Download pdf - influen}a televiziunii asupra comportamentului civic {i electoral

Titlul programului: "Programul Phare 2001, Proiectul "Adoptarea [i implementarea acquis-ului comunitar în domeniul audiovizualului" Num\r proiect: RO 0107.02.02

Editorul materialului: Consiliul Na]ional al Audiovizualului

Data public\rii: octombrie 2004

Disclaimer: Con]inutul acestui material nu reprezint\ în mod necesar pozi]ia Uniunii Europene

RAPORTUL DEZBATERII PUBLICE

INFLUEN}A TELEVIZIUNII ASUPRACOMPORTAMENTULUI CIVIC {I ELECTORAL

4 octombrie 2004

RAPORTUL DEZBATERII PUBLICE ORGANIZATE DE

INFLUENŢA TELEVIZIUNII ASUPRA COMPORTAMENTULUI

CIVIC ŞI ELECTORAL

dezbatere organizată în cadrul proiectului „Adoptarea şi implementarea acquis-ului comunitar în domeniul

audiovizualului”

PHARE RO 0107.02.02

4 octombrie 2004

UNIUNEA EUROPEANĂ

Proiect finanţat prin Phare

Raportul dezbaterii publice “Influenţa televiziunii asupra comportamentului civic şi electoral” din cadrul Proiectului Phare “Adoptarea şi implementarea acquis-ului în domeniul audiovizualului” RO 0107.02.02

Conţinutul acestui document nu reprezintă poziţia oficială a Uniunii Europene 2

CUPRINS 1. Organizarea dezbaterii publice

1.1 Structura dezbaterii publice 1.2 Sesiunea de deschidere 1.3 Intervenţii

2. Problemele cheie dezbătute şi principalele concluzii

2.1 Factori şi limite ale influenţei televiziunii asupra comportamentului civic şi electoral 2.1.1 Capacitatea televiziunii de a modifica atitudini şi comportamente 2.1.2 Reglementările existente privind programele cu conţinut civic şi

electoral 2.1.3 Dilema radiodifuzorilor: audienţă şi educaţie

2.2 Relaţia televiziune – politicieni – public: evaluarea situaţiei din România 2.2.1 Nivelul scăzut al încrederii faţă de politicieni în rândul publicului 2.2.2 Dezechilibre în prezentarea media şi consecinţele în planul

pluralismului 2.2.3 Dependenţa structurală a radiodifuzorilor faţă de stat

2.3 Modalităţi de promovare a educaţiei civice şi electorale prin intermediul programelor TV

2.3.1 Prezentarea subiectelor electorale la TV: remodelarea dezbaterilor politice

2.3.2 Campania civică şi implicarea radiodifuzorilor 2.3.3 Propuneri care urmăresc creşterea transparenţei

2.4 Concluzii 2.5 Impactul dezbaterii publice

3. Prezentările experţilor 4. Agenda dezbaterii 5. Lista participanţilor 6. Fotografii ale evenimentului



1. ORGANIZAREA DEZBATERII PUBLICE Dezbaterea publică „Influenţa televiziunii asupra comportamentului civic şi electoral” a fost organizată în cadrul proiectului Phare „Adoptarea şi implementarea acquis-ului în domeniul audiovizual” de către Consiliul Naţional al Audiovizualului împreună cu echipa de asistenţă tehnică. Dezbaterea s-a desfăşurat în ziua de 4 octombrie 2004, la Hotelul Mariott din Bucureşti. Proiectul şi dezbaterea au fost finanţate de către Uniunea Europeană, care sprijină România cu expertiză şi resurse financiare, în vederea pregătirii aderării, prin programul specific Phare. Scopul principal al dezbaterii a fost acela de a evalua efectele programelor de televiziune asupra comportamentului civic şi electoral în România, ţară aflată în proces de negociere a aderării la Uniunea Europeană. Dezbaterea a cuprins o analiză globală a situaţiei din România în privinţa informării politice, precum şi o analiză a conceptelor cheie care trebuie luate în considerare. Evenimentul a încercat să ofere participanţilor o mai bună înţelegere a:

• diferitelor tipuri de efecte ale televiziunii asupra comportamentului civic şi electoral al telespectatorilor;

• percepţiilor şi reacţiilor publicului TV în privinţa programelor cu conţinut civic şi

electoral ; • obligaţiilor asumate de România, ţară candidată la aderare; • prevederilor noilor reglementări privind programele de televiziune cu conţinut civic

şi electoral şi efectul lor asupra telespectatorilor;

• punctelor de vedere şi poziţiei cetăţenilor, experţilor şi actorilor din industria audiovizuală (posturi de radio şi televiziune).

Membri ai Parlamentului, reprezentanţi ai societăţii civile, profesionişti ai industriei media, jurnalişti, reprezentanţi ai CNA şi ai altor ministere au constituit grupul ţintă al dezbaterii. 1.1 STRUCTURA DEZBATERII PUBLICE Evenimentul a constat în prezentări şi dezbateri, numeroşi vorbitori şi moderatori fiind implicaţi în sesiunile dezbaterii publice. Dezbaterile au avut următoarele tematici:

• Evaluarea impactului politicilor şi reglementărilor privind campania electorală în programele TV; condiţii de difuzare (timpi de antenă, durată), activităţi de monitorizare.

• Capacitatea televiziunii de a schimba atitudini şi comportamente civice.

• Rolul televiziunii în alcătuirea agendei publice şi politice / electorale.

• Influenţa media şi consecinţele în planul pluralismului.



• Politicienii şi societatea civilă. Roluri şi responsabilităţi.

• Promovarea educaţiei civice şi electorale prin intermediul programelor TV (dezbateri

politice, campanii civice). La dezbateri au participat, de asemenea, numeroşi specialişti şi reprezentanţi ai mass media. Pentru o mai bună comunicare cu cei peste 130 de participanţi la eveniment, au fost făcute prezentări PowerPoint. Listele cu cei care au luat cuvântul şi cu persoanele care au luat parte la eveniment, agenda, precum şi prezentările sunt anexate în cele ce urmează. 1.2 SESIUNEA DE DESCHIDERE Dezbaterile au fost deschise de către dl Ralu Filip, Preşedinte al Consiliului Naţional al Audiovizualului, care a precizat că obiectivul dezbaterii a fost, printre altele, acela de a stabili criteriile de evaluare a informaţiei politice şi a libertăţii presei în România. S-a apreciat că momentul desfăşurării acestei dezbateri este propice, având în vedere că România se îndreaptă către o campanie electorală, care va avea ca punct final alegerile generale din noiembrie 2004.

Dl Attila Gasparik, Vicepreşedinte al CNA, a prezentat participanţii străini şi a salutat cei 130 de participanţi prezenţi. Dl P. H. Vintrou a făcut o scurtă trecere în revistă a etapelor parcurse până în acel moment în cadrul asistenţei tehnice a proiectului Phare (seminariile precedente, studiile asupra pieţei audiovizuale din România, instruirea personalului CNA şi al MCC, reproiectarea site-ului Internet al CNA) şi a subliniat importanţa evenimentelor de acest tip, care pot strânge laolaltă principalii protagonişti ai sectorului mass-media. 1.3 INTERVENŢII Au luat cuvântul:

Dl Radu F. ALEXANDRU, Senatul României, Senator Dl Gabriel ANDREESCU, APADOR-CH,Reprezentant Dna Camelia BECIU, Institutul de Sociologie „Dimitrie Gusti”, Cercetător Dl Joseph DANIEL, Conseil Superieur de l’Audiovisuel, Membru Dl Ioan DRĂGAN, Centrul de Studii Media şi Noi Tehnologii de Comunicare , Director Dl Bogdan ENOIU, McCann Erickson, Director Executiv Dl Peter EKSTEIN-KOVACS, Senatul României, Senator



Dl Ralu FILIP, Consiliul Naţional al Audiovizualului, Preşedinte Dl Attila GASPARIK, Consiliul Naţional al Audiovizualului, Vicepreşedinte Dl Mircea KIVU, IMAS, Director Executiv Dl Sebastian LĂZĂROIU, CURS, Director General Dna Ramona LUPU, Agenţia de Monitorizare a Presei, Coordonator Relaţii Publice Dl Serban MADGEARU, Madgearu Media, Preşedinte

Dl Răzvan MARTIN, Agenţia de Monitorizare a Presei, Director de Program Dl Vladimir PASTI, Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Sociolog Dl Cosmin PACURARU, Radio Mix, Director de Programe Dl Mark PERCIVAL, Think Tank Romania, Director General Dl George PRUTEANU, Senatul României, Senator Dna Luminita ROSCA, Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, Universitatea Bucureşti, Decan Dl Ionut SIBIAN, Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, Coordonator de Programe Dl Cristian TABARA, PRO TV, Moderator Dl Bogdan TEODORESCU, One Communication, Preşedinte Dl Mircea TOMA, Agenţia de Monitorizare a Presei, Director Dna Cristina TREPCEA, Consiliul Naţional al Audiovizualului, Membru

Dna Renate WEBER, Fundaţia pentru o Societate Deschisă, Preşedinte



2. PROBLEMELE CHEIE DEZBĂTUTE ŞI PRINCIPALELE CONCLUZII 2.1 FACTORI ŞI LIMITE ALE INFLUENŢEI TELEVIZIUNII ASUPRA COMPORTAMENTULUI

CIVIC ŞI ELECTORAL 2.1.1 Capacitatea televiziunii de a modifica atitudini şi comportamente

• Există un consens general în ceea ce priveşte influenţa programelor de televiziune asupra societăţii în ansamblul său; participanţii au subliniat, în acest sens, complexitatea acestui mecanism, precum şi necesitatea luării în considerare a intereselor şi punctelor de vedere ale principalilor actori implicaţi, aceştia fiind următorii:

- Partidele politice, al căror scop este câştigarea şi menţinerea puterii. - Radiodifuzorii TV, care sunt conduşi de imperative economice şi comerciale.

Aceştia pot opta pentru diverse strategii, dar de obicei operatorii privaţi lasă majoritatea responsabilităţilor „educaţionale” şi civice pe seama posturilor publice.

- Alegătorii, care doresc să fie informaţi în legătură cu ofertele politice. - Autoritatea de reglementare, care asigură echilibrul între aceşti actori.

• Televiziunea îşi poate manifesta influenţa în diferite moduri. Ea are potenţialul de a face ca o problemă sau o personalitate să crească în percepţia publicului (aşa cum a dovedit dezbaterea Nixon / Kennedy din 1960), la fel de bine cum o poate coborî; televiziunea poate amplifica o problemă, poate filtra informaţia şi determina care sunt priorităţile. Când media îşi stabilesc agenda, ele exercită două tipuri de efecte asupra publicului, incluzând aici şi forţele politice:

- Stabilirea priorităţii informaţiei, indicând care problemă este actuală la un moment dat.

- Încadrarea în realitate, furnizând interpretarea informaţiei oferite, care cuprinde, în general, identificarea cauzelor problemei, cine este responsabil pentru aceasta şi ce se poate face pentru soluţionare.

• Totuşi, această influenţă nu are un efect mecanic, din moment ce publicul care

recepţionează informaţia procesată de media are pentru aceasta propria interpretare şi înţelegere. Opinia individului nu este formată sau determinată automat şi în totalitate de ceea ce acesta urmăreşte la televizor.

• Pentru că au capacitatea de a construi imagini şi de a prezenta realitatea, mass media pot

fi considerate drept o potenţială sursă de manipulare. Acest lucru este evident în special în cazul televiziunii, care se supune unor reguli specifice în comparaţie cu presa scrisă şi radioul. Intr-adevăr, pentru a face faţă constrângerilor comerciale, informaţia transmisă de televiziuni trebuie, în general, să fie scurtă, rapidă şi ilustrativă.

Acest tip de abordare a subiectelor favorizează procesul de personalizare şi identificare, dar dezavantajează reprezentarea politică, producând uneori distorsiuni în privinţa concurenţei în favoarea unuia sau altuia dintre candidaţi. Un asemenea risc este chiar şi mai mare dacă luăm în considerare faptul că majoritatea populaţiei se informează în primul rând prin televiziune, ceea ce explică necesitatea reglementărilor.



2.1.2 Reglementările existente în privinţa programelor cu conţinut civic şi electoral Pluralismul informaţiei este un principiu al acquis-ului comunitar. Pentru autoritatea de reglementare acesta implică stabilirea măsurilor care să asigure o competiţie corectă şi respectarea pluralismului în programele de televiziune. Echidistanţa faţă de forţele politice trebuie consolidată în cuprinsul oricărui tip de programe (inclusiv divertismentul).

• A fost pusă problema criteriilor utilizate, pentru a se evalua în ce măsură informaţia

politică este echilibrată şi onestă. A rezultat că monitorizarea respectării pluralismului se face urmărind trei variabile majore:

- discursurile candidaţilor transmise în direct , - timpul de emisie acordat prezentării candidaţilor sau în folosul acestora - condiţiile de programare (audienţa estimată, poziţia în grila de programe).

