Din nou despre micoze.

Sunt afecţiuni care se întâlnesc la din ce în ce mai mulţi oameni. Cele mai cunoscute ciuperci, Candida şi Tinea pot creşte sub unghii, între degete (picioare sau mâini), pe piele, în interiorul colonului sau al altor organe. Această infecţie apare acolo unde pielea este umedă sau pielea face o cută (cel mai adesea în zona inghinală, interfesieră, după urechi sau între degetele de la picioare- „picior de atlet”). Bebeluşul care nu este corect uscat după îmbăiere va dezvolta micoze în aceste zone manifestate ca infecţii „de scutec” care fac pielea roşie strălucitoare. Zonele de pe piele care sunt roşii, umede şi prezintă mâncărimi ne duc imediat cu gândul că poate fi vorba de o micoză cutanată. Mamele care alăptează fac deseori candida la nivelul sfârcului şi au dureri mari la alăptarea copilului. Dacă şi copilul prezintă afte micotice în gură, vorbim de efectul de „ping-pong” adică de reinfestarea reciprocă mamă-copil. Infecţia micotică a unghiilor (paronichia) sau dintre degete, produce decolorare, umflătură (unghia pare că bombează), durere sau mâncărime. Când se localizează în vagin, apare o scurgere albă- brânzoasă, urât mirositoare, însoţită de usturime şi mâncărime intensă. Apare mai frecvent la femeile care sunt uşor excitabile („se udă uşor”) şi care au o secretie vaginală în cantitate mai mare. Lipsa de igienă contribuie la apariţia micozelor, mai ales că vaginul este despărţit de doar 2 cm de anus.

La nivelul pielii capului întâlnim pecinginea sau impetigo produs de microspori, tricofiţi sau epidermofiţi. Vedem o mică pată roşie care se extinde, apoi centrul se vindecă iar marginile se umflă, şi devin roşii, solzoase, creînd impresia unui inel. Persoanele care iau frecvent antibiotice, femeile care iau anticoncepţionale, diabeticii, persoanele imunodeficitare fac frecvent infecţii micotice.

Cum ne apărăm de micoze

Berberina este o substanţă foarte eficace contra fungilor şi se găseşte în genţiană (o plantă utilă în special împotriva candidei) dar şi în strugurii de Oregon. Frunzele de horopito sau arborele de piper conţin polygodial- o substanţă care ajută la tratarea impetigo-ului sau pecinginei (frunzele zdrobite, puse la aburi, sunt apoi aplicate pe leziunile cu pecingine).

Alimentaţia trebuie să conţină 70% alimente crude, zarzavaturi proaspete, şi puţin peşte la grătar. Evităm zahărul sau carbohidraţii rafinaţi cum sunt cei din băuturile

răcoritoare carbogazoase (ciupercile sau fungii se dezvoltă în zahăr). Evităm carnea şi produsele lactate care produc mult mucus intestinal. Evităm alimentele grase, procesate, băuturile de tip cola. Păstrăm pielea uscată şi curată având grijă la uscarea completă a pielii după duş. Folosim prosoape uscate din bumbac absorbabile. Prosoapele se folosesc doar o dată apoi le spălăm şi le fierbem. Pentru impetigo amestecăm un căţel de usturoi zdrobit cu o cană de ulei de măsline (usturoiul este considerat a fi mai eficient în infecţiile cu fungi decât majoritatea medicamentelor antifungice din farmacii). Ungem zona infectată cu miere de albine apoi aplicăm mixtura de usturoi. Aplicăm tifon (ca să intre aerul), şi lăsăm acest „pansament” 4 ore, fără să îl întindem pe pielea sănătoasă. Pentru unghiile cu micoze, le înmuiem zilnic 10-20 de minute într-o soluţie alcătuită din oţet alb distilat în proporţie de ½ adică 50% amestecat cu 50% apă purificată osmotic.