Download pdf - Investigatorul TIR Magzin Plus - iulie 2012

T I R M A G A Z I N | I U L I E 2 0 1 2 | w w w . t i r m a g a z i n . r o 1

CHRISTOPHE DE-KORVERManaging Directorul

Gefco România

1,1 l

ei

59

49

99

27

50

11

94

3

ANUL

VI , N

R. 7/

2012

(55)

IULI

E 201

2

2 INVESTIGATORUL TIR Magazin plus | IULIE 2012 | www.investigatorul.ro

Investigatorul este o marcă înregistrată. Toate

materialele publicate în această revistă reprezintă

proprietatea grupului de presă Investigatorul şi sunt

protejate de legile dreptului de autor. Reproducerea

lor se face doar cu acordul scris al Investigatorul SRL.

Rubricile Playback, Departamentul Securităţii Presei,

Mens Sana, “...şi alte alea...”, "Coloana a cincea" şi "Let

the party begin" sunt pamflete şi vor fi tratate ca atare.

Pentru a vă abona la publicaţia INVESTIGATORUL,

vă puteţi adresa oricărui oficiu poştal din ţară. Preţul

de 1,1 lei se aplică doar pentru revistele vândute prin

intermediul reţelelor de distribuţie.

Investigatorul SRL , str. 11 iunie nr. 7, et.1, ap.2, sector 4, BucureştiDirector General: Emil POP

mobil: [email protected]

ISSN 1584-6202tiraj: 20.000 exemplareTel/fax 021-317.90.74INV

ESTIGA

TORU

L®

Ca orice mic dictator, Silviu Prigoană are atenţia distributivă: taie panglici şi în acelaşi timp ne scapă de maidaneze.

Da, fă, proasto, spală copilul şi fă ceva

de mâncare până vin acasă că altfel iar o încasezi cu pliciul!

Vasile Blaga, noul preşedinte al PD-L, a lansat un atac furibund la adresa Elenei Udrea.

Băi, Udrea, ţi-ai promovat toţi delfinii!

Uite unde am ajuns! Trebuia să îţi promovezi şi rechinii, caşaloţii şi bibanii!!!

INVESTIGATORUL TIR Magazin plus | IULIE 2012 | www.investigatorul.ro 3

Cum a decis Gefco să intre pe piaţa românească? Cum a simţit că este oportun?

Este vorba de un timp lung acum, pentru că au trecut deja şase ani. Nu am fost în management la acel moment şi nici nu pot explica cum, în mod istoric, Gefco a intrat în Europa Centrală şi de Est. Cel mai adesea, în baza cererilor unor anu-miţi clienţi dar şi datorită faptului că deve-nea o piaţă cu creştere explozivă, unde Gefco opera în principal prin intermediul partenerilor. Şi, pentru că volumele au început să crească cu adevărat, Gefco a decis să îşi deschidă propriile centre de activitate. Avem anumite ţări, ca de exem-plu cea pe care am manageriat-o înainte, Republica Cehă, unde erau nişte proiec-te foarte mari, ca, de exemplu, proiectul Peugeot-Citroen-Toyota, ceea ce ne-a determinat să lansăm propria activitate acolo şi să ne oprim să mai lucrăm cu parteneri. În România a fost puţin diferit pentru că nu am avut niciun proiect mare dar volumul afacerii creştea cu adevărat. De asemenea, intrarea României în Uni-unea Europeană a reprezentat un mare avantaj. De obicei, după ce vii după un astfel de moment eşti întotdeauna întâr-ziat. De aceea, Gefco a decis să vină în România în avans şi să se pregătească pentru o creştere a afacerii, în baza spo-ririi numărului de schimburi economice, care era aşteptat după intrarea României în UE. Aşadar, de aceea, în 2006, Gefco a decis să intre pe această piaţă.

Deci nu i-aţi urmat pe unii dintre cli-enţii dumneavoastră din Vest aici?

Nu. Ceea ce trebuie să ştiţi, dintr-o per-spectivă istorică, în anul 2002, Gefco a cumpărat pachetul majoritar de acţiuni la KN Elan, care era activitatea de gru-

paj a Kuehne Nagel în Germania. Astfel, Germania a devenit rampa de lansare a tuturor afacerilor Gefco spre Est. Şi am folosit Kuehne Nagel ca partener pentru aceste ţări. Deci, deja existau o serie de afaceri care se făceau în România, cu clienţi pe care îi aveam în Germania, în Franţa, în Marea Britanie, în Spania, în Italia. Totul era făcut prin reţeaua Kueh-ne Nagel, deci în general se trimitea totul prin Germania, prin Gefco-Kuehne Nagel (a avut loc o fuziune şi după un an am cumpărat totul). Atunci lucram cu parte-neri ai Kuehne Nagel în ţară. Aveam deja ceva activitate şi, din ziua în care s-a decis să intrăm în România, am preluat business-ul pas cu pas. Dar depindea şi de afacere, pentru că Kuehne Nagel se ocupa doar cu transportul de mărfuri. Pentru transportul autovehiculelor nu exista nimic, legătura se făcea prin inter-mediul Trust Motors, importatorul Peu-geot în România. Noi am preluat acea afacere. Pas cu pas am crescut. Ce este important să spunem despre România este că aici am avut prima dată volume serioase de activitate cu Renault Group.

Acum 10-15 de ani, Gefco avea multe di-ficultăţi pentru că în general clienţii noştri nu acceptau ca noi să lucrăm şi cu com-petitorii lor. Nu vedeau prea mult sinergi-ile. Nu erau dornici să lucreze cu acelaşi partener ca şi competitorii lor. Renault se concurează cu Citroen şi Peugeot în Franţa şi, cum noi eram partenerul Citro-en-Peugeot, ei au spus că nu vor lucra niciodată cu Gefco. Pas cu pas, întreaga gândire s-a schimbat şi azi este foarte obişnuit să vezi un partener, acelaşi par-tener, pentru competitori diferiţi. Pentru că Renault Group este foarte mare aici, au fost foarte multe activităţi de vânzări şi inovaţii, au căutat să găsească soluţii pentru ei pe care noi le putem oferi. Şi am avut succes. Deci, putem spune că aceasta este prima ţară în care Gefco a oferit importante servicii stabile, pe ter-men lung pentru Renault Group.

Aţi făcut fuziunea la nivel operaţio-nal în România între Gefco şi Kuehne Nagel?

Acum această chestiune s-a încheiat.

Un interviu cu Managing Directorul Gefco România

CHRISTOPHE DE-KORVER: "SUNT CÂTEVA AFACERI CARE NU SE VOR OPRI NICIODATĂ ŞI

TRANSPORTUL ESTE UNA DINTRE ELE!"

Lideri


Lideri

Kuehne Nagel şi-a creat o nouă reţea. Tot ce au vândut către Gefco este acum Gefco Germania. Kuehne Nagel a deve-nit din nou un competitor. Chiar desea-ră plec în Germania. Această ţară este un partener comercial important pentru România şi noi lucrăm cu Gefco Deut-schland.

Care a fost ritmul de dezvoltare a Gefco România în ultimii cinci ani?

Ritmul de dezvoltare a fost foarte, foarte puternic. În ultimii şase ani cifra de afaceri a crescut de opt ori. Desigur, în 2009, am resimţit criza. Am reuşit să stabilizăm cifra de afaceri. Aceasta înseamnă că, pentru un an, am avut o dezvoltare liniară. Dar, în afară de acel an, avem un trend de creştere de aproximativ 20-25%. Nu cred că aceasta va continua deoarece, cu cât cifra de afaceri este mai mare, cu atât mai dificil este să ţii acel pas. Dar, cum spun mereu, marele avantaj al României este că sunt încă multe proiecte ale unor potenţiali clienţi pentru Gefco. Atâta timp cât suntem într-o ţară în care industria se dezvoltă şi investiţiile internaţionale con-tinuă, cred că putem să rămânem la un ritm de dezvoltare destul de înalt. Poate nu atât de înalt cum avem azi, dar un ritm destul de bun. Este important să vedem că am pornit de la nimic şi ne-am specia-lizat la început în anumite produse, cum ar fi utilizarea căii ferate pentru trans-portul autovehiculelor, am lucrat mult cu aeroportul Otopeni şi cu portul Constanţa precum şi la Arad. Am ales să fim la Arad şi nu la Timişoara, unde avem foarte mul-tă activitate, ca principală poartă de intra-re dinspre Vest. Acestea au fost principalele produse pe care le-am folosit la început şi care ne-au făcut să creştem. Acum avem cel puţin 10 clienţi mari, cărora le oferim servicii multiple. Aceştia au crescut destul de bine şi noi am fost avantajaţi de acest lucru. Avem foarte multe cereri de trans-port internaţional, deci nu suntem prea sensibili la dezvoltarea României. Spe-cific pentru România este că, deşi piaţa locală este foarte jos şi nu se mişcă prea repede, exporturile au crescut în ultimii trei ani foarte mult. Se poate vedea că

sunt tot mai multe afaceri create aici pen-tru alte ţări. Şi nu numai pentru Vest. Am observat că a existat, în ultimii trei ani, o focusare puternică pe Rusia, iar acum a apărut o focusare pe Orientul Mijlociu. Există multe afaceri create în România pentru Irak. Ştim că Europa de Vest nu va fi o piaţă în creştere, dar România este un loc in-teresant pentru Rusia şi Orientul Mijlociu şi cred că aceasta ne va ajuta să con-tinuăm să creştem. Nu în ultimul rând, nu am renunţat la speranţa că România va deveni o ţară mai bogată, pentru că se creează locuri de muncă în industrie. Facem tot timpul studii de piaţă pentru a şti cum să ne dezvoltăm afacerea şi să investim în România.