Aşa cum au subliniat unii participanţi, aceasta înseamnă că elementele cantitative nu sunt suficiente, iar acoperirea calitativă, încă şi mai greu de estimat, trebuie analizată mai atent.

• Există un element specific care pare dificil de evaluat. Acesta se referă la evaluarea acoperirii media de care se bucură un candidat, atunci când el/ea are deja un mandat oficial. În acest caz, procesul de monitorizare trebuie să stabilească cu exactitate dacă respectivul este tratat în calitate de candidat sau dacă ştirea difuzată este legată de funcţia deţinută de acesta. Experienţa din statele membre UE, cum ar fi Franţa, de exemplu, arată că autoritatea de reglementare trebuie sesizată pentru a se clarifica această problemă.

• Plecând de la acquis-ul comunitar, reglementarea la nivel naţional a modului de

transmitere a informaţiilor de natură politică poate fi adaptată, în funcţie de contextul politic naţional. S-a amintit exemplul Franţei, unde autoritatea de reglementare nu numai că garantează pluralismul politic la televiziune, dar este implicată concret în campania electorală oficială, având în vedere că instituţia reglementează modul de difuzare a publicităţii electorale (număr de apariţii şi durată) şi oferă facilităţi de producţie a acesteia. Adaptarea progresivă a acestor reguli a permis transformarea mesajelor politice în polemici şi dispute cu un grad mai ridicat de atractivitate pentru public.

2.1.3 Dilema radiodifuzorilor: audienţă şi educaţie

Au existat argumente care au accentuat faptul că radiodifuzorii sunt conştienţi de influenţa exercitată asupra comportamentului electoral şi tind să se situeze deasupra imperativelor comerciale. Legat de concurenţa dintre numeroasele canale de televiziune din România, pentru a obţine cote importante de audienţă, posturile comerciale sunt puse în situaţia de a face concesii în programarea emisiunilor şi de a le difuza în funcţie de cererea publicului, uneori în detrimentul producţiilor cu conţinut educaţional.



• Unul dintre paradoxurile principale derivă din cererea contradictorie a publicului. Deşi

cetăţenii declară în momentul interogării că ar prefera să vizioneze mai multe emisiuni cu conţinut cultural şi civic, audienţa acestui tip de programe atinge cu greu cifre care să atragă sponsorii şi publicitatea. Reprezentantul postului PRO TV, participant la dezbatere, a mărturisit că eficienţa audienţei nu este proporţională întotdeauna cu calitatea programelor, dar s-a estimat că producătorii TV nu-şi pot îndeplini rolul lor cultural şi educaţional înainte ca industria audiovizuală să se consolideze. Această dinamică se aplică şi informării politice, având în vedere cota modestă de audienţă atinsă de aceste programe.

• În general, s-au pus întrebări legate de poziţia şi rolul televiziunii. Aşteptările faţă de

radiodifuzorii de programe sunt considerate de vorbitori prea ridicate, iar aceştia nu îşi pot asuma pe deplin toate aceste responsabilităţi. Unii vorbitori au susţinut ideea că televiziunea reflectă societatea aşa cum este ea, inclusiv cu aspectele sale negative. Această atitudine mai degrabă „pasivă” a fost susţinută de participanţii-radiodifuzori, care au propus promovarea şi extinderea autoreglementării în sectorul audiovizual.

2.2 RELAŢIILE DINTRE TELEVIZIUNE - POLITICIENI – PUBLIC : O EVALUARE A

SITUAŢIEI DIN ROMÂNIA 2.2.1 Nivelul scăzut al încrederii faţă de politicieni în rândul publicului

• A fost remarcat nivelul scăzut al încrederii cetăţenilor în partidele politice. Opinia unora dintre participanţi este că această lipsă de încredere se datorează sentimentului predominant de dezorientare şi vulnerabilitate a alegătorilor.

• Dezbaterea a scos în evidenţă în special degradarea relaţiei dintre alegători şi

reprezentanţii lor. Aflat printre participanţi, un senator a recunoscut că unele atitudini superficiale, dar foarte semnificative ale unor membri ai Parlamentului (stil de viaţă, controverse inutile în timpul dezbaterilor) nu pot decât să adâncească sentimentul de distanţare dintre oamenii politici şi cetăţeni.

• Un alt element subliniat a fost acela că această neîncredere caracterizează şi relaţia deputaţilor cu societatea civilă. S-au propus măsuri de cultivare a interesului pentru politică a electoratului tânăr şi de implicare în programele promovate de societatea civilă.

• Lipsa de încredere în politicieni şi politică nu poate fi asociată, automat, cu lipsa de

interes a cetăţenilor faţă de politică. Dimpotrivă, unele studii statistice au demonstrat că publicul este interesat de campaniile mediatice care privesc problemele politice şi civice:

- în iunie 2004, dintre 5000 de persoane intervievate, 30% au afirmat un interes crescut pentru campania electorală, iar 21% un interes foarte crescut.

- Cu privire la campaniile civice şi sociale, aproape o treime dintre intervievaţi au considerat mesajul interesant.



2.2.2 Dezechilibre în prezentarea media şi consecinţele în planul pluralismului

• Un studiu efectuat de Agenţia de Monitorizare a Presei a scos în evidenţă carenţele privind respectarea echidistanţei media:

- Statisticile privind vizibilitatea partidelor politice în media arată că PSD deţine 58% din timpul total de antenă.

- În ceea ce-i priveşte pe liderii partidelor, rata cantitativă a apariţiilor dintre Putere şi Opoziţie este de 2/1, Primul Ministru Adrian Nastase fiind foarte vizibil (în fruntea clasamentului, cu peste 30% apariţii TV mai mult decât următorul politician clasat).

- În termeni calitativi, imaginea lui Adrian Năstase este de asemenea favorabilă, posturile TV cele mai importante nedifuzând materiale critice.

• Aceeaşi analiză relevă că opoziţia este prezentată în termeni neutri. Totuşi, când

liderii opoziţiei apar la TV, emisiunea se axează mai degrabă pe elemente de politică internă şi pe cele controversate .

• Pe plan local, situaţia este şi mai critică. Conform unui studiu Think Tank Romania,

în Constanţa, primarul în funcţie beneficiază de aproape 100% din acoperirea mijloacelor de informare locale.

• Agenţia de Monitorizare a Presei a subliniat, de asemenea, lipsa de criterii şi resurse

de analiză calitativă a gradului de acoperire a evenimentelor politice. S-a menţionat că aceste elemente sunt mai dificil de cuantificat şi evaluat şi că o reglementare excesivă ar putea induce riscul de a transforma sistemul de reglementare într-un sistem de cenzură.

• În mod paradoxal, unele voci au argumentat că procesul electoral nu este momentul

propice pentru relevarea profunzimii legăturii dintre media şi oamenii politici. Distorsiunea ar putea fi încă mai subtilă prin punerea ei sub lupă şi mai puţin evidentă decât în perioadele ne-electorale.

• Reprezentanţii CNA au înregistrat şi notat toate aceste observaţii. S-a făcut precizarea

că statisticile menţionate pot fi, uneori, controversate şi discutabile. S-a afirmat că au fost făcute progrese importante din punct de vedere al echidistanţei şi pluralismului şi, din punct de vedere cantitativ, repartizarea timpilor de antenă poate fi considerată destul de echilibrată.

• Printre factorii care pot ameliora imaginea negativă privind programele de informare

politică, au fost menţionaţi: - Influenţa exercitată, pe plan local, asupra comportamentelor civice şi electorale

de către alţi factori non-politici (economici, culturali, etc.). Cele mai importante surse de informaţie privind candidaţii locali sunt: întâlnirile faţă-n faţă, afişele şi dezbaterile TV ( în zonele urbane, televiziunea rămâne prima sursă informaţională).

- Televiziunea naţională acoperă peste 92% din populaţia României, ceea ce garantează accesul în mediul rural la o sursă de informaţie mai puţin distorsionată.



2.2.3 Dependenţa structurală a radiodifuzorilor de programe faţă de stat

• Discuţiile au avut ca subiect şi problema majoră legată de independenţa canalelor private de televiziune faţă de Administraţie. Libertatea presei şi funcţionarea pieţei audiovizuale sunt periclitate de existenţa unor datorii financiare pe care televiziunile private le au către Bugetul de Stat. De exemplu, compania care deţine postul Prima TV datora, în ianuarie 2004, 255 miliarde lei, Media Pro, peste 234 miliarde lei, iar aceste datorii nu pot fi recuperate numai din publicitate..

• O asemenea dependenţă financiară are consecinţe directe şi indirecte chiar asupra

conţinutului programelor transmise. Legat de informaţia politică, această dependenţă financiară nu s-a manifestat prin acordarea unui sprijin necondiţionat guvernului, ci, mai degrabă, prin absenţa oricăror critici.

• Câţiva participanţi au ţinut să reamintească faptul că media, şi în special televiziunea,

se bazează exclusiv pe sursele oficiale de informare. Situaţia, în sine, este obişnuită, dar problemele apar când lipsa de resurse financiare împiedică media să culeagă informaţii din surse neguvernamentale.

2.3 MODALITĂŢI DE PROMOVARE A EDUCAŢIEI CIVICE ŞI ELECTORALE PRIN

INTERMEDIUL PROGRAMELOR TV 2.3.1 Prezentarea subiectelor electorale la TV: remodelarea dezbaterilor politice

• Legat de mijloacele de promovare a informaţiei politice, noile reglementări privind dezbaterile politice au captat atenţia participanţilor. Formula utilizată în timpul alegerilor prezidenţiale din 2000 s-a dovedit a fi una nesatisfăcătoare. De exemplu, prezentările candidaţilor cuprindeau multe materiale tehnice, furnizate de propriul staff. Întrebările erau pregătite în prealabil. Radiodifuzorii au adus moderatori insuficient sau deloc cunoscuţi de public.

• În mod similar, rolul moderatorului pare să resimtă nevoia unei redefiniri. Dezbaterile

dintre candidaţi trebuie să fie simplificate, experienţele anterioare arătând că aceştia tind să răspundă propriilor întrebări. În acest caz, moderatorul joacă rolul de comentator şi de consultant electoral şi nu îşi poate îndeplini menirea de ghid/arbitru, sau să întrerupă candidaţii care se cantonează în discursuri tehnice.

• Dezbaterile politice eficiente pot contribui la completarea agendei electorale cu

materiale argumentative autentice, mult mai interesante decât simplul inventar de teme generale şi abstracte. Lipsa de atractivitate a dezbaterilor TV influenţează calitatea imaginii politice a candidaţilor. S-a argumentat, de asemenea, că jurnalismul politic pare “suspendat” în perioadele electorale. Formatele emisiunilor TV şi informaţia politică apar standardizate, chiar dacă identitatea transmiţătorului este foarte distinctă. Paradoxal este că singurul element care iese din tiparul acesta consensual şi deconectat este publicitatea politică.



• S-a menţionat că influenţa dezbaterilor politice asupra opiniei alegătorilor nu este una

directă. Ea nu face decât să întărească convingerile preexistente ale alegătorilor. Educaţia politică pe care o oferă o dezbatere raţională furnizează învăţăminte despre controversă şi negociere, precum şi înţelegerea factorilor politici. Câţiva participanţi au argumentat că modelul românesc şi prezentarea în emisiunile TV a dezbaterilor politice sunt inadecvate, atâta timp cât imaginile simbolice prevalează asupra conţinutului. Ei au sugerat, pentru a fi evitate confruntările destructurate, inspirarea din modelul american al dezbaterilor, care aduce, faţă în faţă, doi candidaţi, pe baza unei agende tematice.

2.3.2 Campania civică şi implicarea radiodifuzorilor de programe

• Opinia participanţilor asupra viitoarelor campanii civice şi sociale nu este optimistă. În pofida unei bune receptări din partea publicului, în trecut, impactul acestora este dificil de estimat, cel puţin pe termen scurt.

• Problema constă în faptul că eficienţa acestor campanii este condiţionată de

continuitate; aceasta este, însă, greu de realizat. În comparaţie cu perioada 2000-2002, când au fost lansate primele campanii privind SIDA, violenţa domestică, tutunul şi altele, astăzi, posturile se confruntă cu resurse mai limitate din punct de vedere economic.

• S-a argumentat, de asemenea, că aceste campanii, mai ales cele din sfera politicii,

suferă de lipsă de imaginaţie şi nu au destulă incisivitate pentru a aborda problemele celor cărora se adresează.

• O preocupare majoră a apărut din necesitatea de a schimba imaginea femeii prezentată de canalele TV din România. Femeile continuă să fie prezentate în poziţii degradante, în majoritatea cazurilor, drept simple obiecte sexuale. Din moment ce televiziunea reflectă aceste stereotipuri arhetipale, ea ar trebui să se implice mai mult în înlăturarea acestor discriminări.

