DREPT ROMANCurs 6Asa cum am precizat, jurisconsultii puteau oferii consultatii juridice judecatorilor inca din epoca veche, dar acele consultatii nu erau obligatorii pentru judecatori insa imparatul Octavian Augustus a creat un drept special denumit IUS PUBLICAE RESPONDENDI EX AUTORITATE PRINCIPIS (adica DREPTUL DE A OFERII CONSULTATIUNI CU CARACTER OFICIAL INTARITE CU AUTORITATEA PRINCIPELUI). Acest drept special nu era acordat tuturor jurisconsultilor ci numai celor valorosi si in gratiile imparatului, iar consulatatiile oferite de acei jurisconsulti erau obligatorii pentru judecatori, dar numai in cazul respectiv nu si in cazurile similare. Imparatul Hadrian a facut un pas mai departe si a decis ca toate consultatiile oferite de jurisconstultii investiti cu JUS PUBLICAE RESPONDENDI sa fie obligatorii nu numai pentru cazul respectiv ci si pentru toate cazurile similare. Din acel moment, jurisprudenta a dobandit putere de lege si a devenit izvor formal de dreptIn epoca clasica au dobandit putere de lege si hotararile senatului caci imparatul Hadrian a decis ca senatus consultele sa fie obligatorii.In epoca veche, Senatul nu avea atributiuni nemijlocite de legiferare dar putea influenta procesul legiferarii in primul rand prin faptul ca legile votate de popor intrau in vigoare numai daca erau ratificate de Senat si in al doilea rand, Senatul influenta procesul de legiferare prin injonctiune(sugestii facute praetorului care la ordinele Senatului introducea prin edictul sau anumite dispozitii care prin aceasta cale deveneau obligatorii). Incepand din vremea lui Hadrian, senatus consultele au devenit izvoare formale de drept si s-a creat impresia ca puterile Senatului au sporit desi in realitate Senatul era un simplu instrument in mainile imparatului dovada ca imparatul citea proiectul desemnat de consult dupa care parasea incinta Senatului stiind cum se va vota; de aceea in documentele vremii senatus consultele erau denumite si ORATIONES(simple discursuri imperiale).Tot in vremea lui Hadrian au devenit izovare de drept si hotararile imparatului= CONSTITUTIUNI IMPERIALE care erau de patru feluri: 1.edicta 2.mandata 3.directa 4.rescripta. Edictele imperiale cuprindeau dispozitii de maxima generalitate atat in domeniul public cat si in cel privat. Mandatele cuprindeau de regula instructiuni cu caracter administrativ adresat inaltilor functionali imperiali(mai cu seama guvernatorii de provincii). Decretele erau hotarari judecatoresti pronuntate de imparat deoarece acesta putea fi ales si el judecator iar cu ocazia pronuntarii sentintei uneori imparatul formula o noua regula de drept precizand ca pe viitor toate cazurile similare trebuie sa fie solutionate in conformitate cu acea regula; astfel s-a nascut in istoria dreptului ideea de precedent judiciar. Rescriptele sunt consultatii juridice oferite de unii imparati si persoanelor publice si celor private fiindca unii imparati aveau o pregatire juridica si erau consultati in diverse probleme de drept iar consultatiile lor aveau putere de lege.OPERA LEGISLATIVA A IMPARATULUI JUSTINIANImparatul Justinian era constient de faptul ca societatea sclavagista romana se afla in ultimul stadiu al descompunerii. De aceea imparatul a ordonat unor comisii formate din profesori si avocati sa sistematizeze textele dreptului clasic si sa le repuna in vigoare in speranta ca prin repunerea in vigoare a textelor clasice sistemul sclavagist roman va fi revitalizat, va fi salvat de la pieire, ceea ce nu s-a intamplat intrucat legile istoriei nu pot fi influentate de vointa romana(ceea ce nu au stiut dicatatorii). Cu toate acestea opera legislativa elaborata din oridinul imparatului Justinian prezinta o uriasa importanta istorica insa aceasta importanta decurge dintr-un factor conjunctural si anume din intamplarea ca textele juridice clasice au fost distruse de barbari pe cand Opera Legislativa a imparatului Justinian din intamplare s-a pastrat si a ajuns pana la noi, astfel incat pe baza operei legislative noi modernii am putut sa reconstituim si sa revalorificam tezaurul gandirii juridice romane iar daca imparatul Justinian nu ar fi avut inspiratia de a ordona elaborarea acestei opere omenirea ar fi evoluat in cu totul alta directie. Aceasta opera legislativa cuprinde 4 lucrari:1. Codul2. Digestele3. Institutele4. Novelele 1.Codul lui Justinian a fost publicat in doua editii, prima in 529 iar cea de a doua la 534. Prima editie s-a pierdut pe cand cea de a doua a ajuns pana la noi si este denumita CODEX REPETITAE PRELECTIONIS. Aceasta lucrare a fost elaborata de