UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVAFACULTATEA DE INGINERIE ELECTRICĂ ŞI ŞTIINŢA CALCULATOARELOR

SPECIALIZAREA: ENERGETICĂ INDUSTRIALĂ

PROIECT DE LICENŢĂ

Coordonator ştiinţific: Candidat:Şef. lucrări dr. ing. Constantin UNGUREANU Alexandru Dumitru LEVIŢCHI

-SUCEAVA 2012-

STUDIUL ŞI REALIZAREA UNUI SISTEM DE CONVERSIE A ENERGIEI

EOLIENE

4

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I

NOŢIUNI PRIVIND CONVERSIA ENERGIEI CINETICE A FLUXURILOR DE AER

IN ENERGIE MECANICĂ

1.1.Energia vântului

1.2. Limita lui Betz

1.3. Efectul numărului de pale şi al diametrului rotorului

1.4. Controlul puterii furnizate de turbina eoliană

1.5. Materiale utilizate în construcţia palelor

CAPITOLUL II

PREZENTAREA STANDULUI EXPERIMENTAL

2.1. Prezentare generală a standului experimental

2.2. Părţi componente ale standului experimental

CAPITOLUL III

REZULTATE OBŢINUTE ŞI CONCLUZII

CAPITOLUL IV

NORME DE TEHNICĂ ŞI SECURITATE A MUNCII

4.1.Efectele trecerii curentului electric prin corpul uman

4.2. Atingerile directe

4.3. Atingeri indirecte

4.4. Măsuri de protecţie a muncii specifice laboratorului de energetică

generală şi conversia energiei

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

5

INTRODUCERE

Energia eoliană este folosită de om încă din cele mai vechi timpuri. Morile de vânt

sunt folosite pentru pomparea apei folosită în irigaţii agricole şi pentru măcinarea boabelor de

porumb şi astăzi, în secolul informaticii, al energiei nucleare şi electricităţii, sunt construite

mori de vânt pe de-a lungul globului folosite în diverse aplicaţii cum ar fi(pompare de petrol

şi apă, pentru irigare, etc.).

Energia electrică poate fi obţinută prin mai multe metode, dar toate metodele constau

în consumul de combustibili în special cel fosil(cărbune, gaze naturale, uraniu, etc.). Prin

ardere sau prin realizarea fisiunii nucleare, energia primară înmagazinată în combustibil se

transformă în energie termică. Proiectată pentru aproape fiecare tip de combustibil, turbina

antrenează generatorul ce produce energie electrică. Electricitatea produsă de energia vântului

are mai multe avantaje(nu poluează, nu costă bani şi este o sursă de energie regenerativă).

Astăzi, utilizarea energiei eoliene, pe lângă faptul ca este o energie verde, este produsă

la o scară largă de către “morile de vânt” (denumire veche) sau turbine eoliene în prezent.

Istoria ne spune că încercările de a folosi forţa vântului datează de peste 100 ani. Cu toate

acestea un pas important în acest domeniu se poate evidenţia în anul 1973 în urma crizei

petrolului. Deoarece în aceea perioadă preţul petrolului a crescut foarte mult guvernele ţărilor

au început sa sponsorizeze sume impresionante de fonduri pentru certarea şi dezvoltarea

sistemelor eoliene. În următorii 20 de ani s-a putut observa o impresionantă dezvoltare a

acestor sisteme nonpoluante.

În zilele noastre dezvoltarea sistemelor eoliene nu se mai datorează crizei petrolului

sau lipsa altei resurse neregenerabilă, ci faptului că aceasta este o resursă inepuizabilă şi

nepoluantă.

6

TURBINE EOLIENE. TENDINŢE ŞI OBIECTIVE

[1], [5]

Primele prototipuri de turbine eoliene cu puteri de 1000 kW au fost testate in anii ’80,

dar nici una dintre ele nu au fost comercializate. Deşi au funcţionat o perioadă scurtă (tabelul

1) ele sunt folosite ca platforme de cercetare experimentală, s-au asimilat cunoştinţele noi şi s-

a creat o tehnologie pentru un nou salt la sfârşitul sec. XX- începutul sec. XXI.

Tip Turbină/

ţară

Puterea

nominală,

MW

Diametrul

rotorului, m

Nr. ore de

funcţionare

Energia

generată,

GW/h

Anii

realizării

Smith-

Putnam, SUA1.25 53 695 0.2 1941- 1945

Mod- 1, SUA 2.0 60 - - 1979- 1983

Mod- 2, SUA 2.5 91 8658 15.0 1982- 1988

Growian,

Danemarca3.0 100 420 - 1981- 1987

WEG LS- 1,

Marea

Britanie

3.0 60 8441 6.0 1987- 1992

Mod- 5B,

SUA3.2 98 20561 27.0 1987- 1992

Ecole,

Canada3.6 64 19000 12.0 1987- 1993

WTS- 4,

SUA4.0 78 7200 16.0 1982- 1994

Tabelul 1.1. Performanţele primelor prototipuri de turbine eoliene cu puteri mai de 1MW[reprodus dupa 1]

După anul 2000, se pune accent pe turbinele cu puteri nominale mari, peste 1MW.