• Absenţa dezbaterilor pe tema acţiunilor civice în ceea ce priveşte imaginea femeii

reflectată în unele programe de televiziune este o tendinţă îngrijorătoare în România. Interesul publicului pentru acest fel de dezbateri este foarte scăzut.

• Reprezentantul postului PRO TV şi-a expus punctul de vedere pesimist privind nivelul de implicare al televiziunii în probleme de asemenea natură. Mai ales în ceea ce priveşte dezbaterile politice, audienţele scăzute şi riscul de a fi acuzat de părţi constituie două impedimente serioase în contextul actual al sectorului audiovizual.



2.3.3 Propuneri care urmăresc creşterea transparenţei

Din dezbateri au reieşit câteva propuneri concrete, care au fost adresate Consiliului Naţional al Audiovizualului.

• Pentru creşterea gradului de transparenţă în relaţia dintre politicieni şi alegători, unele

propuneri au vizat crearea unui canal de televiziune dedicat exclusiv activităţii Parlamentului. Un asemenea program poate fi inspirat din modelele deja existente în câteva ţări vest-europene.

• În mod similar, s-a sugerat ca CNA să stabilească unele reguli în vederea asigurării, în

viitor, atât a unei mai mari atractivităţi a dezbaterilor politice pentru public, cât şi a unui conţinut educaţional – implicit sau explicit - al acestora.

• A fost menţionat rolul CNA în promovarea campaniilor civice şi în stabilirea unui

acord cu radiodifuzorii, pentru ca aceştia să asigure difuzarea iniţiativelor de interes public. CNA a luat la cunoştinţă aceste propuneri şi a afirmat interesul şi determinarea în promovarea echidistanţei reale şi a pluralismului politic în audiovizualul românesc.

2.4 CONCLUZII

• În cadrul acestei dezbateri, participanţii au dobândit o imagine globală asupra actorilor media implicaţi în realizarea şi difuzarea programelor de televiziune destinate formării comportamentului electoral şi civic, precum şi asupra intereselor acestora: forţele politice (exercitarea puterii), operatorii (imperative de natură economică), publicul (informarea asupra ofertei politice), autoritatea de reglementare (asigurarea echităţii între toţi factorii implicaţi).

• Dezbaterea a oferit ocazia identificării mecanismelor prin care televiziunea poate

influenţa opinia publică: prin efectul de “amorsare” asupra informaţiei venite din sfera politică (stabilirea priorităţilor), cât şi prin cel de încadrare (furnizarea de comentarii şi interpretări asupra evenimentelor politice: cauzele unei probleme, responsabilităţile şi eventuala soluţie).

• A fost, de asemenea, subliniat faptul că televiziunea are un efect specific, deoarece

trebuie să asigure o acoperire rapidă şi semnificativă a scenei politice: furnizează mai curând imagini simplificate, retuşate, decât fapte reale, raţionale.

• Întrucât programele de televiziune pot fi un potenţial instrument de manipulare şi

distorsiune politică, trebuie ca aceste aspecte să fie reglementate prin norme. În România s-au adoptat măsuri în concordanţă cu prevederile acquis-ului comunitar, dar o implementare practică şi concretă este încă necesară în legătură cu anumite aspecte specifice.



• Într-adevăr, există încă o acoperire neechilibrată în ceea ce priveşte ştirile de natură

politică, în special la nivelul elementelor calitative (imaginea liderilor politici şi programele politice ale partidelor), în cazul posturilor locale, care se pare că sunt mai puţin monitorizate şi controlate. Totuşi, nu trebuie trecute cu vederea progresele înregistrate cu ocazia alegerilor locale din acest an, în comparaţie cu alegerile generale din anul 2000.

• S-au discutat, de asemenea, constrângerile specifice cu care se confruntă operatorii

din România, în ceea ce priveşte relaţia lor cu mediul politic şi publicul receptor: - Imperative de natură economică şi comercială limitează rolul educaţional pe care

radiodifuzorii ar trebui să-l joace, în timp ce publicul vădeşte aşteptări contradictorii (la nivel declarativ, o cerere pentru programe cu un conţinut cultural mai pronunţat, care au însă audienţă scăzută).

- Consecinţa rezidă în faptul că radiodifuzorii acordă prioritate emisiunilor de divertisment, în detrimentul programelor educative, politice sau de cultură.

- Anumiţi operatori privaţi sunt puternic dependenţi, din punct de vedere financiar, de bugetul public, căruia îi datorează sume importante, acest fapt limitându-le simţitor autonomia şi imparţialitatea.

• S-au concretizat câteva propuneri, adresate atât radiodifuzorilor, cât şi Consiliului

Naţional al Audiovizualului: - A fost în mod special subliniat rolul televiziunii în a reduce decalajul şi lipsa de

încredere între cetăţeni şi reprezentanţii clasei politice. În mod concret, este vorba despre crearea unui post specific de televiziune care să transmită pe larg dezbaterile din Parlament, dar CNA nu a primit încă propuneri practice în acest sens, iar instituţia parlamentară pare, la rândul ei, ezitantă. În mod similar, CNA a fost solicitat să colaboreze cu operatorii pentru ca pe viitor campaniile sociale să fie difuzate în condiţii optime şi cu anume continuitate.

- Dificultatea în a evalua elementele de natură calitativă a reportajelor şi materialelor TV cu caracter politic, în special cele referitoare la candidaţii care au deja un mandat, a subliniat încă o dată nevoia de stabili principiile şi mecanismele de măsurare şi evaluare.

- S-a propus, de asemenea, ca CNA şi radiodifuzorii să se implice în reformularea dezbaterilor politice difuzate la televiziune, pentru a le face mai atractive şi mai folositoare în formarea opiniilor politice. Aceasta s-ar putea realiza prin redefinirea rolului jurnaliştilor politici, în particular a moderatorilor de televiziune.

2.5 IMPACTUL DEZBATERII PUBLICE Numărul crescut al celor ce au răspuns la invitaţia Consiliului Naţional al Audiovizualului a arătat interesul societăţii pentru relaţia dintre sectorul audiovizual din România şi sistemul politic. Dezbaterea publică a prezentat o importantă ocazie pentru participanţi de a schimba opinii şi principii profesionale asupra programelor cu caracter politic şi civic (acoperirea echilibrată, audienţa şi conţinutul educativ) şi asupra măsurilor ce trebuie luate pe viitor. Astfel, participanţii au dobândit :



- o mai bună înţelegere a conceptelor cheie şi a factorilor implicaţi în evaluarea măsurii în care informaţia cu caracter politic poate fi difuzată în mod echilibrat. - o perspectivă de profunzime asupra situaţiei din România în ceea ce priveşte programele cu caracter civic si electoral. - un grad crescut de conştientizare a ceea ce trebuie făcut în continuare pentru a adapta cadrul legislativ şi profesional din România la cerinţele Uniunii Europene referitoare la respectarea pluralismului politic şi a imparţialităţii în programele de televiziune. - propuneri concrete asupra modului de realizare a acestor obiective şi măsurile care trebuie luate.

Dezbaterea a oferit posibilitatea stabilirii unor contacte directe între reprezentanţii sectorului audiovizual din România, autorităţile naţionale cu atribuţii în acest domeniu, politicienii şi experţii europeni prezenţi. Evenimentul a reprezentat de asemenea un punct de pornire pentru viitoare discuţii pe această temă.



3. PREZENTĂRILE EXPERŢILOR 3.1. Joseph DANIEL

Membru CSA, Franţa

08/10/2004 1

L’influence de la télévision sur les élections

Le point de vue d’une instance de régulation

Joseph Daniel, Conseil supérieur de l’audiovisuel (France)

Bucarest, 4 octobre 2004

08/10/2004 2

Une question complexe et controversée, des points de vue qui diffèrent

• Forces politiques : conquérir et/ou conserver le pouvoir• Chaînes de télévision : orientations et stratégies diverses (priorité à l’audience, rôle civique, intérêts de leurs actionnaires...) •Electeurs : connaître « l’offre politique» et s’aider à choisir •Régulateur : veiller à l’équité et à l’honnêteté



08/10/2004 3

Quelques effets et types d’influence

• L’effet « de loupe »

• La capacité à faire émerger…mais aussi à user

• La détermination des priorités

08/10/2004 4

Se méfier du « déterminisme »

• 1995 : le CSA menace les grandes chaînes de sanctions pour avoir accordé trop de temps de parole à Edouard Balladur ; il sera pourtant éliminé dès le premier tour

• 2000 : Jean-Marie Le Pen n’a que deux minutes et demie de temps de parole à la télévision ; 2002 : il est présent au second tour…



08/10/2004 5

L’approche du régulateur de l’audiovisuel peut paraître « décalée »

1. L’influence est souvent

• de nature qualitative

• controversée

• comprise avec retard

2. L’instance de régulation intervient

• de façon quantitative ou sur des fondements qualitatifs précis

• sur des faits indiscutables

• avec des règles a priori

08/10/2004 6

Rôles du régulateur de l’audiovisuel en période électorale

• Rôle d’arbitre : faire respecter le pluralisme des forces politiques par l’ensemble des chaînes de télévision (et de radio)

• Rôle d’organisateur : mettre en œuvre une campagne officielle sur les chaînes publiques de télévision (et de radio)



08/10/2004 7

I - Faire respecter le pluralisme 1. Le principe

• L’équité entre les forces en présence pendant une période de plusieurs mois

• Si l’élection concerne plusieurs circonscriptions : double niveau d’équité (national et local)

• Pour la présidentielle : équité pendant la « pré-campagne », égalité pendant la campagne

08/10/2004 8

3 notions clés

• Temps de parole (des partis, des candidats, de leurs soutiens)

• Temps d’antenne (totalité du temps consacré aux partis ou candidats)

• Conditions de programmation (donc en principe niveaux d’audience) comparables



08/10/2004 9

Une tendance constante : les principales chaînes diminuent le temps de parole

qu’elles accordent aux partisExemple : temps de parole aux élections européennes

- 51 %-95 %- 38 %- 35 %- 76 %Différence

4 h 1724 sec48 mn2 h 4940 mn2004

8 h 375 mn1 h 184 h 222 h 491999

TotalM 6France 3

France 2

TF1Journaux télévisés

08/10/2004 10

Faire respecter le pluralisme 2. Principales modalités

• Equilibre et honnêteté des compte-rendus, commentaires et présentations

• L’équité s’applique à tous les programmes• Cas des candidats qui ont des fonctions

officielles (ex. ministres)• Cas des journalistes candidats • Aucun résultat avant la fin du vote



08/10/2004 11

Faire respecter le pluralisme 3. Le dispositif de contrôle

• Grandes chaînes hertziennes : contrôle direct par des observateurs du CSA

• Autres chaînes : déclarations et vérifications par sondages

• Examen permanent des saisines (plaintes)

08/10/2004 12

II - Organiser la campagne officielleradiotélévisée

• Circonstances: élection présidentielle, législatives, européennes et référendums

• Diffusion : depuis 1986, uniquement sur les chaînes publiques (de radio et de télévision) et pendant la période de campagne officielle

• Nature : campagne officielle, pas publicité télévisée



08/10/2004 13

Différences entre campagne officielleet publicité télévisée

• Dans les deux cas, des « spots », mais …• La publicité se définit par l’achat d’espace :

le parti fixe son plan média et l’applique librement (éventuel plafond des dépenses)

• Dans la campagne officielle, le temps maximum est fixé par la loi, le CSA fixe le plan média et le format des messages

08/10/2004 14

Missions du CSA dans la campagne officielle radiotélévisée

• Fixer le nombre et la durée des messages, dans des limites fixées par la loi

• Mettre des moyens de production à la disposition des partis

• Contrôler le contenu des messages• Etablir le plan média• Vérifier la bonne diffusion des messages



08/10/2004 15

Forme des messages,moyens fournis aux partis

• Traditionnellement : messages assez longs, tournés dans des studios identiques ; possibilités limitées d’aménagements et d’insertion de compléments vidéo apportés par les partis

• Elections européennes de 2004 : tentative de revitaliser ces émissions, après une concertation avec les partis

08/10/2004 16

La réforme des campagnes en 20041. Principes

• Formats courts (1 min 15), bien exposés• Abandon des tournages dans des studios

centralisés• Possibilité offerte aux partis de fournir 50 %

de leurs messages « clés en mains »

Augmenter la liberté et la responsabilitédes partis



08/10/2004 17

La réforme des campagnes en 20042. Les résultats

• Des messages plus vivants• Des formats qui permettent l’argumentation• Des partis qui expriment mieux leur

personnalité, leur style• Des audiences en hausse : 67 millions de

téléspectateurs en total cumulé (60 millions au premier tour de l’élection présidentielle)

08/10/2004 18

Encadrement des messages et contrôle par le CSA

• S’appuyant sur le code électoral, le CSA fixe des limites : pas d’images de personnalités sans leur accord, pas de tournages dans certains bâtiments officiels, pas d’appels de fonds…

• Son contrôle de conformité, juridique et technique, s’effectue après le tournage : en post-production et sur des messages déjà tournés (le tout dans des délais très courts).



