CAPITOLUL I.

SCURT ISTORIC AL CERCETARILOR ORNITOLOGICE ÎN BAZINUL

SIRETULUI

Bazinul mijlociul al Siretului nu a fost o zonă care să facă obiectul unor studii

sistematice de ornitologie, așa cum este cazul altor zone, de exemplu din Transilvania sau

Dobrogea. Lucrările publicate despre avifauna moldovenească, din ultimele decenii, nu

conțineau informații despre bazinul mijlociu al Siretului.

În bibliografia existentă, se găsesc referiri în literatură la păsările din Moldova, de

unde putem culege informații despre avifauna din timpuri mai vechi.

Cele mai vechi referiri (1716) la păsările din Moldova se găsesc în cartea lui Dimitrie

Cantemir, Descriptio Moldaviae, în capitolul “Pentru fiarele cele sălbatice și dobitoacele cele

domestice”. Informații despre păsări din secolele XVII-XVIII, s-au mai discutat în “Istoria

Ieroglifică”.

În secolul XIX, găsim informații în “Contribuții la descrierea statistic-istorică a

Principatului Moldovei”, scrisă în limba germană(Wolf, 1805).

În secolul XX, Dan Munteanu prin activitatea sa de cercetare științifică a avifaunei

moldovenești din anii ’60 semnalează apariția unor specii ca Pluvialis squatarola(1961),

Arenaria interpres(1962) și Luscinia svecica(1966).

La începutul deceniului al șaptelea, apare cartea “Păsările în nomenclatura și viața

poporului român”(Băcescu 1961), în care sunt menționate numele sub care erau cunoscute

speciile de păsări din România.

În a doua jumătate a deceniului, Cătălin Rang publică primele sale articole; el este cel

care avea să realizeze cele mai ample studii de avifaună din bazinul mijlociu al Siretului, care

aveau să culmineze cu publicarea tezei sale de doctorat(Rang, 2002).

În 1970,C. Rang publică un articol despre limicolele de pe valea mijlocie a Siretului,

care marchează sfârșitul deceniului.

Un studiu efectuat de C. Rang,în perioada de 3 ani înainte de apariția lacurilor Gârleni,

Lilieci și Bacău, precum și 4 ani după apariția acestora a fost probabil una dintre cele mai

importante contribuții la cunoașterea avifaunei acvatice și a condițiilor care determină

evoluția sa. Studiul a fost publicat în 1971 în volumul muzeului din Bacău (Rang, 1971).

1

În acest studiu este prezentată situația anterioară și ulterioară a habitatelor în care

autorul prezintă comparativ compoziția avifaunei celor două aspecte.

Tot în 1971, apare lucrarea de sinteză bibliografică ”Bibliographia Ornithologica

Romaniae”(Cătuneanu 1971), în care toată bibliografia de până în 1970 este accesibilă

separat pe provincii, inclusiv Moldova, ceea ce reprezintă un reper foarte important pentru

cercetători.

D.Munteanu aduce încă o contribuţie ştiinţifică în anii următori prin publicarea unui

studiu al vertebratelor din masivul Ceahlău, în care tema studiului este evidenţierea

particularităţilor fenologiei migraţiei păsărilor în bazinul montan al Bistriţei moldoveneşti în

raport cu sud-estul României şi un studiu cu privire la regimul de hrană al păsărilor din

Moldova(Munteanu 1973,1974,Munteanu şi Teodoreanu, 1977-1979).

În anul 1980, apare o lucrare deosebit de importantă care poartă semnătura Violetei

Rang: catalogul sistematic colecţiei ornitologice a muzeului de ştiinţele naturii din Bacău.

Colecţia (peste 1600 exemplare) include o mare parte de păsări din avifauna acvatică întâlnită

în bazinul Mijlociu al Siretului, una din zonele de unde provin cele mai multe specii.

Primul atlas al păsărilor clocitoare pe teritoriul României apare în 1992(Ciochia 1992),

în care găsim multe specii din bazinul mijlociu al Siretului. În 2002, Societatea Ornitologică

Română publică “Atlasul păsărilor clocitoare din România”(D. Munteanu, A. Papadopol, P.

Weber, 2002).

Un studiu efectuat de Carmen Gache și Ion I. în care prezintă dinamica păsărilor din

parcurile orașului Bacău, a apărut în Analele Banatului în 1997, unde găsim referiri la parcul

Gherăiești care se află pe cursul inferior al Bistriței. Lucrarea prezintă date și despre păsările

acvatice din această zonă.

În perioada 1997-1999, Florin Feneru publică câteva articole de mică amploare, în

legătură cu câteva specii de păsări acvatice din bazinul mijlociu al Sirtetului,Clangula

hyemalis și Aythya fuligula(Feneru, 1997).

