Transcript
Page 1: ;Itropolit Bartolomeu Anania
Page 2: ;Itropolit Bartolomeu Anania

Valeriu Anania

Opere 8

Cartea deschisã a Împãrãþiei

De la Betleemul Naºteriila Ierusalimul Învierii

Page 3: ;Itropolit Bartolomeu Anania

© 2011 by Editura POLIROM, pentru prezenta ediþie

Aceastã carte este protejatã prin copyright. Reproducerea integralã sau parþialã, multiplicarea prinorice mijloace ºi sub orice formã, cum ar fi xeroxarea, scanarea, transpunerea în format electronicsau audio, punerea la dispoziþia publicã, inclusiv prin internet sau prin reþele de calculatoare,stocarea permanentã sau temporarã pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperãriiinformaþiilor, cu scop comercial sau gratuit, precum ºi alte fapte similare sãvârºite fãrã permisiuneascrisã a deþinãtorului copyrightului reprezintã o încãlcare a legislaþiei cu privire la protecþiaproprietãþii intelectuale ºi se pedepsesc penal ºi/sau civil în conformitate cu legile în vigoare.

www.polirom.ro

Editura POLIROMIaºi, B-dul Carol I nr. 4; P.O. BOX 266, 700506Bucureºti, Splaiul Unirii nr. 6, bl. B3A, sc. 1, et. 1, sector 4, 040031, O.P. 53, C.P. 15-728

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României  :

ANANIA, VALERIU

Cartea deschisã a Împãrãþiei: o însoþire liturgicã pentru preoþi ºi mireni.De la Betleemul Naºterii la Ierusalimul Învierii: scrisori pastorale / Valeriu Anania ;cronologie: ªtefan Iloaie; studiu introd.: Jan Nicolae, Vasile Gordon. � Iaºi  : Polirom, 2011

ISBN 978-973-46-2177-4

I. Iloaie, ªtefanII. Nicolae, Jan (pref.)III. Gordon, Vasile (pref.)

22.07

Printed in ROMANIA

Page 4: ;Itropolit Bartolomeu Anania

POLIROM2011

Studii introductive de Jan Nicolae ºi Vasile Gordon

Cronologie de ªtefan Iloaie

Page 5: ;Itropolit Bartolomeu Anania

5

Cronologie

Cronologie

1921 La 18 martie, în localitatea Glãvile, judeþul Vâlcea, se naºte ValeriuAnania, fiul lui Vasile ºi al Anei, nãscutã Mãrgãritãrescu.

1927-1933 Urmeazã ºcoala primarã în comuna natalã.1933-1941 Este elev al Seminarului Central din Bucureºti.

În clasa a doua de seminar are loc întâlnirea cu Anton Holban,profesor de limba românã, în care va gãsi sprijinul ºi îndrumareanecesare pentru formarea viitorului scriitor ºi om de culturã.

1935 Debuteazã, poetic, cu versurile �Pãmânt ºi cer�, în revista teologicãOrtodoxia. Va colabora, în decursul vremii, la diferite reviste deteologie  : Biserica Ortodoxã Românã, Studii Teologice, MitropoliaOlteniei (Craiova), Glasul Bisericii, Telegraful Român (Sibiu), alma-nahul ºi revista Credinþa (Detroit), Renaºterea (Cluj-Napoca), Vesti-torul Ortodoxiei, Deisis (Regensburg), Candela Moldovei (Iaºi) º.a.

1937 Debuteazã, publicistic, cu articolul �Camaradul Anton�, în revistaVremea. Mai târziu va colabora ºi la alte reviste de culturã  : Daciarediviva, Convorbiri literare, Gazeta literarã, Gândirea, Tribuna, Amfi-teatru, Caiete critice, Ateneu, Albina, Luceafãrul, Magazin istoric,Destin (Madrid), Revista de istorie ºi teorie literarã, Vatra, Steaua,Scara º.a.

1938 La 26 noiembrie debuteazã în dramaturgie cu scenariul radiofonic înversuri Jocul fulgilor, în regia lui Atanasie Mitric. Aceeaºi piesã,adaptatã pentru decor de Eugenia Brebenaru, e reprezentatã pe scenaOperei Române în februarie 1939. Piesã nepublicatã.

1939 La 11 mai, cu concursul lui Nicolae Iorga, o trupã de amatori îi joacãpiesa în versuri La furcãrie, pe scena Teatrului Ligii Culturale, înregia autorului. Piesã nepublicatã.

1940 În luna martie, Teatrul �Studio Naþional� din Bucureºti îi reprezintãpoemul dramatic Dochia, în regia lui Nicolae Kirilov. Piesã nepu-blicatã.

Page 6: ;Itropolit Bartolomeu Anania

6

ªtefan Iloaie

1942 La 2 februarie intrã în monahism la Mânãstirea Antim din Bucureºti,primind numele Bartolomeu.La 15 februarie este hirotonit ierodiacon  ; în peregrinãrile prin þarã,va fi ierodiacon la mânãstirile Polovragi ºi Baia de Arieº.Îl cunoaºte pe Tudor Arghezi, cãruia îi va fi apropiat vreme de unsfert de secol.

1942-1943 Urmeazã cursuri de diferenþã ºi îºi ia bacalaureatul la liceele �DimitrieCantemir� ºi �Mihai Viteazul�.

1943 În luna iulie, la Sibiu, îl cunoaºte pe Victor Papilian.194l-1948 Urmeazã studii superioare de teologie la Bucureºti, Cluj ºi Sibiu.

Este absolvent al Academiei Teologice �Andreiane� din Sibiu.1945-1946 Studii incomplete de medicinã la Sibiu ºi Cluj ºi de muzicã instru-

mentalã la Cluj. Aici, frecventeazã ºi participã activ la cenaclul literaral lui Victor Papilian, reactivat � dupã întoarcerea din pribegie aUniversitãþii clujene � în casa protopopului ortodox Florea Mureºanu  ;îl cunoaºte pe dramaturgul Ion Luca, de care va fi foarte apropiatîntre anii 1951 ºi 1955, în perioada când Ion Luca locuia la Vatra Dornei.

1946 În Cluj, la o ºezãtoare literarã, îl ascultã pe Gala Galaction � preotulGrigore Piºculescu �, pe care îl va reîntâlni ceva mai târziu la Bucureºti.În iunie, ca student al Universitãþii din Cluj ºi preºedinte al CentruluiStudenþesc �Petru Maior�, conduce greva studenþeascã antirevizionistãºi anticomunistã. Urmeazã un lung ºir de arestãri.Este expulzat din Cluj.

1947 În perioada iulie-decembrie este stareþ al Mânãstirii Topliþa.Iarna, la Cluj, îl cunoaºte pe Lucian Blaga.

1948 În toamnã, la Mânãstirea Bistriþa vâlceanã, îl cunoaºte pe patriarhulJustinian, cãruia îi va fi colaborator apropiat timp de peste 25 de ani.

1948-1949 Ocupã funcþia de intendent al palatului patriarhal.1949-1950 Este inspector patriarhal pentru învãþãmântul bisericesc.1950-1951 Este asistent al profesorului Teodor M. Popescu, la Catedra de Istorie

Bisericeascã Universalã din cadrul Institutului Teologic Universitardin Bucureºti.

195l-1952 Este decan al Centrului de Îndrumare Misionarã ºi Socialã a Clerului,la Curtea de Argeº, unde predã cursuri de istorie bisericeascã ºiomileticã.

1952 Îl cunoaºte pe Vasile Voiculescu.1952-1958 Este director al bibliotecii patriarhale.1956 La 14 august moare Victor Papilian.1958 Este condamnat politic la 25 de ani de muncã silnicã, pentru �uneltire

contra ordinei sociale�  ; închis la Securitate, Jilava, Piteºti ºi Aiud  ;eliberat dupã ºase ani ºi douã luni, în 1964, prin decret general degraþiere.

1962-1964 În detenþie, la Aiud, sub prohibiþia hârtiei ºi creionului, �scrie pecreier� ºi îºi fixeazã în memorie piesele de teatru Steaua Zimbruluiºi Meºterul Manole, precum ºi numeroase poezii, însumând pestezece mii de versuri.

Page 7: ;Itropolit Bartolomeu Anania

7

Cronologie

1963 La 26 aprilie moare Vasile Voiculescu.1964-1965 Este numit din nou director al bibliotecii patriarhale.1965-1976 În cadrul Arhiepiscopiei Misionare Ortodoxe Române din America,

funcþioneazã ca secretar eparhial, consilier cultural, secretar generalal Congresului bisericesc, director al Cancelariei eparhiale, directoral Departamentului Publicaþiilor, reprezentant al relaþiilor inter-bisericeºti. Este membru în douã comisii ale Conferinþei Permanentea Episcopilor Ortodocºi din America de Nord ºi de Sud  : ComisiaEcumenicã ºi Comisia de Studii ºi Proiecte. Susþine conferinþe laDetroit, Chicago, Windsor ºi Honolulu. Redactor al revistei ºi alma-nahului Credinþa ºi al casetei de literaturã Noi.

1966 Debuteazã editorial cu poemul dramatic Mioriþa (Editura pentruLiteraturã, Bucureºti)  ; volumul apare cu o �Predoslovie� de TudorArghezi.

1967 La 14 iulie moare Tudor Arghezi.La 29 octombrie primeºte harul preoþiei, fiind hirotonit de episcopulVictorin al Americii  ; ceva mai târziu, Sfântul Sinod al BisericiiOrtodoxe Române îi acordã rangul de arhimandrit. Ulterior, estedistins � pe linie bisericeascã � cu �Crucea patriarhalã�, �OrdinulSfântului Mormânt� al Patriarhiei Ierusalimului, �Ordinul SfinþilorApostoli Petru ºi Pavel� al Patriarhiei Antiohiei.

1967-1968 Teatrul �Barbu Delavrancea� din Bucureºti îi pune în scenã poemuldramatic Mioriþa, regia ºi scenografia fiind semnate de MariettaSadova, Mircea Marosin ºi Zoe Anghel-Stanca.

1968 Apare poemul dramatic în versuri Meºterul Manole (Editura pentruLiteraturã, Bucureºti).

1969 În ianuarie, poemul dramatic Mioriþa este transmis de TeleviziuneaRomânã.La 30 martie, la Teatrul �Al. Davila� din Piteºti are loc premierapoemului dramatic Meºterul Manole, în regia Mariettei Sadova  ; parti-tura muzicalã e interpretatã de Corul Madrigal. În turneu, piesa estejucatã ºi pe scene dramatice din Polonia.Poemul Meºterul Manole este jucat la Teatrul �Casandra�, de cãtrepromoþia clasei Ion Olteanu a Institutului de Artã Teatralã ºi Cine-matograficã din Bucureºti.Poemul dramatic Du-te vreme, vino vreme  ! apare la Editura Tine-retului.Este publicat volumul Pãhãrelul cu nectar, fantezie dramaticã înversuri pentru copii (Editura Ion Creangã, Bucureºti).Este membru în delegaþia Bisericii Ortodoxe Române care viziteazãBisericile Vechi Orientale din Egipt, Etiopia ºi India.

1970 În aprilie, la Teatrul �Al. Davila� din Piteºti este reprezentat poemuldramatic Mioriþa, în regia lui Constantin Dinischiotu.

1971 Volumul de versuri Geneze este publicat de Editura Cartea Româneascã.Apare poemul dramatic Steaua Zimbrului (Editura Eminescu, Bucureºti).

1972 La 30 ianuarie, moare dramaturgul Ion Luca.

Page 8: ;Itropolit Bartolomeu Anania

8

ªtefan Iloaie

Editura Cartea Româneascã îi publicã volumul de teatru Poeme cumãºti, ediþie definitivã.

1973-1974 Teatrul Dramatic din Baia Mare îi pune în scenã poemul dramaticSteaua Zimbrului.

1975 În luna noiembrie, poemul dramatic Steaua Zimbrului este transmisde Televiziunea Românã.

1976 Apare volumul File de acatist (versuri), colecþia caietelor Noi, ediþiebibliofilã, hors commerce, Detroit.Este publicat volumul Istorii agrippine (versuri) (Cartea Româneascã,Bucureºti).

1976-1982 Este director al Institutului Biblic ºi de Misiune al Bisericii OrtodoxeRomâne din Bucureºti.

1977 La 26 martie moare patriarhul Justinian Marina.1978 Devine membru al Uniunii Scriitorilor din România.1979 La Editura Cartea Româneascã apare romanul Strãinii din Kipukua.1981 Apare ediþia a doua a volumului de versuri File de acatist (Editura

Institutului Biblic ºi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureºti).1982 La Editura Eminescu, în seria �Teatru comentat�, apare Greul pãmân-

tului, o pentalogie a mitului românesc, în douã volume, care primeºtePremiul de dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România.Se pensioneazã ºi se retrage la Mânãstirea Vãratec.

1983 Apare volumul de memorii Rotonda plopilor aprinºi (Cartea Româneascã,Bucureºti).

1984 Este publicat volumul Anamneze (versuri) (Editura Eminescu, Bucureºti).1989 Radiodifuziunea Românã îi înregistreazã amplul poem Imn Eminescului,

dar cenzura interzice difuzarea, care va avea loc la 16 ianuarie 1990.1990 Apare volumul de istorie ºi exegezã iconograficã Cerurile Oltului.

Scoliile arhimandritului Bartolomeu la imaginile fotografice ale luiDumitru F. Dumitru (Editura Episcopiei Râmnicului ºi Argeºului), cuversiuni în limbile românã, francezã ºi englezã.La Editura Cartea Româneascã apare volumul de nuvele ºi povestirifantastice Amintirile peregrinului apter.La 24 decembrie, ajunul Crãciunului, începe munca de revizuire înlimba românã ºi de comentare a Bibliei, începând cu textul NouluiTestament, acþiune extinsã ulterior asupra întregii Sfinte Scripturi,pe o perioadã de unsprezece ani.