3.2. Sebastian LĂZĂROIU

Director General CURS

Influenţa mass-media asupra

comportamentului civic şi electoral

Centrul de Sociologie Urbană şi Regională

CURS-SAStr. Tudor Arghezi nr. 21, sector 2, Bucureşti

Tel/fax: +4021-210.74.55 Tel: +4021-211.49.37 e-mail: [email protected] web: www.curs.ro

MetodologieSondaj de opinie realizat în perioada 8-22 martie 2004Eşantion de 5000 de subiecţi reprezentativ la nivel naţional pentru populaţia cu acces televizorMarjă de eroare de +/- 1,4 % cu o probabilitate de 0,95



Dvs. aţi urmărit campaniile sociale de la radio şi tv referitoare la...?Da, de obicei

39.7%38.4%37.4%40.2%38.2%40.0%

0.0%

10.0%

20.0%

30.0%

40.0%

50.0%

60.0% împotriva consumuluide alcoolîmpotriva violenţei înfamilieprevenirea violenţeiîmpotriva femeilorîmpotriva drogurilor

protecţiaconsumatoruluiîmpotriva fumatului

Care este motivul pentru care nu aţi urmărit campaniile sociale la radio şi tv?% din totalul celor care nu au urmărit campaniile sociale la radio şi tv

29.3%

5.4%

35.2%

8.9%6.8%

14.4%

0.0%

5.0%

10.0%

15.0%

20.0%

25.0%

30.0%

35.0%

40.0% Nu am timp

Nu-mi plac

Nu mă interesează

Cred că nu au nici unefectAlt motiv

NS/NR



În ce fel v-au influenţat aceste campanii?% din totalul celor care au urmărit campaniile sociale la radio şi tv

3.3%

8.5%

14.3%

10.4%

22.9%

11.0%

29.6%

0.0%

5.0%

10.0%

15.0%

20.0%

25.0%

30.0%NS/NR

M-au determinat să-i conving pe alţii să aibă oatitudine

M-au convins să am o poziţie clară împotrivafenomenelor negative

Am învăţat mai multe despre mediul social

Am înţeles despre ce este vorba

Am reţinut mesajele

Mi-au atras atenţia

Care este cea mai importantă sursă pentru informarea dvs. politică?

0.8%6.6%

0.4%

0.3%

0.6%1.6%

2.1%6.3%8.2%

73.1%

0.0%

10.0%

20.0%

30.0%

40.0%

50.0%

60.0%

70.0%

80.0%NS/NRNu se informează delocAltaSondajele de opinieZvonurilePrietenii,veciniiFamiliaRadioulZiareleTeleviziunea



Votanţii principalelor partide în funcţie de postul TV ale cărui ştiri politice le urmăresc cel mai des (mediul urban)

0

10

20

30

40

50

60

70

D.A. PRM PSD PUR Nehotarati/nuvoteaza

Alt partid

tvr1

antena 1

protv

prima tv

realitatea tv

În ce măsură sunteţi influenţat de rezultatele sondajelor de opinie publică atunci când vă hotărâţi cu cine să votaţi?% din totalul celor care citesc, ascultă sau urmăresc rezultatele sondajelor de opinie 56%

4.0%

21.2%

33.0%33.6%

8.2%

0.0%

5.0%

10.0%

15.0%

20.0%

25.0%

30.0%

35.0%În foarte mare măsură

În mare măsură

În mică măsură

În foarte micămăsură/delocNS/NR



Influenţa sondajelor de opinie asupra votanţilor principalelor partide

0102030405060708090

D.A. PRM PSD PUR Nehotarati/nuvoteaza

Foarte mare/mare masuraFoarte mica/mica masura



3.3. Mircea KIVU

Director IMAS

Interesul publicului român faţă de politică şi aşteptările sale privind campaniile electorale televizate

Sondaj

Iulie 2004

Mircea Kivu

Cât de mult v-a interesat campania electorală pentru alegerile locale din iunie 2004?

Deloc19.2%

Foarte mult21.2%

Mult29.5%

Puţin30.2%

•Urban : 47%

•Rural: 56%



Care au fost principalele Dvs. surse de informare despre candidaţii din localitatea Dvs.?

23%

4%

11%

23%

9%

6%

23%

8%

6%

13%

25%

11%

12%

16%

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60%

Întâlnirile directe cu candidaţii

Manifestaţii şi spectacole publice

Brosuri, afişe primite în cutia poştală

Afişele de pe stradă

Ziare

Emisiuni de radio

Emisiuni de televiziune

PrimaA doua

51%

11%22%

66%

9% 10% 16%15% 9%26% 34% 27% 24%

58%

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

Întâlniriledirecte cucandidaţii

Manifestaţiiş i

spectacolepublice

Brosuri,afişe primite

în cutiapoş tală

Afişele depe stradă

Ziare Emis iuni deradio

Emis iuni deteleviziune

ruralurban

Ce tip de emisiuni de televiziune vi s-a părut cel mai util pentru a vă da seamacare sunt cei mai potriviţi candidaţi?

Doi candidaţi faţă în faţă

30%

Moderatorul discută cu un

candidat19%

NS/NR11%

Filme scurte (clipuri)

realizate de către candidaţi

sau partide5%

Mai mulţi candidaţi

prezenţi în studio35%


“Conţinutul acestui material nu reprezintă neapărat poziţia oficială a Uniunii Europene” 31

3.4. Camelia BECIU

Cercetător INSTITUTUL DE SOCIOLOGIE "DIMITRIE GUSTI"

Televiziunea şi comunicarea electorală deliberativă.

Premise empirice de cercetare

Semnalez în acest articol câteva probleme devenite simptomatice legate de construcţia

emisiunilor electorale. Sunt probleme pe care fiecare campanie electorală din România le-a pus în evidenţă, chiar dacă în forme diferite. Nu plasez discuţia în zona efectelor, aşadar, nu discut dacă aceste emisiuni au efecte directe sau indirecte, punctuale sau durabile. Acesta este un subiect în sine care merită o discuţie aparte. Pornesc în schimb de la o premisă larg acceptată în mediul academic potrivit căreia, într-o campanie electorală, televiziunea poate influenţa, dar nu dicta agenda (priorităţile) publicului; în schimb, televiziunea poate orienta modul în care publicul percepe agenda electorală, mai exact, criteriile în funcţie de care publicul judecă evoluţia candidaţilor în campanie (Miller, 1990; Gerstlé, 1996). Mai exact, prin anumite practici de mediatizare a informaţiei electorale şi non-electorale, televiziunea poate să activeze sensibilitatea publicului la anumite atribute ale candidaţilor, evenimentelor şi temelor care alcătuiesc conjunctura politică.

Astfel, întregul dispozitiv de mediatizare care intră în alcătuirea unei emisiuni electorale sau

a emisiunilor informative din perioada electorală plasează evenimentele puse în discuţie într-un anumit cadru de interpretare (aşa-numitul efect de cadraj) sau poate focaliza atenţia publicului asupra anumitor evenimente sau teme, care vor servi drept criterii de evaluare a candidaţilor şi a ofertei electorale (aşa-numitul efect efect de amorsare). Aşadar, în funcţie de modul în care televiziunile gestionează comunicarea electorală, publicul poate recurge la anumite criterii de evaluare, fapt care poate avea consecinţe nu numai asupra deciziei electorale propriu-zise, dar mai ales asupra participării politice şi a socializării electoratului cu discuţia deliberativă.

Ori, din acest punct de vedere, putem identifica o serie de elemente constante în ceea ce priveşte comunicarea electorală practicată de televiziuni începând din 1990 şi până la campania electorală din 2000. Reamintesc în acest sens cazul campaniei electorale din 2000. a. Formatul emisiunilor electorale. Grila electorală adoptată de televiziuni nu a inclus genurile televizuale care întreţin interacţiunea deliberativă (precum talk-show-ul, dezbaterea sau interviul). Emisiunile dedicate candidaţilor la preşedinţie au cuprins materiale elaborate în prealabil de către echipa candidaţilor - materiale care vizau turneul electoral sau alte aspecte legate de platforma şi personalitatea candidatului.

Deşi comunicarea electorală ar fi tebuit să situeze candidaţii într-un spaţiu dialogal, emisiunile au fost comprimate sub forma unor “chestionare”, moderatorii sau jurnaliştii invitaţi adresând candidaţilor întrebări deja pregătite pentru care candidatul avea alocat un timp de răspuns cuprins între 30 de secunde şi 2 minute. În mod simptomatic, televiziunile au adoptat un format electoral asemănător, deşi fiecare post dispunea – la momentul campaniei electorale – de o identitate mediatică bine conturată pe piaţa televizuală.



b. Orientarea tematică. În cadrul emisiunilor electorale, candidaţii au trebuit să abordeze în maximum două minute o serie de teme specializate, care în mod normal ar fi necesitat un timp de argumentare (constituirea bugetului de stat, starea investiţiilor, intervenţia statului în economie etc.). c. Convenţiile de interacţiune între participanţii la emisiuni. Moderatorului i s-a atribuit un rol strict formal - rolul celui care distribuie întrebări şi autorizează răspunsuri, cronometrând timpii consumaţi de candidaţi. De altfel, minute importante s-au irosit, urmare a faptului că moderatorul trebuia să calculeze sau să recalculeze timpii câştigaţi / pierduţi de candidaţii care (nu) răspunseseră în mai puţin de două minute. Adesea candidaţii “capitulau” de bună voie în faţa unei întrebări la care nu puteau răspunde în câteva zeci de secunde; cel mai adesea, candidaţii au fost nevoiţi să “fure” secunde din următoarea întrebare, intrând astfel într-un cerc vicios. Moderator: Mulţumesc. Voi face o contorizare în direct. Îi rog pe candidaţii care deja au răspuns, să-mi spună cine a primit celelalte 30 de secunde, ca să fim corecţi faţă de toată lumea. … Jurnalist: Staţi, că am dreptul să … Moderator: A folosit şi celelalte 30 de secunde! Dumnealui le-a folosit pentru un singur răspuns. Jurnalist: Şi nu am dreptul să mai pun o întrebare? Poate sunt nemulţumit de răspuns! Moderator: Doar dacă renunţă dl Isărescu la timpi din alte … Am să mă încurc în toată socoteala asta ... Jurnalist: Potrivit înţelegerii, noi care punem … putem pune o întrebare suplimentară. Nu am dreptul? Moderator: Ba da, dar i-am acordat timpul deja pentru răspuns. (…) Am să-i propun dlui Isărescu să renunţe la următoru(l răspuns de 30 de secunde, să fie toată lumea mulţumită. („Alegeri prezidenţiale 2000” din 21.11.2000, TVR1). Participaţii la emisiune (candidaţi, moderatori, jurnalişti) au fost astfel constrânşi să practice un singur comportament de enunţare şi anume întrebarea elaborată în prealabil, care nu a fost generată prin schimb discursiv. Din acest punct de vedere, candidaţilor li s-a atribuit un singur rol comunicaţional: susţinerea unui monolog în faţa interlocutorilor din studio şi în faţa telespectatorilor. În plus, caracterul consensual al întrebărilor formulate de jurnaliştii-invitaţi nu a generat situaţii de contraargumentare, ci a stimulat monologul candidaţilor. d. Reglementările C.N.A. CNA a lăsat instituţiilor media o marjă de manevră extrem de largă în ceea ce priveşte alegerea formatului electoral. CNA a stabilit structura emisiunilor electorale precum şi programarea acestora. Reglementări explicite au fost prevăzute exclusiv pentru emisiunile destinate autoprezentării candidaţilor - emisiunile care difuzau materiale pregătite în prealabil de către echipa candidaţilor. Articolul 13 din decizia CNA nr.240/2000 este singurul care se referă în mod explicit la modalităţile de desfăşurare a dezbaterilor: „(1) În cadrul dezbaterilor realizatorii şi moderatorii emisiunilor electorale au obligaţia să manifeste neutralitate, să evite orice atitudine partizană şi să asigure dezbaterii o atmosferă civilizată. (2) Moderatorul emisiunii trebuie să intervină pentru a evita comportamente sau exprimări care afectează urbanitatea dezbaterii sau care generează atacuri la persoană”.



