Fructul este organul care conţine seminţeleşi se formează din peretele ovarului, dupăfecundaţie. Peretele fructului, care, în general, provine
din dezvoltarea carpelelor se numeşte pericarp.
Peretele se diferenţiază în:- epicarp (exocarp), partea externă;- mezocarp, partea mijlocie;- endocarp, partea internă a pericarpului).
● Ţinând seama de numărul florilor din care iau naştere fructele, de tipul gineceului precum şi de participarea altor elemente florale la formarea fructului, fructele pot fi clasificate în 3 mari categorii:
I. fructe care provin dintr-o singură floare, care la rândul lor pot fi - fructe simple – când provin dintr-un gineceu monocarpelar sau policarpelar cenocarp (cu carpelele concrescute);
- fructe multiple – când provin dintr-un gineceu policarpelar apocarp (cu carpele libere între ele;
FRUCTELE
Alcătuirea fructului
II. fructe care provin dintr-o inflorescenţă, numite fructe compuse;
III. fructe la formarea cărora, alături de gineceu, participă şi alte elemente florale, numite fructe false.
● Toate tipurile de fructe, menţionate anterior, în funcţie de natura pericarpului (cărnos sau uscate), se împart în:
— fructe cărnoase;— fructe uscate.
● Fructele, după modul de deschidere, dacă se deschid sau nu la maturitate, pot fi: fructe dehiscente și fructe indehiscente.
I. FRUCTELE SIMPLEFructele simple provin dintr-un gineceu mono- sau policarpelar cenocarp (cu carpele unite).
A. FRUCTELE SIMPLE CĂRNOASE se clasifică astfel:
Drupa indehiscentă: A- la prun şi B- cireş.
1. Fructe simple cărnoase indehiscente
a. Drupa:- epicarpul este subţire pielos
(cutinizat sau cerificat), - mezocarpul este cărnos, în general, - endocarpul este lemnos, sclerificat
(sâmburele fructului) ― o singurăsămânţă.
Ex.: caise, prune, piersici, cireşe, kiwi, măsline, rodii, etc.
b. Baca. - epicarpul este pielos, membranos, - mezocarpul cărnos, - endocarpul nu se poate deosebi de
mezocarp şi, de obicei, conţine maimulte seminţe.
Ex.: pătlăgelele roşii, bobul de strugure, afinele, socul, ardeiul, pătlăgelele vinete, ardeiul etc.
Baca: A- la tomată, B- viţa de vie, C- ardei şiD- pătlăgele vinete.
C
D
Legenda figurilor: epc- epicarp, end-endocarp, lo- lojă ovariană, mez- mezocarp, pl- placenta, se- septum, sm- sămânţă, se-sepale.
a. Melonida (peponida):- epicarpul acestui tip de fruct este concrescut cu receptaculul (fruct fals) şi apare sub formă de coajă tare sclerificată sau lignificată;
- mezocarpul este cărnos şi zemos;- endocarpul este zemos şi are seminţele dispersate în el (pepenele verde, castravetele) sau fibros (pepenele galben, dovleacul, banana).
● Varietăţi ale bacei (fructe baciforme)
- epicarpul său este colorat, moale şi conţine buzunare secretoare.
- mezocarpul este uscat, subţire şi alb. - endocarpul este zemos, fibros, cu
celule alungite, fuziforme. Ex.: portocala, lămâia, pomelo, grape-fruit, mandarina etc.
b. Hesperida
I. Melonide la A- pepene verde, B- castravete.II. Peponide la A- dovleac, B- pepene galben, C-bamana;III. Hesperida la A- portocală: epc- epicarp, end-endocarp, mez- mezocarp, sm- sămânţă,
I
II
C
D
III
2. Fructe simple cărnoase dehiscente
b. bace dehiscente, cum este cazul plesnitoarei;
c. capsule dehiscente, ca de exemplu cele de castan sălbatic şi cel comestibil.
Există:a. drupă falsă dehiscentă (laformarea sa participă şi receptaculul)ca la nuc;
Sunt mult mai rar întâlnite.Toate sunt parțial dehiscente.
Drupă falsă la nuc (A, a-c), bacă dehiscentă la plesnitoare (B), capsulă dehiscentă la castanul porcesc (C, a) şi cel comestibil (C, b):
A
B
C
a
b
Legenda figurii. cot- cotiledon, epc- epicarp, end- endocarp, cot- cotiledin, mzc- mezocarp, lo- lojă ovariană, r- radicul, s- sutură, sf- septumuri false, sm- sămânţă
Naturii moart cu prune - Detaliu, 1730
Natură moartă cu piersici într-un vas
Jean-Baptiste Siméon Chardin (1699-1779)
Natură moartă cu mango, 1893, 30,4 x 47,4 cm
Natură statică cu mango şi Hibiscus, 1887
Paul Gauguin (1848-1903)
Natură moartă cu prune, struguri, o piersică, precum şi o caisă tăiată
Natură moartă, 29,8 × 36,8 cm
Emilie Preyer (1849-1930)
Emil Carlsen (1853-1932)
Natură moartă
Gustave Courbet (1819–1877)
Natură moartă, c. 1871-1872 (rodii)
Emil Carlsen (1853-1932)
Argint şi gri
Paul Cézanne (1839-1906)
Natură moartă cu fructe şi o oală de ghimbir, c. 1895, 46 x 61 cm
Giorgio de Chirico (1888-1978) Henri Fantin-Latour (1836-1904)
Incertitudinea poetului, 1913, 106 x 94 cm Natură moartă, 1869
Claude Monet (1840-1926)
Edouard Manet (1831-1883)
Natură moartă cu pepene verde şi pere, 1866
Natură moartă cu pepene, 1872
Ştefan Luchian (1868-1916) Theodor Pallady (1871-1956)
Natură moartă cu pepene şi smochine
Natură moartă, 46,5 x 61,5 cm
Natură moartă cu dovleac, 1882
Martiros Saryan (1880-1972)Pierre-Auguste Renoir (1841-1919)
Ulcior violet, 1919