Cele mai importante și mai recente publicații care conțin referiri la avifauna acvatică

din bazinul mijlociu al Siretului sunt: teza de doctorat a lui Cătălin Rang cu titlul ”Studiul

dinamicii unor comunități de păsări din bazinul mijlociu al Siretului, incluzând zonele

lacurilor de acumulare”, apărută ca monografie în seria Publicațiile Societății Ornitologice

Române(Rang, 1998),urmată de teza de doctorat a lui Florin Feneru cu titlul ”Studiul

avifaunei acvatice din bazinul mijlociu al Siretului” (Feneru, 2002).

2

CAPITOLUL II

CARACTERIZARE FIZICO-GEOGRAFICĂ A BAZINULUI MIJLOCIU AL

SIRETULUI

POZIȚIA GEOGRAFICĂ

Bazinul mijlociu al Siretului se întinde în jurul văii mijlocii a râului, cu afluenţiicare se

varsă pe această porţiune, din care cei mai importanţi sunt Moldova, Bistriţa și Trotuşul.

Toate aceste râuri se găsesc pe partea dreaptă a Siretului. Limita nordicăa ariei cercetate este

stabilită convenţional laparalela 47° latitudine nordică, iar cea sudică la 46° latitudine nordică

Limitele estică și vestică sunt aproximativ 27˚15’ longitudine estică, respectiv, 25˚45’

longitudine estică.

RELIEFUL

Teritoriul cercetat aparține unităților geostructurale specifice țarii noastre, de orogen și

de platformă, al căror regim tectonic diferit a jucat un rol determinant asupra înfățișării lor

morfologice. Contactul tectonic între cele două unități se face prin intermediul ”Depresiunii

precarpatice” care reprezintă marginea vestică a Platformei Moldovenești scufundată la mii de

metri în fața orogenului carpatic.

Bistrițaare o vale largă de peste 2 km lățime, cu numeroase terase în sectorul

subcarpatic și cel de podiș, până la confluența cu Siretul. Întregul interfluviu Bistrița-Siret, de

aici în aval, este reprezentat prin terase din ce în ce mai joase, terminându-se cu nivelul de 35-

40 m altitudine.

Unitatea de podiș cuprinde partea estică a zonei cercetate, respectiv, valea Siretului.

Această vale străbate țara de la nord la sud sub forma unui culoar depresionar. Lățimea medie

a văii este în jur de 5-6 km, dar în unele locuri, aceasta poate ajunge la peste 10 km, ca în

sectorul de confluență cu Bistrița sau se poate îngusta până la 2-3 km, ca în sectorul

Răcăciuni.

SOLUL

3

Relieful orogenetic este format din depozite de fliș și depozite miocene, cu stratele

redresate până aproape de verticală. Culmile piemontane au la bază nisipuri, pietrișuri și

bolovănișuri rulate, în timp ce relieful de platformă al podișului este format din strate

sarmațiene aproape orizontale constituite din marmo-argile cu intercalații de nisipuri, gresii

sau calcare grezoase.

În zona de pădure găsimsoluri de pădure puternic și moderat podzolite.

CLIMA

Clima bazinului mijlociu al Siretului prezintă, asemeni reliefului, mari variații atât de

la nord la sud, cât și de la est către vest. Aceste variații pot avea multiple cauze cum ar fi:

căderea în trepte a reliefului de la 1600 m până la sub 100 m, dezvoltarea și orientarea văilor

de la nord-vest către sud-est,covorul vegetal diferit ca procent de acoperire, etc.

Mediile temperaturilor multianuale variază în raport cu formele de relief din partea de

vest către est, ajungându-se de la temperatura medie anuală de 2˚C la temperaturi medii

anuale de 8-9˚C în valea Siretului.

Variațiile de la vest către est se pot observa și în repartiția precipitațiilor medii anuale.

Se ajungede la cantități maxime de 1000-1200 mm în zona de vest, zona carpatică, la 500-600

mm în regiunea văii Siretului, unde sunt porțiuni de relief mai coborâte.

Datorită poziției geografice a Bacăului, clima are un caracter continental, caracteristic

ținutului de podiș deluros cu depresiuni largi.

În tabelul 1 prezentăm câteva date obținute de la stația meteorologică Bacău, care se

află la o altitudine de 167 m.

Tabelul Nr. 1 - Valorile principalilor factori climatici:Temperatura medie 9˚C

Temperatura medie în luna iulie 20.8˚C

Temperatura medie în luna ianuarie -4.3˚C

Temperatura maxima absolută 38.8˚C

Temperatura minimă absolută -32.5˚C

Data medie a primului îngheț toamna 15. 10

Data medie a ultimului îngheț primăvara 24.04

Durata medie a intervalului fără îngheț 174 zile

Durata intervalului cu temperaturi medii zilnice >5˚C 229 zile

>10˚C 182 zile

4

Precipitații atmosferice medii 544.3 mm

Luna cu precipitații maxime(iunie) 90.3 mm

Umezeala relativă a aerului Medie 69%

Minimă(august) 59%

Maximă(noiembrie) 82%

Vânturi predominante din N și NV 37%

S și SE 27%

Indicele de ariditate 28

REGIMUL EOLIAN

Curenții dominanți sunt din direcția N și NV și se localizează pe valea Bistriței.

