persistente si rebele la tratament. Aceeasi semnificatie trebuie acordata unor pneumonii si pleurezii rezistente la Tratament sau recidivante. Diagnosticul se precizeaza prin examen radiologie, bronhoscopie, biopsie si examenul microscopic al sputei. Exista deci 4 metode de depistare in stadii precoce: clinica (cu atentie la pneumoniile care se repeta in acelasi lob, la stari febrile neexplicate si V.S.H. crescuta), radiologica, endoscopica si citodiagnostica, vizand sputa.Prognosticul este fatal.Profilaxia presupune lupta impotriva fumatului, a poluarii atmosferice, supravegherea conditiilor de lucru in industriile care folosesc substante cancerigene, actiuni de depistare precoce radiologica in masa, Tratamentul intens si precoce al tuturor infectiilor bronsice.Tratamentul chirurgical este singurul eficace (penumectomii, lobectomii). Majoritatea bolnavilor ajung insa prea tarziu la interventia chirurgicala. Tratamentul medical este indicat in formele inoperabile din cauza metastazelor, varstei inaintate, a complicatiilor etc. Se folosesc: radioterapia, cobaltoterapia, citostatice (Clafen, Endoxan, Girostan), sub controlul hemoleucogramei; antibiotice pentru combaterea infectiilor si Tratament simptomatic dupa caz: calmante ale tusei, hemostatice, analgetice (Algocalmin, Antidoren, Mialgin), vitamine, oxigen etc.Prezentam orientativ o schema de Tratament cu chimioterapice utilizata in Tratamentul cancerului bronhopulmonar.- prima zi vincristina sau vinblastina sau adriablastina, 1 flacon i.v.;- a doua zi si a treia zi cate o fiola de ciclofosfamida (Endoxan), in perfuzie sau i.v.;- a patra zi, metotrexat 4 comprimate sau Antifolan o fiola i.m.;- a cincea zi, o fiola de Ftorafur i.v.

2.4Clasificare-Carcinomul cu celule scuamoase se intalneste la fumatori. Reprezinta tipul cel mai frecvent de cancer pulmonar. Este relativ radiorezistent si chimiorezistent. Tratamentul chirurgical radical poate fi eficient datorita cresterii lente.-Carcinomul cu celule mici se intalneste, de asemenea, mai des la fumatori. Este situat mai des central si se deosebeste de celelalte tipuri prin agresivitatea tumorii, ritm de crestere progresiv si diseminare rapida pe cale hematogena si limfatica. Metastazele apar precoce, mai ales cele extratoracice (creier, ficat, oase). Este de obicei nerezectabil la momentul depistarii, in schimb este sensibil la chimioterapie si radioterapie.-Adenocarcinomul se intalneste mai frecvent la femei si nu este dependent de tutun. Produce metastaze precoce si este slab sensibil la chimioterapie si radioterapie. Are mai multe tipuri: adenocarcinom acinar, adenocarcinom papilar, carcinom solid cu formare de mucus si adenocarcinom bronhoalveolar.-Carcinomul cu celule mari prezinta o agresivitate medie.

2.5TratamentTratamentul depinde de tipul histologic al tumorii si de stadiul depistarii bolii. Metodele folosite in terapia cancerului sunt chirurgia, radioterapia, chimioterapia si terapia simptomatica.

Tratamentul chirurgical este singura metoda care poate realiza vindecari pe termen lung. Cea mai folosita este lobectomia cu rezectia ganglionilor. Unii chirurgi largesc interventia la pneumonectomie, altii efectueaza segmentectomia.

Raditerapia se aplica in cazurile nerezecabile, atunci cand bolnavul refuza operatia sau cand metoda chirurgicala este contraindicata din alte cauze.

Chimioterapia este inficienta in tratamentul cancerului fara celule mici. Se folosesc diferite combinatii ale preparatelor chimiterapice in cure de 5-7 zile cu pauza de cateva saptamani. Efectele secundare ale terapiei pot fi granulocitopenia, trombocitopenia, anemia, cardiotoxicitatea, neurotoxicitatea, insuficienta renala acuta, tulburari digestive. Tratamentul chimioterapic se aplica doar in serviciile specializate de catre specialisti cu experienta in domeniu.

Tratamentl simptomatic se administreaza in caz de complicatii ale neoplasmului. De exemplu, antibioticele se folosesc la asocierea infectiei.