Alte articole din decizia CNA conţin doar trimiteri indirecte la dezbaterile televizuale: „Emisiunile electorale vor asigura tuturor participanţilor condiţii egale în ceea ce priveşte libertatea de exprimare, pluralismul opiniilor şi echidistanţa. În cadrul emisiunilor electorale candidaţii şi susţinătorii acestora îşi pot exprima opiniile într-o atmosferă de urbanitate, fără ca prin intervenţiile lor: a) să pună în pericol ordinea constituţională, ordinea publică, siguranţa persoanelor şi a bunurilor; b) să defăimeze sau să atenteze la onoarea altei persoane; c) să se abată de la schimbul de idei, înlocuind argumentele întemeiate pe probe obiective, indiscutabile, cu referiri sau aluzii la temperamentul, caracterul şi viaţa personală ale altui candidat, precum şi la opţiunile sale profesionale, religioase şi intelectuale (art.8, ibid.). Potrivit deciziei CNA, singura reglementare care viza accesul candidaţilor la emisiunile electorale se referea la tariful unic destinat exclusiv publicităţii electorale („Fiecare post va practica pentru toţi solicitanţii tarife proprii unice pe unitatea de timp de emisie, garantându-le condiţii egale, potrivit timpilor de antenă alocaţi”- Art.7, paragr.2, Decizia CNA). Pe de altă parte, televiziunile au adoptat criterii proprii în ceea ce priveşte selecţia candidaţilor care urmau a fi mediatizaţi (de exemplu, PRO-TV a recurs la criteriul opiniei publice, candidaţii fiind selecţionaţi în funcţie de poziţia acestora în sondaje). Discuţie. Constatăm, în primul rând, că jurnalismul politic televizual a fost „suspendat” în perioadele electorale. Mai multe argumente susţin această constatare. Mai întâi, avem în vedere faptul că deşi televiziunile au conceput diverse dispozitive televizuale (aşa cum s-a întâmplat în campania din 1996), în cele din urmă, candidatul a fost plasat tot în situaţia de autoprezentare, de unde şi relaţia sa strict formală cu jurnaliştii-moderatori. În al doilea rând, emisiunile electorale au fost moderate de redactori sau jurnalişti care nu figurau în grila curentă a postului. Unele televiziuni au „importat” moderatori de la alte departamente sau din afara instituţiei, creând un regim de mediatizare aparent „impersonal”, în orice caz, radical diferit de cel din perioada non-electorală (evident, această practică ar fi fost justificată dacă rolul noilor moderatori nu s-ar fi rezumat la cel de „amfitrioni” şi „administratori” ai timpilor de antenă). A rezultat astfel un soi de distanţare a postului faţă de emisiunile politice cultivate în perioada non-electorală. Însă această distanţare s-a dovedit a fi sterilă dat fiind că nu a generat o comunicare electorală deliberativă; dimpotrivă, comunicarea electorală s-a transformat într-un act de complezenţă şi obligaţie formală. Astfel construite, dispozitivele de comunicarea electorală au furnizat publicului anumite criterii de evaluare a scenei electorale. Candidaţii nu au fost evaluaţi prin prisma capacităţii lor de a dezvolta un punct de vedere, ci prin capacitatea lor de a răspunde perspicace. Agenda electorală a fost construită mai mult ca un inventar sau o înşiruire de teme generale şi, în acelaşi timp, abstracte, dat fiind absenţa dialogului între candidaţi pe de-o parte şi, între candidaţi şi jurnalişti, pe de altă parte. Paradoxal, publicitatea electorală a devenit singura sursă de problematizare – desigur, o sursă controlată de candidat. În consecinţă, dimensiunea democratică a comunicării electorale a fost înţeleasă numai ca egalitate de acces, eludându-se evaluarea deliberativă a acţiunii politice (pe de altă parte, egalitatea de acces a fost doar aparentă, posturile de televiziune adoptând diferite criterii de selecţie a candidaţilor care urmau a fi mediatizaţi). Lipseşte aşadar, instituţia dezbaterii televizate – dezbaterea între candidaţi, între jurnalist şi candidat. Posturile de televiziune s-au multiplicat, însă până în 2000, mediatizarea deliberativă a rămas un deziderat.



Problema emisiunilor deliberative în perioadele electorale aminteşte de o situaţie asemănătoare din Statele Unite ale Americii. În studiul intitulat „Viitorul dezbaterilor prezidenţiale”, Bates (1993) descrie istoria complicată a dezbaterilor televizuale în spaţiul mediatic american. Experienţa americană în materie de dezbateri prezidenţiale nu este extrem de bogată având în vedere că televiziunile nu au organizat dezbateri electorale în 1952, 1956, 1964, 1968 şi 1972 (de regulă, acest lucru s-a întâmplat din cauza candidaţilor care nu se puteau pune de acord). Potrivit aceluiaşi autor, începând din 1987, în Statele Unite ale Americii a început un „proces de instituţionalizare” a dezbaterilor prezidenţiale prin formarea unei „Comisii Non-Profit Pentru Organizarea Dezbaterilor Prezidenţiale”, comisie care a pus în discuţie probleme precum: garantarea unei dezbateri între reprezentanţii democraţi şi republicani; formularea unor condiţii formale care să permită participarea la dezbateri a candidaţilor independenţi; structura dezbaterilor televizuale; practicile de mediatizare care pot facilita informarea publicului şi care pot capta atenţia publică la campania electorală ş.a (Bates, 1993). În decursul anilor, această comisie ar fi reuşit să stimuleze adoptarea unor articole legislative (precum articolul introdus de deputatul Markey) care condiţionează participarea candidaţilor la dezbaterile televizuale de primirea unor fonduri federale destinate finanţării campaniei. Autorul subliniază că instituţionalizarea dezbaterilor televizate a stimulat publicul să integreze acest tip de mediatizare în consumul său mediatic, publicul fiind cel care solicită şi.aşteaptă dezbaterile prezidenţiale. Norris (2000) subliniază cât de important este într-o democraţie ca mass-media şi în special, televiziunea, să furnizeze publicului o „cunoaştere practică”, adică informaţii relevante pentru diferitele contexte politice astfel încât „cetăţenii să poată estima riscurile probabile ale deciziilor lor şi, corespunzător, beneficiile. Din acest punct de vedere, oamenii au nevoie de o cunoaştere practică care să-i poată ajuta să asocieze preferinţele lor politice şi sociale cu opţiunile disponibile” (p.213). În acest context, regimurile de mediatizare electorală din 2000, inclusiv din campaniile precedente, au diminuat considerabil informarea electorală a publicului. Referinţe: BATES, Stephen, The Future of Presidential Debates, Research Paper, Harvard’s Kennedy School of Government, 1993;

DECIZIE CNA nr. 240 din 9 octombrie 2000 privind condiţiile de prezentare şi duratele programelor destinate campaniei electorale pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru alegerea Preşedintelui României;

GERSTLÉ, J., L’information et la sensibilité des électeurs à la conjoncture, Revue Francaise de Science Politique no. 5, PO, Paris, 1996. MILLER, W., Media and Voters, Oxford, Clarendon Press, 1990; NORRIS, Pippa, A Virtous Circle. Political Communication in Post-Industrial Societies, Cambridge University Press, 2003;



3.5. Ioan DRĂGAN Director CENTRUL DE STUDII MEDIA ŞI NOI TEHNOLOGII DE COMUNICARE

A. Vizionarea şi impactul asupra electoratului a dezbaterilor cu

candidaţii la preşedinţie Alegerile din 2000

Prof. univ. Ioan Drăgan Director al Centrului de Studii Media şi Noi Tehnologii de Comunicare Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea din Bucureşti

Introducere Din punct de vedere istoric, cercetarea opţiunilor electorale a fost una dintre principalele direcţii de studiu începând cu anii '30. Din această perioadă datează primele sondaje de opinie publică, sondaje care au reuşit să prevadă pentru prima dată câştigătorii unei curse prezidenţiale. Dezbaterile televizate ale candidaţilor îşi au originea în Statele Unite, prima dezbatere de acest tip având loc în anii '60 între Richard Nixon şi J.F. Kennedy. Această primă dezbatere a demonstrat că televiziunea poate determina formarea unei opinii favorabile unuia dintre candidaţi. În urma studiilor succesive, s-a constatat că persoanele care au urmărit dezbaterile la radio (aceeaşi emisiune transmisă la televiziune), au înclinat să-l voteze pe Nixon, în timp ce indivizii care au văzut dezbaterile televizate au votat cu Kennedy. Acest fapt a arătat că, odată cu apariţia televiziunii, nu mai este atât de important ce informaţie se transmite, ci cum se transmite această informaţie. Cercetările sociologice au dezvoltat mai multe modele şi mecanisme* ale comunicării politice electorale şi efectul acestora asupra opţiunii de vot. Aceste modele sunt sintetizate în tabelele următoare.

Tabelul 1. Modelul funcţionalist (P. Lazarsfeld, 1940; 1948; 1954)

Mecanisme Influenţa mass-media Efecte/vot Votul este o reflectare a statusului social şi a atitudinii sociale preexistente Mobilitatea electorală este nesemnificativă

Informaţia (agenda mediatică) deţine o influenţă minoră Rol decisiv al grupurilor de apartenenţă şi al poziţiei sociale

Predominanţa efectelor de confirmare (întărire) Vot = confirmare a poziţiei sociale

În cadrul modelului funcţionalist, mass-media nu influenţează decât în foarte mică măsură opţiunea de vot. Importanţa maximă în acest model este acordată grupurilor de care aparţine individul, în special familia şi prietenii apropiaţi. Acest model presupune că opţiunile pentru un candidat sunt deja realizate înainte de a începe campania electorală şi media nu poate schimba situaţia deja existentă. * Această prezentare a modelelor nu este exhaustivă



Tabelul 2. Modelul Şcolii de la Universitatea Michigan Mecanisme Influenţa mass-media Efecte/vot Votul este expresia atitudinilor politice (predispoziţii politice pe termen lung)

Mobilitate electorală slabă

Minimizarea informaţiei mediatice asupra alegătorilor Rol major al socializării politice

Votul partizan

Modelul Şcolii de la Universitatea Michigan consideră că mobilitatea electorală în urma campaniei electorale este redusă , acest fapt datorându-se partizanatului politic. În acest caz, cea mai mare influenţă asupra votului este acordat socializării politice.

Tabelul 3. Modelul Agenda-setting Mecanisme Influenţa mass-media Efecte/vot Selectarea, filtrarea, ierarhizarea temelor campaniei şi structurarea tematică a dezbaterii electorale (reconsiderarea predispoziţiilor sociale şi politice pe termen lung) Vizibilitatea mediatică - hotărâtoare

Accentuarea rolului informaţiei mediatice (accesul selectiv şi ierarhizat al temelor politice în agenda mediatică şi importanţa interesului publicului pentru informaţie); Importanţa informaţiei directe

Informaţia şi agenda mediatică pot influenţa decisiv opţiunile electoratului (media şi elitele politice decid asupra scrutinului)

Modelul Agenda-setting consideră că media realizează o listă de priorităţi, de informaţii importante. În acest fel, media controlează la ce se gândeşte publicul, oferind vizibilitate diferită unor evenimente sau unor candidaţi. Teoriile sociologice privind influenţele dezbaterilor televizuale pot fi sintetizate în două alternative antitetice: alternativele minimaliste, care consideră că rolul media este redus, cu influenţe minime asupra opţiunii de vot, şi alternativele maximaliste care susţin ca media este un factor important în definitivarea opţiunii de vot. Aceste două abordări sunt prezentate în tabelul următor.

Tabel 4. Utilizări şi influenţe exercitate de dezbaterile televizuale (electorale) Alternative minimaliste

Alternative minimaliste

1. Predici pentre cei deja convertiţi

1. Conferă pregnanţă imaginilor candidaţilor ajutându-i pe alegători să-şi definitiveze opţiunile de vot

2. Ocazii în care alegătorii potenţiali ‘îşi susţin simbolic candidaţii în condiţii de joc’

2. Efect de ‘convertire’ (schimbarea opţiunii şi votarea altui candidat)

3. Ocazii în care alegătorii potenţiali pot să cântărească şi să concilieze informaţiile prezentate cu opiniile anterioare despre candidat

3.Răsturnarea ierarhiei dintre învingător şi învins (Traian Băsescu vs. S.Oprescu, 2000, Primăria Capitalei)



Între aceste două alternative extreme, se situează alternativele mediane. Acestea pot fi concentrate în felul următor: 1. Media reprezintă premize pentru forme alternative de cunoaştere socială şi politică 2. Media reprezintă cadre pentru constituirea unui spaţiu public conflictual sau bazat pe negociere 3. Media realizează dezbaterile-oglinzi care reflectă şi ne restitituie propria imagine 4.. Furnizoare de informaţii directe despre diferenţele de politică, direcţiile viitoare de acţiune şi de personalitate dintre candidaţi 5. Efectul lor ţine nu atât de “mobilizarea cognitivă” a cetăţeanului, cât de “potenţialul spectacular” al polemicii şi de forţa charismatică a personalităţii candidatului Vom urmări efectul dezbaterilor televizate ale candidaţilor la preşedenţie asupra comportamentului de vot. Utilizăm în acest scop , ancheta integrată în sondajul CURS pe eşantion naţional între cele două tururi de scrutin (2000). Din cadrul acestui sondaj, vom extrage un număr de întrebări privitoare la dezbaterile televizate. O primă întrebare vizează audienţa acestor dezbateri televizate. Observăm că mai mult de două treimi dintre persoanele chestionate au vizionat aceste emisiuni. Aşadar, audienţa este una record, comparativ cu alte tipuri de emisiuni.