HIDROGRAFIA

Principalele râuri care pătrund în teritoriul cercetat sunt Siretul și Bistrița. Toate apele

curgătoare sunt tributare Siretului și conturează bazinul mijlociu al acestui râu.

Principalul râu care intră în zona studiată este Siretul care, împreună cu Bistrița,

principalul său afluent, confluează la sud de Bacău, drenând zona de contact între Subcarpați

și Podișul Moldovei. Principala caracteristică a acestor râuri este alimentarea lor, care în

proporție de aproximativ 70% provine din ploi și zăpezi, iar alimentarea cu ape subterane este

mai mare în zona montană, unde ajunge și la 30%.

Siretul prezintă cel mai mare debit multianual. În amonte de confluența cu Bistrița, are

26,4 m3/s, iar la sud de confluența cu Bistrița,ajunge la 107 m3/s. Datorită aportului mare pe

care îl aduce în creșterea debitului Siretului, Bistrița, este cel mai important afluent al său.

Caracteristicile fizico-chimice și calitatea apei râurilor sunt determinate de factori

naturali și antropogeni.

Bistrița și Siretul se încadrează în clasa apelor mijlociu bicarbonatate și mineralizate,

dar Bistrița este un râu bogat și în sulfați.

Poluarea apelor are un rol aparte în chimismul acestora. Principalele surse de poluare

din zona studiată sunt: exploatările petroliere, depourile C.F.R., obiectivele industriale, apele

reziduale cu un conținut mare în substanțe organice provenite din principalele zone urbane și

apele care spală îngrășămintele chimice,organice, substanțele erbicide și fungicide din zonele

agricole și forestiere.

5

Cea mai intensă poluare este cea industrială. Râul Bistrița în amonte de Buhuși

prezintă ape mijlociu mineralizate bogate în oxigen. În aval de Bacău, compoziția chimică

este următoarea: oxigen dizolvat 5-10 mg/l, reziduu fix 280-800 mg/l, suspensii 30-1000 mg/l,

duritatea 9-13˚CaO (Feneru, 2002).

Siretul iși înrăutățește calitatea apei la confluența cu râul Bistrița, în lacul de

acumulare de la Galbeni. În această zonă, Bistrița introduce în Siret ape poluate de către

combinatul chimic(Sofert), care este specializat pe producerea de îngrășăminte azotate, ape

uzate provenite de la fabrica de celuloză și hârtie Letea, apecu deșeuri menajere ale orașului

Bacău; direct în lac se varsă apă cu dejecții de la ferma de porci din Nicolae Bălcescu. De

asemenea,emisiile de amoniac provenite de la combinatul chimic antrenate de precipitațiile

atmosferice ajung accidental în apele din zonă, producând mortalități în rândul puietului de

pește.

LACURILE

Lacurile din zona studiată sunt de natură antropogenă și au o vârstă de aproximativ 20-

30 de ani.

Pe cursul râului Bistrița,până la confluența cu Siretul, este situat lacul Bacău (figura

1), iar în aval de Bacău, pe Siret, se află lacul Galbeni (figura 3), situat aproximativ la locul de

confluență cu Siretul; mai în aval, se află lacul Răcăciuni (figura 2), unul din cele mai mari

din bazinul mijlociu al Siretului.

Lacul Bacău este situat la marginea sud-estică a orașul Bacău. Suprafața lacului este

de 1122,9 ha și are un volum de apă de 39,6 milioane m3. Lungimea lacului este de 5560 m

iar lățime maximă este de 2150 m. Colmatarea a atins 80%, fiind bine evidențiată nu numai

prin suprafețele pierdute din luciul apei ci și prin observarea fundului lacului în cazurile când

acesta este secat.

6

Figura nr.1 – Lacul Bacău, poză din satelit - Google earth

Lacul Răcăciuni are o suprafață de 2004 ha, o lungime de aproximativ 11 km, o lățime

de până la 1 km și un volum de apă de 103,6 milioane m3. Colmatarea nu este atât de

accentuată ca în cazul lacului Galbeni.

Figura nr.2 – Lacul Răcăciuni, poză din satelit – Google earth

Lacul Galbeni este poziționat la confluența râurilor Bistrița și Siret și este colmatat pe

cea mai mare suprafață a sa. Perimetrul ariei are aproximativ 6300 m lungime și lățimi

cuprinse între 800 și 1100 m. Suprafața lacului este de 1123 de hectare.