Diametrul rotorului ajunge pâna peste 100 metri. În tehnologia modernă viteza variabilă a

7

rotorului, controlul puterii prin modificarea unghiului de atac al palelor, cuplare directă,

materiale pe bază de fibre de carbon. În consecinţă, a crescut eficienţa de conversie a energiei

eoliene în energie mecanică, s-a îmbunatăţit calitatea energiei electrice furnizate în reţea, s-a

micşorat zgomotele şi vibraţiile, au fost excluse probleme ce ţin de multiplicator.

Fig. 1. Turbina Z72 cu cuplare directă şi generator sincron cu magneţi permanenţi [reprodus după 5]

POTENŢIALUL ENERGETIC EOLIAN ÎN ZONA DE NORD A ROMANIEI

În România producerea de energie electrică este produsă în diferite surse regenerabile

sau neregenerabile. Republica Moldova, în comparaţie cu România, singura sursă pentru

producerea energiei electrice este vântul. Potenţialul eolian este foarte ridicat în acea zonă şi

se presupune ca în următorii 5-10 ani nivelul de utilizare cât şi tehnologia în acest domeniu

vor cunoaşte o dezvoltare semnificativă.

La nivel mondial, cea mai dezvoltată zonă este Uniunea Europeană. Ea deţine 65% din

totalul de energie produsă folosind puterea vântului. Aceasta este urmată în clasament de

SUA cu 15.7% şi India cu 8.5% . La nivel naţional cea mai dezvoltată tehnologie în domeniul

eolian o deţine Germania care deţine 27.4% din ponderea pe piaţa eoliană. Ea este urmată de

Spania şi SUA, ambele cu câte 15% din ponderea pe piaţa eoliană.

Lucrarea de faţă prezintă studiul şi realizarea unui sistem de conversie a energiei

eoliene. Lucrarea este structurată pe cinci capitole, introducere, prezentarea standului

experimental, norme de securitate a muncii, concluzii şi bibliografie.

8

Capitolul I- Noţiuni privind conversia energiei cinetice a fluxului de aer în energie

mecanică. În acest capitol se discută despre energia vântului, efectul numărului de pale şi al

diametrului rotorului cât şi despre materiale utilizate în construcţia palelor.

Capitolul II- Prezentarea standului experimental. Aici se prezintă scheme bloc a

standului experimental, imagini exemplificative cât şi schema electrică.

Capitolul III- Rezultate obţinute şi concluzii. Aici vom prezenta rezultatele finale cât şi

concluziile standului experimental.

Capitolul IV- Norme de tehnică şi securitate a muncii în laboratorul de EGCE. În

acest capitol sunt prezentate norme de tehnică şi securitate a muncii.

Capitolul V- Referinţe bibliografice. În cest capitol vom trece referinţele bibliografice.

9

CAPITOLUL I

NOŢIUNI PRIVIND CONVERSIA ENERGIEI CINETICE A

FLUXULUI DE AER ÎN ENRGIE MECANICĂ

[1], [4]

1.1. Energia şi puterea vântului

Energia unui flux de aer care se mişcă cu o viteză liniară V se determină cu expresia

energiei cinetice:

(1.1)

unde m este masa aerului în mişcare, determinată de densitatea aerului ρ şi volumul care

străbate o suprafaţă oarecare S într-o unitate de timp:

(1.2)

Unitatea de măsura a masei din expresia (4.7) este kg/s şi substituind în (1.1.), vom

obţine puterea fluxului de aer în waţi:

(1.3)

Putere specifică sau densitatea de putere eoliană ce revine la un metru pătrat de suprafaţă:

(1.4)

10

Fig. 1.1. Variaţia puterii specifice a unui flux de aer [reprodus după 1]

La presiunea atmosferică normală şi la temperatura de C, densitatea aerului este

1,225 kg/ . Dacă înălţimea deasupra nivelului mării viteza între 0 şi 100 m (turnurile

turbinelor moderne de putere mare cu înălţimi de 60-120 m) variaţia densităţii nu depăşeşte

5% şi în prima aproximaţie, o considerăm constantă. În figura 1.1. este reprezentată variaţia

puterii specifice a unui flux de aer în funcţie de viteză. Viteza nominală de calcul a vântului

pentru turbine moderne de mare putere variază intre 12,0 şi 15,0 m/s.

Pe baza expresiilor (1.3.) şi (1.4.) pot fi trase următoarele concluzii:

1. Formulele (1.4.) şi (1.5.) prezintă potenţialul energetic al unui flux de aer care

străbate suprafaţa S sau un metru pătrat de suprafaţă.

2. Majorarea de două ori a diametrului rotorului turbinei va conduce la majorarea de

patru ori a puterii fluxului de aer care străbate suprafaţa rotorului.