1991 Este ales preºedinte de onoare al Fundaþiei �Sf. Antim Ivireanul� dinRâmnicu-Vâlcea.Refuzã calitatea de �membru de onoare� al Academiei Române.Colaboreazã la Universitatea Radio cu patru prelegeri despre Poeziareligioasã românã modernã.

1992 Apare volumul Pro memoria. Acþiunea catolicismului în România interbelicã(Editura Institutului Biblic ºi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,Bucureºti).Imn Eminescului, poem în stil bizantin, este publicat la EdituraCartea Româneascã.

Page 9: ;Itropolit Bartolomeu Anania

9

Cronologie

1993 La 21 ianuarie, Colegiul Electoral Bisericesc îl alege pe arhimandritulBartolomeu Anania pentru scaunul de Arhiepiscop al Vadului, Feleaculuiºi Clujului.La 7 februarie, în Catedrala arhiepiscopalã din Cluj-Napoca, estehirotonit ºi instalat arhiereu. Ca arhiepiscop al Clujului, va urmãriºi va lupta pentru dinamizarea activitãþii pastorale a clerului ºipentru diversificarea ei în funcþie de cerinþele actuale ale societãþii,pentru implicarea Bisericii în acþiunile de asistenþã socialã orga-nizate, pentru refacerea legãturilor dintre Bisericã ºi culturã, pentruîndrumarea expresã a tineretului � de la amvon ºi prin diverseîntâlniri �, pentru dezvoltarea relaþiilor ecumenice practice prinpãstrarea identitãþii proprii.Noul Testament. Versiune revizuitã, redactatã ºi comentatã de BartolomeuValeriu Anania apare la Editura Institutului Biblic ºi de Misiune alBisericii Ortodoxe Române.La aproape cinci decenii de la scriere, apare piesa de teatru Hoþul demãrgãritare (parabolã în patru acte) la Casa de Editurã Dokia dinCluj-Napoca, jucatã public pentru prima datã în 1992 pe scena teatruluidin Turda. În anii urmãtori, piesa se bucurã de un succes deosebitpe scenele din întreaga þarã.I se acordã titlul de membru de onoare al Senatului Universitãþii deMedicinã ºi Farmacie �Iuliu Haþieganu� din Cluj-Napoca.Este ales preºedinte de onoare al Fundaþiei �N. Steinhardt�.

1995 Apare ediþia a doua a Noului Testament..., la Editura InstitutuluiBiblic ºi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române.Volumul de eseuri teologice ºi culturale Din spumele mãrii. Paginidespre religie ºi culturã apare, sub îngrijirea ºi cu postfaþa lui SanduFrunzã, la Editura Dacia din Cluj-Napoca.Este publicat volumul de articole ºi studii Pledoarie pentru Bisericaneamului (Editura Omniscop, Craiova), ediþie îngrijitã ºi postfaþatãde Sandu Frunzã.Apare ediþia a doua a volumului de memorialisticã Rotonda plopiloraprinºi (Editura Florile Dalbe, Bucureºti).La Salonul de carte de la Oradea, primeºte Premiul special pentruvolumul Din spumele mãrii.

1996 Apare Cartea lui Iov. Versiune revizuitã dupã Septuaginta, redactatã ºicomentatã de Bartolomeu Valeriu Anania (Editura Anastasia, Bucureºti).Volumul de memorii Clujul universitar al generaþiei 1946 în memo-riile lui Valeriu Anania este publicat de Editura Arhidiecezanã dinCluj-Napoca.Apare ediþia a treia a volumului în versuri File de acatist (EdituraArhidiecezanã, Cluj-Napoca).Primeºte titlul de �Cetãþean de onoare� al municipiului Cluj-Napoca.Este ales Senator de onoare ºi membru al Marelui Senat al Uni-versitãþii �Babeº-Bolyai� din Cluj-Napoca.La Salonul Naþional de Carte din Cluj-Napoca, primeºte Premiul�Cartea anului� pentru volumul Din spumele mãrii.

Page 10: ;Itropolit Bartolomeu Anania

10

ªtefan Iloaie

1997 Apare Pentateuhul sau Cele cinci cãrþi ale lui Moise. Versiune revizuitãdupã Septuaginta, redactatã ºi comentatã de Bartolomeu Valeriu Anania(Editura Institutului Biblic ºi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,Bucureºti).

1998 Cartea Psalmilor sau Psaltirea profetului ºi regelui David. Versiunerevizuitã dupã Septuaginta, redactatã ºi comentatã de BartolomeuValeriu Anania (Editura Arhidiecezanã, Cluj-Napoca).Cântarea Cântãrilor. Versiune revizuitã, redactatã ºi comentatã deBartolomeu Valeriu Anania (Editura Anastasia, Bucureºti).Apare volumul Poeme alese (Editura Dacia, Cluj-Napoca), cu o prefaþãde Liviu Petrescu.Ediþia a doua a volumului Cerurile Oltului (Editura Pro, Bucureºti).Editura Kálvin János a Bisericii Reformate din Ungaria publicã, înediþie bilingvã româno-maghiarã, Noul Testament, varianta redactatãºi comentatã de Bartolomeu Valeriu Anania.

1999 Cartea Profetului Isaia. Versiune revizuitã dupã Septuaginta, redac-tatã ºi comentatã de Bartolomeu Valeriu Anania (Editura Anastasia,Bucureºti).Cartea Profetului Ieremia. Versiune revizuitã dupã Septuaginta, redactatãºi comentatã de Bartolomeu Valeriu Anania (Editura Anastasia, Bucureºti).Apare volumul de studii ºi conferinþe Atitudini (Editura Arhidie-cezanã, Cluj-Napoca).Ediþia a patra a poemului dramatic Mioriþa (Editura Dacia, Cluj-Napoca),cu o �Predoslovie� de Tudor Arghezi ºi �Postfaþã� de Liviu Petrescu.Primeºte Marele Premiu pentru poezie al Festivalului Internaþionalde Poezie �Lucian Blaga�, Cluj-Napoca.

2000 Apare volumul Poezia Vechiului Testament  : Cartea lui Iov, Psaltirea,Proverbele lui Solomon, Ecclesiastul, Cântarea Cântãrilor, Plângerilelui Ieremia. Versiune revizuitã dupã Septuaginta, redactatã ºi comentatãde Bartolomeu Valeriu Anania (Editura Institutului Biblic ºi de Misiuneal Bisericii Ortodoxe Române, Bucureºti).Cartea Profetului Iezechiel. Versiune revizuitã dupã Septuaginta, redactatãºi comentatã de Bartolomeu Valeriu Anania (Editura Anastasia, Bucureºti).Cartea Profetului Daniel ºi ale celor doisprezece profeþi mici. Versiunerevizuitã dupã Septuaginta, redactatã ºi comentatã de BartolomeuValeriu Anania (Editura Anastasia, Bucureºti).Apare ediþia a doua a volumului de nuvele ºi povestiri fantasticeAmintirile peregrinului apter (Editura Paralela 45, Cluj-Napoca).De dincolo de ape, pagini de jurnal ºi alte texte (Editura Dacia,Cluj-Napoca).Primeºte diploma ºi medalia Academiei de Artã, Culturã ºi Istoriedin Brazilia.Preºedinþia României îi înmâneazã Medalia jubiliarã �Mihai Eminescu�ºi Ordinul Naþional pentru Merit în gradul de Mare Cruce.

2001 La 18 martie este sãrbãtorit la împlinirea a 80 de ani, momentmarcat prin volumul omagial Logos � ediþie îngrijitã de arhid. ªtefan

Page 11: ;Itropolit Bartolomeu Anania

11

Cronologie

Iloaie �, CD-ul Arhiepiscopul � realizator  : Radu Preda � ºi un spectacolaniversar pe scena Teatrului Naþional din Cluj-Napoca.Apare Apocalipsa Sfântului Ioan. Traducere, introducere ºi note deBartolomeu Valeriu Anania (Editura Paralela 45, Cluj-Napoca), cuilustraþii de Albrecht Dürer.Ediþia a doua a piesei de teatru Hoþul de mãrgãritare (Editura Renaºterea,Cluj-Napoca).La Editura Renaºterea apar volumul Bartolomeu Valeriu Anania. Inhonorem ºi lucrarea Introducere în citirea Sfintei Scripturi.Este publicatã Biblia sau Sfânta Scripturã, ediþie jubiliarã a SfântuluiSinod, versiune diortositã dupã Septuaginta, redactatã ºi adnotatã deBartolomeu Valeriu Anania, arhiepiscopul Clujului, sprijinit pe nume-roase alte osteneli. Lucrarea, tipãritã deja în mai multe tiraje, sebucurã de un interes deosebit din partea specialiºtilor, dar nu maipuþin din partea credincioºilor, pentru noutatea de ordin teologic ºifilologic pe care o aduce faþã de variantele româneºti precedente,pentru aºezarea textului într-o limbã românã actualã ºi mai alespentru utilitatea celor peste 8.000 de note subsidiare menite sã-iofere cititorului cãi de acces spre adevãrul textului  ; în spaþiul Orto-doxiei româneºti, ediþia jubiliarã a Bibliei este prima versiune adno-tatã. Activitatea de revizuire depusã de arhiepiscopul Bartolomeueste evaluatã de cãtre specialiºti în întâlnirile ocazionate de pre-zentarea lucrãrii cãtre publicul din Bucureºti � la Patriarhie ºiAcademia Românã �, Râmnicu-Vâlcea, Bistriþa, Oradea, Cluj-Napoca  ;la Craiova, în 2003.Universitatea �Babeº-Bolyai� din Cluj-Napoca îi acordã titlul de �DoctorHonoris Causa�.Primeºte titlul de �Cetãþean de onoare� din partea consiliilor localeBistriþa, Râmnicu-Vâlcea, Glãvile (jud. Vâlcea) º.a.Premiul pentru opera omnia al Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj-Napoca.

2002 Este publicat volumul Apa cea vie a Ortodoxiei (Editura Renaºterea,Cluj-Napoca), ce cuprinde cuvântãri, articole ºi scrisorile pastoraledin anii 1993-2001 emise ca arhiepiscop al Clujului  ; ediþie îngrijitãde Nicoleta Pãlimaru ºi Maria-Elena Ganciu.Broºura Icoana patriei vâlcene este publicatã de Editura Almaromdin Râmnicu-Vâlcea.Exegeza iconograficã, parte a volumului Cerurile Oltului, este publicatãîn Germania, de Franz u. Sternberg Verlag, sub titlul Bilder vomReich Gottes. Ikonen und Fresken rumänischer Klöster.I se acordã titlul de �Doctor Honoris Causa� al Universitãþii din Oradea.

2003 Apare lucrarea Atelier biblic. Caiete de lucru (Editura Renaºterea,Cluj-Napoca), reprezentând munca de analizã ºi comparare, la NoulTestament, a diferitelor variante de text, din care a rezultat versiuneapublicatã în ediþia jubiliarã a Bibliei.Cele mai importante puncte de vedere referitoare la ultima ediþie dinSfânta Scripturã sunt cuprinse în volumul Primele mãrturii despre

Page 12: ;Itropolit Bartolomeu Anania

12

ªtefan Iloaie

Biblia jubiliarã 2001, versiunea Arhiepiscopului Bartolomeu ValeriuAnania, ediþie îngrijitã de arhid. ªtefan Iloaie (Editura Renaºterea,Cluj-Napoca).Prin poetul Mircea Petean, Editura Limes din Cluj-Napoca iniþiazãproiectul de publicare a integralei literare Valeriu Anania  ; apareprimul volum din seria �Opera literarã�  : Strãinii din Kipukua, cu oprefaþã de Aurel Sasu.Primeºte titlul de �Doctor Honoris Causa� al Universitãþii din Craiova.

2004 Apare lucrarea Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, îndiortosirea arhiepiscopului Bartolomeu.Ediþia jubiliarã a Sfintei Scripturi, în format electronic, pe CD, aparecu sprijinul tehnic al Institutului pentru Tehnicã de Calcul din Bucureºti.La Editura Limes apare al doilea volum din seria �Opera literarã�  :Amintirile peregrinului apter, cu prefaþa scriitorului Mircea Muthu

2005 Primeºte titlul de cetãþean de onoare din partea Consiliului local Dej.În biserica ºtefanianã, primeºte titlul de �Cetãþean de onoare� allocalitãþii Vad, judeþul Cluj.Editura Institutului Biblic ºi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Româneîi publicã volumul consistent de exegezã � pasaj cu pasaj � a Liturghieiortodoxe, sub titlul Cartea deschisã a Împãrãþiei. O însoþire liturgicãpentru preoþi ºi mireni.La Editura Limes apare al treilea volum din seria �Opera literarã�  :Rotonda plopilor aprinºi, cu prefaþa lui Dan C. Mihãilescu.La Editura Renaºterea sunt reeditate volumele Apa cea vie a Ortodoxieiºi Pro memoria. Acþiunea catolicismului în România interbelicã.

2006 În urma hotãrârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din4 noiembrie 2005 de înfiinþare a unei Mitropolii la Cluj, iniþiativã validatãde Adunarea Naþionalã Bisericeascã la 1 martie 2006, BartolomeuAnania este instalat � la 25 martie, praznicul Bunei Vestiri �, decãtre Patriarhul Teoctist al României, Mitropolit al Clujului, Albei,Criºanei ºi Maramureºului. În lunile imediat urmãtoare, Mitropolitulse implicã concret în activitatea de dinamizare a vieþii religioase dinnoua structurã bisericeascã.La Editura Renaºterea apare volumul Sfintele Evanghelii dupã Matei,Marcu, Luca ºi Ioan, versiune diortositã, redactatã ºi adnotatã deBartolomeu Valeriu Anania, sprijinit pe numeroase alte osteneli.La Editura Limes apare al patrulea volum din seria �Opera literarã�  :Poeme, prefaþat de Petru Poantã.Primeºte titlul de �Cetãþean de onoare� al comunei Iara, judeþul Cluj.

