Elemente clasice si romantic in nuvelaAlexandru Lapunseanu de C.Negruzzi

Facand un paralelism intre clasicism si romantism,G Calinescu precizeaza: Nu exista in

realitate un fenomen artistic pur clasic ori romantic. Clasicismul si romantismul sunt doua tipuri ideale inexistente practic in stare genuina,separabile numai la analiza in retorta.Si acelasi G Calinescu in studiul sauClasicism,romantism,baroc conchide: Aceste tipuri sunt utopice. In realitate sunt numai compromisuri,mixturi la indivizi,momente istorice, popoare.

Si nuvela Al. Lapusneanu de C Negruzzi poate fi privita din aceasta perspectiva a lui G Calinescu.

Desi incadrata de istoria literara in curentul literar romantic,nuvela imbina in desfasurarea ei atat elemente clasice cat si romantice. Subiectul este de natura tipic romantica: descrierea unui moment din istoria nationala,dar abordarea lui si constructia nuvelei sunt facute intr-un cadru specific literaturii clasice.

Actiunea este coerenta,condusa de scriitor cu mana ferma, structurata in 4 capitole,fiecare cuprinzand

cate o scena istorica.Desi nu repsecta cu rigiditate cele 3 unitati ale literaturii clasice: unitatea de timp,de actiune si de loc, potrivit carora o singura actiune trebuie sa se petreaca intr-o opera literara intr-un singur loc si intr-un timp limita de 24 de ore, nuvela Al Lapusneanu pare sa tina seama cu aproximatie de aceste 3 precepte ale clasicismului.(Actiunea este recucerirea domniei de catre Al Lapusneanu si razbunarea acestuia fata de boieri, locul Moldova si cetatea de scaun, iar timpul a doua domnie a lui Lapunseanu).

Desi constructia nuvelei sugereaza un echilibru clasic cu actiunea inspirata dintr-un document istoric(cronica lui Grigore Ureche), Negruzzi transforma personalitatea istorica,Alexandru Lapusneanu,intr-un erou literar romantic,dominat de violenta,razbunator,doritor de varsare de sange si organizator de masacre.In portretul sangerosului domnitor, Negruzzi descopera deseori elemente ale patologicului,ale criminalului innascut. In acelasi timp el isi lasa personajul sa mieze si trasaturile morale ale eroului clasic: dorinta de dreptate,dragostea de popor, liberatatea tarii,credinta in Dumnezeu etc.

Aceasta pendulare a lui Lapusneanu,ca personaj, intre o masca clasica si un comportament romantic, mareste tensiunea dramatica a nuvelei si accentueaza fondul romantic al naratiunii.

In descrierea scenelor si personajelor, Negruzzi nu procedeaza ca un scriitor exclusiv romantic,care fie se solidarizraza cu eroul sau, fie il judeca cu vehementa pentru defectele sale morale. Ca scriitor, Negruzzi are in aceasta nuvela o detasare lucida de observator exterior. El isi creaza personajele prin surprinderea unor gesture sau detalii sugestive,prin descriere cu amanunte a locului actiunii, a vestimentatie si chiar a meniului de la masa domnitorului. Negruzzi nu ofera cititorului sentinte ferme asupra comportamentului personajului, ci doar sugestii. De exemplu, rasul lui Lapusneanul din scena macelului

boierilor anunta dementa de mai tarziu a domnitorului,care va intentiona chiar sa-si omoare propriul fiu.

Nebunia lui Al. Lapusneanul este urmarita de Negruzzi pas cu pas pana pe patul de moarte, pentru ca si nebunia face parte, tot dupa Calinescu, din caracteristicile unor eroi romantici.

Desi nuvela este preponderent romantica, Negruzzi reuseste sa creeze un unviers naratic obiectiv de inspiratie clasica chiar daca nu respecta intotdeauna adevarul istoric.

Sesizand aceasta impletire dintre clasic si romantic in realizarea nuvelei Al. Lapunseanul, critical literar Tudor Vianu il integreaza pe Costache Negruzzi printer primii scriitori realisti. Chiar daca observatia lui Vianu pare justificata prin atitudinea scriitorului fata de personajele sale, Negruzzi ar putea fi considerat si un scriitor realist dar, un realist care penduleaza intre structura clasica a scrierilor sale si realizarea lor romantica.