Cum a fost 2011 pentru grupul Gefco şi cum a fost pentru Gefco România?

Pentru grup nu pot vorbi prea mult, sunt alţi oameni care fac acest lucru în locul meu, avem un kit de presă cu toate in-formaţiile importante şi putem să vi-l ofe-rim.Pentru Gefco România a fost un an foar-te bun, cu o mare dezvoltare, cu stabili-zarea unor clienţi de-ai noştri la un nivel permanent. Anul trecut am pornit noi afa-ceri, cu electrocasnice, care s-au dezvol-tat foarte mult. Am continuat afacerile pe relaţia Rusia. Le-am început în ultimii trei ani, dar anul trecut a fost un mare boom

pe Rusia. Ne-am focusat mult pe Con-stanţa, deoarece credem că portul poate deveni, cel puţin pentru afacerile cu auto-vehicule, un punct important de tranzit.

Cum a început acest an pentruGefco?

Acest an a început normal, puţin afectat de către problemele economice din Ves-tul Europei, deci aşteptăm puţin mai mult de acolo dar, pe de altă parte, în noile proiecte, Rusia continuă să fie puternică. Avem noi proiecte pentru Orientul Mij-lociu, deci sunt foarte încrezător pentru finalul anului. Pentru moment nu avem date făcute public oficial. Vom avea unele pentru în-tregul grup pentru primele şase luni ale anului, dar nu vom avea date oficiale despre Gefco România.

Care este cea mai importantă divizie a Gefco România, cea care vă aduce cele mai mari venituri?

Încercăm să nu avem o astfel de situaţie pentru că, datorită volatilităţii pieţei, ceva poate creşte sau scădea. De exemplu, afacerea cu autovehicule a făcut mai mult pentru noi decât restul dar, dacă vân-zările de maşini vor scădea, vom avea probleme. Încercăm să evităm aceasta. Ce este clar este că am separat două divizii, una pentru mărfuri şi alta pentru autovehicule, în mod principal pentru că sunt tratate diferit. Am să fiu foarte sim-plistic. Logistica unui autovehicul este să păstrezi produsul perfect, să nu îl dete-riorezi. Dacă îţi ia o zi în plus nu este o mare problemă. Dacă se deteriorează îţi ia mult mai multe zile.Pentru marfă, ne gândim tot timpul cum să reducem timpul, cum să fim mai ra-pizi, cum să reducem stocurile. Avem aceste două divizii, am separat toate aceste activităţi şi în România sunt foarte egale. Ceea ce este adevărat este că pentru marfă utilizăm în continu-are mult transportul rutier, nu prea mult transportul aerian sau naval.Pentru autovehicule folosim cel mai mult transportul pe căile ferate şi cel naval. Cel rutier nu este prea important.


Care sunt cele mai importante com-panii de transport de marfă din Ro-mânia cu care lucraţi?

Practic, nu avem parteneri principali. Avem unii parteneri pentru anumite pro-iecte importante dar ideea Gefco este de a lucra întotdeauna cu companii de di-mensiuni limitate. Ceea ce încercăm să le propunem este ca noi să ne ocupăm de toate vânzările. Deci noi găsim aface-rea, noi îi ajutăm să îşi păstreze calitatea şi îi plătim la timp. Ceea ce este pentru ei cu adevărat important. Pe de altă parte, toate aceste companii reprezintă Gefco. Atunci când ei merg la un client de-al nostru, acestuia nu îi pasă dacă este o companie de transport oarecare. Pentru el, este Gefco. Încercăm să lucrăm cu ei şi încercăm să îi facem să gândeas-că puţin ca Gefco. De exemplu, pentru şoferi organizăm traininguri despre cum trebuie să se comporte. Acum am pornit un training despre "soft skills", despre cum să se comporte cum se cuvine în faţa unui client, inclusiv când acesta din urmă este furios. În acest sens, avem mult mai multe dificultăţi atunci când lu-crăm cu companiile mari.Nu în ultimul rând, încercăm să avem gri-jă ca o companie să nu depindă foarte mult de noi. Aceasta poate deveni pe-riculos dacă, de exemplu, ne reducem afacerile. Nu vrem să transferăm proble-mele noastre transportatorului.Am avut în alte ţări controverse în legă-tură cu transportatori care au falimentat pentru că noi nu le-am mai dat comenzi.Avem o bază de date cu toţi transporta-torii noştri, care este deschisă. Aceasta înseamnă că ei introduc datele, nu noi. Ei ştiu că obiectivul nostru este ca Gefco să nu depăşească 50% din afacerile lor. Când acest procent este depăşit, vorbim cu ei cum să lucrăm cu altcineva şi să limităm colaborarea.

Cum sunt veniturile din transportul aerian şi naval?

Transportul naval este acum o chestiu-ne importantă. În special transportul din-tre Asia şi Europa a luat-o razna. Mulţi transportatori navali au decis să îşi redu-

că din capacitate pentru că pierdeau bani din cauza scumpirii combustibililor. Sunt multe vase lăsate acum la mal. În ultime-le două-trei luni, în transportul maritim este foarte multă presiune. Preţurile au devenit cu mult, mult mai mari şi, desigur, clienţii nu acceptă. Deci a devenit foarte complicat.Cea mai bună situaţie este aceea în care avem contracte de transport maritim pentru un an. La transportul maritim "on spot" (pe loc) preţurile cresc cu 20-40%. Pentru transportul aerian situaţia este puţin diferită. Nu vedem o reducere a capacităţii. Ceea ce vedem este că toţi clienţii încearcă în continuare să renunţe la transportul aerian, din cauza diferenţei de preţ. Aşadar, lucrăm mult împreună cu clienţii noştri pentru a găsi o mai bună logistică, în aşa fel încât lanţul de aprovizionare să nu depindă prea mult de transportul aerian. De aceea, spunem că transportul aerian se reduce din dorinţa clienţilor.

Cât de mult din flota de transport rutier este în proprietatea Gefco şi cât de mult lucraţi cu transportatori rutieri?

Politica Gefco este foarte simplă. Noi avem propriile semiremorci, dar nu avem propriile camioane. Avem diferite niveluri de parteneriat. Cel mai înalt nivel de par-teneriat este ceea ce numim "flota mana-geriată". Acestea sunt camioane cu cu-

lorile noastre, şoferul poartă uniformele noastre şi pentru aceste camioane noi îi plătim transportatorului doar preţul pe kilometru. Noi le spunem unde să mear-gă, noi suntem responsabili pentru toţi kilometrii, cu sau fără încărcătură. Ce aş-teptăm de la ei este să păstreze calitatea camionului, să păstreze bunul comporta-ment al şoferului şi asta e tot. Acest sis-tem îl folosim mult în activitatea curentă sau pentru marile noastre proiecte, pen-tru că acesta este parteneriatul cel mai solid. Ştim că transportatorul îşi va face munca în mod adecvat, este întotdeauna acelaşi şofer.Avem apoi ceea ce numim "cărăuş pre-ferat". Aceştia sunt cărăuşi care au lucrat deja mult pentru noi. Nu îi obligăm să lu-creze sub culorile Gefco, dar le garantăm un anumit nivel al cifrei de afaceri. Nu le garantăm un anumit număr de kilometri şi nici în mod obligatoriu curse de retur, dar le garantăm un nivel mare de afaceri, deci ei pot vedea cât de mult un camion de-al lor va fi ocupat de Gefco. Unii dintre ei doresc să aibă culorile Gefco, deci şi le pun pe camion, dar noi nu le cerem acest lucru. Cea din urmă categorie este cea a trans-portatorilor pe care îi folosim ocazional. Relaţia cu aceştia este bilaterală. Une-ori ne sună şi ne spun că au un camion într-o zonă şi întreabă dacă avem vreo comandă, alteori îi contactăm noi, când avem nevoie de un transport. Este o relaţie bilaterală dar nu există un mare

Lideri


Lideri

angajament şi de aceea există multe ne-gocieri pentru acest gen de expediţii.