2007 Primeºte, din partea redacþiei sãptãmânalului Clujeanul, titlul ºidiploma �Clujeanul anului 2006�.Editura Limes îi publicã piesele de teatru, care constituie volumele5, 6 ºi 7 ale seriei �Opera literarã�.Primeºte titlul de �Cetãþean de onoare� al comunei Spermezeu.

2008 Pe scena Teatrului Naþional din Cluj-Napoca are loc Gala inauguralãa Fundaþiei �Mitropolitul Bartolomeu�, instituþie ce are drept scop con-ferirea de burse de studiu, în þarã sau strãinãtate, tinerilor merituoºi,cu rezultate deosebite la învãþãturã ºi posibilitãþi materiale reduse.

Page 13: ;Itropolit Bartolomeu Anania

13

Cronologie

I se acordã titlul de �Doctor Honoris Causa� al Universitãþii �1 De-cembrie 1918� din Alba Iulia.Volumul omagial Rotonda unui suflet aprins pentru Dumnezeu ºiNeam (Editura Reîntregirea, Alba Iulia) reuneºte comunicãrile ºireferatele ºtiinþifice prezentate la simpozionul naþional �Universulspiritual românesc oglindit în opera Mitropolitului Bartolomeu Anania�.La Editura Limes apar volumele 8 ºi 9 din seria �Opera literarã�,care cuprind publicistica ºi sunt prefaþate de Ovidiu Pecican.La Editura Polirom apare volumul Memorii.

2009 I se acordã titlul de �Doctor Honoris Causa� al Universitãþii deMedicinã ºi Farmacie �Gr.T. Popa� din Iaºi.La Editura Renaºterea apare volumul Cuvinte de învãþãturã.La Editura Polirom apar volumele Amintirile peregrinului apter ºiRotonda plopilor aprinºi. De dincolo de ape.Primeºte Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România pentruvolumul Memorii.Editura Renaºterea a Arhiepiscopiei Clujului publicã Biblia sau SfântaScripturã, versiune diortositã dupã Septuaginta, redactatã, adnotatãºi tipãritã de Bartolomeu Valeriu Anania, arhiepiscop al Vadului,Feleacului ºi Clujului ; Mitropolit al Clujului, Albei, Criºanei ºi Mara-mureºului.Primeºte din partea Primãriei Cluj-Napoca titlul de �Senior al cetãþii�.

2010 La Editura Polirom apar romanul Strãinii din Kipukua ºi volumelePoeme, Teatru I : Meºterul Manole, Steaua Zimbrului, Hoþul demãrgãritare ºi Teatru II: Mioriþa, Du-te vreme, vino vreme !, Greulpãmântului, Pãhãrelul cu nectar.La 22 noiembrie este ales membru de onoare al Academiei Române.

2011 La 31 ianuarie, Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania se stingedin viaþã la Cluj-Napoca.

ªtefan Iloaie

Page 14: ;Itropolit Bartolomeu Anania
Page 15: ;Itropolit Bartolomeu Anania

Cartea deschisã a Împãrãþiei

O însoþire liturgicã pentru preoþi ºi mireni

Page 16: ;Itropolit Bartolomeu Anania

16

Vasile Gordon

Page 17: ;Itropolit Bartolomeu Anania

17

Mitropolitul Bartolomeu � un predicator harismatic

Celebrarea credinþei sau�Dumnezeieºtile noime ale Sfintei Liturghii�

Catehezele liturgiceale Mitropolitului Bartolomeu Anania

1. Preliminarii : necesitatea catehezei liturgice

Dintre liniile de forþã ale personalitãþii Mitropolitului Bartolomeu Valeriu Anania(1911-2011), cea de propovãduitor al Evangheliei are toate ºansele nu doar sã-ldescrie în profunzime, ci sã-l facã roditor în continuare, mult dincolo de orizontulprezentului. Încã din timpul vieþii, activitatea sa predicatorialã a început sã fieanalizatã, apreciatã1 ºi valorificatã pedagogic în calitate de model omiletic2. Oatenþie sporitã meritã din plin, alãturi de omiliile sale liturgice, de cuvântãrileocazionale, de scrisorile pastorale, de alocuþiunile ºi de celebrele predici de lahramul mânãstirii Nicula, ºi catehezele sale liturgice rostite în catedrala dinCluj-Napoca ºi reluate ulterior, sub o formã revizuitã, în volumul Cartea deschisãa Împãrãþiei. O însoþire liturgicã pentru preoþi ºi mireni3. Lucrarea reprezintã unautentic ghid catehetic nãscut dintr-o urgenþã pastoralã, clamatã adesea în agora

1. Vasile Nemeº, �Aspecte din activitatea omileticã a Arhiepiscopului Bartolomeu Anania�,în ªtefan Iloaie, Radu Preda (ed.), Logos. Arhiepiscopului Bartolomeu al Clujului laîmplinirea vârstei de 80 de ani, Renaºterea, Cluj-Napoca, 2001, pp. 147-150 ; VasileGordon, �Mitropolitul Bartolomeu � schiþã de portret omiletic�, Tabor, 1, V (aprilie2011), pp. 55-64 ; Jan Nicolae, �«Pãstor de veghe». Elemente de eticã socialã în pre-dicile Mitropolitului Bartolomeu Anania�, în Dumitru Vanca (ed.), Familie, filantro-pie, eticã socialã. Parteneriatul Stat-Bisericã în asistenþa socialã, Reîntregirea, AlbaIulia, 2011, vol. II, pp. 914-965.

2. Vasile Gordon, Introducere în Omileticã, Editura Universitãþii Bucureºti, 2001,pp. 205-209. Textul acestui curs poate fi gãsit în format electronic la adresa ebooks.unibuc.ro/Teologie/omiletica/index.htm, accesatã la 1 martie 2011.

3. Pentru referinþele la aceastã lucrare (citatã Cartea...) am folosit ediþia de faþã.

Page 18: ;Itropolit Bartolomeu Anania

18

Jan Nicolae

noastrã teologicã, dar numai parþial rezolvatã : catehizarea liturgicã a credincio-ºilor. Strãduindu-se sã împlineascã acest deziderat, autorul a pregãtit mai întâi unciclu de patru cateheze, rostite în 1999 în catedralã, foarte bine primite de credin-cioºi, reluate ulterior, la cererea acestora, sub o formã înnoitã ºi sporitã într-unciclu mai amplu de douãsprezece cateheze, rostite în primele douãsprezece duminiciale anului 2004. Acest al doilea ciclu s-a bucurat nu doar de un auditoriu catedral,dar, prin intermediul între timp înfiinþatului post de radio �Renaºterea�, ºi de unulherþian. Reacþiile entuziaste la cele auzite s-au concretizat în îndemnul repetat dea publica ºi negru pe alb acest catehism liturgic, care însã nu reprezintã, pur ºisimplu, �o transcriere a catehezelor, ci o sintezã a lor, îmbogãþitã prin lecturisuplimentare ºi sugestii critice�, ºi care nici nu se doreºte a fi �un manual sau untratat de Teologie Liturgicã�1.

Genul abordat este numit de cãtre autorul însuºi �cateheze liturgice�, cu referiremai întâi la nucleul catehetic din 1999 ºi, ulterior, la cel din 2004. Atunci cândprezintã ascultãtorilor sãi o microistorie a Liturghiilor din cadrul Tradiþiei rãsã-ritene, autorul menþioneazã cã are în vedere în primul rând Liturghia SfântuluiIoan Gurã de Aur, în forma sa obiºnuitã parohialã, cu abordãri sumare ale Litur-ghiei Sfântului Vasile cel Mare ºi fãrã vreo atenþie acordatã Liturghiei SfântuluiGrigore Dialogul (a Darurilor mai-înainte-sfinþite), despre care spune cã �nu intrãîn planul acestor cateheze liturgice�2.

Cartea deschisã a Împãrãþiei îºi propune drept scop sã ofere un comentariuliturgic punctual (textual), o încadrare a Liturghiei în orizontul aprofundat alÎmpãrãþiei în diferitele ei ipostaze (liturgicã, auroralã, plenarã), o refacere con-ºtientã ºi explicitã a legãturii mirenilor (laicilor) cu �poporul sacerdotal� împreunãslujitor al Liturghiei, o catehizare mistagogicã generalã, o recuperare liturgicãintegralã a Bibliei ºi o prezentare desluºitã a teodramaticii ºi esteticii teologice acultului într-un orizont istoric ºi eshatologic3. Calitatea exegezei se întemeiazã, abinitio, pe un text liturgic diortosit, lãmurit, îndreptat, actualizat, primenit, adicã�adus la vârsta de acum a limbii române� de însuºi autorul catehezelor, un demersavând încuviinþare sinodalã ºi pus simbolic sub patronajul spiritual al SfântuluiDosoftei, Mitropolitul Moldovei, primul traducãtor al Liturghiei (1679) în limbaromânã, declarat model statornic (�îndreptar�) ºi �marea binecuvântare a luiDumnezeu asupra Bisericii ºi culturii noastre�4.

Au existat mai multe variante pentru titlul acestei cãrþi : Liturghia SfântuluiIoan Gurã de Aur (2001) ; Liturghia ca Împãrãþie a cerurilor ; Misterul liturgic alÎmpãrãþiei, alegându-se, în cele din urmã, Cartea deschisã a Împãrãþiei (2005),care combinã în chip fericit imaginea culturalã a unei opera aperta cu prevalenþateologicã a temei eshatologice a Împãrãþiei, focarul hermeneutic al întregii exegeze.Expresia din titlu, �Cartea deschisã a Împãrãþiei�, a cãpãtat rapid popularitateteologicã, pãtrunzând în rândul sintagmelor capabile sã descrie lapidar ºi sugestivethosul liturgic ortodox. Astfel, în timp ce Mitropolitul Bartolomeu defineºte Dumne-zeiasca Liturghie ca fiind �Cartea deschisã a Împãrãþiei�, Sfântul Ioan de Kronstadt

1. Cartea..., p. 44.2. Cartea..., p. 75.3. Cartea..., p. 44.4. Ibidem.

Page 19: ;Itropolit Bartolomeu Anania

19

Celebrarea credinþei sau �Dumnezeieºtile noime ale Sfintei Liturghii�

vedea în ea �Cerul pe pãmânt�, întregind astfel viziunea Pãrintelui Stãniloae,potrivit cãreia Liturghia este �înaintarea comunã a credincioºilor în ÎmpãrãþiaSfintei Treimi�, revenind în cele din urmã la acelaºi mitropolit de fericitã memorie,care plasa celebrarea credinþei în centrul existenþei, anunþând �pregustarea vieþiiveºnice�1.

Una dintre formele incipiente ale cãrþii de cateheze liturgice era pregãtitã înmanuscris2 încã din anul 2001, dar ea s-a copt încet, în urma demersului cateheticpropriu-zis ºi a ecourilor primite în intervalul 2001-2005. În plus, sã nu uitãm,preocuparea pentru lãmurirea datelor credinþei se vede inclusiv în cele peste 8.000 denote infrapaginale din ediþia jubiliarã a Sfintei Scripturi în diortosirea Mitropoli-tului Bartolomeu, operã de anvergurã care s-a bucurat recent de o reeditare pemãsurã3. Revenind la catehezele liturgice, imediat dupã apariþia Cãrþii deschise aÎmpãrãþiei, Mitropolitul Bartolomeu a propus-o ca model pentru un program cate-hetic derulat în toate parohiile eparhiei sale, în perioada Postului Crãciunului dinanul 2006, comunicatul oficial fiind el însuºi un document important prin fixareaîn scris a entuziasmului autorului ºi al beneficiarilor direcþi ai muncii sale :

În sesiunea din toamnã a conferinþelor preoþeºti organizate sub preºedenþia Mitro-politului Bartolomeu s-a hotãrât demararea unei campanii de catehizare a credin-cioºilor din întreaga Arhiepiscopie printr-un ciclu de predici, care au ca temã centralãexplicarea Sfintei Liturghii. Calendarul acestor predici liturgice este construit peparcursul celor 6 duminici ale postului Crãciunului, având ca teme principale : SfântaLiturghie � introducere ºi importanþã ; cele trei Liturghii în Biserica Ortodoxã � timpde sãvârºire ; Proscomidia, Liturghia catehumenilor ºi Liturghia credincioºilor. Acestecateheze liturgice au început în 19 noiembrie ºi se vor încheia în Ajunul Crãciunului,timp în care nu se vor þine predici tematice la evangheliile duminicale, ci doar temelepropuse pentru explicarea Sfintei Liturghii. Predicile (catehezele, n.n.) liturgice dinprimul ciclu au fost þinute în catedralã de Înaltpreasfinþitul Bartolomeu în anul 1996,reluate pe parcursul duminicilor din Postul Mare din anul 2004. Ele s-au materializatîn volumul Cartea deschisã a Împãrãþiei. O însoþire liturgicã pentru preoþi ºi mirenial Mitropolitului Bartolomeu, volum ce a avut un ecou deosebit în sufletele credin-cioºilor. Conlucrarea între preot ºi credincios în actul liturgic este o componentãesenþialã a vieþii liturgice ortodoxe, motiv pentru care aceste predici îºi propun sã-iconºtientizeze pe credincioºi de importanþa participãrii lor la Sfânta Liturghie, caîmpreunã slujitori cu preotul, explicându-le, în acelaºi timp, ºi simbolismul cuvintelorºi gesturilor din ritualul euharistic4.

1. Vasile Gavrilã, �Dumnezeiasca Liturghie � cea mai înaltã expresie a Graiului Liturgic�,Text ºi discurs religios, 2 (2010), p. 23.

2. Nemeº, art.cit., p. 150 : �În stadiul de manuscris se aflã o altã importantã lucrareomileticã a Înalt Prea Sfinþiei Sale, intitulatã Liturghia Sfântului Ioan Gurã de Aur,care cuprinde explicarea Sfintei Liturghii într-un ciclu de patru cuvântãri liturgicepe care le-a rostit în Catedrala arhiepiscopalã�.

