1
UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXA EP.DR. VASILE COMAN
SPECIALIZAREA TEOLOGIE PASTORALANUL II
LUCRARE DE SEMINAR LA PATROLOGIECRETINISMUL I PRINII BISERICETI
STRROMNICOORDONATOR: STUDENT:
PR.PROF.UNIV.DR. NICU DUMITRACU ROU CRISTIAN-NICOLAE
2011-2012
CUPRINS
1.INRODUCERE3
2. PRINII BISERICETI.. ......4
3. PRINII BISERICETI
STRROMNI..................................................................73.1
SFNTUL IOAN
CASIAN.................................................................................83.2
SFNTUL NICETA DE REMESIANA.............143.3 SFNTUL DIONISIE
EXIGUUL.....................................................................164.BIBLIOGRAFIE...........................................................................................................231.
INTRODUCERE
ntemeierea Bisericii noastre a avut loc la Cincizecime, atunci
cnd Duhul Sfnt, n chipul unor limbi ca de foc, S-a pogort asupra
Sfinilor Apostoli, aflai n Ierusalim. Au fost botezai atunci ca la
trei mii de suflete, constituindu-se astfel prima comunitate sau
obte de credincioi (cf. Faptele Apostolilor, cap. II). Noua nvtura
s-a propovduit n Ierusalim, apoi n alte orae ale rii Sfinte, la
nceput printre iudei. Din deceniul al cincilea al veacului nti,
Sfinii Apostoli i-au nceput lucrarea misionar i n "lumea pgn",
potrivit poruncii pe care le-a dat-o Mntuitorul nsui nainte de
nlarea Sa la cer, de a nva i a boteza "toate neamurile" (Mat. 28,
19). Avem tiri doar despre lucrarea misionar a Sfinilor Apostoli
Petru i Ioan, dar mai ales a Sfntului Pavel, din cartea "Faptele
Apostolilor" (cu relatarea detaliat a celor trei "cltorii
misionare" ale Sfntului Pavel) sau din Epistolele pe care le-au
scris ei nii. Trebuie s reinem c Sfntul Apostol Pavel i unii dintre
ucenicii si L-au propovduit pe Hristos i n Peninsula Balcanic, deci
n teritorii nvecinate cu Dacia, unde tria pe atunci i o populaie
traco-getic romanizat.
Lucrarea misionar a celorlali apostoli ai Mntuitorului printre
"neamurile pgne" este cunoscut numai din tradiie, fixat n scris
mult mai trziu. Pe noi, ca romni, ne intereseaz activitatea
Sfntului Andrei, care a predicat n teritoriul dintre Dunre i Marea
Neagr, Dobrogea de mai trziu, cunoscut n izvoarele antice sub
numele de "Sciia". n anul 46 al erei cretine teritoriul respectiv a
fost cucerit de romani i anexat la provincia Moesia Inferior, iar n
anul 297, n timpul lui Diocleian, a devenit o provincie aparte,
numita "Scythia Minor". Tradiia privitoare la aceast predic
"apostolic" n Sciia este ntlnita n lucrarea Despre apostoli a lui
Hipolit Romanul, mort n cursul persecuiei mpratului Decius
(249-251), iar n secolul IV apare n Istoria bisericeasc a
episcopului Eusebiu de Cezareea Palestinei, care a preluat-o dup o
lucrare a marelui teolog, Origen din Alexandria (+254). n sprijinul
evanghelizrii acestui teritoriu de ctre Sfntul Andrei, se pot
invoca i cteva "mrturii indirecte". Exist, de pild, cteva colinde i
creaii folclorice dobrogene i din stnga Prutului, care amintesc de
trecerea apostolului prin aceste locuri. Cteva toponimice confirm
acelai lucru: "Priaul Sfntului Andrei", "Apa Sfntului" sau "Petera
Sfntului Andrei" (aceasta se vede i azi n hotarul comunei Ion
Corvin, n apropierea graniei romano-bulgare). Din Epistola Sfntului
Apostol Pavel ctre coloseni reiese c i "sciii" au putut auzi
cuvntul lui Dumnezeu.Fr ndoiala c Sfntul Apostol Andrei nu s-a
limitat numai la predicarea Evangheliei i la botezul celor pe care
i-a adus la Hristos dintre geto-dacii i grecii din coloniile
ntemeiate pe rmul Mrii Negre (Pontul Euxin), nc din secolele VII-VI
. Hr. El va fi hirotonit pe unii din cei venii la Hristos ca
episcopi i preoi, aa cum a fcut i Sfntul Apostol Pavel n cltoriile
sale. Numai aa se explic faptul c cele mai vechi tiri privind
organizarea bisericeasc sunt din Scyia Minor. De altfel, tot dup
tradiie, Sfntul Andrei a hirotonit ca episcop de Odyssos (azi
Varna, n Bulgaria, n apropierea graniei) pe ucenicul su Ampliat, pe
care Biserica Ortodox l prznuiete la 31 octombrie. Episcopul (sau
episcopii) peste care "i-a pus minile" Sfntul Andrei au hirotonit,
la rndul lor, ali episcopi, preoi sau diaconi pentru teritoriul
dintre Dunre i Mare i cel din stnga Dunrii, pentru a se asigura
"succesiunea nentrerupta" a preoiei i care au devenit apoi
propovduitorii noii credine - prin predica i botez - n rndul
autohtonilor geto-daci, iar mai trziu daco-romani. Se poate afirma,
deci, c nvtura cretina a fost propovduita pe o parte din teritoriul
Romniei de azi chiar de un Apostol al Mntuitorului, de Andrei "cel
nti chemat", nct, pe bun dreptate, cretinismul romnesc trebuie s
fie considerat "de origine apostolic Cu rare exceptii,
apostolicitatea crestinismului romanesc a fost abordata pana de
curand doar in legatura cu propovaduirea Cuvantului Evangheliei in
Dobrogea (Scitia Mica) de catre Sfantul Andrei. In legatura cu
aceasta exista deja o literatura bogata pro si contra, dar
argumente solide aduse in ultimul timp pledeaza fara echivoc in
favoarea apostolatului sau pe pamantul romanesc.