7

Figura nr.3 – Lacul Galbeni, poză din satelit – Google earth

Balta Albastră (Figura nr.4) se situează, în imediata apropiere, a confluenței Bistriței

cu Siretul. Are o suprafața relativ mică, în comparație cu celelalte lacuri în care am facut

observații, de doar câteva hectare.

Figura nr.4 – Balta Albastră, poză din satelit – Google earth

VEGETAȚIA

8

Din cauza condițiilor climatice și reliefului variat, bazinul mijlociu al Siretului

prezintă o vegetație foarte diversă.

Pădurile de luncă au dispărut cu timpul datorită defrișărilor și amenajărilor

hidroenergetice, însă fragmentele de pădure naturală rămasă formează un mozaic cu zăvoaie

și plantații forestiere.

În albia majoră a Siretului sunt situate zăvoaie naturale, ce au un aspect discontinuu,

cele de plop (Populus) și salcie (Salix) fiind cele mai întinse formații forestiere.

Vegetația lemnoasă a luncii Siretului este reprezentată în mare parte de plantații

forestiere cu:Populus canadensis, Salix alba, Populus alba, etc. în apropierea lacurilor de

acumulare, iar în restul luncii, pe suprafețe restrânse, tufărișurile au un rol important pentru

unele specii de păsări.

Pădurile de luncă din valea Siretului și lunca Bistriței inferioare, datorită defrișărilor

masive și amenajărilor hidrotehnice, au fost reduse la niște petice ca relicve ale fostei vegetații

naturale.

Vegetația palustră ocupă pe alocuri suprafețe impresionante (coada lacului Galbeni),

dar,îngeneral,esterăspândităuniform.

Figura nr.5 - Vegetație palustră pe lacul Răcăciuni, foto original

9

Vegetația acvatică, asemeni vegetației palustre, este răspândită uniform. Asociațiile de

plante acvatice sunt cele mai dinamice, observându-se o tendință de expansiune a

fitocenezelor cu Elodea canadensis.

FAUNA

Datorită condițiilor de mediu și a habitatelor diverse fauna bazinului mijlociu al

Siretului este foarte diversificată si bogată.

Fauna acvatică este compusă din specii diferite de vertebrate și nevertebrate.

Principalele grupe de nevertebrate sunt: rotifere, crustacee, gastropode, viermi

oligocheți, hirudinee, larve de coleoptere,heteroptere etc., iar scoica de lac(Anodonta cygnea)

și racul de râu(Astacus fluviatilis) pot fi întâlnite atât în lacuri, cât și în râurile din zona

studiată.

O specie de nevertebrată foarte importantă pentru studiul nostru este Dreissena

polymorpha (figura 6). Această scoica de talie mică este foarte răspândită în Europa și este

hrana preferată a unor păsări acvatice cum ar fi rațele scufundătoare(Aythya sp.și Bucephala

clangula). Datorită răspândirii foarte rapide a acestei moluște, s-a înregistrat o expansiune a

speciilor de rațe care se hrănesc cu această specie.

Figura nr.6 – Dreissena polymorpha, www.invasive.org

Ihtiofauna este foarte importantă pentru păsările ihtiofage, ea fiind foarte variată în

bazinul mijlociu al Siretului, dar, din păcate,a sărăcit foarte mult prin dispariția sau reducerea

drastică a efectivelor majorității speciilor de pești.

Speciile cele mai comune de pești întâlnite în zona studiată de noi sunt carasul argintiu

(Carassius gibelio) și bibanul(Perca fluviatilis). Zonele care cuprind lacurile de acumulare de

pe Bistrița și Siret, precum și bălțile și portiunile de râu aflate în zona studiată adăpostesc

populații aparținând următoarelor specii de pești: știuca(Esox lucius), crap (Cyprinus carpio),

șalău(Sander lucioperca), plătică(Abramis brama), somn(Silurus glanis). Pe lângă aceste

10

specii de pești mai mari, găsim și câteva specii de pești mai mici care au un rol foarte

important deoarece servesc ca hrană pentru pești și păsări. Aceste specii sunt:

beldița(Alburnoides bipunctatus), roșioara(Scardinius erythrophtalmus), porcușorul(Gobio

gobio), oblețul(Alburnus alburnus), zvârluga(Cobitis taenia). Bibanul care, împreună cu

ghiborțul(Acerina cernua), nu sunt specii preferate de păsări, au crescut ca efective și au

devenit specii dominante (Ion, 1996).