o comisie formata din 10 profesori si avocati in frunte cu Tribolianus(cel mai mare jurist al acelei vremi) si cuprinde CONSTITUTIUNILE IMPERIALE CARE AU FOST DATE DIN VREMEA LUI HADRIAN PANA LA 534.Codul a fost structural in 12 carti; cartile au fost impartite in titluri, titlurile au fost impartite in constitutiuni iar unele dintre constitutiuni care cuprindeau mai maulte dispozitii au fost impartite si in paragrafe.In cod sunt cuprinse atat dispozitii de drept public cat si dispozitii de drept privat, iar in cele doua carti au fost intorduse si dispozitii de drept canonic, dar intrucat codul urma sa fie aplicat in practica instantelor judecatoresti, o serie de texte au fost adaptate, au fost modificate de membrii comisiei ca sa poate fi aplicate la noile realitati.2.In anul 533 s-a publicat digestele imparatului Justinian care sunt o culegere de fragmente extrase din lucrarile jurisconsultilor clasici. Lucrarea a fost elaborata de o comisie formata din 15 profesori si avocati de la Constantinopol si Beirut in frunte cu acelasi Tribolianus. Metoda de lucru a comisiei a fost stabilita chiar de imparat prin 3 constitutiuni imperiale care ulterior au devenit prefete ale digestelor. Prin acele constitutiuni imparatul a precizat ca fragmentele extrase din lucrarile jurisconsultilor clasici urmeaza sa fi aplicate in practica. Trecand la cercetarea lucrarilor clasice membrii comisiei au constatat ca o serie de institutii sunt depasite, inaplicabile si ca o serie de solutii juridice sunt controversate incat imparatul a fost informat cu aceasta stare de lucru. Drept urmare, imparatul Justinian a mai dat inca 50 de consitutiuni imperiale prin care a desfiintat toate institutiile depasite si a pus capat tuturor controverselor. In vederea elaborarii digestelor, membrii comisiei au extras cele mai valoroase fragmente din 2000 de lucrari clasice, iar textele extrase au fost sistematizate in 50 de carti; cartile au fost impartite in titluri, titlurile in fragmente iar fragmentele in paragrafe. In fruntea fiecarul fragment se afla o Inscriptio prin care se precizeaza din ce lucrare a fost extras fragmentul respectiv si cine este autorul acelei lucrari (spre exemplu, daca fragmentul era extras din lucrarea lui Paul denumita Sententiae, in inscriptio se mentionat SENTENTIAE PAULI). Pornind de la inscriptie, romanistii moderni au reusit sa reconstituie in linii mari lucrarile jurisconsultilor clasici. Multa vreme s-a afirmat in mod gresit ca fragmentele au fost asezate in titluri la intamplare, fara o metoda; in sec. XIX, profesorul Blume a constatat ca fragmentele sunt asezate in cadrul titlurilor intr-o anumita ordine, ordine decurgand din metoda de lucru a comisiei intrucat comisia lui Tribolian a fost impartita in 3 subcomisii conduse de profesorii Teofil, Constantin si Doroteu. Fiecare subcomisie fiind imputernicita de Tribonian sa extraga cele mai valoroase fragmente din anumite lucrari. Astfel, prima subcomisie a lui Teofil a extras cele mai valoroase fragmente din opera lui Sabinus, din comentariile la adresa operei lui Sabinus si din digestele lui Salvius Iulianus, fragmente care sunt denumite MASA SABINIANA.Cea de a doua subcomisie a extras cele mai valoroase fragmente din lucrarile care au comentat edictul praetorului, fragmente denumite MASA EDICTALA.A treia subcomisie a extras cele mai valoroase fragmente din opera lui Papilian, framnete denumite MASA PAPILIANA. Intrucat a treia subcomisie a avut cel mai putin de lucru, ea a mai extras si fragmente din alte lucrari considerate mai putin importante, fragmnete denumite APENDIX.Comisia s-a reunit in plen in frunte cu Papilian si s-a trecut la redactarea titlurilor. Cu ocazia redactarii fiecarui titlu in parte a venit mai intai prima subcomisie ai a extras din masa sabinian toate fragmentele care se refereau la titlul respectiv asezandu-se unele sub altele ca intr-un colaj. Apoi a venit a doua subcomisie si au facut aceasi operatie: a extras din masa edictala toate fragmentele asezandule unele sub altele si apoi a venit a treia comisie si a facut aceasi operatiune cu fragmnetele din masa papiliana si din apendix. De aceea cand citim un titlu din digeste constatam ca la inceput apar fragmente din Sabinus si din digestele lui Slvius Iulianus apoi incep sa apara fragmente din lucrarile jurisconsultilor care au comentat edictul praetorului, iar la sfarsit apara fragmente Papilian si din alti autori mai putin importanti.3.Tot in anul 533 s-au publicat si institutele lui Justinian care sunt un manual de scoala, adresat studentilor dar spre deosebire