In ceea ce priveste pe Sfantul Filip, dupa cate cunosc, cel
dintai care a legat originile apostolice ale crestinismului
romanesc de el, a fost istoricul bisericesc Stefan Lupsa, care in
1949 scria: "Se vorbeste si de predica apostolului Filip in Scitia,
deci in Rusia de sud si-n Dobrogea". Stefan Lupsa nu face trimitere
la nici o sursa, care i-ar justifica afirmatia, iar intreaga sa
prezentare intitulata "Crestinismul romanesc a fost de la inceput
ortodox", nu are aparat critic, ci doar o lista bibliografica la
sfarsit, si aceasta sumara si nu totdeauna pertinenta.
Misiunea Sfantului Apostol Filip in regiunile romanesti a
revenit in preocuparile istoricilor romani abia in ultimul deceniu.
Preotul Nicolae Danila o abordeaza incepand din 1996 in cateva
articole de popularizare, publicate in revista greco-catolica
"Unirea" si apoi in cea ortodoxa "Credinta strabuna" de la Alba
Iulia, fara sa-i consacre un studiu de mai mare amploare. Dar el
plecand de la convingerea ca pentru evanghelizarea Scitiei Mici de
catre Sfantul Andrei nu exista dovezi suficiente, o asemenea
posibilitate nu se iveste nici pentru Sfantul Filip. Intr-un studiu
publicat in revista catolica Verbum, VI-VII, nr, 7, 1995-1996, p.
258, el scrie urmatoarele: "Traditia conform careia Apostolul Filip
ar fi predicat in Scythia este un fapt inedit, incat am avea doi
Apostoli ai Domnului evanghelizatori ai Dobrogei de astazi, dar a
caror activitate nu este confirmata de izvoare contemporane sau
demne de luat in seama".2.PRINII BISERICETI
Un argument convingtor asupra vechimii cretinismului romnesc ne
ofer numeroasele cuvinte cu sens religios din fondul principal
lexical al limbii romne, folosite din secolele III-IV pn azi. O
parte din termeni au fost preluai din latina popular vorbit de
strmoii notri daco-romani i "ncretinai", iar alii creai pe loc de
noii mrturisitori ai credinei cretine. Notm cuvintele: biseric (din
basilica), credin, lege, nviere, nlare, Boboteaz, Treime, Tat,
Fecioar, nger, altar, cruce, rugciune, toac, tmpl, pcat, printe,
pgn, a boteza, a cununa, a cumineca, a se nchina, a se ruga Cteva
srbtori cretine au preluat numirile unor vechi srbtori pgne
apropiate ca dat de ale noastre, primind, ns, un neles nou, cretin
(Calatio-calationem - Crciun, Florilia - Florii, Rusalia - Rusalii,
dies conservatoria -srbtoare). Un amnunt semnificativ este acela c
n rugciunea Tatl nostru, ca i n Simbolul de credin, alctuit la
primele dou Sinoade ecumenice (325 i 381), peste 90% din cuvinte
sunt de origine latin (excepie fac, n Tatl nostru, cuvintele:
greeal, ispit i mntuiete), ceea ce arat c ele au fost cunoscute de
strmoii romnilor nc din perioada de formare a lor ca popor.Asadar
precum au fost cuvinte cu sens religios folosite in vorbire, asa
s-au si scris lucrari cu caracter religios, precum anumite
inscriptii pe pietre funerare sau scrieri patristice.Foarte putini
dintre credinciosii ortodocsi fac distinctie intre Sfintii Parinti
si Scriitorii Bisericesti, iar in Occident , uneori, aceasta este
considerata chiar ca fiind lipsita de importanta. Ea exista insa si
este bine sa fie cunoscuta.
Cei mai insemnati pentru noi, sunt, fara indoiala, Sfintii
Parinti, numiti, de asemenea, in anumite imprejurari si Parinti sau
Parinti Bisericesti. Celelalte doua grupari, in functie de
marturisirea ortodoxa a invataturilor lor si a curatiei modului lor
de viata, sunt, in ordine, cele ale Scriitorilor Bisericesti si
Scriitorilor Crestini. Fiecare categorie are insa o istorie aparte
si o serie de elemente specifice.
Sfiintii Parinti sunt autorii cei mai valorosi pentru
intelegerea evolutiei gandirii crestine de-a lungul timpului.
Termenul parinte vine din limba greaca de la pathr- parinte, termen
cu radacini in Vechiul Testament. Incepand cu sec. al IV-lea
termenul se atribuia episcopilor care reprezentanti ai doctrinei
ortodoxe, insa cu timpul termenul a trecut si la Scriitorii
Bisericesti, indiferente daca erau membri ai clerului sau simpli
mireni.
Ca urmare era nevoie de aparitia unor criterii care sa faca
distinctia inte cele doua categorii de autori. Vincetiu de Lerin a
introdus niste norme aplicabile pentru intreaga Biserica si care
sunt in numar de patru.
Astfel erau ca si conditii obligatorii: doctrina ortodoxa ,
sfintenia vietii, aprobarea Bisericii si vechimea, sa fi scris in
limitele celor sapte sinoade.Biserica Ortodoxa nu acorda unui
scriitor crestin statutul de Parinte, decat daca indeplineste toate
cele patru conditii mentionate mai sus.
Ca Sfinti Parinti Apostolici i enumeram pe: Sfantul Clement
Romanul, Sfantul Ignaie al Antiohiei si Sfantul Policarp al
Smirnei. Apoi ca Sfinti Parinti egipteni ii amntim pe Sfantul
Atanasie al Alexandriei si pe Sfantul Chiri al Alexandriei. Ca
Sfinti Parinti capadocieni ii avem pe Sfantul Vasile cel Mare,
Sfantul Grigorie de Nyssa si pe Sfantul Grigorie de Nazianz, iar
dintre Sfintii Parinti Antiohieni il amintim pe Sfantul Ioan Gura
de Aur.3.PRINII BISERICETI STRROMNI
Ca Scriitori Bisericesti straromani s-au remarcat :Sfantul Ioan
Casian, Sfantul Niceta de Remesiana si Sfantul Dionisie Exiguul.