În bazinul mijlociu al Siretului întâlnim și câteva specii de amfibieni, cei mai comuni

fiind speciile de broaște verzi de lac( acestea aparțin Complexului Pelophylax) care sunt strict

legate de viața acvatică, dar sunt și specii care nu sunt legate de viața acvatică și vin în acest

mediu doar pentru a se reproduce, de exemplu salamandra(Salamandra salamandra) și

broaștele roșii de pădure(Rana temporaria și Rana dalmatina)(Ion, 1996).

Printre speciile de reptile, cele mai comune prezente în zonele acvatice sunt țestoasa

de apă(Emys erbicularis) și șarpele de casă(Natrix natrix)(Ion, 1996).

Mamiferele din aceste zone acvatice prezintă relații ecologice de pradă, prădător sau

factori de deranjare a lor.Carnivorele sunt reprezentate de: vidră(Lutra lutra), vulpe(Vulpes

vulpes), hermelină (Mustela erminea) și nevăstuică (Mustela nivalis). Prezența iepurelui de

câmp(Lepus europaeus) este cel mai bine semnalată iarna, după urmele de pe zăpadă.

Dintre speciile de rozătoare, putem enumera bizamul(Ondatra zibethica), șobolanul de

apă(Arvicola terrestris), șobolanul de câmp(Apodemus agrarius), popândăul(Spermophillus

citellus) și șobolanul cenușiu(Rattus norvegicus); ultimul este prezent în apele din apropierea

așezărilor umane.

Rozătoarele au și ele un rol important în alimentația unor specii de păsări cum ar fi:

berzele, stârcii și eretele de stuf(Pop și Homei, 1973).

11

CAPITOLUL III

Durata studiului și metodele folosite

Durata studiului

Lucrarea de față are ca scop surprinderea aspectelor dinamicii populațiilor de păsări

care își găsesc în aceste zone, din împrejurimilelacurilor, râurilor și bălților, adăpost cât și

condiții favorabile pentru cuibărit și procurarea hranei.

În mod special, s-au urmărit aspecte legate de migrație, perioada nupțială, cuibărit

precum și inventarierea speciilor cu scopul de a le cunoaște și proteja.

Studiul s-a desfășurat pe parcursul perioadei 2011-2012 și au fost acoperite toate

aspectele sezoniere: hiemal, prevernal, vernal, estival, serotinal și autumnal. Estimările

numerice pe teren s-au făcut o dată pe lună.

Figura nr. 7- Grup de păsări acvatice pe lacul Bacău, cre.naturabacau.ro

12

METODE DE CERCETARE

Metodele de cercetare în ornitologie sunt grupate în metode taxonomice și metode

ecologice. Metodele taxonomice au rolul de a defini, gradul de înrudire dintre specii și poziția

sistematică. Metodele ecologice urmăresc locul, viața păsărilor și rolul lor în ecosistem.

Metodele taxonomice pun bazele studiului statistic al variabilității speciilor. Etapele

studiului încep cu studiul biometric al caracterelor metrice sau al caracterelor numerice; apoi,

se interpretează statistic datele, se recunosc elementele biologice specifice.

Metodele ecologice oferă informații despre comportamentul păsărilor, relația lor cu

mediul și celelalte viețuitoare, dar și despre viața lor și factorii care le determină.

Metodele autoecologice permite studiereavieții unei specii în strânsă legătură cu

mediul înconjurător, urmărind răspândirea și locul lor de trai, calitatea și cantitatea de hrană

procurată și consumată, locul pentru cuibărire, adăpostire și reproducere precum și importanța

economică a speciei.

- Metode pentru studiul hrănirii și hranei păsărilor oferă date despre calitatea și cantitatea hranei consumate de păsări;

- Metoda inelării este folosită pentru studiul migrațiilor sezoniere și al deplasărilor locale;- Metode etologice constau în observația pe teren cu ajutorul binoclului, înregistrarea fotografică,

experimente pe teren sau în laborator.

Metodele sinecologice cercetează comunitățile de viață în care trăiesc păsările. Această metodă urmărește relațiile numerice și trofice între efectivele de păsări din diferitele biotopuri, precum și poziția populațiilor de păsări.

Metode de apreciere cantitativă a efectivelor unor populații de păsări

Scopul aprecierii efectivelor unor populații de păsări sunt următoare:

Studierea fluctuațiilor numerice ale unor populații în ecosistemul de-a lungul sezoanelor sau anilor;

Studierea influenței mediului asupra ornitofaunei;

Determinarea numărului de indivizi ai unei sau mai multor specii și a densității lor pe unitate de suprafață dintr-un ecosistem.

Datorită mobilității mari a păsărilor, estimările au un anume grad de relativitate; de

aceea, evaluarea efectivelor unei populații de păsări implică alegerea momentului potrivit, mai

exact în perioada de reproducere, când se grupează în colonii, fiind accesibile vizual sau

sonor.