Putem vorbi de procentaje din acti-vitatea dumneavoastră atunci când vorbim de cele trei grupuri de com-panii de transport rutier?

Aş spune că, în termeni de cifră de afa-ceri şi achiziţii, 30-35% este flota mana-geriată, 40-45% reprezintă cărăuşii pre-feraţi, iar genul de transport din categoria de transport ocazional este de doar 10-20%. În termeni de volum, aceasta nu este în mod necesar adevărată, pentru că, pentru transporturi mici, utilizăm mult cea de-a treia categorie pe care o găsim în zonă, dar care în termeni de cifră de afaceri înseamnă foarte puţin.

De ce marile grupuri producătoare de autovehicule lucrează cu dum-neavoastră? De ce serviciile dumnea-voastră de logistică sunt preferate?

Nu vreau să par pretenţios. Ceea ce este adevărat este că, din punct de vedere istoric, faptul că am crescut cu Peugeot-Citroen înseamnă că în Gefco este o cul-tură a autovehiculelor. Aceasta este im-portant pentru că, aşa cum vă spuneam, în logistica unui autovehicul trebuie să ai o mentalitate diferită faţă de cea din logistica mărfurilor. Dar chiar şi cu pro-ducătorii de autovehicule şi industria de autovehicule lucrăm foarte mult pe par-

tea de piese de schimb. Aceasta a ajutat foarte mult alţi producători de autovehi-cule să aibă încredere în noi. Apoi, ce este foarte interesant de ob-servat este că (eu personal am lucrat cu Toyota, cu Peugeot-Citroen, am lucrat cu Ford, am lucrat cu Renault) toţi au o foarte diferită concepţie despre propria logistică. Este foarte interesant că le pla-ce atunci când companii ca Gefco le pot propune alternative. Uneori le acceptă, alteori nu! Uneori alternativa este foarte complicată pentru producţia lor, încât nu ar fi capabili să se adapteze la ea. Dar caută firme care au experienţă cu alte branduri de autovehicule.Ce este adevărat, de exemplu, este că, pentru afacerea cu autovehicule, nu poţi să iei concepte din logistica bunurilor de consum sau electrocasnice, sau concep-te din logistica farmaceutică. Ei s-ar pu-tea să se inspire din industria auto, dar aceasta nu înseamnă că se aplică şi în sens invers. Deci, în prezent, un produ-cător de autovehicule caută în mod spe-cial un partener care are experienţă în domeniul producţiei auto. De exemplu, cei din industria electrocasnicelor sunt foarte interesaţi de modul în care se lu-crează în industria autovehiculelor. De exemplu, am avut o discuţie cu unul din-tre clienţii noştri din domeniul electrocas-nicelor. El este interesat de modul în care un producător de autovehicule se rapor-tează la logistica pieselor de schimb. Am fost surprins de întrebare. De fapt, sunt

foarte multe piese de schimb pentru fri-gidere şi are foarte multe probleme cu ele. El dorea să ştie cum fac cei din in-dustria auto. Chiar dacă nu are 150.000 de itemi diferiţi, are cel puţin 70.000. Are multe branduri, multe tipuri şi, în final, sunt foarte multe. Deci, ei se inspiră din logistica auto şi nu invers.

Aveţi de gând să faceţi investiţii în viitorul apropiat?

Nu am făcut mari investiţii în acest an. Ceea ce dezvoltăm este activitatea noas-tră din vamă, care cred că este foarte im-portantă. Când România a intrat în UE, vama aproape a dispărut. Aceasta a fost de fapt o greşeală, deoarece România face foarte multe afaceri cu ţări din afa-ra UE. Pentru că este puţin la margine, este aproape de Rusia, aproape de Tur-cia. În ultimii doi ani, am constatat că nu facem unele afaceri corect pentru că nu cunoaştem foarte bine sistemul vamal. Am lucrat la aceasta anul trecut, anul acesta am investit, avem oameni acum şi am început să oferim propriile servicii în vamă. Dorim acum să propunem şi un antrepozit vamal (bonded warehouse) pentru că noi credem că România poa-te fi un bun punct de intrare pentru toată Uniunea Europeană. Un astfel de depo-zit le-ar permite clienţilor noştri să aducă în UE produse, să nu plătescă taxe până când nu le vând şi să le depoziteze în România. Ne gândim în continuare la investiţii în Constanţa. După un an de analize, cre-dem că la Constanţa este mai bine să avem un partener sigur, care ştie cum să opereze şi să se ocupe de tot. Căutăm mai mult un partener exclusiv. La aceas-ta lucrez acum şi sper să finalizăm foarte repede. Pentru a putea spune, până la fi-nalul lui 2012, că suntem complet opera-ţionali în Constanţa, sub brandul Gefco, chiar dacă este vorba de un parteneriat exclusiv. Pentru alte investiţii în ţară vrem să aş-teptăm să vedem că piaţa creşte. De exemplu, nu avem o activitate prea mare în Transilvania, pentru moment. Ştim că trebuie să investim acolo. De asemenea, nu avem o prea mare activitate în Moldo-


Lideri

va, deci trebuie să investim şi acolo.

Cum aţi fost afectaţi de criza econo-mică? Aveţi discuţii despre ce se va întâmpla în viitor dacă, de exemplu, criza grecească va exploda?

Să fiu foarte onest, sunt mult mai îngri-jorat de ce se întâmplă în Spania acum

decât de ce se întâmplă în Grecia. Cred că Spania va fi o chestiune mult mai seri-oasă decât Grecia. Am fost afectaţi de reducerea consumu-lui în Vestul Europei. Acest lucru este sigur. S-a redus activitatea din România spre Vestul Europei. Din moment ce există o capacitate de producţie în România, fabricile trebuie să producă şi să vândă în altă parte. Deci, totul se îndreaptă acum mai mult spre Est decât spre Vest. Pentru viitor, din nou, România, în com-paraţie cu alte ţări, nu este încă prea dependentă de Vestul Europei. Deci, în mod evident, impactul nu va fi foarte mare. Când te uiţi unde este situată Ro-mânia în Europa, este foarte posibil să priveşti spre altceva, ceea ce nu este po-sibil atunci când eşti în Germania sau în Republica Cehă.Lucrăm să găsim alternative şi să propu-nem alte produse, care să nu fie atât de focusate pe Vestul Europei. De ce suntem dezamăgiţi este faptul că

această criză va afecta piaţa locală. În fiecare an spunem că piaţa locală se va îmbunătăţi, dar ceea ce este adevărat acum este că nu ştim când piaţa loca-lă se va întoarce la o mare dezvoltare, aşa cum a fost în 2006 sau 2007. Sun-tem gata să investim dacă piaţa locală va ajunge la acel nivel, ceea ce nu este cazul acum. Investiţia înseamnă con-

struirea sau închirierea de depozite şi angajarea de oameni în Transilvania şi Moldova, pentru a ne dezvolta reţeaua în România.

Cum este afacerea Gefco afectată de lipsa autostrăzilor şi de calitatea precară a infrastructurii rutiere din România?