3.1Sfantul Ioan Casian
Acest Cuvios Printe de neam strromn s-a nscut prin anii 360 de
la venirea mntuirii prin Hristos-Domnul, n Dobrogea, numit pe
atunci Sciia Mic, la un loc ce-i pstreaz din vechime pn azi numele
"podiul Casian" i "petera lui Casian". Localitatea Casimcea din
judeul Tulcea i poart, de asemenea, numele. Provenind dintr-o
familie distins, a urmat la colile timpului. Dar nsufleit de o
arztoare sete de desvrire duhovniceasc renun de tnr la atraciile
dearte i neltoare ale vieii lumeti i pleac la Locurile Sfinte nsoit
de prietenul su Gherman, frate nu prin natere, ci n duh. Aa au
ajuns amndoi clugri ntr-o mnstire din Betleem. ntemeindu-se dup
cuviin n rnduielile vieii chinoviale, adic de obte, dup modelul de
via al clugrilor din Palestina, Mesopotamia i Capadocia i simind n
ei dorul de o mai mare desvrire, au hotrt s plece n sihstriile
Egiptului, la anahoreii despre a cror mbuntit via duhovniceasc
auziser. Aa au ajuns la comunitile din delta Nilului, adncindu-se
de acolo tot mai mult n pustie. Dar pretutindeni pe unde treceau,
cutau cu rvn pe sfinii nsingurai, ca s cinsteasc n ei strlucirea
harului i bogia roadelor lor i pentru a le cere sfaturi duhovniceti
pentru mntuirea sufletului. Aceste ntrebri i rspunsuri ne vor fi
lsate ca o motenire sfnt n cartea Convorbirilor, cu care Cuviosul
Casian a nzestrat Biserica.
Dobndind pe ct puteau s adune din nvtura lor cereasc, la sfatul
Avei Iosif, au mai rmas n Egipt apte ani i apoi au mers mai departe
cercetnd din loc n loc pe aceti nvtori n lucrul duhovnicesc pn ce
au ajuns n vestita pustie Schitic, unde Sfntul Macarie ntemeiase i
fcuse "pustia strlucitoare" vrednic de a fi srbtorit de toi. Aici
se nevoiau ntr-o ascez aspr un mare numr de clugri printre care
strluceau ndeosebi, cuvioii prini Moise, Serapion, Teona, Isaac i
preotul Pafnutie, nvtorul lor. El le spunea c nu este deajuns
pentru clugr s renune la lume, prsind bunurile i mririle lumeti
pentru a se dedica grijii de suflet n nevoin, n ascez i tcere. De
aici nainte trebuie mplinit o a doua "renunare" care const n a te
lepda de obiceiurile, viciile i atraciile vechi ale sufletului i
ale trupului printr-o lupt ndelungat i rbdtoare, plin de ispite,
dar care duce la curia inimii. Cci acesta este scopul clugrului: s
stea de vorb permanent cu Dumnezeu prin nencetat rugciune, nct
mintea, nerisipit la grijile lumii, s ajung cu linite i pace n
altarul desptimit, curit al inimii. Iar captul lucrului su este
viaa de veci, unirea cu Dumnezeu, din care se poate dobndi chiar de
aici, de jos, o arvun, o pregustare a ei prin sfnta iubire. Cci,
ntr-adevr, ajuns la un anume sfrit al celei de a doua "renunri",
sufletul pe de-antregul tinznd ctre Hristos Cel dorit, clugrul
trebuie s mai mplineasc cea de-a treia "renunare" care cuprinde
ntreaga desvrire. Iar aceasta const n prsirea oricrei amintiri a
acestei lumi, cu toate cele de fa i vzute ale ei, socotite mree,
dei snt dearte i repede trectoare, pentru a se lsa condus de
Dumnezeu n "pmntul fgduinei" n care nu mai cresc spinii i
buruienile viciilor, n locaurile cele venice n care vom rmne pentru
totdeauna (Convorbirea a 3-a), n simirea negritei bucurii i a
revrsrii luminii dumnezeieti.
Acesta este marele dar al rugciunii curate cci "atunci - precum
gria ava Isaac - acea iubire desvrit, prin care El ne-a iubit mai
nti, trece i n adncul inimii noastre prin virtutea rugciunii
curate". Aceasta se va face aa cnd toat dragostea, Toat dorina,
toat rvna, toat strdania, tot cugetul nostru, tot ce trim, ce
vorbim, ce respirm va fi cu Dumnezeu. i, cnd acea unitate care
exist venic ntre Tatl cu Fiul i ntre Fiul cu Tatl, prin Duhul Sfnt
va trece i n simirea i n mintea noastr. Aa precum El ne iubete cu
iubirea cea adevrat i curat care nu se stinge niciodat, s ne druim
i noi Lui printr-o legtur venic, de nedesprit, pentru ca orice
respirm, orice nelegem, orice vorbim, s fie cu Dumnezeu. Iar de
starea aceasta ne vom putea apropia, att ct este cu putin pe pmnt,
plinindu-se cuvntul Apostolului: Dumnezeu este totul n toate. Apoi
devenind deplin fii printr-o comuniune att de desvrit cu Tatl, vom
putea zice Celui Care este Fiu i motenitor prin fire: Toate cte are
Tatl ale Mele snt (Ioan 16,15). Pentru c El nsui S-a rugat, grind
despre noi: Printe, cei pe care Mi i-ai dat, vreau ca unde snt Eu s
fie i ei cu mine. Aceasta trebuie s fie nzuina pustnicului, aceasta
toat strdania, pentru ca, dup cuviin, s aib chiar n acest trup
chipul fericirii viitoare i s nceap s guste nainte din nceputul
vieii i mririi cereti. Acesta este scopul ntregii desvriri: ca
sufletul eliberat de orice lanuri trupeti s se nale zilnic la
negritele daruri ale vieii duhovniceti, ntr-att nct ntreaga via i
btaie a inimii s devin o unic i negrit rugciune (din Convorbirea a
X-a). Ct de mngiat i uimit este cretinul, descoperindu-i-se un
asemenea sui al sufletului ntru care petreceau strbunii notri
sfini.