13

Metodele cantitative sunt de trei tipuri: metode de suprafață – se estimează numeric

o populație de pe o anumită suprafață, metodele de timp–evaluează efectivele unei populații

într-un interval de timp bine determinat, metode combinate–permit estimarea efectivului unei

populații de pe o anumită suprafață, într-un interval de timp.

Metoda itinerariilor constă în urmărirea tuturor indivizilor văzuți sau auziți de către

un observator care se deplasează cu viteză constantă pe un traseu ales.

Metoda fâșiilor este o metodă ce poate fi aplicată în terenuri deschise, păduri sau

plantații forestiere, metoda constă în alegerea unei fâșii măsurate, în interiorul căreia

observatorul, deplasându-se rectiliniu, înregistrează indivizii văzuți sau auziți.

Metoda pătratelorpermite aprecierea densității, mărimii teritoriului, dispersiei

populației, în cazul terenurilor acoperite, fiind aplicată, în special în cazul populațiilor de

păsări care au teritorii mici sau cuibăresc în colonii.

Metoda cercuriloreste folosită mai ales în câmp deschis pentru găsirea cuiburilor și

aprecierii densității unor specii din cadrul passeriformelor.

Metoda estimării fotografice principiul de bază este fotografierea din aer și numărării

în laborator a indivizilor și a cuiburilor.

Metoda capturării – marcării – recapturăriieste o metodă foarte des utilizată în

ornitologie, mai ales, în cazul păsărilor acvatice și a păsărilor ce populează stufărișurile dese

sau pădurile. Cu ajutorul unor plase se face capturarea, fiind urmată de marcare; după un

timp, se realizează o nouă capturare și estimare.

Metoda radiolocațieipresupune montarea unui microemițător pe corpul păsării

capturate și urmărirea cu ajutorul radarului a indivizilor marcați.

Metode personale

În vederea scopului propus, am utilizat următoarele metode:

observarea păsărilor cu ochiul liber;

observarea păsărilor cu ajutorul binoclului și lunetei în lungul unor trase și din

punct fix;

fotografierea;

observarea unor aspecte legate de comportament;

urmărirea emisiunilor sonore în timpul formării perechilor și cuibăritului.

materiale folosite: binoclu, lunetă și determinator ilustrat “Guide des Oiseaux

d’Europe” – Delachaux et Niestlé

14

CAPITOLUL IV

ANALIZA TAXONOMICĂ A AVIFAUNEI INVENTARIATE DE

PE CURSUL MIJLOCIU AL SIRETULUI

4.1 LISTA SISTEMATICĂ A SPECIILOR DE PĂSĂRI ÎNTÂLNITE PE

CURSUL MIJLOCIU AL SIRETULUI

Observațiile noastre realizate în perioada 2011-2012, au permis la identificarea a 121

de specii aparținând la 13 ordine.

În tabelul 2, prezentăm lista sistematică a speciilor de păsări întâlnite în aria studiată.

Tabel nr.2 – Lista sistematică a păsărilor întâlnite pe cursul mijlociu al Siretului (Lacul Bacău, Lacul Galbeni, Lacul Răcăciuni, Balta Albastră)

NR ORDINUL FAMILIA DENUMIREA

SPECIEI(ȘTIINȚIFIC)