Sunt foarte iritat de faptul că sunt bani, foarte mulţi bani, disponibili pentru infra-structură şi nu înţeleg de ce guvernul, regiunile, nimeni nu îi foloseşte. În Banat şi în vestul Transilvaniei există multă industrie, multe produse intră şi ies din această regiune. Multe produse vin pe mare. În prezent avem o mare afacere în Koper, în Slovenia, şi avem Constanţa. Am făcut calcule că este mai rapid şi mai ieftin să importăm prin portul Koper decât prin portul Constanţa, când avem o fabrică în vestul ţării. Şi aceasta se întâmplă deoarece România nu are o infrastructură rutieră şi una feroviară bine

dezvoltate. Dacă România ar fi început cu mulţi ani în urmă să îşi îmbunătăţească reţeaua, ar fi fost mult mai bine. Sunt foarte încrezător în viitorul Româ-niei. Mai întâi, este una dintre cele mai mari ţări din Europa unită, în populaţie, în dimensiuni. Este foarte mult pământ. Forţa de muncă este foarte competentă. Când o compar cu cele din alte ţări, forţa de muncă românească este foarte adap-tabilă. În foarte multe ţări (Franţa este un bun exemplu, dar se întâmplă ace-laşi lucru şi în Europa Centrală!), ei fac ceva într-un singur fel. Dacă vii şi le ceri să o facă diferit, e nevoie de foarte mult pentru a face schimbarea. În România, dacă ei văd că este cu adevărat mai bine pentru toată lumea, vor schimba imediat. Aceasta înseamnă că ţara se va dezvolta întotdeauna mai repede decât altele. Deci, cred în dimensiuni, în această adaptabilitate şi în poziţionarea Româ-niei. Am această regulă pe care am învăţat-o cu mulţi ani în urmă: sunt câteva afaceri care nu se vor opri niciodată şi transpor-tul este una dintre ele. Întotdeauna va fi nevoie să aduci bunuri şi persoane dintr-un loc în altul. Aceasta nu se schimbă, indiferent de ce se întâmplă. Aşa cum trebuie să avem grijă întotdeauna de sănătatea noastră, acest lucru nu se va schimba niciodată.Pentru viitor cred că portul Constanţa este un foarte important punct de tranzit şi cred că regiunea de vest a României va deveni din ce în ce mai puternică în industrie, pentru că este foarte aproape de pieţele vestice şi forţa de muncă este de încredere şi încă foarte eficientă din punct de vedere al costurilor. Cred că este greşit să crezi în proasta reputaţie care încearcă să acrediteze ideea că for-ţa de muncă din România este mai rea. În mod cert, nu este adevărat!

A consemnat,Emil POP


Medicul primar în Pneumologie, Radu Alexandru Chiotan, de la Institutul "Pro-fesor dr. Marius Nasta" din Bucureşti, provine dintr-o familie de medici. Tatăl, Mircea Chiotan, este infecţionist, iar mama, Florica Chiotan, e dermatolog. Bunicul său, Constantin Chiotan, a fost chimist şi s-a numărat printre cei care au înfiinţat Institutul de Fizică Atomică din Bucureşti, unde a fost şeful colectivului Secţiei de Chimie-Fizică. Radu Chiotan a fost sfătuit de profesorul care îl pregătea la matematică în timpul liceului să se îndrepte către cercetare în matematică. Nu a insistat, pentru că a înţeles că medicina rămâne o variantă mai viabilă pentru el. În momentul în care nu a mai avut nevoie de matematică, Radu Chiotan a renunţat să o mai stu-

dieze. Medicina, însă, l-a atras încă de la vârsta de doi ani. Nu şi-a dorit să facă oricum această profesie, ci să se ocupe de Medicina Clinică, la patul pacientu-lui. Pe vremea aceea, tatăl său, Mircea Chiotan, medita elevi la anatomie pentru a-i pregăti să intre la Facultatea de Me-dicină. La un moment dat, vedea că uşa era întredeschisă. Mergea să o închidă şi Radu Chiotan era în prag, foarte atent la ceea ce auzea. Îşi aminteşte şi acum că tatăl său avea o tablă neagră, mică, pe care repeta. Deoarece îl observa intere-sat, îl aşeza pe un fotoliu. Radu Chiotan asculta până la final tot ceea ce le expli-ca tatăl său elevilor. "Tata este un om de ştiinţă. I-a plăcut întotdeauna să scrie. Eu nu sunt atras de cercetare. Mie îmi place să lucrez cu

pacienţii pentru că fiecare este o entita-te. Norma mea întreagă este la Univer-sitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila din Bucureşti, unde îi ajut pe stu-denţi să înţeleagă Pneumoftiziologia. La ora actuală, când priveşti ce ni se cere la universitate, ai senzaţia că partea de predare este cea mai puţin importantă. Se pune accent pe cercetare şi lucrul cu postuniversitarii. Dacă studenţii nu înva-ţă, nu este o problemă, ceea ce e tragic pentru sistemul sanitar. Eu am avut un avantaj: când am dat examenul de intra-re la Medicină eram zece candidaţi pe un loc. Cine lua examenul se număra printre cei mai buni candidaţi. În ultimii ani, se înscriu la examenul pentru Facultatea de Medicină aproximativ doi candidaţi pe un loc. Cine ştie să scrie şi să citească intră

TUBERCULOZA, O BOALĂ "LA MODĂ" ÎN ROMÂNIARadu Alexandru Chiotan, medic pneumolog- Institutul "Profesor dr. Marius Nasta" din Bucureşti:

"Ne ferim de tuberculoză dacă avem o viaţă echilibrată."


la această facultate, ceea ce alterează mult calitatea studenţilor. Universităţile care solicită un examen de admitere au studenţi de o calitate superioară celor care merg în privat. Am îndrumat un sta-giar care făcuse o facultate privată şi am avut senzaţia că nu deschisese vreoda-tă un manual. Avantajul este că aceştia trebuie, totuşi, să treacă de examenul de rezidenţiat. Dacă nu au cunoştinţele corespunzătoare, nu primesc drept de practică şi nu au cum să lucreze. Cei care iau licenţa dar nu iau examenul de Rezidenţiat pot practica această profesie la nivelul de medic de şcoală. Examene-le de intrare în specialitate pot fi cu post sau fară. Reţeaua este subnormată în privinţa medicilor şi e bine să se ocupe locurile care se scot la concurs. Cei care pleacă să practice meseria în alte ţări nu sunt asimilaţi localnicilor niciodată. Am prieteni care sunt cetăţeni în astfel de ţări şi au doar amici români. Poate că di-ferenţele culturale sunt definitorii. Oame-nii pleacă acolo pentru salarii mai mari, condiţii de lucru mai bune, respectul acordat de autorităţi pentru profesia de medic, însă se dezrădăcinează şi devin o rotiţă într-un mecanism care trebuie să funcţioneze perfect, ceea ce nu este rău neapărat. Oricum, fiecare ia decizii după ce cântăreşte, ce câştigă şi ce pierde. Eu am avut oferte, dar am considerat că am rădăcinile de aici prea adânci şi mă simt obligat, inclusiv faţă de animalele de companie. Am un fost coleg de generală şi liceu care face Pneumologie în SUA. Câştigă de 20 de ori mai mult ca mine. E propriul lui stăpân. Are un contract cu un spital şi lucrează direct cu casele de asi-gurări. Cu toate acestea, îşi vede părinţii o dată la patru ani şi are nevoie de un milion de dolari pentru ca fiecare dintre cei cinci copii ai săi să facă un colegiu. Trebuie să economisească aceşti bani, ceea ce nu e uşor. Salariile sunt mari acolo, dar şi cheltuielile pe măsură.", a explicat Radu Chiotan.În copilărie şi în timpul facultăţii şi-a dorit să vindece boli infecţioase, la fel ca tatăl

său. Ca să se îndrepte către această spe-cializare ar fi însemnat să obţină un post în provincie şi să îşi facă stagiul în Repu-blica Moldova. Din aceste considerente a renunţat la idee şi s-a îndreptat către Pneumologie, mai ales că avea în plan căsătoria. În momentul în care a ajuns să practice Pneumologia, a constatat că i se potriveşte mai bine această specializare, care presupune şi vindecarea unor boli infecţioase. Consideră că Pneumologia este cea mai dificilă ramură a Medicinii Interne. Pentru a fi practicată, sunt ne-cesare cunoştinţe multiple din afara spe-cialităţii. După cei cinci ani de rezidenţi-at şi alţi cinci necesari pentru obţinerea primariatului, Radu Chiotan crede că a ajuns să poată aborda orice caz la un nivel superior. Fără să ia în considerare doctoratul, a învăţat 23 de ani pentru a ajunge în acest punct. Încă din faculta-te i s-a spus că nu tratează boli, ci bol-navi. Fiecare caz trebuie să fie analizat cu atenţie. Bolnavii cronici trebuie să fie susţinuţi să ia tratamentul prescris şi să înţeleagă că vor avea parte de ameliora-re, nu de vindecare. "În perioadele în care trebuie să realizez o gardă, ajung să muncesc în spital 31 de ore. După programul din ziua respec-tivă urmează garda şi activitatea din ziua următoare. Se realizează patru gărzi pe lună. Când am lucrat în secţia de Cardio-logie, dacă am avut o jumătate de oră de odihnă, aceea s-a numit o gardă uşoară. Acum nu aş mai fi în stare de asemenea eforturi. Alte probleme întâlnite sunt lega-te de faptul că orele de gardă nu sunt so-cotite vechime în muncă, nu au spor de periclitate şi nici de noapte. Cei care stu-diază Medicina nu îşi doresc să aibă con-tact cu tuberculoza, deşi aceasta nu este foarte contagioasă. Cândva s-a spus că ar fi boala săracilor, însă aş spune că e boala vieţii dezechilibrate. Când cineva are discordanţe între orele de muncă, cele de somn şi alimentaţie şi are parte de stres, se expune tuberculozei. Noi ne infectăm frecvent, dar nu facem tuber-culoză. Omul modern, echilibrat, are un