3. Bogdan Ivanov, Radu Preda (coord.), Biblia cu ilustraþii, Versiune diortositã dupãSeptuaginta, redactatã ºi adnotatã de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul ºiMitropolitul Clujului, sprijinit pe numeroase alte osteneli, vol. I-VIII, Litera, Bucureºti,2011.

4. Renaºterea, 12 (2006), p. 10.

Page 20: ;Itropolit Bartolomeu Anania

20

Jan Nicolae

2. Vocaþia cateheticã a Mitropolitului Bartolomeu :o mãrturie

Unul dintre primii analiºti ai vocaþiei catehetico-mistagogice a lui BartolomeuAnania a fost liturgistul clujean Ioan Bizãu, care-l integra pe ilustrul sãu arhiereuîn pomelnicul cuprinzãtor al elitei episcopilor cateheþi ai Bisericii Universale :Ignatie Teoforul, Irineu de Lyon, Ipolit al Romei, Ciprian al Cartaginei, Atanasiecel Mare, Chiril al Ierusalimului, Ambrozie de Milano, Ioan Gurã de Aur, Nicetade Remesiana, Vasile cel Mare, Grigorie de Nyssa, Grigorie de Nazianz, Chiril alAlexandriei, Grigorie cel Mare, Sofronie al Ierusalimului, Andrei Cretanul, GrigoriePalama, Filotei Kokkinos al Constantinopolului, Petru Movilã al Kievului, Varlaamal Moldovei, Simion ªtefan ºi Sava Brancovici ai Transilvaniei, ªtefan ºi NeofitCretanul ai Ungrovlahiei, Antim Ivireanul, Teofan Zãvorâtul, Filaret al Moscovei,Andrei ªaguna º.a., toþi capabili sã converteascã cultura, sã o �rãstigneascã� roditorpe crucea Logosului înomenit :

Dupã pilda marilor arhierei ai epocii patristice, care au fãcut din demnitatea arhierieislujire liturgicã ºi iniþiere mistagogicã, [arhiepiscopul Bartolomeu] periodic se opreºteasupra universului harismatic al Liturghiei, al Tainelor ºi al ierurgiilor prin careBiserica ne împãrtãºeºte harul sfinþitor ºi îndumnezeitor al Sfântului Duh. Referin-du-se la obligaþia esenþialã a episcopului de a cunoaºte el însuºi tainele credinþei ºiale vieþii sacramentale ºi de a iniþia comunitatea ce stã sub incidenþa jurisdicþieisale spirituale în pãtrunderea acestor taine, Testamentum Domini spune : �Decipãstorul (episcopul) sã cunoascã Tainele de orice fel [�]. Aºadar, pãstorul trebuiesã facã (cu credincioºii) învãþãtura mistagogicã (pentru ca) ei sã ºtie ai cui pãrtaºise fac prin Sfintele Taine ºi a cui pomenire o fac prin Euharistie�. Prin experienþasa mistagogicã, Biserica se impune �ca o icoanã care înfãþiºeazã un singur trup (orealitate unicã ºi coerentã) a lucrãrii Mântuitorului în lume�, afirmã Sfântul NicolaeCabasila1. Ea se zideºte, se desãvârºeºte ºi se reveleazã ca trup mistic al lui Hristosprin faptul cã �este întruchipatã în Sfintele Taine nu ca în simboluri, ci ca mãdulareleîn inimã, ca ramurile în rãdãcina plantei sau, precum spune Domnul, ca mlãdiþeleîn viþã (cf. In 15,1-6). Cãci nu este vorba doar de o comunitate de nume sau de osimplã asemãnare între ele, ci chiar de o identitate de fapt. Cãci Sfintele Taine suntTrupul ºi Sângele lui Hristos, dar sunt totodatã hrana ºi bãutura cea adevãratã aBisericii lui Hristos�2.

Actualizând teologia lui Cabasila prin exemplul concret oferit de ArhiepiscopulBartolomeu al Clujului, liturgistul nostru noteazã, de data aceasta în calitatea luide martor :

În virtutea paternitãþii spirituale, care se reflectã plenar prin mijlocirea Arhieriei,episcopul are chemarea ºi competenþa duhovniceascã de a iniþia comunitãþile eclesiale

1. Nicolae Cabasila, Tâlcuirea Dumnezeieºtii Liturghii, trad. rom. de Ene Braniºte,Editura Institutului Biblic ºi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureºti,1997, p. 9.

2. Ibidem, p. 89.

Page 21: ;Itropolit Bartolomeu Anania

21

Celebrarea credinþei sau �Dumnezeieºtile noime ale Sfintei Liturghii�

în universul misticii sacramentale al Liturghiei. De aici faptul cã marile centre alecreºtinãtãþii apostolice ºi post-apostolice, care au avut o contribuþie decisivã înistoria Bisericii, au fost centre ale iniþierii în Tainele credinþei, iar celebrele catehezemistagogice prin care Biserica ºi-a pus în lucrare vocaþia sacramentalã au fost, înmarea lor majoritate, cateheze ale episcopilor mistagogi. Asumându-ºi acest principiuesenþial al slujirii episcopale, Arhiepiscopul Bartolomeu se opreºte adeseori, cu odragoste specialã, asupra universului sacramental ºi liturgic, fãcând adicã iniþieremistagogicã, desluºind raþiunea sacramentalã ºi misticã a formelor ºi actelor de cult.Având acces, ca om de culturã, la universul simbolului religios ºi fiind înzestrat cusimþul metaforei poetice profunde, iniþiazã mistagogic ºi cultural în virtutea unuiprincipiu care îi este atât de drag : cultul ºi cultura sunt ºi trebuie sã rãmânã în oriceîmprejurare dimensiuni convergente ale vieþii religioase1.

Încrederea credincioºilor în cuvântul rostit are o întemeiere tot de naturãliturgicã, decurgând din ecoul simþit al cuvântului lui Dumnezeu în cuvântul omu-lui din faþa lor, dar ºi dintr-o anumitã prestanþã sacerdotalã a celui de la amvonºi altar, adicã dintr-un bun-simþ liturgic, imposibil de cãpãtat ºi de menþinut fãrãînþelegerea rosturilor teologice profunde ale celebrãrii credinþei. Acelaºi liturgist--martor ne relateazã :

Solemn, însã nu rigid sau crispat, destins, dar nu distrat ori plictisit, ArhiepiscopulBartolomeu se impune în faþa soborului ºi a credincioºilor prezenþi la respectivul actde cult în ipostazã sacerdotalã, având o þinutã liturgicã exemplarã ºi fãcând din aceaslujbã o experienþã sacramentalã autenticã. Imprimã duhul ºi ritmul liturghisiriiprin propria sa þinutã liturgicã, de un hieratism sacerdotal bine temperat, fãrã sãaibã nevoie de anumite demonstraþii pedagogice supãrãtoare sau umilitoare, la carefac apel arhiereii rutinaþi ori complexaþi, ce uitã cã sunt sacerdoþi care au intrat înjugul lui Hristos ºi nicidecum înlocuitori ai Arhiereului arhiereilor, basculând astfeldumnezeiasca Liturghie din orizontul frumuseþii, rânduielii ºi bucuriei în DuhulSfânt într-un orizont apãsãtor sau dezordonat, de cazarmã desuetã ori instituþie decorecþie. Se impune ºi este receptat ca protos al Liturghiei nu doar pentru cã aºaprevede rânduiala tipiconalã a demnitãþii arhiereºti, ci pentru cã îºi asumã Liturghiaca experienþã sacerdotalã plenarã ºi ca sãrbãtoare a Bisericii, ºi deci a tuturorcomunitãþilor euharistice din cuprinsul Eparhiei sale. Gesturile liturgice, sonoritateaglasului, îngenuncherea ºi rezemarea frunþii de dumnezeiescul Altar la vremearostirii Simbolului credinþei, la Epiclezã ºi la cântarea rugãciunii Tatãl nostru,ritualul urcãrii în amvon pentru a împãrtãºi cuvântul Evangheliei, toate acesteareprezintã elemente de graþie ale unei lecþii sacerdotale pilduitoare pe care Arhi-episcopul Bartolomeu o propune soborului de liturghisitori ºi credincioºilor cuprinºiîn lucrarea sacramentalã a Liturghiei cu acea naturaleþe pãrinteascã ce trebuie sãcaracterizeze Arhieria în toate împrejurãrile, ºi mai ales atunci când oficiazã Litur-ghia. Arhieria este sacerdoþiu, iniþiere mistagogicã, ascezã ºi exemplu personal, iarnu perimetru de performanþe totalitare, incompatibile cu sacerdoþiul Arhiereuluimântuirii noastre2.

1. Ioan Bizãu, �Arhierie ºi Liturghie în «lecþia» Arhiepiscopului Bartolomeu Anania�,în ªtefan Iloaie, Radu Preda (ed.), op.cit., pp. 297-298.

2. Ibidem, p. 299.

Page 22: ;Itropolit Bartolomeu Anania

22

Jan Nicolae

Meritele catehismului liturgic realizat de Mitropolitul Bartolomeu sunt cu atâtmai mari cu cât problema catehezei liturgice, a comentariului liturgic1 ºi a rapor-tului dintre propovãduire ºi comentariul liturgic, amplu dezbãtute în alte spaþiiconfesionale, nu a atins la noi decât în mod izolat, cu titlu de preocupare strictpersonalã, cotele de atenþie ºi concretizare practicã2. Ceea ce aduce nou MitropolitulBartolomeu este, incontestabil, faptul cã pune o întreagã culturã în slujba catehezei,fãcând-o astfel sã grãiascã teologic, dar ºi pe înþelesul cât mai multor contemporani.

3. Receptarea publicã a Cãrþii deschise a Împãrãþiei

Efortul catehetic al Mitropolitului Bartolomeu confirmã intuiþia fundamentalã alui Homiakov potrivit cãreia �cine nu înþelege Liturghia nu înþelege Biserica�.Cartea deschisã a Împãrãþiei s-a bucurat de o serie de aprecieri3, recomandãri, fiind

1. În legãturã cu istoria genului comentariului liturgic, a se vedea R. Bornert, Les com-mentaires byzantines de la divine Liturgie du VII au XV-e siècle, Institut françaisd� Études byzantines, Paris, 1966. A se vedea de asemenea E. Mazza, La mistagogia.Una teologia della liturgia in epoca patristica (= Bibliotheca Ephemerides liturgicae.Subsidia 46), Roma, 1988. Tot aici, a se vedea ºi A.M. Triacca, A. Pistoia (ed.), Laprédication liturgique et les commentaires de la liturgie (= Conférences Saint-Serge.XXXVIII-e Semaine d�Études Liturgiques), Paris, 25-28 juin 1991, Edizioni Litur-giche, Roma, 1992. A se vedea ºi Hans Joachim Schulz, Die byzantinische Liturgie.Vom Werden ihrer Symbolgestalt, Herder, Freiburg im Br., 1964. Desigur, utilã esteºi teza lui Michael Kunzler, Die Liturgie der Kirche, Pustet, Paderborn, 1995. A sevedea ºi Andre Wade, �Ce fel de Liturghie a sãvârºit Sf. Ioan Gurã de Aur ?�, trad.rom. de Remus Oniºor, Credinþa Ortodoxã, 1 (1996), pp. 33-52.

2. A se vedea, cu titlu de exemplu, câteva cãrþi ºi studii din bibliografia româneascãdedicate explicãrii Sfintei Liturghii sau unor cicluri de cateheze liturgice : EneBraniºte, Explicarea Sfintei Liturghii dupã Nicolae Cabasila, tezã de doctorat,Bucureºti, 1943 ; Idem, �Însemnãtatea Sfintei Liturghii pentru viaþa creºtinã. Mate-rial cultic ºi omiletic pentru explicarea Sfintei Liturghii�, Glasul Bisericii, 1-3 (1951),pp. 33-36 ; Petre Vintilescu, �Funcþiunea cateheticã a Sfintei Liturghii�, StudiiTeologice, 1-2 (1949), pp. 17-33 ; Vasile Coman, Cuvântãri liturgice, Editura Epis-copiei Ortodoxe Române, Oradea, 1973 (ed. a II-a, 1987) ; Tudor Demian, Jertfalaudei. Predici liturgice, Arad, 1945 ; Nicolae Dura, Propovãduirea cuvântului ºiSfintele Taine, Editura Institutului Biblic ºi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,Bucureºti, 1997 ; Nicolae Necula, Tradiþie ºi înnoire în slujirea liturgicã, EdituraEpiscopiei Dunãrii de Jos, Galaþi, vol. I-III, 1996, 2001, 2006 ; Ciprian Streza,�Liturghia Sfântului Ioan Gurã de Aur, Icoanã a Împãrãþiei ºi Prezenþã sacramen-talã�, Revista Teologicã, 4 (2007), pp. 180-200 ; Constantin Necula, Porþile cerului.Cateheze liturgice radiodifuzate, Agnos, Sibiu, vol. I-II, 2008 ; Florin Botezan, SfântaLiturghie � cateheza desãvârºitã. Studiu asupra caracterului catehetic al Liturghiilorortodoxe, Reîntregirea, Alba Iulia, 2005. Acest ultim autor a întreþinut aproape ºapteani ºi o rubricã pe temã, începând cu �Sfânta Liturghie � Taina Tainelor, ExplicareaSfintei Liturghii (I)�, Credinþa strãbunã, 159 (1999), p. 3, ºi terminând cu �AnaforauaSfântului Vasile cel Mare (III), Explicarea Sfintei Liturghii (LIII)�, Credinþa strã-bunã, 229 (2005), p. 2.