Astfel, ndrumai de pe culmile vieii clugreti i contemplnd
plinirea vie la aceti strlucii anahorei, cei doi prieteni s-au
dedicat cu mare severitate i neclintit statornicie vieii
contemplative n timpul anilor petrecui aici, n pustia Schitic. n
linitea chiliei, Sfntul Casian a izbutit s fac experiena luptei
aspre a sufletului ndrgostit de Dumnezeu, mpotriva gndurilor ptimae
i a demonilor pizmai, ndeosebi mpotriva ispitei amoririi
sufletului, a plictiselii care-i tulbur pe eremii i i silesc s-i
prseasc retragerea linitirii. Din aceast adnc experien adnc
personal i din nvtura altor brbai nvai, ca Sfntul Evagrie Ponticul
pe care l-a cunoscut n Nitria, Cuviosul Casian ntocmi o nvtur aleas
de lupt duhovniceasc i despre cele opt pcate capitale, anume: al
lcomiei, adic al mbuibrii de mncare; al doilea, al desfrnrii; al
treilea, al iubirii de argini sub care se nelege zgrcenia; al
patrulea, al mniei; al cincilea, al tristeii; al aselea, al
nelinitii, sau al dezgustului inimii; al aptelea, al slavei dearte
i al optulea, al trufiei.
Dup apte ani, Cuvioii Ioan i Gherman s-au ntors la Betleem, unde
au dobndit de la printele lor duhovnicesc binecuvntarea de a tri de
aici nainte n pustnicie. i aa plecar cu rvn i grbire n Egipt. Dar,
cu tot dorul lor nestins, n-au putut regsi linitea cuvenit
contemplaiei, din pricina unor nvinuiri nedrepte la care erau supui
clugrii din Egipt de ctre arhiepiscopul Teofil al Alexandriei.
Atunci, Cuvioii Ioan i Gherman, urmnd un grup de 50 de monahi,
hotrr s-i caute linitea la Constantinopol, sub ocrotirea Sfntului i
marelui Ioan Gur de Aur. Aceasta se petrecea pe la anii 401. De
ndat ce i vzu marele ntre patriarhi, desluind cu o tainic privire
calitatea sufletelor lor, reui s-l conving pe Gherman s primeasc
prin minile lui preoia, iar Casian diaconia. Cucerit de curia i
sfinenia Sfntului Ioan Gur de Aur i de negrita sa miestrie a
cuvntului, Casian se aez cu un zel fierbinte sub cluzirea sa
spiritual, consimind s jertfeasc linitea pustiei pentru a scoate
ctig din petrecerea pe lng un asemenea nvtor.Dar n-a trecut mult
timp c iat, Sfntul Ioan Gur de Aur - victim a lui Teofil - fiind
dus n exil, Cuvioii Casian i Gherman au fost trimii n misiune la
Roma de cler i popor, nsoindu-l pe episcopul Paladie ca s
ncunotiineze pe episcopul Romei, Inoceniu I, printr-o scrisoare,
privind suferinele Sfntului Ioan Gur de Aur. Sfntul Casian petrecu
astfel zece ani la Roma i n acest timp a fost hirotonit preot. De
aici a mers la Marsilia, n sudul Galiei, unde a ntemeiat, pentru
brbai, mnstirea Sfntului Victor, pe mormntul unui martir din
secolul al III-lea; iar pentru fecioare, aceea a Mntuitorului, pe
la anul 415. Brbat mult ncercat n viaa ascetic i totodat printe
ajuns la o mare nelepciune pastoral, el a oferit mulimii clugrilor
care se adunau n jurul lui adevrata tradiie monahal pe care o
primise de la Prinii din Rsrit, innd seama ns de condiiile de via
din Galia, de clim i de firea locuitorilor de aici.
La rugmintea Sfntului Castor, episcop de Apt, el ntocmai
lucrarea sa "Instituii cenobitice" (rnduieli pentru viaa n comun),
pentru mnstirile pe care le ntemeiase n Provena. n aceast lucrare
el descrie modul de vieuire al clugrilor din Egipt, dar cu oarecare
pogormnt n ceea ce era prea aspru pentru clugrii din Galia, urmnd i
aici rnduielile care se obinuiau n Palestina, n Capadocia, n
Mesopotamia. Cci, scrie el: "Dac se mplinete porunca dumnezeiasc cu
dreapt socoteal i dup putere, atunci pzirea ei are msura desvririi,
chiar dac mijloacele nu snt aceleai". El descrie apoi leacurile i
cile de vindecare de cele opt pcate capitale, spre a conduce
sufletul la desvrirea virtuii. Mai trziu el a completat aceast
nvtur duhovniceasc prin cartea Convorbirilor n care nfieaz, la
cererea ermiilor care triau la Lerins i n insulele Heres de lng
Marsilia, treptele mai nalte ale luptei pentru curirea inimii i
contemplaie, folosindu-se de nvtura marilor anahorei, pe care i
ntlnise n Egipt. Sfntul Casian a nzestrat astfel, din nceputurile
lui, monahismul din Galia cu o temeinic armtur duhovniceasc,
adpndu-l din izvoarele vii ale Prinilor pustiei.
Ca ucenic credincios al marilor nvtori Sfinii Capadocieni Vasile
cel Mare, Grigore Teologul i Grigore de Nssa, ca i al Sfntului Ioan
Gur de Aur, Cuviosul Ioan Casian s-a ridicat atunci mpotriva unei
separri adnci ntre firea omeneasc i harul divin, pe care Fericitul
Augustin o stabilise pentru a lupta mpotriva ereziei lui Pelagiu.
ntr-adevr, dei tot darul desvrit i tot harul de sus coboar, de la
Dumnezeu Printele Luminilor, libertatea noastr omeneasc, zidit dup
chipul libertii absolute a lui Dumnezeu i rennoit n Sfntul Botez,
este chemat s rspund i s conlucreze cu harul dumnezeiesc pentru a
produce n suflet roadele mntuitoare ale sfintelor virtui i, ntr-o
aa msur, nct se poate spune, cu Sfntul Ioan Gur de Aur, c: "Lucrul
lui Dumnezeu este de a ne drui Harul Su, iar cel al omului este de
a-i oferi credin". Cci, aa cum griete acelai mare nvtor al
Bisericii n alt loc: "Harul lui Dumnezeu curge att pe ct este de
deschis vasul credinei pus sub ipot". O asemenea nvtur i avea
limpede rdcina n cuvntul lui Dumnezeu, pentru c Domnul a artat: Cel
care luase cinci talani de la stpnul su, a adus ali cinci talani,
iar cel ce a luat doi, a adus de asemenea ali doi (Matei 25,
20-22). Deci cu adevrat, precum spune i Sfntul Apostol Pavel, sntem
mpreun lucrtori cu Hristos (2 Cor. 6,1).