risc foarte scăzut să facă tuberculoză. Deoarece suntem vaccinaţi la naştere, organismele reuşesc să stăpânească in-fecţia care poate fi sterilizată sau ţinută sub control o viaţă. Fumătorii, consuma-torii cronici de alcool sau dependenţii de droguri sunt mai expuşi la infecţia tuber-culoasă. Sarcina scade imunitatea (altfel mama nu ar suporta copilul!) şi mama este predispusă la tuberculoză. Alte stări induse medicamentos pot provoca, de asemenea, declanşarea acestei boli. Peste tot în lume, se întâlnesc aceste stări, doar că diferă numărul de cazuri. Conform ultimelor statistici, România se află în topul ţărilor europene în privinţa cazurilor de tuberculoză înregistrate. To-tuşi, cifrele scad anual, ceea ce înseamnă un progres pentru populaţia de la noi din ţară. Cu toate acestea, tuberculoza este considerată o boală a civilizaţiei. Dacă acceptăm dovezile, se pare că boala a apărut cu aproximativ 15 mii de ani în urmă, când s-a făcut trecerea de la cule-gător la vânător şi crescător de animale. Acestea erau cea mai importantă avere a comunităţii şi se creşteau în casă. Boa-la s-a adaptat de la animale la oameni. Astfel, oamenii s-au infestat de tubercu-loză. De-a lungul istoriei am devenit mai puţin sensibili la infecţia tuberculoasă, dar oamenii nu sunt la fel de rezistenţi în faţa infecţiei când există o sensibilitate genetică. Un exemplu de linie genetică sensibilă la infecţia tuberculoasă ar fi familia de´ Medici, care a fost, aproape în întregime, compusă din tuberculoşi. Chiar ultimul principe de´ Medici a murit din aceeaşi cauză.", a adăugat medicul primar în Pneumologie.Când tuberculoza ajunge în locuri în care indivizii au fost izolaţi genetic de restul lumii, îmbolnăvirile sunt frecvente, cu for-me grave. Se pare că 2% din cei care se îmbolnă-vesc de tuberculoză se vindecă singuri. La investigaţii clinice, se identifică leziuni sechelare la pacienţi care nu au avut ni-ciodată identificată boala. S-au infectat, au dezvoltat tuberculoza, dar sistemul

Lideri

1 0 INVESTIGATORUL TIR Magazin plus | IULIE 2012 | www.investigatorul.ro

imunitar şi-a revenit şi a reuşit să stăpâ-nescă infecţia. Celalţi oameni dezvoltă o formă de tuberculoză care are perioade mai bune sau mai proaste şi ar evolua natural, în absenţa tratamentului către deces, după cum explică medicul. De când s-a introdus tratamentul antituber-culos, boala se vindecă, dar pacientul trebuie să fie conştient că se întâmplă aşa numai dacă respectă întocmai pre-scripţiile medicului. Tratametul poate dura, în mod obişnuit câteva luni, iar în cazuri speciale ani de zile. Fiecare priză contează. Dacă se respectă recoman-dările cu privire la alimentaţie, odihnă şi tratament, posibilitatea este foarte mare

ca pacientul să se vindece. Dacă nu se acceptă respectarea tratamentului, se poate reactiva tuberculoza."Am întâlnit o fată de 21 de ani care a născut un copil pe care l-a dat în adop-ţie. Ulterior, a intrat în depresie. Pe acest fond, a dezvoltat tuberculoză. A început să tuşească şi soţul a remarcat că avea simptome similare cu cele ale fratelui său care fusese bolnav de tuberculoză. A tra-tat-o singur şi a cumpărat de la farma-

cie medicamente. Le-a administrat după cum a crezut. Am constat că bacilul cu care era infectată câştigase rezistenţă la cinci medicamente. Am reuşit să o pun pe picioare. Alţii sunt infectaţi de câte un părinte iresponsabil care nu e capabil să ia tratamentul corect. Pe când eram rezident, am avut o altă pacientă de 20 de ani bolnavă de tuberculoză. Tatăl murise din acelaşi motiv. Sora fusese operată şi stabilizată. Aceleaşi medica-mente sunt disponibile oriunde în ţară, însă nu s-a tratat. Cazul era disperat în afara resurselor terapeutice, oriunde în lume. Acesta este motivul pentru care sunt foarte atent la investigaţiile clinice

pentru fiecare pacient în parte. Nu pot să-mi asum riscul de a greşi. Ne ferim de tuberculoză dacă avem o viaţă echilibra-tă. Trebuie să evităm excesele de orice natură. Tuberculoza produce necroză, adică moartea ţesutului. Cu cât avansea-ză mai mult, distrugerile sunt mai mari. Depistarea precoce a bolii ne asigură, ulterior, o viaţă mai bună şi mai aproape de normalitate.Noi numim tuberculoza boală comsump-

tivă. Sunt alte boli importante care pre-zintă exact aceeaşi simptomatologie, ceea ce complică lucrurile. E foarte im-portant să se dea diagnosticul corect. Dacă o persoană nu mai mănâncă, pier-de în greutate, are febră sau subfebră, tuşeşte, poate expectorează cu sânge, atunci este posibil să fie bolnavă de tu-berculoză la plămâni. În cazul în care un pacient tuşeşte purulent poate avea tu-berculoză, cancer sau SIDA. E bine de ştiut că tuberculoza infectează ca gripa. Picăturile care conţin bacili se usucă şi se depun ca praf. Acesta se poate ridica în aer şi poate fi inhalat până la nivelul în care poate produce infecţia. Cel mai mai mare duşman al bacilului tuberculos este radiaţia UV naturală. Dacă ne asi-gurăm că avem parte de iluminare natu-rală a spaţiilor în care trăim sau muncim şi aerisim cât mai bine camerele, scade riscul de îmbolnăvire. Aproximativ 30% dintre cei care locuiesc în aceeaşi casă cu cel bolnav de tuberculoză (cu o formă contagioasă, deoarece nu orice formă de tuberculoză e contagioasă) se îmbolnă-vesc după două-trei luni de coabitare. O locuinţă insalubră slăbeşte organismul şi, dacă unul dintre membrii familiei va face tuberculoză, din aceleaşi motive sunt ex-puşi cei cu care trăieşte. Dacă o locuin-ţă nu este luminată, aerisită şi curăţată corespunzător, boala se va transmite cu uşurinţă, deoarece va creşte cantitatea de bacili din mediu. De aceea, le trasmit cititorilor TIR Magazin şi Investigatorul TIR Magazin Plus să îşi facă toate con-troalele periodice de sănătate, măcar anual, la medicul de familie. În plus, se recomandă controalele speciale, cele ginecologice la femei şi de prostată la bărbaţi, controalele la colon, dacă există istoric în familie. O boală depistată într-un stadiu incipient poate să se trateze mult mai uşor decât dacă este depistată tardiv.", spune medicul pneumolog Radu Alexandru Chiotan.

Alina ANTON

Lideri

INVESTIGATORUL TIR Magazin plus | IULIE 2012 | www.investigatorul.ro 1 1

Cristian Grigore, managerul unui resta-urant bucureştean, a devenit somelier datorită intuiţiei. A continuat, astfel, ac-tivitatea pe care a depus-o în industria ospitalităţii, a restaurantelor. În 2004, a beneficiat, în Italia, de o bursă de studiu în turism, finanţată din Fonduri Europe-ne. Acolo şi-a perfecţionat abilităţile pe care le deţinea cu privire la managemen-tul restaurantelor, timp de 10 luni. "Am descoperit, astfel, ceea ce mă atră-gea în România şi nu exista la vremea respectivă, ca aplicaţie, somelieria. În timp ce mă specializam, am reuşit să aprofundez şi să descopăr valenţe noi ale meseriei mele, pe care în România le intuiam dar nu le regăseam. Acolo, am urmat cursurile de somelier timp de trei ani şi am reuşit să îmi deschid ori-zonturile din lumea vinului. Somelieria este chintesenţa meseriei, în industria ospitalităţii. Vinul trebuie să fie asoci-at cu mâncarea, ceea ce nu este uşor, deoarece trebuie cunoscută activitatea bucătarilor. De asemenea, trebuie stă-pânită arta de a aborda un client. Nu în ultimul rând, este imperios necesar să se cunoască domeniul vânzărilor, pentru că trăim într-o lume în care partea econo-mică este foarte importantă.", ne-a spus somelierul.Cristian Grigore şi-a dorit mult să se în-toarcă în România. A avut o propunere să preia conducerea unui restaurant şi, pentru că se declara un fin cunoscător al produselor şi bucătăriei mediteraneene, a acceptat să pună în practică tot ceea ce îşi însuşise în timpul studiului din Ita-lia. Acum gestionează un restaurant cu specific italienesc.