3. Mitropolitul Bartolomeu Anania era apreciat, în chiar anul dedicat Bibliei ºi Litur-ghiei în BOR, ca �diortositorul Bibliei jubiliare a Sfântului Sinod ºi tâlcuitorul

Page 23: ;Itropolit Bartolomeu Anania

23

Celebrarea credinþei sau �Dumnezeieºtile noime ale Sfintei Liturghii�

bogat recenzatã1, dedicându-i-se studii academice2 ºi eseuri în mass-media laicã ºireligioasã deopotrivã3. Aceastã receptare avea sã se declanºeze cu oarecare întâr-ziere din cauza contextului bisericesc în care a apãrut cartea, autorul ei fiind înegalã mãsurã iniþiatorul noii Mitropolii a Clujului, Albei, Criºanei ºi Maramu-reºului.

Un prim numitor comun al recenziilor ºi analizelor pe marginea Cãrþii deschisea Împãrãþiei îl reprezintã constatarea nivelului precar al culturii teologice publice,fapt vizibil în maniera nu de puþine ori superficialã de participare la SfântaLiturghie. Atent observator al vieþii noastre bisericeºti ºi culturale, apropiat alMitropolitului Bartolomeu, Teodor Baconsky constata :

E de datoria Bisericii sã le explice propriilor credincioºi (care, potrivit sondajelor, îiaratã atâta încredere) ce gesturi îºi asumã preotul în spaþiul eclesial, ce acoperirebilbicã sau patristicã au cuvintele sale, în fine, ce reflex poartã actul liturgic asupradeschiderii creºtineºti cãtre Dumnezeu ºi semeni. Aºa ceva ºi-a propus sã întreprindãArhiepiscopul Clujului, ºi nu e de mirare cã a izbutit, ºtiut fiind cã ierarhul nostrue îmbibat cu fineþuri scripturale, eminent orator ºi neîntrecut mânuitor al limbiiromâne, pe care desigur cã o stãpâneºte, pe seama uceniciei argheziene ºi la zenitulîndelungatei sale cariere literare.

Intrând în miezul teologic al cãrþii, acelaºi autor face câteva precizãri esenþialedespre miza acestei introduceri în celebrarea credinþei :

IPS Bartolomeu reuºeºte sã împlineascã deopotrivã comentariul aplicat ºi situareaLiturghiei în orizontul eshatologic al Împãrãþiei cereºti, altfel spus, abordarea actuluide cult ca gramaticã a preoþiei universale, la care sunt chemaþi toþi cei botezaþi înHristos. Pentru fericitul cititor ce-ºi mai îngãduie luxul grãdinãritului sufletesc,volumul nu e doar o sursã de cunoaºtere, ci ºi o muzicalã ocazie de a plonja în tainacentralã a creºtinismului. Tonul exegezei e omiletic (de altfel, o mare parte din cu-prinsul cãrþii a fost la început rostit din amvon), iar tehnica expunerii mizeazã peanecdota patericalã, pe ecoul fãcut predecesorilor ºi referirea spontanã la împrejurãrile

Sfintei Liturghii� de cãtre Arhiepiscopul Andrei Andreicuþ. A se vedea volumul colec-tiv Rotonda unui suflet aprins pentru Dumnezeu ºi neam, Reîntregirea, Alba Iulia,2008, p. 5.

1. Dan Ciachir, �Tâlcuirea Liturghiei�, Ziua (14 iunie 2006) ; Jan Nicolae, �MitropolitulBartolomeu Anania începe revigorarea misiunii catehetice printr-o lucrare de ex-cepþie : Cartea deschisã a Împãrãþiei�, INTER, 1-2 (2007), pp. 496-497 ; Ionuþ Biliuþã,�Cartea deschisã a Împãrãþiei�, Renaºterea, 2 (2006), p. 5 ; Constantin Costache,�Cartea deschisã a Împãrãþiei�, Ortodoxia, 3-4 (2006), pp. 253-255 ; Dumitru Ichim,�Cartea deschisã a Împãrãþiei�, Renaºterea, 2 (2007), p. 9 ; Aurelia Bãlan-Mihailovici,�Cartea deschisã a Împãrãþiei�, Renaºterea, 3 (2007), p. 9 ; Teodor Baconsky, �CarteaÎmpãrãþiei�, Dilema Veche, 110 (2006), p. 12.

2. Ignatie (Ilie) Trif, �Un remediu pentru pacienþii plictisului liturgic. Marginalii lavolumul Cartea deschisã a Împãrãþiei. O însoþire liturgicã pentru preoþi ºi mireni�,în Rotonda unui suflet..., pp. 181-203.

3. Ioan Gânscã, �Corabia Bisericii. Liturghia ºi Biserica� ; �Antimise din ultimile de-cenii�, texte postate pe portalul de artã ºi spiritualitate ortodoxã www.ignus.ro,accesat la 20 iunie 2011.

Page 24: ;Itropolit Bartolomeu Anania

24

Jan Nicolae

cotidiene. Aº semnala, ca probã cã prestigiul tradiþiei nu exclude originalitatea, ºimomentele în care autorul devine confesiv, antrenându-se în tensiunea unor dilemepersonale, expuse �la lumina lumânãrii�. Asemenea obiectului inefabil pe care îlaproximeazã prin lentila interpretãrii omeneºti, Cartea deschisã a Împãrãþiei sedepãºeºte pe sine în vãpaia rugãciunii1.

Al doilea numitor comun al receptãrii îl vizeazã pe autorul însuºi, teolog ºicãrturar în egalã mãsurã, adicã plasat ca nimeni altul în postura de a mijloci, prindiortosire ºi interpretare, textele biblice ºi, iatã, liturgice publicului românescactual, mânuitor al unei limbi supuse între timp mai multor modificãri la nivelsemantic, nu toate de calitate sau necesare. Or, era nevoie de cineva familiarizatcu vârstele limbii ºi cu eternitatea liturgicã pentru a le repune în dialog. Aºa cumam observat la momentul recenzãrii, dupã împlinirea operei vieþii sale prin publi-carea ediþiei sinodale jubiliare a Bibliei, în anul 2005, Mitropolitul Bartolomeu aînceput o muncã de diortosire ºi înnoire a cãrþilor liturgice folosite în cultul ortodox.Lucrarea de preînnoire a Liturghierului i-a oferit prilejul aprofundãrii misteruluiliturgic al Împãrãþiei ºi al prezentãrii lui într-un mod pe deplin actualizat ºi într-olimbã românã cu o savoare sãrbãtoreascã, în cadrul unui ciclu de cateheze mista-gogice. Întreaga experienþã de preot ºi cãrturar creºtin este pusã în valoare înaceastã lucrare. Dupã opera literarã care-l recomandã între clasicii literaturiiromâne moderne, Mitropolitul Bartolomeu s-a ostenit sã ne lase moºtenire o lãmu-rire asupra Dumnezeieºtii Liturghii, o explicaþie cateheticã, elementarã ºi profundã,în acelaºi timp, îmbinând cu rafinament ºi sobrietate mireasma vechilor Cazaniica un fel de alt Dosoftei sau Varlaam modern, cu un simþ al nuanþei ºi al proprie-tãþii cuvintelor remarcabil, un adevãrat poliglot al graiurilor limbii române.

În interiorul cãrþii se aflã o gravurã a lui Gheorghe Russu cu reprezentareaÎmpãrãþiei cerurilor scrisã în pâine pe sfântul disc, o imagine a Bisericii ca poporal lui Dumnezeu adunat în jurul Mielului jertfit de la întemeierea lumii, IisusHristos, Mirele Bisericii, Mireasa Mielului. Punctul iniþial ºi final al cercului defoc al Liturghiei ºi al prezentãrii ei catehetice este chiar locul de tainã în carepreotul înscrie, cu candoarea unui copil prins în jocul unei geometrii sacre, înpâinea prescurii ºi în lacrima sângerie a vinului de dar, istoria faptelor minunateale lui Dumnezeu pentru mântuirea lumii. Capitolul dedicat acestui loc tainic,peºterã ºi mormânt, Betleem ºi Ierusalim liturgic, numit în mod clasic prosco-midiar, îi oferã autorului prilejul extinderii orizontului Împãrãþiei de la aceastãfiridã smeritã, dintr-o laturã nevãzutã a altarului, la cupola Pantocratorului (Atot-þiitorului). Mistagogia liturgicã descrie elementar aceastã nuntã misticã, sacramen-talã, între cer ºi pãmânt, dumnezeire ºi umanitate, în Hristos ºi în Bisericã.Dinamica Împãrãþiei Cerurilor este înfãþiºatã în ipostazele ei succesive, liturgicã,auroralã ºi plenarã, într-o poeticã mistagogicã pe înþelesul tuturor. În astfel depagini, autorul convoacã nume ºi experienþe diverse din varii domenii : estetic,muzical, stilistic, militar, medical, cultural, literar, juridic, etnologic, economic etc.Referinþele, care apar în text cu firescul unei culturi temeinice, acumulate în timp,sunt puse în slujba lãmuririi cât mai clar cu putinþã a cuvintelor, a gesturilor ºi

1. Baconsky, art.cit., p. 12.

Page 25: ;Itropolit Bartolomeu Anania

25

Celebrarea credinþei sau �Dumnezeieºtile noime ale Sfintei Liturghii�

a tuturor celorlalte elemente ale miezului vieþii Bisericii pe care-l reprezintã SfântaLiturghie. Alãturi de nume biblice ºi patristice întâlnim atât teologi contemporaniprecum Dumitru Stãniloae, Sofronie Saharov, Rafail Noica, Nicolae Steinhardt, IlieCleopa, Alexander Schmemann, Paul Evdokimov, Ion Bria, Karl Christian Felmy,Kallistos Ware, cãlugãri ºi pustnici numiþi ºi nenumiþi, dar ºi literaþi de talia luiCharles Péguy sau Tudor Arghezi, filosofi precum Constantin Noica sau istorici aireligiei de renumele unui Mircea Eliade. Toatã aceastã culturã ºi înþelepciuneiubitoare se desfãºoarã din belºug de-a lungul acestei cãrþi de excelentã facturãcateheticã cu un singur rost : acela al deschiderii Cãrþii Vieþii pentru înscrierea înlãuntrul ei a cât mai multor preoþi ºi mireni, printr-un spor de înþelegere duhov-niceascã venitã dintr-o cuminecare frecventã ºi responsabilã cu Trupul ºi cu SângeleDomnului, merindea pe care o îmbie Domnul pelerinilor pe drumul veºniciei. Dealtfel, acesta este ºi cel mai valoros element al catehezelor Mitropolitului Barto-lomeu, înnobilarea reciprocã dintre culturã ºi cult, întâlnirea fireascã între logos-ulmultiplu al feluritelor domenii ºi Logos-ul liturgic asigurând Cãrþii deschise carac-terul pentru moment unic în bibliografia româneascã.

Al treilea numitor comun din procesul de receptare a catehezelor liturgice estesperanþa cã prin aceastã carte se trage la nivel sinodal un semnal de alarmã înfaþa pericolului, deloc diminuat între timp, al formalismului ºi clericalismului înBisericã. Altfel spus, nu doar catehizarea mirenilor este o necesitate, recunoscutãca atare, ci nu mai puþin retrezirea spiritualã a slujitorilor altarului, a celor care,sãvârºind minunea euharisticã zi de zi, nu mai au fiorul ºi profunzimea pe careapropierea de cele sfinte ar trebui sã le producã. Remediul pentru aceste patologiispirituale constã în reînvãþarea din interior, prin însãºi experienþa liturgicã, aresponsabilitãþii ce le revine celor care ar trebui sã þinã deschisã în faþa lumiicartea Împãrãþiei. Perihorezei dintre cler ºi popor trebuie sã îi corespundã empatiadintre slujitori ºi Cel slujit, dintre preoþi ºi Preotul din veac. Doar cu un astfel decler luminat liturgic ºi teologic poate avea loc adevãrata catehezã, cea care nu semulþumeºte doar sã �batã la cap� prin discursuri sau programe, ci sã �miºteinimile�. Mai departe, participarea activã a laicilor la viaþa Bisericii, o temã foartedragã Mitropolitului Bartolomeu, nu este realizabilã fãrã un cler pãtruns demisiunea sa, de legãtura comunitarã fundamentalã cu cei care, prin amin-ul lor,desãvârºesc slujirea specificã a celor hirotoniþi. Luându-l drept exemplu pe SfântulChiril al Ierusalimului, catehetul ºi catehumenul deopotrivã au în cele din urmãacces împreunã la o tainã care îi umple ºi îi depãºeºte în acelaºi timp.

În fine, al patrulea numitor comun are în vedere apelul pe care catehezeleMitropolitului Bartolomeu îl lanseazã la înnoirea liturgicã în spiritul Tradiþieiortodoxe. Contrar opiniei unora, inclusiv teologi, Sfânta Liturghie nu este un corpusstatic, repetat întocmai la fiecare celebrare a credinþei. Actualizarea mesajuluipericopelor evanghelice este simetricã actualizãrii sensului liturgic propriu-zis,tentaþiile deformãrii sensului cuvântului evanghelic vizând nu mai puþin ºi formaliturgicã prin care acesta este transportat ºi propovãduit. Mesajul evanghelic ºisimbolismul liturgic sunt pãrþi ale aceluiaºi limbaj. Iatã de ce demersul Mitropo-litului Bartolomeu, diortositor al Sfintei Scripturi ºi tãlmãcitor al Sfintei Liturghii,este unul marcat de o coerenþã impecabilã. Aºa cum un pasaj biblic limpede,frazat în consecinþã, eliberat de sintaxa greceascã a textului original, improprielimbii române, sprijinit hermeneutic de preþioase note infrapaginale cuprinzând

Page 26: ;Itropolit Bartolomeu Anania

26

Jan Nicolae

informaþii legate de contextul istoric sau cultural în care respectivul text a fostscris, deschide o cu totul altã înþelegere, tot astfel, o Liturghie trãitã nemijlocit,la limita intimã dintre emoþie ºi înþelegere, nu mai este nici prea lungã ºi cu atâtmai puþin �plictisitoare�.