Fa de aceste mpotriviri care au mai durat, Cuviosul Ioan Casian
a rmas statornic n dreapta credin a Bisericii, departe de zgomot i
certuri, nvat cu adncul contemplrii divine, tain a unei pci
nesurpate i blnde, i a unei liniti senine. El i ncredin n pace
sufletul su lui Dumnezeu ctre anul 435. Cunoscut ca sfnt de cei din
vremea lui, el este cinstit de toi clugrii Bisericii Apusene ca
Printe al lor i unul dintre cei mai mari nvtori. Sfintele sale
moate snt pstrate pn n ziua de astzi n mnstirea Sfntului Victor din
Marsilia.
Se cunosc de la Ioan Cassian trei mari lucrri: Despre
asezmintele cenobitilor (mnstiresti) si despre remediile celor opt
pcate principale (n latin De institutionis cenobiorum et de octo
principalium vitierum remediis libri XII), 12 crti;
Colatiuni sau convorbiri cu Printii, Colationes patrum, cca.
428, n 24 de crti;
Despre ntruparea Domnului, contra lui Nestorie (n latin De
incarnatione Domini contra Nestorium), cca. 430, lucrare apologetic
polemic n 7 crti, redactat la cererea arhidiaconului Leon, devenit,
mai trziu, pap al Romei.
Cateva din lucrurile absolut esentiale pe care credem ca ni le
transmite cu precadere Sfantul Ioan Casian constientizarea
insemnatatii centrale pentru viata crestinului a dreptei-socoteli,
a formarii discernamantului.Pentru el lucrurile erau clare, si
anume: Mantuirea se realizeaza in chip liber pentru fiecare om in
parte. Dumnezeu vrea ca toti oamenii sa se mantuiasca. Harul insa
nu lucreaza fara voia noastra, pentru ca vointa nu a disparut prin
pacatul stramosesc ci doar a slabit. Harul este temelia mantuirii,
insa omul nu se mantuieste fara voia sa, fara colaborarea cu voia
lui Dumnezeu, cum nu se poate mantui nici fara har, doar prin
puterea propriei vointe.Dupa cat de multe inveti de la Sf. Ioan
Casian este cu neputinta sa nu-l ai la evlavie si apoi si sa nu-l
simti efectiv ca pe un parinte al tau, ba chiar ca pe un prieten
apropiat De altfel, una din temele lui favorite este chiar
prietenia duhovniceasca.
Ioan Casian a fost un tritor nsufletit de principiile ascetice
crestine si un ostenitor al desvrsirii n mediul monahal pe care l-a
creat. Pentru apus Ioan Cassian a adus inovatia patericului, adic
disciplina literar n care ideile principale ale vietii monahale
sunt mbrtisate prin convorbiri sau discursuri reale ori imaginare
rostite de ctre printii de seam ai mnstirilor din orient.3.2Sfantul
Niceta de Remesiana
Numele Sfntului Niceta de Remesiana este legat de istoria
Bisericii noastre strmoeti, ndeosebi pentru contribuia sa la
rspndirea cretinismului pe teritoriul de formare al poporului romn.
De asemenea, prin scrierile sale ntocmite n limba latin, care au
aprut i n traducere romneasc, s-a mbogit patrimoniul spiritual al
teologiei ortodoxe romneti.Numele su este strns legat de cetatea n
care acesta a pstorit, anume Remesiana, ora ntemeiat de mpratul
Traian, care se afla la aproximativ 30 de kilometri est de oraul
Naisus (astzi Ni), ntr-o regiune deluroas, pe valea rului Niava. El
a fost pstorul acestei ceti ntre anii 366-414.Sfntul Niceta era
originar din Dacia Mediteraneea, Remesiana fiind pmntul natal al
acestuia. Dei este daco-roman la origine se presupune c acest Sfnt
Ierarh i-a petrecut prima parte a vieii n Apus, deoarece folosirea
unei exprimri alese, precum i ntrebuinarea unor izvoare de limb
latin n scrierile sale, ne ndreptesc la acest lucru. Cu toate c a
scris numai latinete, Sfntul Niceta cunotea i greaca, cetatea
Remesiana fiind ntr-un inut unde limba greac i disputa ntietatea cu
limba latin; n calitate de ierarh al acestei ceti, precum i datorit
activitii sale misionare, Sfntul Niceta era ndatorat s cunoasc
ambele limbi.
Printre prietenii si, se numr i Paulin de Nola, cu care este
mpreun prznuit la 7 ianuarie, conform martirologiilor romane. Acest
prieten va descrie activitatea misionar a vrednicului ierarh, care
a depus un susinut efort de evanghelizare i educare latin a
popoarelor din Dacia Ripensis i Dacia Mediteraneea, mblnzind
inimile barbarilor, nvndu-i s triasc in pace i n dreptate, cntnd i
slvind pe Hristos. Datorit acestei impresionante opere de
convertire la cretinism, Sfntul Niceta s-a nvrednicit i de numirea
de Apostol al daco-romanilor.n activitatea sa misionar i pastoral,
el s-a folosit i de opere scrise, motenirea literar ajuns pn la noi
artndu-l pe autor ca un erudit teolog al timpului, care priveghea
cu strnicie la aprarea dreptei-credine. pe baza unor manuscrise,
Sfntului Niceta i se atribuie urmtoarele scrieri:
Carticele de invatatura sau Catehismul in 6 carti Despre
privegherea robilor lui Dumnezeu Despre foloasele cantarii de
psalmi Despre diferitele numiri
Sfntul Niceta de Remesiana este cunoscut i pentru calitile sale
de protopsalt, printre imnele bisericeti compuse de el fiind aezat
la loc de cinste cunoscuta cntare Pe Tine, Dumnezeule, Te ludm, sau
pe scurt, Te-Deum, care a ptruns pe teritoriul romnesc odat cu
misionarii trimii de autor. Uor de reinut, cuprinznd pe scurt
nvturi eseniale mntuirii, de o curie cristalin a credinei, imnul
Sfntului Niceta a fost nvat cu uurin de strbunii notri, care l-au
lsat motenire din neam n neam, ajungnd pn la noi.