"Am ajuns să lucrez în industria ospita-lităţii în timpul studenţiei, la 24 de ani. Eram familist încă de pe atunci şi câşti-gam bani suficienţi pentru a trăi decent şi a-mi plăti studiile. Am absolvit Ştiinţele Juridice şi Administrative, ceea ce m-a ajutat în activitatea de manager de re-staurant, dar şi în cea de somelier. Am fost şef de sală încă de la început, apoi am devenit manager destul de rapid, iar aceste satisfacţii profesionale m-au de-terminat să rămân în branşă. Cred că am convins prin implicarea în ceea ce am făcut şi faptul că am respectat regulile. Cred că şi norocul joacă un rol important în construirea unei cariere. Sunt impor-tante alegerile, deoarece direcţia în care ne îndreptăm trebuie să fie cea care să aibă o finalitate. Nu trebuie să ne învâr-tim într-un cerc, fără să avem deschise orizonturi. Cred că fiecare îşi doreşte să evolueze, să devină mai bun în ceea ce face. Este important să ne perfecţionăm continuu. Sacrificiile sunt destul de mari, cel puţin în prima parte a evoluţiei profe-sionale, însă satisfacţiile sunt pe măsură. Activitatea de somelier trebuie să fie înţe-leasă în mai multe direcţii. Somelierul de

restaurant nu poate supravieţui pe o pia-ţă în care orizonturile nu sunt foarte cla-re. El poate avea proiecte periodice sau ocazionale dacă oferă consiliere sau re-alizează prezentări. De aceea, am migrat în zona de management, iar restaurantul pe care îl conduc are nouă somelieri. Am hotărât să le susţin cursurile de calificare şi le-am oferit posibilitatea de a evolua. Am preferat să-i implic în proiectele pe care le-am dezvoltat, iar astfel a crescut calitatea serviciilor. Aceste investiţii în profesionişti au dat roade. În prezent, se vinde mai mult vin de calitate ca în trecut. Este binecunoscut că, în multe situaţii, vinul este mai bun cu cât este mai vechi. Nu cantitatea contează, ci calitatea lui. Ne poate da o stare bună, mai ales dacă e însoţit de o mâncare bine aleasă. Astăzi, clasa mijlocie a societăţii alege să bea un vin bun. Oamenii modeşti, de succes, nu îşi doresc extravaganţă, ci locuri speciale unde să beneficieze de servicii alese şi vinuri rafinate.", a adăugat managerul.Grigore a ales să investească în vinurile româneşti, tocmai pentru că el consideră România o ţară cu un potenţial extraor-dinar. Italienii i-au explicat că adoră teh-

Vinul rose - o vedetă a verii 2012

CRISTIAN GRIGORE: "OAMENII MODEŞTI, DE SUCCES, NU ÎŞI DORESC EXTRAVAGANŢĂ, CI LOCURI SPECIALE

UNDE SĂ BENEFICIEZE DE SERVICII ALESE, MÂNCĂRURI ŞI VINURI DE CALITATE."

Lideri


Lideri

nologia noastră şi oamenii. Consideră că vinurile ne reprezintă, de aceea preferă şi soiurile româneşti. Din aceste consi-derente, somelierul le asociază cu pre-parate specifice româneşti. Dintre ele, preferă carnea de căprioară sau raţa. Somelierul trebuie să fie un bun psiho-log, să analizeze profilul clientului, pentru a-i putea recomanda exact vinul şi mân-carea potrivite pentru un anume moment al zilei sau ceea ce sărbătoreşte. Dacă ar fi să recomande un prânz de afaceri unei doamne rafinate, ar alege un rose sec dintr-o Fetească Neagră, pentru că este prietenos, uşor fructat, la care ar adăuga un somon într-un sos din fructe de pădure. Dacă doamna ar mânca sea-ra, ar oferi un medalion din urs cu sos de mure şi cu garnitură din gălbiori de pădu-re, lângă care ar oferi un vin roşu româ-nesc, un Negru de Purcari din 2005, care are o corpolenţă ridicată, tanini rotunzi, echilibraţi, evoluaţi, un gust din fructe de pădure, ciocolată şi tutun. "Miracolul producerii vinului nu se poate compara cu nimic altceva. În prezent, îmi amenajez acasă o cramă de apartament. Am 60 de vinuri, dar o cantitate mai mare e depozitată într-o altă cramă, pentru a se conserva în cele mai bune condiţii. Vinul e foarte sensibil. El evoluează şi se transformă foarte bine dacă nu este transportat, dacă e păstrat în întuneric. Aerul trebuie să aibă umiditatea de 70%, iar temperatura să fie cuprinsă între 13 şi 14 grade. Eu încerc să creez acest spaţiu acasă. Rafturile vor fi din lemn, deoarece acesta este un material care amortizea-ză vibraţiile. Vinul se va odihni în poziţia "culcat" pentru a fi în contact cu dopul.

Astfel, nu va pătrunde oxigenul. Vinul are momente de evoluţie. După ce ajunge la maximum de calitate, dacă aciditatea

nu-i mai permite, poate intra în zona des-cendentă şi nu va mai fi recomandat ca un vin de calitate. În funcţie de soi, de stilul de vinificare, de zona şi clima din anul producerii, un vin alb poate fi indicat pentru consum un an sau doi. După trei-patru ani, poate fi considerat vechi. Vinul roşu se poate păstra 15-20 de ani, dar nu în toate cazurile. Stuctura strugurelui alb nu are aceeaşi complexitate ca a celui roşu, iar de aici vine şi calitatea vinului.

Eu investesc în câteva sortimente, deoa-rece respect vinul. Când vorbim despre lichidul bahic, dicutăm despre stări dife-rite. Ambientul perfect în care putem sa-vura un vin bun este cel care ne face să ne simţim bine. M-aş bucura ca fiecare dintre noi să găsescă acea linişte în care să se regăsescă. Este important să ne cunoaştem pe noi înşine, să ştim ce pre-ferăm şi să avem o relaţie personală cu vinul. ", crede Cristian Grigore.Somelierul se simte cel mai bine acasă, alături de soţie. Când are timp liber, ado-ră să gătească. Mâncarea ideală pentru el este pâinea de casă pe care o frămân-tă diferit întotdeauna. Nu alege niciodată aceeaşi făină pentru prepararea ei, iar seminţele sunt altele, de fiecare dată. Alături de pâinea pe care o savurează cel mai bine a doua sau a treia zi, adau-gă ulei de măsline, busuioc, brânză afu-mată sau caş de ţară. Vinul alb şi rece va întregi festinul, iar cel roşu va fi preferat iarna."Pentru că ne aflăm în anul vinului rose, le recomand cititorilor TIR Magazin să în-cerce să-l cunoască mai bine. Acesta a fost descoperit de curând în România, la

adevăratul potenţial. El ne poate face să privim vara cu alt tonus. Având în vedere că piaţa vinurilor este în creştere, iar cea de consum a evoluat şi s-a sofisticat, îi sfătuiesc pe oamenii de afaceri să trans-porte cât mai mult vin de calitate. Iar pen-tru a cunoaşte mai bine acest produs, să se transforme în consumatori de vinuri fine.", a completat somelierul.