4. Registrele erminiei liturgicea Mitropolitului Bartolomeu

Arhimandritul Sofronie (Saharov) aduce aminte de un adevãr care a preocupatexegeza creºtinã încã din primele sale veacuri :

Graiul omenesc este menit sã exprime realitãþile mai multor planuri : planul vieþiide zi cu zi, al nevoilor fireºti ; mai este, apropiat acestuia, dar totuºi osebit � cel alsimþãmintelor ºi patimilor sufleteºti primitive ; apoi cel al graiului demagogieipolitice ; al graiului ºtiinþific, filosofic, poetic ; ºi, în sfârºit, mai înalt decât toate �planul ºi graiul dumnezeieºtii descoperiri, al rugãciunii, al cuvântãrii de Dumnezeuºi al celorlalte legãturi între Dumnezeu ºi oameni � al Liturghiei1.

Nu am greºi dacã am citi Cartea deschisã a Împãrãþiei în aceastã cheie aaccesului din treaptã în treaptã de la un limbaj la altul ºi de la o trãire la altaa Sfintei Liturghii. Concret, se pot identifica mai multe registre ale erminieiliturgice pe care o face Mitropolitul Bartolomeu :

a. poetic-aforistic ; hic et nunc2 : �Aici ºi acum, pe pãmânt, Împãrãþia se cuce-reºte ; dincolo ºi atunci, se moºteneºte. Aici ºi acum, ea creºte în timp ; dincolo ºiatunci, va fi desãvârºitã ºi veºnicã. Acum ºi aici, ea este Biserica ; dincolo ºi atunci,ea va fi, pur ºi simplu, Împãrãþia� (Cartea..., p. 50) ; �Vãzduhul în care ei (îngerii,n.n.) se miºcã nu e altceva decât Bucurie� (p. 56) ; �Aici, la proscomidie, cândpreotul proclamã deasupra prescurii pomenirea Domnului Iisus Hristos, el a intratefectiv în vãzduhul sfinþeniei lui Iisus Hristos� (p. 68) ; prescura ºi Maica Domnului :�În acest fel, fiecare om care aduce la altar o prescurã pentru Jertfã, el o oferãsimbolic, pe Maica Domnului, în numele neamului din care face parte� (p. 69) ;�Imaginaþi-vã suprafaþa rotundã a discului ca fiind, în mic, imaginea universului�(p. 70) ; �Preasfânta Nãscãtoare de Dumnezeu pluteºte într-un vãzduh numai alei...� (p. 70) ; �Fiecare obiect al acoperirii trece prin vãzduhul fin al tãmâierii� (p. 72) ;Logosul ºi firida : �Asemenea Logosului întrupat, nemãrginitul univers duhovnicescse adunã într-o firidã de statura unui om� (p. 73) ; �faptul cã obiectul binecuvântãriiliturgice nu este Sfânta Treime, ci Împãrãþia Acesteia atestã plinãtatea Împãrãþieiveºnice în care drepþii nu sunt niºte bieþi naufragiaþi scãpaþi (mântuiþi) de la înec,ci fericiþii moºtenitori ai Pãrintelui ceresc� (p. 81) ; �Rugãciunea pãtrunde acum înspaþiile hotãrniciilor omeneºti, în ordine descrescândã : þarã, oraºe, sate. [...] Din

1. Sofronie Saharov, Vom vedea pe Dumnezeu precum este, trad. rom. de Ierom. RafailNoica, Sofia, 2005, p. 345.

2. Primele trei registre sunt propuse de Trif, art.cit.

Page 27: ;Itropolit Bartolomeu Anania

27

Celebrarea credinþei sau �Dumnezeieºtile noime ale Sfintei Liturghii�

spaþiile hotãrnicite, rugãciunea zboarã acum în cele stihiale� (p. 90) ; �Aceasta eslujba lor, de la început ºi-n veºnicie. Aceasta e Liturghia lor în nemãrginireaunivesului ºi-n eternitatea clipei� (p. 109) ; �dacã îngerii Îl laudã pe Dumnezeu înnemãrginirea cerurilor, oamenii o fac pe rotundul pãmântului� (p. 112) ; �dacãpãcatul este o cãdere în jos, cãinþa este o cãdere în sus...� (p. 114) ; �E pentru primaoarã când actul liturgic ne pune în faþã sfântul jertfelnic, altarul pe care preotulva aduce Sfânta Jertfã, al cãrui nimb de slavã se vede încã de pe acum� (p. 117) ;�El ni se deschide în mãsura în care ºi noi ne deschidem spre El, aºa cum o floarenu primeºte roua dimineþii dacã nu-ºi deschide corola spre cer� (p. 128) ; �Seobservã ºi aici principiul comunitar al rugãciunii din Bisericã, cel care adunãtimpul ºi înfrânge depãrtãrile� (p. 131) ; �Dumnezeu (aºa cum remarcã ºi monahulNicolae Steinhardt) are de unde ºi se comportã ca un boier� (p. 134) ; �Rugãciuneanu este o teleconferinþã spaþialã, ci o întâlnire cu Dumnezeu� (p. 135) ; �Dar tocmaiacesta a fost rostul întrupãrii ºi jertfei lui Hristos : sã ne elibereze din robia con-strângãtoare a pãcatului ºi sã ne redea robiei zburdalnice a lui Dumnezeu� (p. 113) ;antropologia paulinã : �Repet, duhul nostru nu este altceva decât sufletul, ci un felde ozon al acestuia, prin care omul se poate pune în legãturã cu Duhul lui Dumne-zeu� (p. 142) ; �Omul e «pãmânt cuvântãtor»� (p. 142) ; �Nouã nu ne este datã acal-mia certitudinii, dar ni s-a rezervat ceva mai mult, dinamica speranþei� (p. 146) ;�Ei bine, dragii mei, când porþile Împãrãþiei Cerurilor þi se deschid astfel, ca niºtebraþe pãrinteºti, mai poþi oare sã stai deoparte, fãrã sã-i cânþi lui Dumnezeu laude ?�(p. 148) ; �Prin urmare, moartea nu e altceva decât vãzduhul unei întâmpinãriîntru viaþã� (p. 159) ; �Orice mormânt de pe lume, fie el ºi faraonic, este un sãlaºal morþii, al întunericului, al descompunerii, al putrefacþiei, al miasmei, al sinistreitãceri. Mormântul lui Hristos este exact contrariul : în loc de moarte, viaþã ; în locde urâþenie, frumuseþe ; în loc de întuneric, luminã ; toate, la superlativ� (p. 162) ;�Harul în sine are un duh bun, adicã o suflare linã, caldã, luminoasã, o boareauroralã ce împânzeºte vãzduhul înainte de a deveni rouã, pe care preotul o cere,prin rugãciune, sã pluteascã aici, peste noi, slujitorii din altar, ºi peste acestedaruri ce sunt puse înainte, cãrora noi le slujim, ºi peste tot poporul Tãu, cel care,prin jertfã de laudã, este împreunã-slujitor. Superbã imagine a Împãrãþiei Cerurilorîn Biserica lui Hristos !� (p. 164) ; gestul liturgic din vremea rostirii Crezului : �Laînceputul rostirii Crezului, preotul ridicã procovãþul cel mare de pe sfintele vase,iar în timpul primelor cinci articole îl fluturã lin pe deasupra precum adierea uneiaripi de înger care vesteºte suflarea Duhului Sfânt� (p. 173) ; isihasm : �Isihiaomului duhovnicesc este liniºtea de a se ºti neliniºtit� (p. 175) ; �iatã cã Amândoi(Tatãl ºi Fiul, n.n.) se întâlnesc întru una ºi aceeaºi iubire pentru om. Poate fi cevamai emoþionant ? Mai cutermurãtor? Mai luminat în încrengãtura cuvintelor ºimai luminãtor dintru adâncul tainei ?...� (p. 184) ; dar concentrat : �În pâinea ºivinul de pe masã sunt concentrate toate darurile lui Dumnezeu, începând cusãmânþa, continuând cu lumina, pãmântul, apa, aerul ºi cãldura ºi sfârºind cufructul la treapta lui finalã, lucrãtoare, activã, ceea care întreþine viaþa� (p. 188) ;�«A-þi da seama precum se cuvine» înseamnã a înþelege în mod raþional taina pecare o ai în faþã ºi la care, de fapt, participi, ceea ce e peste putinþa omeneascã,dar nu în afara putinþei lui Dumnezeu� (p. 192) ; �îndrãznirea nu e îndrãznealã,obrãznicie, neruºinare, ci curajul omului umil ºi împovãrat de a se apropia de

Page 28: ;Itropolit Bartolomeu Anania

28

Jan Nicolae

Dumnezeu� (p. 192) ; rugãciunea pentru odihna drepþilor acolo unde vegheazã (strã-juieºte, strãluceºte) lumina feþei Domnului �înseamnã cã lumina lui Dumnezeu,cea neînseratã ºi pururea fiitoare, nu e o strãlucire staticã, ci un ochi proniator�(p. 194) ; �daruri de pârgã� (p. 195) ; �Crucea materialã, «lemnul», a rãmas, într-ade-vãr, pe Golgota, dar ea a devenit duhovniceascã în clipa în care Iisus, îmbrãþiºândlumea cu crucea rãnilor de pe mâini ºi picioare, ªi-a iertat, murind, cãlãii� (p. 199) ;anghelologie : �Ei însumeazã etalonul de plinire a voii lui Dumnezu� (p. 204) ;�Pâinea euharisticã se obþine din pâinea materialã, sub formã de prescurã, extrasãsãrbãtoreºte din hrana noastrã zilnicã� (p. 205) ; communio sanctorum : �noi intrãmîn comuniune ºi cu toþi cei ce alcãtuiesc «Împãrãþia din firidã», adicã MaicaDomnului, îngerii, sfinþii, viii ºi morþii, pentru care s-au scos miride la proscomidieºi care sunt acum pãrtaºi la sfinþenia de pe sfântul disc� (p. 215) ; �Iar dacãBiserica este Împãrãþia care a ºi venit întru noi, iatã-ne pe noi, pe toþi, cei carene-am împãrtãºit dintr-o pâine ºi dintr-un potir, de pe-acum moºteni ai ÎmpãrãþieiCerurilor� (p. 244) ; �Liturghia face un salt în viitor, ºi anume în eshaton, dincolode vreme� (p. 218) ;

b. teologic-liturgic ; îndemn cãtre mireni : �Nu-mi rãmâne decât sã vã îndemn :Rãmâneþi sau reveniþi în Liturghie, voi, mirenii, cei înnobilaþi de Dumnezeu cupreoþie imperialã !� (p. 64) ; merindea veºniciei în traista pelerinului : �Aceastãcurgere a Împãrãþiei nu e altceva decât o permanentã inserþie a timpului în eterni-tate. Este exact ceea ce ne oferã Liturghia ortodoxã prin Binecuvântare, Euharistieºi Cuminecare. În prima rugãciune de dinaintea împãrtãºirii, Sfântul Vasile celMare numeºte Cuminecãtura (adicã Trupul ºi Sângele Domnului) merindea pentruviaþa de veci. Merindea e hrana pe care o poartã cu sine cãlãtorul. Or, ce preþ maiare timpul când tu, cãlãtor prin el, porþi în traistã însãºi veºnicia ?� (pp. 81-82) ;graiul Evangheliei : �Aºezatã pe sfânta masã ºi închisã între scoarþele ei împodo-bite, Evaghelia era tãcutã. Acum, reaºezatã la locul ei, e gata sã se dechidã � ceeace va face foarte curând � ºi sã grãiascã� (p. 107) ; acord fin : �Arta liturgicã cere,neapãrat, acordarea ei cu timbrul îngeresc� (p. 124) ; ctitorii înveºniciþi în ctitorie :�de vreme ce ctitorii ºi-au asumat, voluntar, obligaþia de a construi un astfel deaºezãmânt, dupã ce s-au retras, beneficiarilor le revine obligaþia de a-i pomeni lasfintele slujbe pe toatã durata ctitoriei. Este motivul pentru care ei, fericiþi prinînsãºi jertfa pe care au fãcut-o, devin pururea pomeniþii în rugãciuni ºi în CarteaVieþii, ca unii care s-au retras doar din relaþia formal-administrativã, dar nu ºi dinfiinþa ctitoriei lor� (p. 131) ; teologia Cinei mistice : transsubstanþierea Jertfei deSine în jertfã nesângeroasã (p. 151) ; disciplinã : �Nu se admite ca preotul sã atingãcapetele credincioºilor cu sfântul potir� (p. 154) ; vehicul ceresc : �Rugãciunea estemarele vehicul care ne duce pomenirile în faþa lui Dumnezeu, atât pe ale celoradormiþi, cât ºi pe ale celor vii� (p. 156) ; demnitatea confesionalã : �Vrednic deluare-aminte e faptul cã noi, ortodocºii, suntem singurii creºtini care rostim Crezul �ca mãrturisire de credinþã ºi angajare duhovniceascã � aºa cum ni l-au lãsat SfinþiiPãrinþi, fãrã nici o ºtirbiturã ºi fãrã nici un adaos. Prin aceasta suntem întru ungând nu doar noi între noi, ci ºi cu Sfinþii Pãrinþi ai celor douã Sinoade Ecumeniceºi cu întreagã Biserica cea una ºi nedespãrþitã� (p. 172) ; lucrarea epicleticã apreotului : �El posedã harul Sfântului Duh prin hirotonie, ceea ce înseamnã cã nu