Tabelul 5. Aţi privit dezbaterile cu candidaţii la preşedinţie transmise la TV înaintea alegerilor

din 26 noiembrie 2000? Variante de răspuns Frecvenţa Procente

1. Da 762 76,3

2. Nu 233 23,4

3. NR/Nu-şi aminteşte 4 0,3

Total 999 100,0

În legătură cu numărul de dezbateri urmărite de electorat, observăm că 53,5% au vizionat mai mult de două dezbateri, 21,9% au văzut 1-2 dezbateri. Aşadar, pe lângă o audienţă foarte bună a acestor emisiuni, există un interes pentru dezbateri, majoritatea electoratului vizionând mai mult de 2 dezbateri în perioada electorală.

Tabelul 6. Dacă “Da”, aţi privit:

Nr. de dezbateri privite Frecvenţa Procente

1-2 dezbateri 219 21,9

Mai multe dezbateri 534 53,5

Nu-şi amintesc 15 1,5

...... .... .....

Total 999 100,0



Privitor la decizia de vot, persoanele incluse în eşantion au fost întrebate în legătură cu momentul în care s-a definitivat opţiunea electorală. Observăm că 49,3% erau decişi înainte de a viziona dezbaterile şi numai 24,7% s-au decis după aceste dezbateri. Aşadar, influenţa media s-a concretizat doar într-un sfert din totalul cazurilor, restul electoratului având deja o opţiune preexistentă dezbaterilor.

Tabelul 7. Când v-aţi hotărât cu cine să votaţi pentru preşedinte? Momentul deciziei de vot Frecvenţa Procente

1. Înaintea dezbaterilor 493 49,3

2. După dezbateri 50 24,7

3. Nu a privit dezbaterile 198 19,8

4. NR 12 1,2

Rezultatele referitoare la candidaţii care au impresionat cel mai mult electoratul în timpul dezbaterilor sunt prezentate în tabelul următor.

Tabelul 8. Care dintre candidaţii la preşedinţie v-a impresionat cel mai mult în timpul dezbaterilor?

Candidaţii Frecvenţa Procente

1. Ion Iliescu 229 22,9

2. C.V. Tudor 157 15,7

3. Theodor Stolojan 122 12,2

4. Mugur Isărescu 77 7,7

5. Gyorgy Frunda 28 2,8

6. Teodor Meleşcanu 23 2,3

7. Petre Roman 11 1,1

8. Altul 23 2,3

9. Nici unul 86 8,6

10. Nu au privit 224 22,4

11. NR 19 1,9

Total 999 100,0

Observăm că persoanele care au impresionat cel mai mult sunt : Ion Iliescu (22,9%), urmat de C.V.Tudor (15,7%) şi Theodor Stolojan (12,2%). Persoanele incluse în eşantion au fost întrebate în legătură cu momentul când s-au decis în privinţa candidatului la preşedenţie. Este semnificativ faptul că majoritatea votanţilor erau decişi înainte de dezbaterile televizate, influenţa televiziunii fiind redusă. Un caz special este cel al lui C.V. Tudor, care a obţinut aproape 35% dintre opţiunile de vot în urma dezbaterilor.



Tabelul 9. Opţiunea de vot pentru funcţia de preşedinte în cadrul primului tur de scrutin Când v-aţi hotărât cu cine să votaţi pentru preşedinte? (%) Pe cine aţi votat la

primul tur al

alegerilor pentru

preşedinte?

Înaintea

dezbaterilor

După dezbateri Nu-şi dă seama Nu a privit

dezbaterile

NR Total

Ion Iliescu 61,0 15,2 4,1 19,4 0,3 100,0

C.V. Tudor 41,3 34,7 6,1 17,8 - 100,0

Theodor Stolojan

58,0 29,4 2,5 10,1 - 100,0

În cadrul unei anchete privind alegerile, anchetă realizată în Franţa în 1981, s-a stabilit o ierarhie a rangurilor de influenţă a diferitelor componente ale comunicării electorale. Acestea sunt prezentate sintetic în ordinea influenţei asupra opţiunii de vot : 1.Ceea ce spune candidatul – 42.6 % 2. Discuţiile dintre alegător şi anturajul său – 23.7 % 3. Comentariile jurnaliştilor – 10.9 % 4. Reacţiile altor oameni politici – 7.6 % 5. Sondajele publicate – 3.8 % Trebuie precizat faptul că, în campanie, media şi mai ales televiziunea, potenţează la maximum candidatul, aflat în situaţia cumulativă (graţie media) a două tipuri de comunicări: cea de masă şi cea “face to face” cu membrii “societăţii telespectatorilor”.

Concluziile acestei lucrări sunt prezentate sintetic în continuare:

1. Dezbaterile televizate cu candidaţii la preşedinţie întrunesc cote maxime de audienţă: trei pătrimi din telespectatorii potenţiali au vizionat mai multe emisiuni 2. Observăm deplasarea accentului competiţional al campaniei de la la diferenţele de program/ideologie spre performanţele mediatice ale candidaţilor 3. Dezbaterile televizate sunt momente de vârf ale polarizării “interesului politic” al populaţiei în campanii, comparativ cu descreşterea interesului pentru emisiunile politice în afara campaniei electorale 4. Am obţinut confirmarea parţială a teoriei clasice (Lazarsfeld-Katz): o parte majoritară a electoratului şi-a stabilit opţiunile de vot înaintea vizionării dezbaterilor sau fără vizionarea acestora (49,3%+19,8%). Trebuie precizat că doar un sfert din electorat a decis asupra votului după vizionarea dezbaterilor. 5. Excepţie de la regula enunţată anterior este observată în cazul lui Vadim Tudor, unde aproape jumătate dintre votanţi s-au decis după vizionarea dezbaterilor. 6. Efectele campaniei electorale nu sunt de natură a reconfigura distribuţia preferinţelor politice, în ce priveşte orientarea lor de bază (măsurată prin barometrele de opinie şi sondajele preelectorale), ci mai curând să potenţeze şi uneori să cristalizeze o tendinţă din aria “secundară” în categoria celor “prioritare”, cum a fost cazul lui C.V.Tudor şi al P.R.M. în alegerile din 2000, în contextul focalizării cadrajului mediatic al mizelor electorale pe personalitatea liderului politic.



.

VizionareaVizionarea şi impactul asupra şi impactul asupra electoratului a dezbaterilor cu electoratului a dezbaterilor cu

candidaţii la preşedinţie candidaţii la preşedinţie Alegerile din 2000Alegerile din 2000

Prof. IoProf. Ioan Dran DrăăganganCentrul de Studii Media şi Noi Tehnologii Centrul de Studii Media şi Noi Tehnologii de Comunicarede ComunicareFacultatea de Sociologie şi Asistenţă SocialăFacultatea de Sociologie şi Asistenţă SocialăUniversitatea din BucureştiUniversitatea din Bucureşti

SursSursăă: A: Anchetnchetă ă integratintegrată ă în sondajul CURS pe eşantion naţional între în sondajul CURS pe eşantion naţional între cele doucele două ă tururi de scrutin (2000)tururi de scrutin (2000)

UtilizUtilizăări şi influenţe exercitate de ri şi influenţe exercitate de dezbaterile televizuale (electorale)dezbaterile televizuale (electorale)

3.3.RRăăsturnarea ierarhiei dintre sturnarea ierarhiei dintre învingător şi învins (Traian învingător şi învins (Traian BBăăsescusescu--S.OprescuS.Oprescu,2000, ,2000, PrimPrimăăria Capitalei)ria Capitalei)

3. Ocazii în care alegătorii 3. Ocazii în care alegătorii potenţiali pot să cântărească potenţiali pot să cântărească şi să concilieze informaţiile şi să concilieze informaţiile prezentate cu opiniile prezentate cu opiniile anterioare despre candidatanterioare despre candidat

2. Efect de ‘convertire’ 2. Efect de ‘convertire’ (schimbarea opţiunii şi (schimbarea opţiunii şi votarea altui candidat)votarea altui candidat)

2. Ocazii în care alegătorii 2. Ocazii în care alegătorii potenţiali ‘îşi susţin simbolic potenţiali ‘îşi susţin simbolic candidaţii în condiţii de joc’candidaţii în condiţii de joc’

1. 1. ConferConferă ă pregnanţă pregnanţă imaginilor candidaţilor imaginilor candidaţilor ajutânduajutându--i pe alegi pe alegăători stori săă--şi şi definitiveze opţiunile de votdefinitiveze opţiunile de vot

1. Predici 1. Predici pentrepentre cei deja cei deja convertiţiconvertiţi

Alternative maximalisteAlternative maximalisteAlternative minimalisteAlternative minimaliste



ConcluzieConcluzie

1. 1. UtilizUtilizăări spectacularri spectacular--ludiceludice2.Utili2.Utilizzăări de confirmareri de confirmare--validarevalidare

Alternative medianeAlternative mediane

5. Furnizoare de informaţii directe despre 5. Furnizoare de informaţii directe despre diferenţele de politică, direcţiile viitoare de diferenţele de politică, direcţiile viitoare de acţiune şi de personalitate dintre candidaţiacţiune şi de personalitate dintre candidaţi6. Efectul lor ţine nu atât de “mobilizarea 6. Efectul lor ţine nu atât de “mobilizarea cognitivcognitivăă” a cetăţeanului, cât de ” a cetăţeanului, cât de “potenţialul spectacular” al polemicii şi de “potenţialul spectacular” al polemicii şi de forţa charismatică a personalităţii forţa charismatică a personalităţii candidatuluicandidatului



Aţi privit dezbaterile cu candidaţii la preşedinţie Aţi privit dezbaterile cu candidaţii la preşedinţie transmise la TV înaintea alegerilor din 26 transmise la TV înaintea alegerilor din 26

noiembrie 2000?noiembrie 2000?

0,30,3443. NR/Nu3. NR/Nu--şi şi aminteşteaminteşte

100,0100,0999999TotalTotal

23,423,42332332. Nu2. Nu

76,376,37627621. Da1. Da

ProcenteProcenteFrecvenţaFrecvenţaVariante de Variante de rrăăspunsspuns

DacDacă ă “Da”,aţi privit:“Da”,aţi privit:ProcenteProcenteFrecvenţaFrecvenţaNr. de dezbateri Nr. de dezbateri

priviteprivite

100,0100,0999999TotalTotal

1,51,51515NuNu--şi amintescşi amintesc

53,553,5534534Mai multe Mai multe dezbateridezbateri

21,921,921921911--2 dezbateri2 dezbateri



Când vCând v--aţi hotărât cu cine să votaţi pentru aţi hotărât cu cine să votaţi pentru preşedinte?preşedinte?

1,21,212125.NR5.NR

ProcenteProcenteFrecvenţaFrecvenţaMomentul deciziei Momentul deciziei de votde vot

49,349,34934931. Înaintea 1. Înaintea dezbaterilordezbaterilor

100,0100,0999999TotalTotal

19,819,81981984. Nu a privit 4. Nu a privit dezbateriledezbaterile

5,05,050503. Nu3. Nu--şi dă seamaşi dă seama

24,724,72462462. 2. DupDupă ă dezbateridezbateri

Care dintre candidaţii la preşedinţie vCare dintre candidaţii la preşedinţie v--a a impresionat cel mai mult în timpul dezbaterilor?impresionat cel mai mult în timpul dezbaterilor?