Aadar, Sfntul Niceta de Remesiana este o personalitate
remarcabil a Bisericii Ortodoxe, distingndu-se prin rodnica sa
lucrare misionar, prin viaa sa cea plin de sfinenie, prin scrierile
i imnele sale. Predicnd i scriind ntr-o latin clar i simpl. el a
fost un factor de romanizare, de unitate i continuitate a populaiei
daco-romane de pe malurile Dunrii i din Dacia Mediteraneea.
Strlucind ca un soare al dreptei credine n inuturile din jurul
Dunrii, Sfntul Niceta a devenit unul dintre stlpii mntuirii
neamului nostru, credincioii ortodoci romni de astzi cinstindu-l ca
o mrea podoab a strbunilor notri.3.3Sfantul Dionisie Exiguul
In afara de Sfantul Ioan Casian, o a doua mare personalitate din
randurile monahale care s-a facut cunoscuta pe plan international,
a fost Dionisie Exiguul. El a atras atentia multor cercetatori care
l-au numit "erudit daco-roman", sau "Dionisie Romanul, o podoaba a
Bisericii noastre stramosesti". S-a nascut in Scythia Minor intre
anii 460-470 si a murit in Italia, la Vivarium, pe la 545-550.
La fel ca si Sfantul Ioan Casian, el s-a format in scolile si
manastirile din Dobrogea, dupa metode scolare si duhovnicesti
asemanatoare. A intrat de tanar in manastire ca si Sfantul ioan
Casian, a ajuns in Orient pentru a cunoaste mediul monahal din
aceste parti, dar din cauza raspandirii monofizitismului, a ramas
putina vreme acolo si a plecat la Constantinopol unde ramane o
vreme greu de precizat; de acolo se duce, spre sfarsitul anului
496, la Roma, la chemarea papei Ghelasie, care avea nevoie de
traducatori din greaca in latina. In Italia a ramas-pana la
sfarsitul vietii lucrand in timpul pastoririi a zece papi.
In manastire sau scoala, Dionisie a avut printre indrumatori si
pe Petra, devenit, catre sfarsitul secolului V, episcop al
Tomisului si caruia ii scrie cu recunostinta din Italia,
adresandu-i-se: "Domino beatissimo patri, Petro episcopo", apoi:
"mi-aduc aminte de binefacerile voastre, venerabile parinte si
podoaba aleasa a invatatorilor lui Hristos si am mereu inaintea
ochilor mintii ravna sfanta pentru hrana duhovniceasca pe care o
cheltuiati cu mine cand eram copil, ravna pe care nici spatiul nici
timpul nu o pot uita; va rog sa primiti o multumire pe care stiu ca
nu pot sa v-o dau la inaltimea cuvenita".
Din indepartata Italie, Dionisie isi aduce aminte cu dor de
pamantul tarii sale si de oamenii locului, la fel ca si
predecesorul sau, Casian: "Poate este un lucru nou celor
nestiutori, ca Scythia, care se arata ingrozitoare prin frig si in
acelasi timp prin barbari, a crescut barbati plini de caldura si
minunati prin blandetea moravurilor. Ca lucrul sta asa, eu il stiu
nu numai printr-o cunoastere din nastere, ci mi l-a aratat si
experienta. Se stie ca acolo (in Scythia Minor), intr-o comunitate
pamanteasca deschisa (exposita terrena congregatione) am fost
renascut cu harul lui Dumnezeu prin taina botezului si am fost
invrednicit sa vad viata cereasca in trap fragil a preafericitilor
Parinti (calugari), cu care acea regiune se mandreste ca de o
rodire duhovniceasca deosebita".
Din textul de mai sus reiese larga dezvoltare a monahismului in
Dobrogea in vremea in care traia Dionisie si ca printre "barbatii
plini de caldura si minunati prin bunatatea moravurilor" si-a facut
ucenicia si el la varsta tanara ("in came fragili"). Mediul in care
s-a format Dionisie este acela al "calugarilor sciti", cu care a
ramas in legatura si i-a sprijinit atunci cand se afla in
Italia.
Dionisie a fost, ca si Sfantul Casian, bine instruit in scoala
si manastire, incat a devenit un reputat cunoscator al limbilor
latina si greaca, de aceea este invitat sa mearga la Roma de catre
papa Ghelasie (492-496). In activitatea pe care o depune in Italia,
vedem ca in afara de traduceri a fost si profesor la o "Academie"
din Vivarium (in Calabria, sudul Italiei), intemeiata de Casiodor
si unde a predat Dialectica. Pregatirea lui teologica si filosofica
trebuie sa fi fost de asemenea buna, fiindca altfel nu putea
realiza traduceri din marii Parinti ai Bisericii. Avea bune
cunostinte de astronomie asa cum a dovedit in lucrarile sale de
cronologie bisericeasca, initiind pentru prima oara era crestina,
adica numararea anilor de la nasterea Mantuitorului Iisus Hristos,
nu de la imparatul persecutor Diocletian, cum era pana atunci. O
observatie preliminara la aceasta activitate se cuvine sa fie data,
si anume ca traducerile sale nu s-au limitat la redarea fidela a
textului dintr-o limba in alta, ci ele au fost deseori insotite de
prefete lamuritoare, note si comentarii.