Page 29: ;Itropolit Bartolomeu Anania

29

Celebrarea credinþei sau �Dumnezeieºtile noime ale Sfintei Liturghii�

oricine poate sã facã aici (epicleza, n.n.) ceea ce face el ; simpla rostire a unorcuvinte nu poate avea nici un efect, deoarece rostirea nu mai este slujbã cuvân-tãtoare, ci formulã magicã a unui impostor� (p. 209) ; înþelegerea neînþeleasã :�«A-þi da seama precum se cuvine» înseamnã a înþelege raþional taina pe care oai în faþã � ºi la care, de fapt, participi �, ceea ce e peste putinþa omeneascã, darnu în afara putinþei lui Dumnezeu� (p. 192) ; eliminarea confuziilor : �E importantînsã sã ºtiþi cã, în nici un caz, anafura nu se poate substitui Sfintei Cuminecãturi(Sfintei Împãtãºanii), ea fiind doar pâine binecuvântatã, nu prefãcutã în trupulDomnului� (p. 194) ;

c. biblic ; contemporaneitate duhovniceascã : �În Liturghie, noi devenim contem-porani reali ai evenimentelor biblice, de la Genezã pânã la a Doua Venire� (p. 108) ;rãdãcinile biblice ale Sfintei Liturghii : �Aºa se explicã «surpriza» recentã a unuidistins pastor protestant din Occident, care asistase de nenumãrate ori la Liturghianoastrã ºi în final «descoperise», cu uimire, cã întreaga ei þesãturã este întemeiatãpe Biblie� (p. 123) ; �Doresc sã reþineþi faptul cã citirea pericopelor evanghelice ºiapostolice [...] nu înseamnã o «pauzã» sau o «parantezã» liturgicã, cã ea face partedin însuºi miezul Sfintei Liturghii, aºa cum era practicatã încã din primele veacuriale Bisericii, când creºtinii se adunau Duminica pentru Cina Euharisticã� (p. 123) ;Hristos, Miel îngãduitor ºi Secure justiþiarã (p. 145) ; raportul Biblie-Liturghiepretutindeni prezent ;

d. filologic, lingvistic, semantic, etimologic ; purtarea faþã de cuvinte : �da,cuvintele au suflet, iar cu ele ar trebui sã ne purtãm aºa cum se poartã îngerii cuMaica Domnului�1 ; Atotþiitorul (p. 55) ; binecuvântare-blagoslovenie (p. 75), ter-menul �cuvânt� ºi familia lui (p. 76), mântuire-izbãvire (p. 86) ; vremuri-vremuieli(p. 90) ; slavã-mãrire : �purificarea lingvisticã nu este mai puþin retrogradã decâtcea lingvisticã� (p. 98) ; moºtenire-moºtenitori-moºteni (p. 102) ; plinire-plinãtate(p. 103) ; frumuseþea-buna-cuviinþã (p. 103) ; �rugãciunea neadormitã� (p. 111) ;comunitate-comuniune (pp. 117-118) ; a dormi-a rãposa-repauzaþi (p. 137, p. 140) ;metalimbajul hristic (p. 138) ; greºalã-pãcat (pp. 139-140) ; familia de cuvinte : apomeni, pomenire, pomelnic, pomanã (p. 154) ; pogorãmânt (p. 166) ; vârtute-virtute(p. 170) ; întru (p. 172) ; pãrtãºie (p. 177) ; �jertfelnic înþelegãtor� (Sf. Chiril alAlexandriei, Sf. Dosoftei) (p. 199) ; Carele (p. 202) ; pâinea noastrã cea de toatezilele � cea spre fiinþã (p. 205) ; ispitã-încercare (pp. 206-207) ; cuminecare-împãrtã-ºire (p. 214) ; dania-darul (p. 224) ; plinirea Legii-plinãtatea Bisericii (pp. 224-225) ;lexiconul liturgic (pp. 227-230) ;

e. teodramatic ; �De la bun început vreau sã vã atrag atenþia cã structuraliterarã a Liturghiei este aceea a unei piese de teatru. Toatã slujba este un dialogîntre doi parteneri : preotul, pe de o parte, ºi credincioºii mireni, pe de alta, cuprecizarea cã ei, împreunã, alcãtuiesc un tot� (p. 59) ; �Dialogul liturgic e un

1. Temã reluatã ºi în Valeriu Anania, Aurel Sasu, Despre noi ºi despre alþii, CurteaVeche, Bucureºti, 2009, p. 122.

Page 30: ;Itropolit Bartolomeu Anania

30

Jan Nicolae

parteneriat duhovnicesc, ceea ce înseamnã cã preotul ºi mirenii sunt împreunã--slujitori ai aceleiaºi Liturghii� (pp. 60-61) ; �s-ar pãrea cã ceea ce vã spun eu efoarte frumos, dar mai degrabã imaginar, ideal, utopic, aºa cum bãnuiesc cã gândiþi.Realitatea actualã ne pune în faþã un popor care vine la slujbã, stã cuminte înbisericã, tace cu evlavie ºi ascultã cu decenþã, admirã un cor sau îndurã uncântãreþ, rugându-se în tainã cu vorbele pe care fiecare le ºtie de acasã. Cândcineva e familiar cu cântãrile ºi le îngânã odatã cu corul, o face cu timiditate ºicu sentimentul intrusului admonestabil. La urma urmei, dacã Liturghia e o piesãde teatru, ea este, neapãrat, ºi spectacol. Este ceea ce ni se oferã ºi cu care ne-amobiºnuit... Nu vã contrazic, aveþi dreptate. Ceea ce se petrece în zilele noastre (ºinu numai de ieri, de alaltãieri !) e nefiresc. În vechime nu a fost aºa, ci tot poporulprezent în bisericã dãdea rãspunsurile liturgice� (p. 63) ; �Dialogul liturgic nu e osimplã convenþie între douã pãrþi, ci expresia comuniunii între douã trepte deslujire� (p. 83) ; Evanghelia Împãrãþiei : �Având în vedere structura dramaticã aLiturghiei (despre care v-am vorbit la început), putem invoca ºi principiul progresieiartistice. O uverturã cuprinde principalele teme muzicale ale operei ; ea se scriela urmã, dar se cântã la început, în deschiderea operei propriu-zise� (p. 125) ;

f. simfonic, muzical, armonic ; pledoaria pentru cântarea în comun : �Cântareaîn comun era ceva obiºnuit nu numai în vremea apostolilor, dar ºi în veacurilecreºtine, pânã târziu, când a început sã se subþieze. Subþierea s-a produs pemãsurã ce s-a dezvoltat psaltichia bizantinã, cu inflexiunile ºi eflorescenþele eiorientale, pe care nu le puteau executa credincioºii de rând, ci numai psalþii ºiprotopsalþii înzestraþi cu voci melodioase ºi anume ºcoliþi pentru acest gen demuzicã. Au existat însã ºi alte motive, de care nu mã ocup acum. ªi la noi, încetulcu încetul, ea a rãmas doar pe seama cântãreþilor, deºi în ultimul secol ºi jumãtatea trecut printr-un proces de simplificare la mãsura cerinþelor prozodice ale limbiiromâne, proces început de Macarie ºi Anton Pann, apoi continuat ºi desãvârºit,mai aproape de vremea noastrã, de I. Popescu-Pasãrea ºi Nicolae Lungu. Ei ne-aulãsat-o aºa cum o avem astãzi, frumoasã, atrãgãtoare, uºor de învãþat ºi dememorat� (p. 63) ; reintroducerea cântãrii psaltice omofone la Sfânta Liturghieprin hotãrâre sinodalã : �Aceastã cântare va fi, printre altele, ºi o sfântã mãrturiea unitãþii noastre spirituale� (p. 64) ; valoarea repetiþiei în Liturghie ºi artã cuefecte estetice uimitoare : Bolero-ul lui Ravel, cu repetarea de 18 ori a aceleiaºifraze muzicale (p. 101) ; uimirea muzicalã, doxologicã a îngerilor ca martori aifacerii universului : �Dovada o avem tot în Sfânta Scripturã, anume în cuvintelepe care Dumnezeu Însuºi i le adreseazã la un moment dat lui Iov : Unde erai tula acea vreme, când stelele se nãºteau ºi îngerii Mei toþi Mã preamãreau în cor ?(Iov 38,7). Ei bine, Iov nu exista, dar îngerii vedeau aurora universului, cum rãsarlumile din bezna nimicului. Vedeau ºi tresãrau. Vedeau ºi se mirau. Vedeau ºi seminunau. Vedeau ºi se bucurau. Surpriza, mirarea, minunarea, bucuria, iatãtreptele repezi care stârnesc lauda, aºa cum la noi, într-o salã de concert, izbucnescaplauzele ºi ovaþiile când artistul ne încântã cu nemaiauzita lui performanþã.Preamãrirea Creatorului nu e altceva decât bucuria de a fi a creaturii� (p. 110) ;�Chiar Pãrintele Stãniloae (care nu avea înzestrare muzicalã) admite cã «psalmo-dierea dã aripi cuvântului». [...] Oricum, totul trebuie fãcut la mãsura bunului-simþ,

Page 31: ;Itropolit Bartolomeu Anania

31

Celebrarea credinþei sau �Dumnezeieºtile noime ale Sfintei Liturghii�

evitându-se vedetismul pe care ni-l oferã uneori, jenant, câte un preot sau diaconatras de ispita coloraturii cantabile sau contaminat de mirajul cuantumului deci-belic� (p. 124) ; �rugãciunea Tatãl nostru, pe care noi o cântãm atât de des înversiunea muzicalã a lui Anton Pann...� (p. 139) ; contrapunct liturgic : �Vorbind detrãdare, de chinuri, de suferinþe, ea (rugãciunea preotului, n.n.) se desfãºoarã,aparent, ca fiind în contradicþie cu cântarea de biruinþã pe care poporul din bisericão intoneazã triumfal, finalizând-o cu întreitul Osana. În realitate, cele douã parti-turi simultane sunt o compoziþie muzicalã contrapuncticã, în care tonalitatea minorãse armonizeazã, întregitor, cu cea majorã, alcãtuind o paginã duhovniceascã demare frumuseþe ºi profunzime. Ne aflãm în plinã antinomie liturgicã� (pp. 184-185) ;simfonia liturgicã : �Aºa cum într-o simfonie trecerea de la o temã muzicalã la altase face printr-un interludiu care preia motive melodice din cea veche ºi anunþãmotivele celei ce urmeazã, tot astfel simfonia liturgicã îºi are interludiile ei, cumeste acesta de acum, care face legãtura între epiclezã ºi cuminecare. Începutul sereferã la Darurile Sfinþite, încheierea anunþã Împãrtãºirea. Între ele se desfãºoarão ectenie de cerere. Aceasta însã nu este o repetare a celei de dupã Intrarea Mare,ci «variaþii pe temã» în simfonia liturgicã� (p. 197) ;

g. iconic ; virtuþile iconice ale tipologiei biblice : corabia lui Noe, typos al Bise-ricii (pp. 50-51) ; relaþia dintre Liturghie ºi Bisericã redatã plastic prin descriereaicoanei din pridvorul mânãstirii Hurezi (începutul secolului al XVIII-lea) : �Înmânãstirea Hurezi, ºi anume în pridvorul bisericii-bolniþã, poate fi vãzutã urmã-toarea scenã, zugrãvitã pe la începutul secolului al XVIII-lea : pe apa unui fluviupluteºte o corabie cu vâsle. În spate, la cârmã, Iisus Hristos. În faþã, la prorã,Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel. Pe laturi, trãgând la lopeþi, cuvioºi pãrinþi. Pe mal,capii ereticilor, cu niºte cârlige lungi în mâini, strãduindu-se s-o agaþe ºi s-o abatãdin drum. În mijlocul corabiei, pe un podium, o masã. În jurul mesei, preoþi ºiarhierei în odãjdii. Pe masã, o cutie micã, în care poate fi uºor recunoscut un chivotîn care se pãstreazã, de obicei, Sfânta Euharistie, adicã trupul ºi Sângele Domnului.Aºadar, în aceeaºi navã, Hristos istoric ºi Hristos euharistic. Corabia este Biserica,adicã Împãrãþia cerurilor în devenire, iar în mijlocul ei se aflã Liturghia, adicãÎmpãrãþia cerurilor, staticã ºi dinamicã, în acelaºi timp, oferind pregustarea celeifinale, desãvârºite ºi veºnice� (pp. 50-51) ; corabia Bisericii între istorie ºi eshaton :�Ea (biserica, n.n.) este Împãrãþia lui Dumnezeu în mers, nava la a cãrei timonãSe aflã Iisus Hristos, în timp ce pe pânza catargului frontal, în bolta altarului,pluteºte Maica Domnului, cu faþa spre noi, cãlãtorii, încurajându-ne prin cuvintede tainã : «Nu vã temeþi ! ; corabia înfruntã furtunile istoriei, dar nu uitaþi cã lacârmã Se aflã Fiul meu»� (p. 58) ; deosebirea dintre icoanã ºi tabloul religios :�Tabloul religios se cere admirat, evaluat, ca orice obiect artistic ; icoana se vreacontemplatã, veneratã, îmbrãþiºatã, sãrutatã, asemenea unei fiinþe vii pe care oadori ºi o iubeºti� (p. 54) ; arhitectura ºi iconografia, arte cu funcþie eshatologicã ;Hristos Pantokrator (p. 55) ; reprezentarea Liturghiei îngereºti (pp. 55-56) ; sfin-þenia icoanelor, a Crucii, a bisericii, a prestolului, a antimisului : �spaþiul concentratal locaºului liturgic ºi, ca atare, al Împãrãþiei cerurilor� (p. 58) ; iconostasul,imaginea stilizatã a arborelui lui Iesei (p. 56) ; Agneþul ºi prescura : �Agneþul vafi desprins din trupul prescurii, aºa cum Mielul lui Dumnezeu S-a desprins din