2,32,323238. Altul8. Altul

8,68,686869. Nici unul9. Nici unul

22,422,422422410. Nu au privit10. Nu au privit

1,91,9191911. NR11. NR

2,32,323236.Teodor 6.Teodor MeleşcanuMeleşcanu

1,11,111117. 7. PetrePetre RomanRoman

ProcenteProcenteFrecvenţaFrecvenţaCandidaţiiCandidaţii22,922,92292291. Ion 1. Ion IliescuIliescu

15,715,71571572. C.V. Tudor2. C.V. Tudor

100,0100,0999999TotalTotal

2,82,828285. 5. GyorgyGyorgy FrundaFrunda

7,77,777774. Mugur 4. Mugur IsIsăărescurescu

12,212,21221223. Theodor 3. Theodor StolojanStolojan



100,0100,0--10,110,12,52,529,429,458,058,0Theodor Theodor StolojanStolojan

100,0100,0--17,817,86,16,134,734,741,341,3C.V. TudorC.V. Tudor

100,0100,00,30,319,419,44,14,115,215,261,061,0Ion Ion IliescuIliescu

TotalTotalNRNRNu a privit Nu a privit dezbateriledezbaterile

NuNu--şi şi ddă ă seamaseama

DupDupă ă dezbateridezbateri

Înaintea Înaintea dezbatedezbaterilorrilor

Când vCând v--aţi hotărât cu cine să votaţi pentru preşedinte?(%)aţi hotărât cu cine să votaţi pentru preşedinte?(%)Pe cine aţi Pe cine aţi votat la votat la primul tur al primul tur al alegerilor alegerilor pentru pentru preşedinte?preşedinte?

Ierarhia rangurilor de influenţă a diferitelor Ierarhia rangurilor de influenţă a diferitelor componente ale comuniccomponente ale comunicăării electoralerii electorale

NotNotăă: În campanie, media şi mai ales televiziunea, potenţează : În campanie, media şi mai ales televiziunea, potenţează la maximum candidatul, aflat în situaţia cumulativă (graţie la maximum candidatul, aflat în situaţia cumulativă (graţie media) a domedia) a douuă ă tipuri de comunictipuri de comunicăări: cri: cea de masea de masă ă şi cea “face şi cea “face toto face” cu membrii “societăţii telespectatorilor”.face” cu membrii “societăţii telespectatorilor”.

5. Sondajele publicate 5. Sondajele publicate –– 3.8 %3.8 %Sursa: AnchSursa: Anchetetăă, alegeri, Franţa, 1981, alegeri, Franţa, 1981

4. Reacţiile altor oameni politici 4. Reacţiile altor oameni politici –– 7.6 %7.6 %

3. Comentariile jurnaliştilor 3. Comentariile jurnaliştilor –– 10.9 %10.9 %

2. Discuţiile dintre alegător şi anturajul său2. Discuţiile dintre alegător şi anturajul său–– 23.7 %23.7 %

1. Ceea ce spune candidatul 1. Ceea ce spune candidatul –– 42.6 %42.6 %



ConcluziiConcluzii1. Dezbaterile 1. Dezbaterile tvtv cu candidaţii la cu candidaţii la preşedinţie întrunesc cote maxime de preşedinţie întrunesc cote maxime de audienţă: trei pătrimi din telespectatorii audienţă: trei pătrimi din telespectatorii potenţiali au vizionat mai multe emisiunipotenţiali au vizionat mai multe emisiuni2. Deplasarea accentului competiţional al 2. Deplasarea accentului competiţional al campaniei de la campaniei de la lala diferenţele de diferenţele de program/ideologie spre performanţele program/ideologie spre performanţele mediatice ale candidaţilormediatice ale candidaţilor3. Sunt 3. Sunt mmomentemmomente de v de vârf ârf ale polarizale polarizăării rii “interesului politic” al populaţiei în “interesului politic” al populaţiei în campanii, comparativ cu descreşterea campanii, comparativ cu descreşterea interesului pentru emisiunile politice interesului pentru emisiunile politice înafara campaniei electoraleînafara campaniei electorale

ConcluziiConcluzii4. Confirmarea parţială a teoriei clasice 4. Confirmarea parţială a teoriei clasice ((LazarsfeldLazarsfeld--KatzKatz): o ): o parte majoritarparte majoritară ă a a electoratului şielectoratului şi--a stabilit opţiunile de vot a stabilit opţiunile de vot înaintea vizionării dezbaterilor sau fără înaintea vizionării dezbaterilor sau fără vizionarea acestora (49,3%+19,8%).vizionarea acestora (49,3%+19,8%).

Doar un sfert din electorat a decis asupra Doar un sfert din electorat a decis asupra votului dupvotului după ă vizionarea dezbaterilor.vizionarea dezbaterilor.5. Excepţie de la regulă:în cazul lui Vadim 5. Excepţie de la regulă:în cazul lui Vadim Tudor,aproape jumTudor,aproape jumăătate dintre votanţi state dintre votanţi s--au decis dupau decis după ă vizionarea dezbaterilorvizionarea dezbaterilor



ConcluziiConcluzii6. 6. Efectele campaniei electorale nu sunt Efectele campaniei electorale nu sunt de naturde natură ă a reconfigura distribuţia a reconfigura distribuţia preferinţelor politice,în ce priveşte preferinţelor politice,în ce priveşte orientarea lor de bazorientarea lor de bază ă ((mmăăsuratsurată ă prin prin barometrele de opinie şi sondajele barometrele de opinie şi sondajele preelectorale), ci mai curânpreelectorale), ci mai curând sd să ă potenţeze potenţeze şi uneori să cristalizeze o tendinţă din aria şi uneori să cristalizeze o tendinţă din aria “secundară” în categoria celor “prioritare”, “secundară” în categoria celor “prioritare”, cum a fost cazul lui cum a fost cazul lui C.V.TudorC.V.Tudor şi al P.R.M. şi al P.R.M. în alegerile din 2000, în contextul în alegerile din 2000, în contextul focalizfocalizăării cadrajului mediatic al mizelor rii cadrajului mediatic al mizelor electorale pe personalitatea liderului electorale pe personalitatea liderului politic.politic.



4. AGENDA DEZBATERILOR

UNIUNEA EUROPEANĂ

Proiect finanţat prin Phare

INFLUENŢA TELEVIZIUNII

ASUPRA COMPORTAMENTULUI CIVIC ŞI ELECTORAL

Luni, 4 octombrie, 2004 Hotel Marriott, Bucureşti

Dezbatere publică despre influenţa televiziunii asupra comportamentului civic şi electoral în România

Uniunea Europeană acordă României expertiză şi sprijin financiar în vederea pregătirii pentru aderare, prin programe specifice: Phare, Ispa şi Sapard. Sectoarele beneficiare variază de la dezvoltare regională şi sprijin pt. IMM, până la investiţi în infrastructură de mediu şi transport şi dezvoltare rurală. Suma anuală totală a fondurilor nerambursabile acordate României prin cele trei programe este în creştere de la cca 660 de milioane de Euro în 2003 la peste un milliard de Euro în 2006. Gestionarea acestor fonduri este realizată de autorităţile române de resort, sub coordonarea Ministerului Integrării Europene..

9:30 – Înregistrarea participanţilor 10:00 – Cuvânt de deschidere

• Ralu FILIP, Preşedinte, Consiliul Naţional al Audiovizualului



Programele TV cu caracter civic şi electoral şi reglementarea lor

Moderatori: - Attila GASPARIK, Vicepreşedinte al CNA

- Şerban MADGEARU, Producător, fost preşedinte al CNA

10:10 – Aplicarea politicii şi reglementărilor europene referitoare la activitatea de programare TV cu caracter civic şi electoral în cadrul legislativ românesc

• Politica şi cadrul de reglementare al emisiunilor TV cu caracter civic şi electoral: experienţa europeană în acest domeniu

• Modalităţi de stimulare a campaniilor sociale şi posibilitatea de a limita atitudinile antisociale la televiziune

• Efectele politicii privind campaniile electorale la televiziune; condiţii de difuzare (timpi de antenă, durata), prevenirea apariţiei publicităţii “mascate”

• Activitatea de monitorizare a programelor TV cu caracter social şi electoral

- Joseph DANIEL, Membru, Autoritatea Franceză de Reglementare a Audiovizualului (CSA), responsabil cu campaniile electorale

- Mircea TOMA, Director, Agenţia de Monitorizare a Presei

Televiziunea şi comportamentul civic / electoral în România

10:35 – Puterea televiziunii de a influenţa atitudinea şi comportamentul cetăţeanului

• Rezultatele studiului “Influenţa mass media asupra comportamentului civic şi electoral”

- Sebastian LĂZĂROIU, Director General, CURS

• Educaţia civică prin televiziune şi atitudinea publicului din România privind drepturile omului

- Renate WEBER, Preşedintă, Fundaţia pentru o Societate Deschisă (FSD)

10:55 – Aşteptările şi interesul românilor faţă de politică; televiziunea ca sursă primordială de informaţii politice

• Interesul publicului român faţă de politică şi aşteptările sale privind campaniile electorale televizate

- Mircea KIVU, Director executiv, IMAS 11:10 – Pauză de cafea 11:25 – Televiziunea şi cristalizarea deciziei de a vota

• Rolul televiziunii în formarea agendei politice şi publice: efectele de „amorsare" şi „încadrare" ale programelor de televiziune în timpul campaniilor electorale

- Camelia BECIU, cercetătoare, Institutul de Sociologie „Dimitrie Gusti” al Academiei Române

• Rolul televiziunii în definirea imaginii liderilor politici şi influenţa asupra electoratului • Evaluarea impactului sondajelor de opinie cu privire la decizia de a vota (efectul "bandwagon”) - Bogdan TEODORESCU, Preşedinte, One Communication



Televiziunea, politica şi societatea civilă din România

11:45 – Politicienii şi societatea civilă. Roluri şi responsabilităţi

• Cum putem face să crească încrederea cetăţenilor români în instituţii (politice, organizaţii

neguvernamentale etc.) prin programele de televiziune şi campanii? • Cum putem reduce nivelul absenteismului electoral prin programele de televiziune şi campanii? Politicieni:

- Radu F. ALEXANDRU, senator, Comisia pentru Cultură, Artă şi Mijloace de Informare în Masă

- Peter EKSTEIN-KOVACS, senator, UDMR, membru al Consiliului de Conducere al “Civitas” - Maria LAZĂR, deputat, Comisia pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi - Grigore ZANC, senator, Vice-preşedinte, Comisia pentru Cultură, Artă şi Mijloace de

Informare în Masă

Asociaţii şi ONG-uri: - Gabriel ANDREESCU, APADOR C.H. - Paul CHEOVEANU, Preşedinte, Clubul Asociaţiei Pro-Democraţia Bucureşti - Ionuţ SIBIAN, Coordonator Programe, Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC) - Ramona LUPU, Coordonator Relaţii Publice, Agenţia de Monitorizare a Presei

Expert: Vladimir PASTI, sociolog, Facultatea de Ştiinţe Politice, SNSPA

12:45 – Dezbateri 13:15 – Pauză de prânz

Rolul, poziţia şi reacţiile oamenilor de televiziune Moderator: Cristina TREPCEA, membră a CNA 14:15 – Promovarea educaţiei civice şi electorale prin programele de televiziune

• Comentarii ale moderatorilor de dezbateri TV cu privire la prezentarea aspectelor cetăţeneşti şi electorale la televiziune

- Cristian TABĂRĂ, moderator, PRO TV

• Cum încurajează televiziunile participarea femeilor la viaţa publică?

- Luminiţa ROŞCA, Prodecan, Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării

• Cum sunt percepute campaniile sociale şi cum sunt promovate mesajele acestora?