DENUMIRE

POPULARĂ

1 GAVIIFORMES GAVIIDAE Gavia stellata cufundar mic

2 PHALACROCORACIF

ORMES

PHALACROCORACIDAE Phalacrocorax carbo cormoran mare

3 ANSERIFORMES CYGNINAE Cygnus olor lebăda de vară

4 Cygnus cygnus lebăda de iarnă

5 ANATINAE Anser anser gâsca de vară

6 Calidris alpina fugaci de țărm

7 Mergus merganser ferestraș mare

8 Mergus albellus ferestraș mic

9 Anser albifrons gârlița de vară

10 Tadorna tadorna călifar alb

11 Anas platyrhynchos rață mare

12 Anas strepera rață pestriță

13 Anas acuta rață sulițar

14 Anas querquedula rață cârâitoare

15 Anas clypeata rață lingurar

16 Anas crecca rață mica

17 Anas penelope rață fluierătoare

18 Aythya nyroca rață roșie

15

19 Aythya ferina rață cu cap

castaniu

20 Aythya fuligula rață moțată

21 Aythya marila rață cu cap negru

22 Bucephala clangula față sunătoare

23 Somateria mollissima eider

24 CICONIIFORMES ARDEIDAE Egretta garzetta egreta mică

25 Nycticorax nycticorax stârc de noapte

26 Ardea alba egreta mare

27 Ardea cinerea stârc cenușiu

28 Ardea purpurea stârc roșu

29 Ardea ralloides stârc galben

30 Botaurus stellaris buhai de baltă

31 THRESKIOMITHIDAE Platalea leucorodia lopătar

32 CICONIIDAE Ciconia ciconia barza albă

33 ACCIPITRIFORMES ACCIPITRIDAE Buteo buteo șorecar comun

34 Buteo lagopus șorecar încălțat

35 Circus aeruginosus erete de stuf

36 Haliaeetus albicilla codalb

37 Milvus migrans gaie neagră

38 FALCONIFORMES FALCONIDAE Falco tinnunculus vânturel roșu

39 Falco subbuteo șoimul

rândunelelor

40 GRUIFORMES RALLIDAE Gallinula chloropus găinușa de baltă

41 PHASIANIDAE Phasianus colchicus fazan

42 Fulica atra lișiță

43 CHARADRIIFORMES SCOLOPACIDAE Gallinago gallinago becațină comună

44 Calidris temminckii fugaci pitic

45 Actitis hypoleucos fuierar de munte

46 Limosa limosa sitar de mal

47 Limicola falcinellus prundaș de țărm

48 Lymnocryptes minimus becatină mică

49 Philomachus pugnax bătăuș

16

50 Tringa totanus fluierar cu

picioare roșii

51 Tringa stagnatilis fluierar de lac

52 Tringa erythropus fluierar negru

53 Tringa ochropus fluierar de zăvoi

54 Tringa nebularia fluierar cu

picioarele verzi

55 Tringa glareola fluierar de

mlaștină

56 RECURVIROSTRIDAE Recurvirostra avosetta cioc - întors

57 Himantopus

himantopus

cataligă

58 CHARADRIIDAE Vanellus vanellus nagâț

59 LARIDAE Larus ridibundus pescăruș râzător

60 Larus micahellis pescăruș argintiu

pontic

61 Larus cachinnans pescăruș argintiu

62 Larus minutus pescăruș mic

63 Larus fuscus pescăruș negricios

64 Larus canus pescăruș sur

65 STERNIDAE Sterna hirundo chira de baltă

66 Chlidonias hybridus chirighiță

67 Chlidonias niger chirighiță neagră

68 Chlidonias leucopterus chirighiță cu aripi

albe

69 HAEMATOPODIDAE Charadrius dubius prundăraș gulerat

mic

70 PODICIPEDIFORMES PODICIPEDIDAE Podiceps cristatus corcodel mare

71 Podiceps grisegena corcodel cu gât

roșu

72 Podiceps nigricollis corcodel cu gât

negru

73 Tachybaptus ruficolois corcodel mic

17

74 COLUMBIFORMES COLUMBIDAE Columba palumbus porumbelul

gulerat

75 Streptopelia decaocta guguștiuc

76 CUCULIFORMES CUCULIDAE Cuculus canorus cuc

77 CORACIIFORMES MEROPIDAE Merops apiaster prigorie

78 UPUPIDAE Upupa epops pupăza

79 PASSERIFORMES CORVIDAE Corvus monedula stâncuță

80 Corvus frugilegus cioară de

semănătură

81 Corvus cornix cioară grivă

82 Corvus corax corb

83 Pica pica coțofană

84 SYLVIIDAE Sylvia borin silvie de zăvoi

85 Sylvia atricapilla silvie cu cap

negru

86 Sylvia communis silvie de câmp

87 LANIIDAE Lanius minor sfrâncioc cu

frunte neagră

88 Lanius collurio sfrâncioc roșiatic

89 Lanius exubitor sfrâncioc mare

90 ORIOLIDAE Oriolus oriolus grângure

91 ALAUDIDAE Alauda arvensis ciocârlie de câmp

92 Galerida cristata cicârlan

93 HIRUNDINIDAE Hirundo rustica rândunica

94 Delichon urbica lăstun de casă

95 Locustella luscinoides grelușel de stuf

96 ACROCEPHALIDAE Acrocephalus

arundinaceus

lăcar mare

97 Acrocephalus

scirpaceus

lăcar de stuf

98 Acrocephalus lăcar mic