Page 32: ;Itropolit Bartolomeu Anania

32

Jan Nicolae

trupul Maicii Sale, aceasta fiind, la rândul ei, desprinsã din trupul omenirii�(p. 68) ; virtuþile iconice ºi simbolice ale �firidei proscomidiarului� ca peºterã aBetleemului liturgic, ale ofrandelor, pomelnicelor, lumânãrilor, ale vaselor liturgice,în special ale discului ca imagine cosmicã ºi eshatologicã (p. 65) ; explicit, aleEvangheliarului (p. 106, p. 113) ºi, implicit, ale candelabrului (policandrului) pascal(pp. 106-107) ; Biserica universalã, comuniune a Bisericilor locale, redatã ca opânzã freaticã ce leagã între ele fântânile (pp. 117-118) ; setea ontologicã : cerbulla izvoarele apelor ; Hristos, Viþa euharisticã (pp. 150-151) ; memoria divinã dreptcarte a Vieþii (p. 155) ; raportul iconic dintre oameni ºi heruvimi (p. 153) ; fântânacu cruce de pomelnic (p. 157) ; pomelnicul ctitorilor (p. 158) ; icoana ortodoxã aÎnvierii în raport cu cea de tip occidental (p. 162) ; antimisul-mormânt : �Or, aici,în Liturghie, antimisul desfãcut pe sfânta masã este exact imaginea luminoasã,curatã, sfinþitoare a mormântului Domnului� (p. 162) ; procovãþul cel mare (sfântulaer) � aripã de înger vestind Duhul (p. 173) ; caterisirea � imaginea morii caremerge în gol (pp. 176-177) ; raportul cruce materialã � cruce duhovniceascã (p.199) ; Sfântul Agneþ ºi frângerea neînfrântã (p. 212) ; sfânta cãldurã ºi venireaDuhului (p. 213) ; sfântul disc ºi comuniunea universalã (p. 215) ; cãrbunele saujãratecul euharistic (p. 217) ;

h. memorial-cultural ; ªaguna ºi rolul mirenilor în forurile bisericeºti (p. 60),Tudor Arghezi (Psalm din Litanii, p. 120), Lucian Blaga (Tipologia culturii, p. 53),Constantin Noica (rolul de vector al lui �întru�, Cuvânt împreunã despre rostirearomâneascã, Devenirea întru fiinþã, p. 172), Brâncuºi (Coloana, p. 101) ; sentimentulconstant al unei experienþe noi în Liturghie (B. Anania), sentimentul unui �începutperpetuu� în vremea plimbãrii zilnice prin acelaºi peisaj (Charles Péguy via DumitruStãniloae), îndemnul la depãºirea impresiei de uniformitate ºi déjà vu prin pãtrunde-rea fiecãrui creºtin în conþinutul mistagogic al Liturghiei (Sf. Ioan de Kronstadt) ;efectele stilistice ale repetiþiei în artã (Bolero-ul lui Ravel ºi Coloana infinitã a luiBrâncuºi) (p. 101) ; �Izvorul lui Dumnezeu stã de-a pururi la îndemâna omului.Important este ca omului înstrãinat sã-i fie sete, sã-ºi aminteascã dureros de ceeace a avut cândva ºi sã exclame împreunã cu un alt chinuit al absenþei divine :Doamne, izvorul meu ºi cântecele mele !...� (p. 120) ; sfinþenia semnului crucii de pefruntea þãranului la începutul lucrului (p. 90) ; ofrandele tradiþionale : coliva ºicolacii (p. 132) ; mitologic, teoria reprezentãrii : Meduza, Centaurul, Zmeul, MumaPãdurii (pp. 152-153) ; tradiþia fântânii de pomenire : �Frumoasã e tradiþia de asãpa o fântânã pentru pomenirea morþilor, într-un loc mai singuratic, unde trecã-torii îºi pot astâmpãra setea. Fântâna e strãjuitã de o cruce, pe piciorul cãreia suntscrise numele morþilor care pot fi pomeniþi de cel ce mulþumeºte. Uneori se asociazãdouã sau mai multe familii, fiecare sãdindu-ºi crucea cu pomelnicul ei. O astfel depomanã e mai costisitoare, dar ancoratã de-a dreptul în veºnicie� (p. 157) ; memorialiturgicã ºi culturalã : �Pomelnicul ctitorilor se pãstreazã cu sfinþenie în firidaproscomidiarului, în vãzul preotului. Existã la noi numeroase mânãstiri ctitoritede domnitori, boieri sau vlãdici, ale cãror pomelnice sunt preþioase nu numai prinvechime ºi frumuseþe artisticã, dar ºi prin însemnãri marginale de importanþãistoricã� (p. 158) ; moºteniri culturale, de la Psaltirea în versuri a lui Dosoftei(1643) la Biblia jubiliarã a lui Bartolomeu Anania (2001) : �Din vechile noastre

Page 33: ;Itropolit Bartolomeu Anania

33

Celebrarea credinþei sau �Dumnezeieºtile noime ale Sfintei Liturghii�

traduceri se mai pãstreazã ºi astãzi câte ceva frumos în limbajul biblic, în celliturgic, dar ºi în cel literar� (pp. 164-165) ; valenþele deosebite ale cuvântului�întru� în filosofia lui Constantin Noica (p. 172) ;

i. memorial, autoreferenþial ; pârga ca ofrandã ancestralã obiºnuitã în satul natal(pp. 66-67) ; evocarea Liturghiei pascale a sihaºtrilor (Pãrintele Cleopa, p. 61) ; litur-ghiile sãvârºite în tinereþe pe post de diacon-cântãreþ ºi aducãtor de daruri îm-preunã cu �seninul pustnic� din schitul Pãtrunsa, din munþii Olteniei (p. 61) ;dificultatea de a ierta : �ªtiu cât de greu este sã ierþi pe cineva care, în modconºtient, deliberat, calculat, perseverent, þi-a fãcut mult rãu. Sã vã spun însã ceam auzit eu de la un mare duhovnic : «Persoana pe care nu eºti în stare s-o ierþie ca o jivinã pe care o porþi, de bunãvoie, în cârcã. Iertarea e simplã : îþi scuturio singurã datã, cu putere, grumazul ºi scapi de ea. De îndatã te simþi uºor ºi liberca o pasãre». Aºa trebuie sã-þi fie sufletul când intri în bisericã, la Liturghie� (p. 85) ;experienþa liturgicã personalã : �Liturghia este o operã atât de complexã, de nuan-þatã ºi de frumoasã, încât cu greu poate cineva sã-i descopere toate adâncurile.V-aº vorbi chiar de propria mea experienþã, din perspectiva vârstei pe care o am.În cei 62 de ani de slujire monahalã, ca diacon, preot ºi arhiereu, am ascultat ºioficiat Sfânta Liturghie de mai multe mii de ori � fãrã sã fiu agramat �, ºi totuºiabia acum, când pregãtesc cu grijã cele ce am sã vã spun, descopãr în ea înþelesuriºi nuanþe pe care nici mãcar nu le-am bãnuit. Mai mult, le descopãr chiar în timpce vã vorbesc, cu senzaþia cã de fiecare datã trãiesc o experienþã nouã� (p. 100) ;participarea personalã la bucuria doxologicã a îngerilor într-un episod de haiducieduhovniceascã de tinereþe petrecut în preajma chiliei bãtrânului Veniamin lângãschitul Pãtrunsa (pp. 110-111) ; cuminecarea pascalã a sihaºtrilor : �Pustnicii seîmpãrtãºeau o datã pe an, în noaptea de Paºti, când ieºeau din singurãtateapeºterilor ºi se adunau undeva, într-o poianã, într-un loc numai de ei ºtiut, undepreoþii sãvârºeau Sfânta Liturghie, dupã care se despãrþeau pentru încã un an.Lucrul acesta îl ºtiu de la Pãrintele Cleopa, duhovnicul care, în disputele de acestfel de pe la mijlocul secolului trecut, recomanda moderaþia� (p. 220) ;

j. spiritual ; pasaje memorabile pentru un manual de spirtualitate sacerdotalã ;proscomidia : �Mai întâi, cred cã aceastã jumãtate de orã este cea mai nobilã ºi maifrumoasã parte din întreaga slujire preoþeascã. Aici, în firidã, preotul este desprinsde lumea exterioarã ºi se aflã doar cu sine însuºi, singur în faþa lui Dumnezeu ºia propriei sale conºtiinþe. Nici un ochi omenesc nu pãtrunde sã-i mãsoare apa-renþele, sã-l controleze sau sã-l judece. Aici nu conteazã dacã el este înalt sauscund, gras sau slab, frumos sau urât, învãþat sau simplu, cu sau fãrã talentoratoric, cu sau fãrã virtuþi muzicale, cu sau fãrã veºminte strãlucitoare, familiarsau distant, mândru sau modest, concentrat sau dezinvolt. Singura lui mãsurã esteaceea a harului lucrãtor� (p. 73) ; un manual al duhovnicului : �Desigur, atâtrugãciunea, cât ºi tâlcuirea ei pãstreazã, inevitabil, criterii ºi calapoade omeneºti.Dumnezeu are alte criterii ºi alte judecãþi. Dar eu cred cã aceste trei trepte înanalizarea, circumstanþierea ºi iertarea pãcatelor pot alcãtui sinteza unui manualal duhovnicului� (p. 131) ; grija de suflet : �Iatã de ce noi, ortodocºii, ne rugãmpentru cei repauzaþi ºi de ce noi, românii, avem ºi întreþinem un puternic cult al

Page 34: ;Itropolit Bartolomeu Anania

34

Jan Nicolae

morþilor. Or, dacã e normal sã cinstim trupul rãmas fãrã suflet, îngrijindu-i mor-mântul, înzestrându-l cu cruce, curãþindu-l de buruieni ºi împodobindu-l cu flori,cu atât mai firesc este sã ne îngrijim de sufletul cel nemuritor, despre care niciodatãnu ºtim precis în ce stare se aflã, cerând de la Dumnezeu uºurarea, lãsarea ºi ier-tarea pãcatelor care-l tulburã ºi-l încolãcesc asemenea buruienilor perene� (p. 139) ;spiritualitate omileticã : �Cuvintele de învãþãturã adresate oamenilor, oricât ar fiele de frumoase, iscusite ºi convingãtoare, nu au nici un preþ dacã cei ce le ascultãnu vãd faptele cele bune ale cuvântãtorilor, prin care sã-l preamãreascã pe Tatãldin ceruri� (p. 143) ; psihologie duhovniceascã, disciplina minþii, purificarea inimiide gândurile dãunãtoare (Avva Antonie) : �Unul din resorturile pãcãtoase ale gân-dului este amintirea, mai ales când aceasta se consumã în zonele erosului revolut ;ea întreþine voluptatea virtualã ºi împiedicã sau amânã pãrerea de rãu, adicãpocãinþa. Gândul însã poate alimenta ºi aducerea aminte de rãul pe care cinevaþi l-a fãcut cândva, ceea ce împiedicã iertarea sau, mai mult, poate sugera o rãz-bunare târzie� (p. 144) ; spiritualitate sacramentalã : �Aºa cum viþa este hranamlãdiþei, tot astfel Hristos este � ºi trebuie sã fie � hrana noastrã. Viþa îºi hrãneºtemlãdiþa prin sevã. Or, nici rugãciunea ºi nici milostenia nu pot fi sevã hristicã,deoarece, în ambele cazuri, iniþiativa ne aparþine nouã. Fluxul sevei este de la viþãla mlãdiþã, nu invers. Ei bine, pentru a ne oferi nouã, oamenilor cu trup material,posibilitatea de a comunica direct ºi nemijlocit cu Iisus Cel înãlþat la cer, El ainstituit comuniunea euharisticã, adicã modalitatea prin care Hristos � ceresc,nevãzut, real � ni Se oferã prin singura cale de acces la materialitatea noastrã,aceea a pâinii ºi a vinului, seva-hranã materialã devenitã sevã-hranã duhovni-ceascã� (p. 151) ; program spiritual cotidian : �Zi desãvârºitã este cea dusã pânã lacapãt fãrã accidente spectaculoase, fãrã fracturi semnificative, în curgere vie ºiordonatã, asemenea unei ape care nu s-a sfârtecat printre stânci ºi nici nu s-aprãvãlit prin cascade înainte de a ajunge în ocean. E ziua omului chibzuit, a celuice ºi-a rânduit-o în aºa fel încât diversitatea gândurilor ºi preocupãrilor sã seînscrie într-un program unitar, care însã nu devine monotonie� (p. 165) ; dimen-siunea moral-duhovniceascã a segmentului temporal : �Sfinþenia zilei se obþinedoar într-un climat de pace lãuntricã� (p. 165) ; valoarea cuvântului �întru� : �reþineþi,vã rog, importanþa cuvântului întru, folosit de patru ori în rostirea Crezului. Elprovine de la latinescul intra = în interior, înrudit cu verbul intro-intrare = a intra.În vorbirea noastrã curentã, întru este un arhaism care nu se mai foloseºte decâtîn combinaþia «într-un», «într-o», iar unii nepricepuþi din ultimele decenii au atinsperformanþa de a-l alunga din limbajul bisericesc, înlocuindu-l cu obiºnuitul în. Or,lãuntru înseamnã «interior», înlãuntru înseamnã «în interior», iar întru face partedin structura lui înlãuntru, ca un înveliº protector. Pe acest cuvânt se întemeiazão întreagã teologie, dar mai ales viaþa duhovniceascã� (p. 172) ; discernãmânt :�Aºadar, dacã ajungi la înnoirea minþii, adicã la spiritul de discernãmânt, nu-þimai trebuie nici un tratat de moralã pentru a ºti care este voia lui Dumnezeu�(p. 205) ; dificultãþile concrete ale iertãrii : �Dificultatea nu este de a-l înþelege, cide a-i respecta clauza. Biata noastrã condiþie pãmânteanã, fricþiunile sociale, resen-timentele, orgoliul rãnit, pofta de rãzbunare � împinsã uneori pânã la vendetã �ne împiedicã chiar o reprezentare mentalã a iertãrii totale, pânã ºi a vrãjmaºilornoºtri� (pp. 205-206) ; reþetã duhovniceascã pentru deprinderea iertãrii (p. 206) ;

Page 35: ;Itropolit Bartolomeu Anania

Dacă ți-a plăcut, intră pewww.elefant.ro/ebooks

descarcă volumul și citește mai departe!