Ca lucrari ale sale amintim:
Sfantul Grigorie de Nyssa, Despre crearea omului;
Doua scrisori ale Sfantului Chiril, a XLV-a, a XLVI-a, catre
Successus (primatul diocezei Isauria), lucrare inchinata "fratilor
preaiubiti, Ioan si Leontie din Scythia";
Scrisoare sinodala din anul 430 a Sf. Chiril al Alexandriei
catre Nestorie, patriarhul Constantinopolului (Ep. XVII). In prima
parte, Dionisie expune ratacirea teologiei lui Nestorie, iar in cea
de-a doua cele 12 anatematisme.
Tomosul patriarhului Proclu (434-447) catre armeni, o lucrare
cerata de episcopii din Armenia pentru a combate invataturile
eterodoxe ale vremii, mai cu seama ale lui Teodor de Mopsuestia.
Proclu scrie acest tomos expunand invatatura hristologica despre
cele doua firi intr-o singura Persoana, combatandu-l pe Teodor de
Mopsuestia. Dionisie trimite traducerea si calugarilor sciti, iar
in prefata critica pe partizanii lui Nestorie, care sustineau ca
Iisus Hristos nu este unul din Treime, ci o a patra persoana, in
afara Ei. De aceea, Dionisie, impreuna cu ceilalti calugari sciti,
apara adevarul crestin ca "Unul din Treime a suferit pentru noi cu
trupul".
Traduceri de canoane
Canoanele date de cele patru sinoade ecumenice si de cele locale
au o importanta deosebita pentru organizarea si viata Bisericii.
Ele reglementeaza viata crestina si au in acelasi timp un bogat
continut doctrinar. Insa, cum toate cele patra sinoade ecumenice
recunoscute de ambele Biserici mari, Ortodoxa si Romano-Catolica,
s-au tinut in rasaritul bizantin, unde limba greaca era
predominanta, iar hotararile au fost consemnate in aceasta limba,
mai greu perceptibila in apus, se simtea deci nevoia unui acces mai
usor la ele, care nu putea fi realizat decat prin traduceri in
limba latina. Sarcina i-a fost incredintata lui Dionisie, care avea
cunostintele lingvistice si pregatirea teologica de a reda corect
si placut ceea ce traducea. Ostenelile lui Dionisie s-au
concretizat in traducerea canoanelor primelor patru sinoade
ecumenice - Niceea, Constantinopol, Efes si Calcedon -, si a unor
sinoade locale. In afara de aceste traduceri, Dionisie a editat
intr-o prima colectie Decretatele pontificale, de la papa Siricius
(385-398) pana la Anastasius (496-498), in care sunt grupate 38 de
scrisori papale importante.
O a doua colectie dateaza din timpul pastoririi papei Simahus
(498-514), pe care-o anexeaza primei, constituind impreuna
Collectio Dionysiana sau Dionysiana.
Apoi, a treia colectie o realizeaza in timpul papei Hormisdas (S
VI-523). Stradaniile acestea atat de ample in domeniul canoanelor
i-au adus lui Dionisie un primat necontestat in drept canonic, el
fiind recunoscut ca parinte al acestei discipline.
Cum am mai amintit, Dionisie a avut in preocuparile sale si
biografiile unor sfinti, cu scopul de a crea modele de viata morala
dusa in duhul Evangheliei si al traditiei apostolice. In acest
domeniu se cunosc cateva titluri: Viata Sfantului Pahomie cel Mare,
dupa un autor grec necunoscut, iar prefata este adresata unei
nobile romane, poate Galla, fiica patricianului Symachus;
Descoperirea capului Sf. Ioan Botezatorul, lucrarea lui Marcel si
este un elogiu al Sfantului Ioan Botezatorul si al vietii monahale
si Pocainta Sfanta Taisia.
Ultima categorie de lucrari este cea de cronologie si poate fi
considerata originala:
Liber de Paschate; Argumente pascale, doua scrisori: De ratione
Paschae cuprind urmatoarele texte: 1) Praefatio (ad Petronium
episcopum); 2) Cyclus decemnovennalis; 3) Argumenta Paschalia;
Proterii episcopii Alexandrini epistola ad Leonem pupam; Epistola
de ratione Paschae (ad Bonifatium primicerium et Bonum
secundicerium); 4) Epistulae duae de ratione Paschae (ad Petronium
episcopum).
Noutatea cea mai de seama in lucrarile sale de cronologie este,
asa cum am mai amintit, ca Dionisie renunta la calcularea
traditionala a anilor, care avea punct de plecare intemeierea Romei
(754 a.Hr.) ori imparati romani. El incepe datarea evenimentelor cu
Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos: "Eu nu am voit sa pun la
baza calculelor mele amintirea acelui om fara de lege si persecutor
(Diocletian), ci mai degraba am ales sa socotesc anii de la
Intruparea Domnului nostru Iisus Hristos, pentru ca, astfel,, sa
fie tuturor mai cunoscut inceputul nadejdii noastre si pentru ca sa
apara mai clara cauza rascumpararii neamului omenesc, adica
Patimile Mantuitorului nostru (Al. L., Tautu, op.cit., p. 22;
Nestor Vornicescu, Primele scrieri in literatura noastra (sec.
IV-XVI), Craiova, 1984, p. 72-73).
Dionisie a tinut seama de hotararile Sinodului I ecumenic de la
Niceea, care prevedeau ca Sfintele Pasti sa fie sarbatorite la data
calculata de Patriarhia de Alexandria, pe baza cercetarilor locale
de astronomie. Astfel, el preluand calendarul alexandrin a alcatuit
prin anii. 525-526 tabela pascala pe o lunga perioada de timp.
Acceptarea acestui sistem a rezolvat problema pascala pentru apus,
imprumutand calculul rasaritean (Teodor M. Popescu, Problema
generalizarii datei Pastelor, Ortodoxia, 16, 1964, 3, p
362-364).