- Bogdan ENOIU, Director Executiv, McCann Erickson

• Datoriile televiziunilor private către stat şi impactul acestora în viaţa publică

- Mark PERCIVAL, Reprezentant, Think Tank Romania



Soluţii pentru viitor

15:00 – Dezbatere asupra reglementărilor actuale din România

Autorităţi politice şi publice:

- George PRUTEANU, senator, Comisia pentru Cultură, Artă şi Mijloace de Informare în Masă

Specialişti din universităţi, institute de cercetare şi agenţii de comunicare politică:

- Ioan DRĂGAN, Director, Centrul de Studii Media şi Noi Tehnologii de Comunicare

Reprezentanţi ai posturilor de televiziune şi radio:

- Cosmin PĂCURARU, Director de programe, Radio Mix 16:15 – Concluzii

- Cristina TREPCEA, Membru, Consiliul Naţional al Audiovizualului 16:20 – Încheierea lucrărilor



5. LISTA PARTICIPANŢILOR

Numele Prenumele Instituţia Poziţia 1 ABRAHAM Dorel CURS Director 2 AGAPE Dorina CONSILIUL NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI Expert 3 ALEXANDRU Radu F. SENATUL ROMÂNIEI Senator

4 ALEXANDRESCU Ionuţ-

Valentin TRANSPRES Reporter

6 ANASTASIU Călin IMAS Director Cercetare Media

7 ANDREESCU Gabriel APADOR-CH Reprezentant

8 ANDREI Cristian INSOMAR

Membru al echipei de cercetare

9 ANGHEL Rodica CONSILIUL NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI Consilier 10 ARONESCU Sanda EVENIMENTUL ZILEI Jurnalist 11 BĂDAN Mariana TELEVIZUNEA ROMÂNǍ Realizator 12 BADEA Dan INSTITUTUL DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI Cercetător

13 BĂLESCU Oana CENTRUL DE STUDII MEDIA ŞI NOI

TEHNOLOGII DE COMUNICARE Expert media 14 BARLEA Catălina CONSILIUL NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI Expert

15 BECIU Camelia INSTITUTUL DE SOCIOLOGIE "DIMITRIE

GUSTI" Cercetător 16 BERBECI Emanuel MINISTERUL INTEGRǍRII EUROPENE Consilier 17 BOBOCEA Nicuşor MINISTERUL INTEGRǍRII EURPENE Expert 18 BOTA Adrian CONSILIUL NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI Consilier 19 BOTNARU Monica CONSILIUL NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI Consilier 20 BOULIN-GHICA Irina AMBASADA FRANŢEI Ataşat cultural

21 BRANEA Silvia UNIVERSITATEA BUCUREŞTI, FACULTATEA DE JURNALISM ŞI ŞTIINŢELE COMUNICǍRII Lector universitar

22 BROTAC Adrian REALITATEA TV Operator

23 BURDUŞǍ Adrian PAX TV Director Marketing

24 CADARU Eugen MINISTERUL CULTURII ŞI CULTELOR Consilier al Ministrului

25 CARAGAŢA Sotir CONSILIUL NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI Director 26 CASTERAN Christian

27 CATALA Francois Expert internaţional

28 CHELCEA Septimiu

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢA SOCIALǍ, UNIVERSITATEA

BUCUREŞTI Profesor Universitar

29 CHEOVEANU Paul ASOCIAŢIA PRO-DEMOCRAŢIA

Preşedinte Clubul APD Bucureşti

30 CHICU Antonela CONSILIUL NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI Expert

31 CHIRIŢǍ George ASOCIAŢIA ROMÂNǍ DE COMUNICAŢII

AUDIOVIZUALE Director Executiv

32 CRUCEANǍ Paul Ziarist - Analist politic

33 DADACUŞ Liviu Jurnalist independent

34 DANALACHE Ileana CONSILIUL NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI

Şef Serviciu Comunicare şi Relaţii Publice



35 DANIEL Joseph CONSEIL SUPERIEUR DE L'AUDIOVISUEL Membru 36 de LA TAILLE Frederic MEDIA CONSULTING GROUP Consultant

37 DILA Livia BUCUREŞTI 1 TV Redactor - prezentator

38 DINCǍ Titi TELEVIZUNEA ROMÂNǍ Director de Programe

39 DINCĂ Petre CONSILIUL NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI Consilier 40 DINIŞ Alexandra CONSILIUL NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI Expert 41 DOROBANŢU Andrei ALPHA TV Reprezentant 42 DOROBANŢU Florenţa CONSILIUL NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI Director

43 DRĂGAN Ioan CENTRUL DE STUDII MEDIA ŞI NOI

TEHNOLOGII DE COMUNICARE Director

44 EKSTEIN-KOVACS Peter SENATUL ROMÂNIEI Senator

45 ENOIU Bogdan MCCANN ERICKSON Director Executiv 46 FILIP Ralu CONSILIUL NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI Preşedinte 47 FORTE Nicolas AMBASSADE DE FRANCE Attache 48 FRANCULESCU Răzvan CONSILIUL NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI Director

49 FRUNZETI Laura CONSILIUL NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI

Şef Serviciu Integrare Europeană şi Documentare

50 GASPARIK Attila CONSILIUL NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI Vicepreşedinte 51 GEORGESCU Angelo ROMPRES Reporter 52 GHERGUŢ Sorin CONSILIUL NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI Expert

53 GIURGIU Gabriel TELEVIZUNEA ROMÂNĂ

Şeful Redacţiei Programe pentru Integrare Europeană

54 IOAN Ionel UNIUNEA PRODUCĂTORILOR DE FILM ŞI

AUDIOVIZUAL Secretar General

55 IONESCU Alexandru ASOCIAŢIA PRO-DEMOCRAŢIA

Membru în Comitetul de Conducere Clubul APD Bucureşti

56 ISTRATE Mihaela FLOMIH RESEARCH, TRAINING & EVENTS Manager 57 IUGĂ Raluca DELTA RFI Redactor 58 IVANCIOVICI Cristian CONSILIUL NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI Şef Serviciu

59 KOZOMARA Maristella AMBASADA FRANŢEI

Consultant Asistenţă tehnică Protecţia Copilului

60 LAZĂR Maria CAMERA DEPUTAŢILOR Deputat 61 LĂZĂROIU Sebastian CURS Director General

62 LETAILLEUR Laurent CONSEIL SUPERIEUR DE L'AUDIOVISUEL Charge de mission

63 LICIU Dan Lucian CONSILIUL NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI Director 64 LUCACIU Ileana "TIMP LIBER" Redactor

65 LUPU Ramona AGENŢIA DE MONITORIZARE A PRESEI Coordonator Relaţii Publice

66 MADGEARU Şerban MADGEARU MEDIA Producător 67 MARGINEAN Ovidiu TELEVIZUNEA ROMÂNĂ Operator 68 MARIN Vladimir GLOBCOM MEDIA Director

69 MARTIN Răzvan AGENŢIA DE MONITORIZARE A PRESEI Coordonator programe



70 MATEI Silviu INSOMAR Director de Cercetare

71 MAZILESCU Noni PRIMA TV Director Executiv 72 MIHALACHE Magdalena CONSILIUL NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI Şef Serviciu 73 MIHALACHE Anca ŞTIREA ZILEI Reporter 74 MIHORDEA Mircea SENATUL ROMÂNIEI Senator 75 MIRCEA Adrian INSTITUTUL DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI Cercetător 76 MOROIU Bogdan MINISTERUL CULTURII ŞI CULTELOR Consilier

77 MUCICĂ Delia CENTRUL NAŢIONAL AL CINEMATOGRAFIEI

Director Cooperare Internaţională

78 MURGU Horea SOCIETATEA TEHNICIENILOR DIN

TELEVIZIUNE ŞI CINEMATOGRAFIE Vicepreşedinte 79 NEGOIŢA Valentin A.P.D.E.T.I.C. Preşedinte 80 NEGREANU Elisabeta INSTITUTUL DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI Cercetător

81 NIŢĂ Roxana GRUPUL ROMÂN PENTRU APARAREA

DREPTURILOR OMULUI Reprezentant

82 NIŢELEA Mariana BIROUL DE INFORMARE AL CONSILIULUI

EUROPEI LA BUCUREŞTI Director 83 OLTEANU Sergiu REALITATEA TV Reporter

84 PĂCURARU Cosmin RADIO MIX Director de Programe

85 PALADĂ Mirel NAŢIONAL TV Director 86 PĂNCULESCU Viorela RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI Redactor

87 PĂPUREANU Adriana PROTV Manager Licenţe Radio-TV

88 PÂRVOIU Lucian TELEVIZUNEA ROMÂNĂ Redactor 89 PASTI Vladimir FACULTATEA DE ŞTIINŢE POLITICE, SNSPA Sociolog 90 PAVELESCU Mihai MEDIA EXPRES Director 91 PERCIVAL Mark THINK TANK ROMANIA Reprezentant 92 PERDICHI Elena RADIO ROMÂNIA CULTURAL Redactor 93 PERDUN Dorina CONSILIUL NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI Expert

94 PETCU Marian UNIVERSITATEA BUCUREŞTI, FACULTATEA DE JURNALISM ŞI ŞTIINŢELE COMUNICĂRII

Conferenţiar universitar doctor

95 POPESCU Daniel ROMPRES Reporter 96 POPESCU Răsvan CONSILIUL NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI Membru 97 POPESCU Liviu INDEPENDENT Reporter

98 POVARĂ Ada CENTRUL DE STUDII MEDIA ŞI NOI

TEHNOLOGII DE COMUNICARE Expert media 99 PREOTEASA Manuela EURACTIV Director General 100 PRETOR Georgeta CONSILIUL NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI Şef Birou 101 PRETOR Şerban CONSILIUL NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI Membru

102 PRISACARIU Raluca CONSILIUL ECONOMIC ŞI SOCIAL Expert Integrare Europeană

103 PURDELEA Anda REALITATEA TV Redactor 104 RADU Caliopia CONSILIUL NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI Consilier

105 ROŞCA Luminiţa UNIVERSITATEA BUCUREŞTI, FACULTATEA DE JURNALISM ŞI ŞTIINŢELE COMUNICĂRII Prodecan

106 ROŞCA Viorica ONE COMMUNICATION Consilier politic 107 SĂNDULESCU Bianca RADIO ROMANTIC Reporter 108 SEGA Liliana CONSILIUL ROMÂN PENTRU PUBLICITATE Director Adjunct

109 ŞERBĂNESCU Livia ACTION PR Asistent Relaţii Publice



110 SIBIAN Ionuţ FUNDAŢIA PENTRU DEZVOLTAREA

SOCIETĂŢII CIVILE

Reprezentant Coordonator de Proiecte

111 SOVA Dan CONSILIUL NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI Expert 112 STARK Sara CONSILIUL NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI Consilier 113 STAVRE Ion TELEVIZUNEA ROMÂNĂ Director

114 ŞTEFĂNESCU Livia CENTRUL DE STUDII MEDIA ŞI NOI

TEHNOLOGII DE COMUNICARE Reprezentant

115 ŞTEFĂNESCU Poliana CENTRUL DE STUDII MEDIA ŞI NOI

TEHNOLOGII DE COMUNICARE Director Adjunct 116 STOICA Fevronia SENATUL ROMÂNIEI Senator 117 STOICA Gabriela CONSILIUL NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI Membru 118 TABĂRĂ Cristian PRO TV Moderator 119 TĂNASE Cristina CONSILIUL NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI Expert 120 TEODOREL Radu CONSILIUL NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI Membru 121 TEODORESCU Bogdan ONE COMMUNICATION Preşedinte 122 TOMA Mircea AGENŢIA DE MONITORIZARE A PRESEI Director 123 TREPCEA Cristina CONSILIUL NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI Membru 124 TUCMA Elena CONSILIUL NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI Expert 125 VASILE Gabi ALPHA TV Reporter

126 VELICU Anca INSTITUTUL DE SOCIOLOGIE "DIMITRIE

GUSTI" Cercetător 128 VLAD Elena CONSILIUL NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI Expert 129 VRABIE Manuela CONSILIUL NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI Expert 130 WEBER Renate FUNDAŢIA PENTRU O SOCIETATE DESCHISA Preşedinte

131 ZANC Grigore SENAT

Vice-Preşedinte al Comisiei pentru Cultură, Artă şi Media

132 ZAVALECHE Cecilia INSOMAR Director Executiv

133 ZICMEK Karen FRIEDERICH EBERT STIFTUNG Coordonator programe



6. IMAGINI DIN TIMPUL EVENIMENTULUI

prezidiul lucr\rilor dl Ralu Filip, dl Attila Gasparik

prezidiul lucr\rilor dl Joseph Daniel

dl Grigore Zanc dl {erban Madgearu, dl Ralu Filip, dl Attila Gasparik



dna Cristina Trepcea dl Mircea Toma

dl Radu Teodorel, dl R\svan Popescu sesiunea de dezbateri

dl C\lin Anastasiu, dl Horea Murgu, dl Andrei Doroban]u, dna I. B. Ghica dl Sotir Caraga]\ dna Delia Mucic\, dl C\lin Anastasiu



dna Cristina Trepcea sesiunea de dezbateri

dl Cristian Tab\r\ dna Manuela Preoteasa

dna Sanda Aronescu dl Mark Percival



CONSILIUL NA}IONAL AL AUDIOVIZUALULUI Bd. Libert\]ii nr. 14, sector 5, cod 050706

Tel: (004) 021-305.53.56; Fax: (004) 021-305.53.54 Bucuresti, ROMANIA

www.cna.ro E-mail: [email protected]

DELEGA}IA COMISIEI EUROPENE LA BUCURE{TI Str. Jules Michelet Nr. 18, sector 1, Bucure[ti

Telefon: +4021-20.35.400 Fax: +4021-21.28.808

CENTRUL DE INFORMARE AL COMISIEI EUROPENE Calea Victoriei 88, în sediul Bibliotecii Centrale Universitare

Telefon/Fax: 315.34.70 www.infoeuropa.ro

E-mail: [email protected]

Titlul programului: "Programul Phare 2001, Proiectul "Adoptarea [i implementarea acquis-ului comunitar în domeniul audiovizualului" Num\r proiect: RO 0107.02.02

Editorul materialului: Consiliul Na]ional al Audiovizualului

Data public\rii: octombrie 2004

Disclaimer: Con]inutul acestui material nu reprezint\ în mod necesar pozi]ia Uniunii Europene

RAPORTUL DEZBATERII PUBLICE

CUM PREG|TIM INTRODUCEREACOTELOR MAJORITARE DEPRODUC}II EUROPENE ÎN

PROGRAMELE POSTURILOR TV23 februarie 2004