Alina ANTON


5Coloana a cincea

Poşta redacţieiAm primit pe adresa redacţiei un e-mail prin care un angajat al Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier îi cere disperat sprijinul ministrului Trans-porturilor, Ovidiu Silaghi. Am decis să publi-căm integral mesajul, cu precizarea că nu am verificat exactitatea informaţiilor de mai jos. Punctul de vedere prezentat îi aparţine în totalitate autorului scrisorii şi nu repre-zintă poziţia oficială a revistei TIR Magazin sau a altor publicaţii sau site-uri asociate: "Domnule Ministru Silaghi,se pare că nu aveţi nici puterea şi nici ca-pacitatea de a SCĂPA de cei mai şmecheri PD-L-işti de la ISCTR.Sebastian Buşi, director la Direcţia Juridică şi Resurse Umane, aşa vă face pe toţi! Ia întrebaţi-l cum a fost cu ŞPAGA de la Cluj şi cum a luat el bani pentru şefii de inspectorat! Sau cum se plimbă cu maşina ISCTR pe banii şi benzina statului! Ia întrebaţi-l CUM ESTE posibil ca fiind un simplu consilier ju-ridic să ai SALARIU DE DIRECTOR?Ia întrebaţi-l pe satrapul de IMOBILIARE cum s-a bătut cu Petricu că nu s-au înţe-les la bani la angajare şi s-a DECLANŞAT un control de mama focului. Vai, dacă aţi şti cum s-au făcut concursurile gestionate şi orchestrate de domnul Buşi! Cum şi-a fă-cut el propria LUCRARE noaptea în birou la ISCTR împreună cu domnişoara Ştefa-nia (Stoican, n.red) şi tot a greşit-o. Cum a schimbat subiectele şi i-a pus pe candidaţii preferaţi să le refacă. PETRICU ştie. Ia ve-rificaţi lucrarea lui cu cea a lui Toader, cel care contestă, mamă-mamă!Ia întrebaţi-l cum fură bonuri de benzină de la ISCTR împreună cu Birău şi Baghina, oho şi de când, ia întrebaţi-l cui dă benzină? Cum era afacerea cu autocarele prin ţară către...?Are să vă spună foarte multe domnul Buşi, DAR pentru că v-a scăpat din MÂNĂ o să plătiţi scump, domnule ministru, că băiatul trimite banii şi autocarele la cei care l-au promovat.Ia întrebaţi-l de ce a venit la ISCTR, că nu are nevoie de bani. A venit doar să ajute PD-L, DAR vroia să facă şpăgi din control că doar era consilier juridic şi nu şef. 6 luni s-a umflat personal de bani furaţi din con-troale, că la partid nu a mai apucat să dea. Imobiliarele nu mai merg, dar petrecerile de la PD-L da şi e mare foame de euro.El şi cu Birău nu au nevoie de banii statului, DAR fură de rup pe acte. Ia să se facă un audit în contabilitate să vedem cine sem-nează bonurile şi nu numai.Sau afacerea cu telefonia mobilă? Hoţi la drumul mare! Nu mai merge afacerea cu terenuri DAR merge cea cu ISCTR.Domnule Ministru aveţi lupul paznic la oi.

Cea mai tare afacere este că şi-a propus să-i scurteze lanţul domnului HAGIU, cel mai mare incompetent în transporturi în opi-nia lui BUŞI (dacă aţi şti că el habar nu are de cabotaj şi cu ce se mănâncă direcţia pe care o conduce, că nu a lucrat în viaţa lui), pentru că se ia de ISCTR şi-l deranjează în furt.Se fură la ISCTR în draci, de gâsca PDL-is-tă, triumviratul BUŞI-BIRĂU-BAGHINA sus-ţinuţi de candida şi veşnica INCOMPETEN-TĂ (ex-iubita domnului Petricu de la Corpul de Control al MTI).Ce mai gaşcă! Şi vă întrebaţi, domnule Mi-nistru, de ce nu merg lucrurile bine la ISC-TR?! Păi, cu bandiţii ăştia, cu hoţii ăştia, cu PDL-iştii ăştia!Când veţi scăpa de ei, poate se va mişca şi ISCTR.Nu uitaţi, domnule Ministru, că ăsta, Buşi, l-a îngropat şi pe Cucliciu. Numai probleme îi făcea, că este cârcotaş rău, DUCE VOR-BA şi inventează.Domnule Ministru, aveţi cale legală să-i de-miteţi de pe funcţii pe impostorii ăştia pede-lişti şi încă multe soluţii.Şi mai daţi credibilitate şi celor care vă scriu sub această formă şi citiţi printre rânduri.Oameni buni, scăpaţi-ne de aceşti para-ziţi învăţaţi să NU muncească dar să PRI-MEASCĂ!Cu stimă, Florian Georgescu"În loc de concluzie: Aşteptăm un punct de vedere al ministrului Ovidiu Silaghi şi poziţia celor incriminaţi de Florian Georgescu.

Altă infracţiune a MacaroneleiPe data de 16 martie 2012, Consiliul de Ad-ministraţie al Companiei Naţionale de Au-tostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) decidea reducerea personalului companiei cu 622 de oameni. A doua zi, pe 17 martie, Daniela Aureliana "Macaronela" Drăghia a angajat 17 pedelei în companie.În loc de concluzie: Cuplul de comici Ma-caronela-Boagiu au fost pentru unii ciumă, pentru pedelei mumă!

Aroganţa lui LabŞi nu bine a ajuns Augustin "Lab" Hagiu (din "mare reprezentant al transportatorilor") consilier al directorului general al Autorităţii Rutiere Române, Sorin Supuran, că s-a şi transformat în "aspirator de bani".Cu maximum de nesimţire, după ce a urlat ani de zile despre lipsa de profesionalism a celor care merg la examinările din învăţă-mântul profesional, a început el să mear-gă şi el, contra cost, la examinări. Potrivit unui Ordin al Ministrului Transporturilor mai vechi, toţi examinatorii din învăţământul profesional ar trebui să deţină un certificat de competenţă. Lab nu are un astfel de do-

cument, dar are motocicletă şi îi plac banii foarte mult! :)Numai după ce am publicat în revista TIR Magazin că s-a făcut "pe şest" consilier al directorului general al ARR, Sorin Supuran, Lab "a catadicsit" să se "autosuspende"! :)Într-un comunicat emis pe data de 27 iunie 2012, aflăm "post-mortem" că "începând cu data de 15.06.2012, Augustin Hagiu s-a autosuspendat din funcţiile de preşedinte al Federaţiei Operatorilor Români de Trans-port şi preşedinte al Confederaţiei Naţionale Rutiere".Această aşa-zisă "autosuspendare" este în fapt o mare şmechereală. Calitatea de preşedinte al unei asociaţii sau fundaţii se câştigă sau se pierde doar prin sentinţă ju-decătorească. La data la care a fost numit consilier al directorului general ARR, Lab figura încă în Registrul asociaţiilor şi fundaţi-ilor ca preşedinte al FORT. Adică "Lab" Ha-giu se află într-o crasă incompatibilitate!Mai mulţi transportatori ne-au sunat, pe data de 16 iunie, să ne spună că, deşi era consilier al şefului ARR, Lab dădea declara-ţii la televiziune în legătură cu noua formă de plată a TVA,din postura de reprezentant al transportatorilor. În loc de concluzie: Trimis de piticul Tece-sică Snagoveanu la produs, Lab trece peste orice urmă de legalitate sau bun simţ.

ScuzeÎn ediţia din luna martie a revistei TIR Ma-gazin am publicat în interiorul pamfletului "Cazul Oprea" o serie de documente în facsimil care probează o angajare ilegală la CNADNR. Dintr-o eroare regretabilă, politica revistei noastre de ştergere de pe documente a da-telor cu caracter personal a fost încălcată. Datorită calităţii foarte bune a tiparului, cu o lupă sau un microscop se pot citi datele cu caracter personal ale persoanei care face obiectul pamfletului.În loc de concluzie: Ne cerem scuze în mod oficial pentru că, din neatenţie, am încălcat propria politică editorială şi nu am şters datele cu caracter personal, aşa cum facem în mod obişnuit!

Le mulţumim celor care au avut amabilitatea să ne trimită informaţii

de calitate premium pentru realizarea acestei rubrici de pamflet. Ne cerem,

de asemenea, scuze pentru că, datorită spaţiului extrem de restrâns din aceas-

tă ediţie, o serie de documente şi de informaţii nu au mai avut loc.

[email protected]


Întrebare între studenţi: Câte fete are o petrecere de la Politehnică?Răspuns: 20 de GB.