Unii cercetatori atribuie lui Dionisie si o culegere de texte
din Sfintii Parinti (Exempla Sanctorum Patruum) alese cu scopul de
a avea o documentare patristica care sa justifice ortodoxia
formulei theopaschite a calugarilor sciti si sa se adauge
marturiilor scripturistice si celor de logica teologica. Exista si
opinie contrara atribuirii acestei lucrari lui Dionisie, dar mai
putin credibila. Autorul a ales o suta de texte din operele lui
Ciprian de Cartagina, Ilarie de Pictavium, Athanasie cel Mare,
Grigorie de Nyssa, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, Ambrozie si
Fericitul Augustin. Tinand seama de angajarea lui Dionisie de
partea calugarilor sciti in apararea formulei theopaschite, este
posibil ca el sa fie autorul acestei lucrari.
Opera lui Dionisie, variata, ampla si valoroasa a fost de mare
folos crestinatatii intregi, contribuind mult la cunoasterea celor
doua lumi, a rasaritului si a apusului, si la schimbul de valori
dintre ele. Prestigiul sau a fost mare chiar in timpul vietii,
bucurandu-se de aprecierea unor personalitati de prim rang, cum a
fost Casiodor, prim-ministru al regelui Teodoric cel Mare si autor
de lucrari istorice si literar-stiintifice. Casiodor l-a cunoscut
foarte bine pe Dionisie si o lunga perioada de timp au fost amandoi
profesori la Vivarium. Psiholog si fin observator, Casiodor ne-a
lasat un portret impresionant al lui Dionisie privind aptitudinile
sale intelectuale si tinuta morala, din care spicuim: "Naste inca
si astazi Biserica universala barbati ilustri, stralucind de
podoabele dogmelor adevarate. Caci a fost in zilele noastre si
calugarul Dionisie, scit de neam (scytha eatione) dar dupa caracter
cu totul roman (sed moribus omnirto Romanus), foarte invatat in
amandoua limbile, dovedind prin faptele sale echilibrul sufletesc
pe care il invatase din cartile Domnului. A cercetat Scripturile cu
o ravna atat de mare si le-a inteles astfel, incat oriunde ar fi
fost intrebat, avea raspunsul pregatit, dandu-l fara nici o
ezitare. Acesta a predat dialectica cu mine si a petrecut cu
ajutorul lui Dumnezeu foarte multi ani din viata in cadrul
invatamantului glorios. Mi-e rusine sa spun despre un coleg ceea ce
nu gasesc in mine, in el era mai multa simplitate unita cu
intelepciunea, smerenie unita cu stiinta, elocinta insotita de
sobrietate, incat el nu se socotea superior nimanui, sau unul
dintre cei din urma slujitori, desi era vrednic, fara indoiala de
societatea regilor. Acesta... a strans laolalta cu marea lumina a
elocintei sale, caci era simplu si intelept, din exemplarele
grecesti, canoanele bisericesti, potrivit cu obiceiurile sale, pe
care Biserica romana le-a insusit astazi printr-o folosinta
frecventa ... si multe a tradus din greceste in latineste, care pot
sa fie spre folosul cerintelor bisericesti. El se folosea cu o
pricepere atat de mare de latina si de greaca, incat orice carti
grecesti lua in mana le traducea fara poticnire in latineste si, la
fel, pe cele latinesti le citea in greceste, incat credeai ca
aceasta este scrisa asa cum o pronunta gura sa, cu o iuteala
nestavilita... Intre alte virtuti... a avut si acest lucra
admirabil, anume ca desi se daruise lui Dumnezeu in intregime, nu
refuza sa ia parte la intalniri cu oameni de lume. Era de o
castitate rara, desi vedea zilnic sotiile altora; bland desi era
manat de firea patimasa a celor maniosi; varsa lacrami miscat de
durere, cand auzea cuvinte necuviincioase in timpul veseliei;
postea fara sa reproseze celor ce mananca. Mai mult, lua parte la
mese, dorind ca intre bucatele trupesti sa impartaseasca totodata
bogatii sufletesti. Ca daca manca totusi uneori, manca putin si mai
ales mancaruri comune.
Din aceasta cauza socotesc ca cel mai mare gen de infranare este
sa fii intre placerile omenesti si sa pastrezi masura cumpatarii.
Dar ca sa ne referim la bunele podoabe ale mintii lui, cu un cuvant
de lauda, putem spune ca era un credincios integru, legat total, cu
statornicie, de randuielile stramosesti".
Evlavios si smerit, rugator si postitor, invatat si harnic
lucrator in Biserica lui Hristos, Cuviosul Dionisie Exiguul merita
sa fie trecut in calendarul crestin si pentru ca este parintele
erei crestine.Cu ale lor sfinte rugaciuni Doamne mantuieste si
miluieste pe robii tai! Amin. 4.BIBLIOGRAFIE
1. Sfanta Scriptura, tiparita sub indrumarea si cu purtarea de
grija a PF Teoctist, cu aprobarea Sfantului Sinod, Editura
Institutului Biblic si de misiune al Bisericii Ortodoxe Romane,
19882. Patrologie, Arhid.Prof.Univ.Dr. Constantin Voicu, Preot
Prof.Univ.Dr. Nicu Dumitrascu, Ed. IMBOM, Bucuresti, 20063. Istoria
Bisericii Ortodoxe Romane, Pr. Prof. Dr .Mircea Pacurariu, Editura
Andreiana, Sibiu, 2007
4. Articol publicat de prof. Emilian Popescu pe
www.crestinortodox.ro5. Articol publicat de pr. Prof. dr. Viorel
Ionita Istoria Bisericii Ortodoxe Romane, Pr. Prof. Dr .Mircea
Pacurariu, Editura Andreiana, Sibiu, 2007
Articol publicat de prof. Emilian Popescu pe HYPERLINK
"http://www.crestinortodox.ro" www.crestinortodox.ro
Patrologie, Arhid.Prof.Univ.Dr. Constantin Voicu, Preot
Prof.Univ.Dr. Nicu Dumitrascu, Ed. IMBOM, Bucuresti, 2006
Patrologie, Arhid.Prof.Univ.Dr. Constantin Voicu, Preot
Prof.Univ.Dr. Nicu Dumitrascu, Ed. IMBOM, Bucuresti, 2006
Patrologie, Arhid.Prof.Univ.Dr. Constantin Voicu, Preot
Prof.Univ.Dr. Nicu Dumitrascu, Ed. IMBOM, Bucuresti, 2006
PAGE 2