18

schoenebaenus

99 STURNIDAE Sturnus vulgaris graur

100 PARIDAE Parus major pițigoi mare

101 PASSERIDAE Passer domesticus vrabie

102 Passer montanus vrabie

103 MOTACILLIDAE Motacilla alba codobatura albă

104 Motacilla flava codobatură

galbenă

105 Anthus campestris fâsă de camp

106 MUSCICAPIDAE Saxicola torquata mărăcinar negru

107 Saxicola rubetra mărăcinar mare

108 Oenanthe oenanthe pietrar sur

109 Phoenicurus

phoenicurus

codroș de pădure

110 TURDIDAE Turdus philomelos sturz cântător

111 PANURIDAE Panurus biarmicus pițogoi de stuf

112 FRINGILLIDAE Fringilla coeleb cinteză

113 Fringilla montifringilla cinteză de iarnă

114 Serinus serinus cănăraș

115 Coccothraustes

coccothraustes

botgros

116 Carduelis chloris florinte

117 Carduelis carduelis sticlete

118 Carduelis cannabina cânepar

119 EMBERIZIDAE Miliaria calandra presura cenușie

120 Emberiza schoeniclus presura de stuf

121 Emberiza citrinella presură galbenă

19

4.2 ANALIZA TAXONOMICĂ A PĂSĂRILOR OBSERVATE ÎN ZONA

LACURILOR ȘI ACUMULĂRILOR DIN BAZINUL MIJLOCIU AL SIRETULUI

Ca urmare a studiului efectuat am identificat un număr de 121 de specii de

păsări, aparținând a 38 de familii și 13 ordine. Raportat la numărul total de specii din

România, ornitofauna din Bazinul mijlociu al Siretului reprezintă 31,18%. În ceea ce privește

numărul de ordine și familii, acestea reprezintă 68,42%, respectiv 59,37% dintr-un total de 19

ordine și 64 de familii existente în avifauna țării noastre (tabelul nr. 3) (figura nr.8).

Tabelul nr. 3 – Avifauna de pe cursul mijlociu al Siretului în cadrul avifaunei din România

Nr.

crt.

Unitatea Taxonomică România Cursul mijlociu al Siretului

Nr. %

1. Ordine 19 13 68,42

2. Familii 64 38 59,37

3. Specii 388 121 31,18

OrdineFamilii

Specii

0

50

100

150

200

250

300

350

400

Bazinul Mijlociu al Siretului

România

13 38

121

1964

388

Bazinul Mijlociu al SiretuluiRomânia

Figura nr. 8 – Avifauna Bazinului mijlociu al Siretului în cadrul avifaunei României

20

În următorul tabel (tabelul 4) este prezentată repartiția numerică în unități taxonomice a

speciilor de păsări ce formează avifauna bazinului mijlociu al Siretului.

Tabelul nr. 4 – repartiția numerică pe unități taxonomice a speciilor de păsări ce formează

aviafauna bazinului mijlociu al Siretului

Nr.

crt.

ORDINUL FAMILIA NUMĂRUL

DE SPECII

GAVIIFORMES GAVIIDAE 1

PHALACROCORACIFORMES PHALACROCORACIDAE 1

ANSERIFORMES CYGNINAE 2

ANATINAE 19

CICONIIFORMES ARDEIDAE 7

THRESKIOMITHIDAE 1

CICONIIDAE 1

ACCIPITRIFORMES ACCIPITRIDAE 5

FALCONIFORMES FALCONIDAE 2

GRUIFORMES RALLIDAE 1

PHASIANIDAE 2

CHARADRIIFORMES SCOLOPACIDAE 13

RECURCIROSTRIDAE 2

CHARADRIIDAE 1

LARIDAE 6

STERNIDAE 4

HAEMATOPODIDAE 1

PODICIPEDIFORMES PODICIPEDIDAE 4

COLUMBIFORMES COLUMBIDAE 2

CUCULIFORMES CUCULIDAE 1

CORACIIFORMES MEROPIDAE 1

UPUPIDAE 1

PASSERIFORMES CORVIDAE 5

SYLVIIDAE 3

LANIIDAE 3

ORIOLIDAE 1

ALAUDIDAE 2

21

HIRUNDINIDAE 3

ACROCEPHALIDAE 3

STURNIDAE 1

PARIDAE 1

PASSERIDAE 2

MOTACILLIDAE 3

MUSCICAPIDAE 4

TURDIDAE 1

PANURIDAE 1

FRINGILLIDAE 7

EMBERIZIDAE 3

Ordinul cu cele mai multe specii este ordinul Passeriformes, cu 43 de specii (35,53% din

numărul total de specii observate), grupate în 16 familii, urmat de ordinulCharadriiformes cu

27 de specii (22,31%), grupate în 6 familii și ordinul Anseriformescu 21 de specii (17,35%)

grupate în 2 familii. Urmează ordinele Ciconiiformes cu 9 specii (7,43%), ordinul

Acipitriformes cu 5 specii (4,13%), Ordinul Podicipediformes cu 4 specii (3,30%), ordinul

Gruiformes cu 3 specii (2,47%), ordinele Falconiformes, Columbiformes, Coraciiformes au

câte 2 specii (1,65%) iar ordinele Gaviiformes, Phalacrocoraciformes şi Cuculiformes au

câte o singura specie (0,82%) (figura nr.9).

43

27

21

9

5

43

2 2 2

1 11

PasseriformesCharadriiformesAnseriformesCiconiiformesAccipitriformesPodicipediformesGruiformesFalconiformesColumbiformesCoraciiformesGaviiformesPhalacrocoraciformesCuculiformes

22