JJJJJJJJUn inginer traversa un drum când broas-ca din basme îi sare în faţă şi îi spune:- Dacă mă săruţi voi deveni o prinţesă frumoasă. Inginerul ia broasca şi o bagă în buzunar. Broasca repetă mai tare:- Auzi, dacă mă săruţi, voi rămâne cu tine toată săptămâna.Inginerul o scoate din buzunar, îi zâm-beşte şi o vâră înapoi. Frustrată broasca a strigă: - Fii atent, domnule! Dacă mă săruţi, voi deveni o prinţesă frumoasă, voi rămâne toată săptămâna cu tine şi voi face ORI-CE vrei. Inginerul o scoate din buzunar, îi zâmbeşte şi îi spune:- Auzi, bă, eu sunt inginer. N-am timp de muieri, dar să dai de o broască vorbitoa-re... asta chiar e interesant din punct de vedere ştiinţific!

JJJJJJJJ…pentru înţelegerea mai uşoară a unor noţiuni şi sisteme:-creştin democrat: Tu eşti proprietarul a două vaci. Vecinul tău n-are nici una. Păstrezi una şi o dăruieşti vecinului tău sărac pe-a doua. După aceea regreţi....-socialist: Tu eşti proprietarul a două vaci. Vecinul tău n-are nici una. Guver-nul îţi ia una şi o dă vecinului. Tu eşti obligat, prin lege, să te întovărăşeşti cu vecinul tău, ca să-l ajuţi la creşterea animalelor. -social democrat: Tu eşti proprietarul a două vaci. Vecinul tău n-are nici una. Te simţi vinovat pentru succesul muncii tale. Îţi dai votul la alegeri pentru forma-rea unui Guvern care să te impoziteze. Aceasta te obligă să vinzi una din vaci ca să poţi plăti impozitul. Guvernul, pe care l-ai ales, cumpără cu banii obţinuţi din impozit o vacă şi o dăruieşte vecinu-lui tău. Te simţi acum împăcat...-liberal democrat: Tu eşti proprietarul a două vaci. Vecinul tău n-are nici una. Na, şi?!!!-comunist: Tu eşti proprietarul a două vaci. Vecinul tău n-are nici una. Guver-nul îţi confiscă vacile şi-ţi vinde ţie lap-tele. Tu stai ore întregi la coadă pentru

lapte. Eşti acrit!-capitalist pur: Tu eşti proprietarul a două vaci. Vinzi una, mai iei eventual şi-un credit de la bancă şi-ţi cumperi un taur, urmărind să obţii o turmă întreagă de vaci.-întreprinzator american: Tu eşti proprie-tarul a două vaci. Vinzi una şi o închiri-ezi înapoi (leasing). Capitalul obţinut din vânzare îl măreşti înfiinţând o societate pe acţiuni. Obligi cele două vaci să dea de patru ori mai mult lapte. Te minunezi că una cade moartă. Dai un comunicat de presă în care comunici scăderea costurilor societăţii cu 50%. Acţiunile

societăţii cresc.-întreprinzator francez: Tu eşti proprie-tarul a două vaci. Faci grevă pentru că tu-ţi doreşti trei. Între timp faci pauza de masă. La vie est belle!-întreprinzator japonez: Tu eşti propri-etarul a două vaci. Prin tehnică moder-nă de genetică reuşeşti să “redesign” animalele la o zecime din mărimea lor originală şi totuşi să dea de douăzeci de ori mai mult lapte.-întreprinzator german: Tu eşti proprieta-rul a două vaci. Prin tehnică modernă de genetică reuşeşti să “redesign” anima-lele astfel încât ele devin blonde, beau

umJr umJr umJr umJr


o groază de bere, dau lapte de cea mai bună calitate şi pot să alerge cu 160 km/h. Din păcate, vacile cer 13 săptă-mâni de concediu pe an.-întreprinzator Italian: Tu eşti proprietarul a două vaci, însă nu ai habar unde sunt. În timp ce le cauţi întâlneşti o femeie frumoasă. Laşi căutatul baltă şi o inviţi la masă. La dolce vita!-întreprinzator rus: Tu eşti proprietarul a două vaci. La numărare îţi rezultă mereu 5. Bei şi mai multă vodcă! Le numeri din nou şi ajungi acum la 42. Bucuros, numeri încă o dată şi acum sunt 12. Dezamăgit, laşi număratul şi deschizi o nouă sticlă de vodcă... Mafia apare şi-ţi ia vacile în mod egal, câte vor fi...-întreprinzator elveţian: Tu dispui de 5.000 vaci din care însă nici una nu-ţi aparţine. Tu ai doar grijă de ele pentru alţii. Cât lapte dau vacile nu povesteşti nimănui...

JJJJJJJJ

Intuiţia este o calitate a femeii care o ajută să-şi contrazică bărbatul înainte ca acesta să apuce să deschidă gura...

JJJJJJJJPotrivit unor cercetări recente, femeile spun că se simt mai confortabil dacă se dezbracă în faţa unui bărbat, decât dacă ar face-o în faţa unei femei. Aceasta din cauză că femeile sunt foarte critice, în timp ce bărbaţii sunt doar recunoscători.

JJJJJJJJBanii n-aduc fericirea, dar e mai confor-tabil să plângi într-un Porsche decât pe bicicletă.

JJJJJJJJPuradelu' îl întreabă pe bulibaşă ce este democraţia:- Atunci când cheltuim ajutorul social în două zile şi apoi mergemşi luăm ce-i al altuia, aia e democraţia.- Şi ăla nu zice nimic?

- Ba da, dar aia e discriminare şi rasism.

JJJJJJJJM-am săturat de mania asta a vitezei. E pentru a treia oară când era cât pe ce să mă omori!, se răsteşte soţul înfuriat la culme.- Iubitule, te rog, mai dă-mi o şansă!

JJJJJJJJDoi studenţi la inginerie mergeau prin campus când unul dintre ei spune:- De unde ai bicicleta asta superbă?Al doilea răspunde:-Să vezi, ieri mergeam pe aici gândin-du-mă la referatele mele, când a apărut în faţa mea o femeie foarte frumoasă pe această bicicletă. Şi-a scos toate hainele şi mi-a spus: "Ia de la mine orice pofteşti".Celălalt dă din cap înţelegător şi zice:- Ai făcut o alegere bună... Hainele ei probabil nu ţi se potriveau!

JJJJJJJJUn beţiv se întoarce noaptea acasă. Când intră în curte, câinele a sărit din coteţ şi a început să latre. Supărat beţi-vul îi şopteşte:- Linişte, prostule! Dacă se trezeşte nevastă-mea, tu unde o să dormi?

JJJJJJJJComunicat de presă dat de poliţia unui mic oraş de provincie: "Ieri seară, auto-mobilul unui procuror s-a tamponat cu clădirea bibliotecii municipale. Poliţia a constatat că în timpul accidentului clădi-rea bibliotecii mergea pe contrasens.".

JJJJJJJJUn oltean se duce în vizită la un prieten din Moldova. Ies la o terasă şi văd doi muncitori: unul săpa un şanţ, iar, la câţi-va metri, în spatele lui, celălalt astupa groapa. Olteanul nu se poate abţine şi-i întreabă pe cei doi care-i treaba.- Dom'le, în mod normal echipa noastră e formată din trei oameni: unul sapă groapa, altul pune cablul, iar cel de-al treilea o astupă, numai că ăla de punea cablul este în concediu...

JJJJJJJJUn oltean coboară o pantă într-un taxi, maşina având o viteză destul de mare. Deodată, şoferul exclamă: - Suntem pierduţi!- De ce?, întreabă olteanul.- Nu mai funcţionează frânele şi nu pot opri.- Măi, neică, opreşte măcar aparatul de taxat !

umJr umJr umJr umJr


Gaddafi, conducătorul "unei anumite părţi" a Libiei, a avut o întâlnire de lucru cu cei doi foşti preşedinţi francezi: Jac şi Rac.

Indiferent de ce se întâmplă, în politica românească esenţial este să îţi păstrezi calmul şi buna dispoziţie.

Adept al social-democraţiei "de caviar", premierul Victor Ponta a pus imediat "boticul" la o limuzină de lux Mercedes, oferită "dezinteresat" de un dealer român de maşini.

Domnu' preşedinte, am pierdut Bucureştiul,

majoritatea primăriilor şi consiliilor judeţene din ţară, ne-au trădat toţi membrii de partid, sediul PD-L a fost ras de pe faţa pământului de o bombă atomică, Nuţi

Udrea a căzut pe scări şi şi-a rupt gâtul, iar pe dumneavoastră v-au suspendat useliştii!

Ferească Dumnezeu de

mai rău!

Sunt convins că mesajul pozitiv de a folosi o maşină

second-hand pe care nu ai dat niciun ban şi consumă şi mai puţin va trece de faza de contestare şi va ajunge

la toţi ca mesaj de protejare a mediului... de afaceri corupt!