de institutele lui Gaius, cele a le lui Justinian au putere de lege. In vederea elaborarii acestei lucrari, membrii comisiei au extras texte din institutele clasice in special din Gaius, din Marcian si din Florentin. Acele texte au fost sistematizate in 4 carti, cartile au fost impartie in titluri iar titlurile in paragrafe, dar in cazul institutelor nu exista fragmente asa cum exista in cazul digestelor, iar daca nu exista fragmente nu exista nici Inscriptio si daca nu exista, la prima vedere nu stim din ce autor au fost extrase acele texte si nici nu se putea sa existe fragmente deoarece intr-un manual de scoala ideile se succed intr-o ordine logica decurgand unele din altele.4.Novelele cuprind constitutiunile imperiale pe care imparatul Justinian le-a dat intre anii 534 si 565, incat novelel sunt o continuare a codului. Aceasta colectie de constitutiuni nu a fost facuta chiar de Justinian ci au fost sistematizate de persoane particulare dupa moartea imparatului. De aceea in novele sunt incluse si constitutiunile imperiale ramase in vigoare si constitutiunile abrogate, de aceea in mod frecvent textele din novele se contrazic.Lucrarea este denumita novele nu pentru ca ar cuprinde institutii juridice noi, ci pentru ca materialul cuprins in novele este mai recent decat materialul cuprins in celelalte lucrari.Asa cum spuneam, opera legislativa a imparatului Justinian a avut o finalitate practica si de aceas la recomandarea imparatului, membrii comisilor au adus la zi unele texte clasice, iar modificarile aduse acestora de catre comisarii lui Justinian cu intentie sunt denumite INTERPOLARI(interpolatiuni). Romanistii moderni s-au preocupat foarte serios de depistarea acelor interpolari, ca sa poatea reconstitui cat mai fidel lucrarile jurisconultilor clasici insa aceasta operatiune este foarte dificila deoarece membrii comisiilor nu au facut nicio precizare in legatura cu faptul ca au modificat textele clasice astfel incat noi, modernii, traim cu impresia ca redactarea fragmentelor din digestele lui Justinian apartine integral chiar jurisconsultilor clasici. In vederea de pistarii acelor interpolari au fost utilizate mai multe metode; spre exemplu s-a utilizat metoda compararii textelor dar aceasta metoda poate fi utilizata numai daca o lucrare clasica ne-a parvenit pe cale directa cum este cazul intitutelor lui Gaius si in acelasi timp in digeste sunt cuprinse fragmente din acea lucrare si intr-o asemenea situatie luam un fragment oarecare din lucrarea care ne-a parvenit pe cale directa si il comparam cu fragmentul corespunzator care figureaza in digeste iar daca cele doua fragmente nu sunt identice, nu au aceasi redactare inseamna ca frgamentul din digeste a fost modificat . De asemenea, s-a utilizat si metoda LEGES GEMINATE, caci anumite fragmente din anumite lucrari clasice sunt reproduse in digeste de mai multe ori, adica figureaza la mai multe titluri deoarece sunt relevante pentru mai multe materii si daca acele fragmente reproduse repetat nu au peste tot aceasi redactare, iar inseamna ca s-a facut o interpolare. Dar metoda cea mai sigura este cea a DEPISTARII UNOR SUBSTITUIRI DE TERMENI, deoarece uneori o institutie clasica iesita din uz este desemnata prin termenul utilizat in epoca postclasica pentru a denumi institutia care i-a preluat functiile; spre exemplu, in dreptul clasic proprietatea se transimitea prin mancipatiune, dar in dreptul postclasic mancipatiunea a iesit din uz, functiile sale fiind preluate de traditiune si daca intr-un text clasic ni se infatiseaza, ni se descriu conditiile de forma ale mancipatiunii dar institutia este denumita traditiune => o substituire de termeni............ Atunci cand intr-un text clasic apare o expresie juridica postclasica iarasi inseamna ca s-a operat o modificare. Insa pe langa modificari facute cu intentie, unele texte clasice au fost modificate din greseala cu ocazia multiplicarii lucrarilor juridice clasice si nu cu ocazia elaborarii operei legislative a imparatului Justinian caci, in antichitate pe cand nu exista tiparul, lucrarile se multiplicau prin dictare si scriere dar sclavul care dicta utiliza lucrarile care in prealabil le consultasera judecatori, avocati sau alte persoane care asa cum se face si astazi facea anumite comentarii, iar sclavul care dicta neavand pregatire de specialitatte dicta si acele comentarii marginale care sunt denumite GLOSE, iar glosele sunt si mai greu de depistat decat interpolarile insa nu confundam modificarile textelor clasice facute din eroare cu comentariile glosatorilor.PROCEDURA CIVILA