3. Majorarea de două ori a vitezei vântului, conduce la majorarea de opt ori a puterii

fluxului de aer sau a puterii specifice.

4. Este foarte important să cunoaştem valoarea vitezei vântului şi cum variază în timp

pentru a prezice cât mai exact potenţialul energetic eolian într-o localitate oarecare.

5. Se cer eforturi considerabile pentru a obţine certitudinea că centrala eoliană va fi

amplasată într-o localitate cu cele mai mari viteze ale vântului. În unele ţări se utilizează

turnuri

11

aproximativ înalte (mai mari de 60-80 m), pentru a valorifica avantajele ce ţin la creşterea

vitezei odată cu creşterea înălţimii.

1.1.1. TURBINA EOLIANĂ ÎN FLUXUL DE AER

Fig. 1.2. Turbină eoliană in flux de aer[reprodus după 1]

Turbina eoliană în flux de aer transformă energia cinetică a fluxului de aer ce

traversează ara baleiată de rotor în energie mecanică şi după aceea cu ajutorul generatorului

electric în energie electrică. La amplasarea rotorului turbinei într-un flux de aer, este evident

că fluxul de aer cedează doar o parte din energia cinetică, restul de energie se consumă pentru

ca aerul sa părăsească zona de interacţiune flux-turbină. În figura de mai sus este prezentat un

flux de aer cu viteza iniţială , care străbate aria circulară şi interacţionează cu aria

baleiată a rotorului turbinei . În secţiunea fluxul de aer întâlneşte o rezistenţă, presiunea

creşte, iar viteza scade până la . Deoarece masa de aer care traversează secţiunile , şi

rămâne constantă, iar viteza s-a micşorat, rezultă că > > , astfel spus, are loc

efectul de deformare a fluxului de aer care trece prin turbină, folosindu-se o pâlnie. Fluxul de

aer care se formează imediat după elice poartă denumirea de jet de curent al elicei unde

presiunea statică este mai mică decât în zona liberă a atmosferei.

12

1.2. LIMITA LUI BETZ

În anul 1919 Albert Betz fizician german a formulat o lege prin care arată ce parte din

energia cinetică a unui flux de aer poate fi transformată în energie mecanică. Fizicianul a

analizat o turbină cu rotor idealizat. Se admite ca rotorul este alcătuit dintr-un număr infinit de

pale subţiri, se neglijează pierderile de energie în turbină, fluxul de aer curge prin secţiunile

imaginate ale figurii de mai sus.

În conformitate cu legea a doua a lui Newton, variaţia cantităţii de mişcare este egală

cu forţa care acţionează asupra corpului:

(1.5)

Variaţia vitezei curentului de aer pentru modelul de mai sus pe parcursul unei secunde

va fi, , deci:

(1.6)

Introducem noţiunea de factor de frânare a fluxului de aer în turbină şi în

ipoteza că viteza vântului variază liniar, determinăm viteza fluxului de aer în aria a

turbinei:

(1.7)

În conformitate cu (1.2.) masa de aer traversează aria într-o secundă

(1.8)

Substituim în (1.6.) viteza şi masa m în conformitate cu (1.7.) şi (1.8.)

(1.9)

13

Puterea dezvoltată de turbină este produsul dintre forţă şi viteză:

(1.10)

În conformitate cu (1.3. ), puterea fluxului de aer cu viteza :

sau (1.11)

Substituim în (1.10.) şi obţinem

(1.12)

unde:

(1.13)

Cp se numeşte factor de putere sau limita lui Betz. [1]

Fluxul de aer va ceda turbinei nu mai mult de 59,3% din puterea şi aceasta se va

realiza doar daca frânarea e=2/3 şi viteza vântului după turbină va fi . Cele mai

performante turbine eoliene cu un număr de 3 pale au factorul lui Betz egal cu 0,45-0,50.

1.3. EFECTUL NUMĂRULUI DE PALE ŞI A DIAMETRULUI

ROTORULUI

14

În cele ce urmează vom analiza din punct de vedere calitativ a regimurilor de

funcţionare a efectului numărului de pale a turbinei cât şi al factorului de soliditate asupra

valorii factorului de putere. Se mai analizează şi dependenţa puterii nominale de diametrul

rotorului.

Conversia energiei vântului în energie mecanică va fi mai mică decât valoarea optimă

dacă:

1. Dacă rotorul turbinei are un număr mare de pale (factor de soliditate mare) sau

rotorul se roteşte cu o viteză mai mare şi fiecare pală se mişcă intr-un flux de aer turbulent de

către pala din fată.

2. Dacă rotorul turbinei are un număr mic de pale (factorul de soliditate mic) sau

rotorul se roteşte cu o viteză mică şi fluxul de aer traversează suprafaţa rotorului fără a

interacţiona cu aceasta.

Pentru a obţine un randament cât mai mare la turbina eoliană, viteza rotorului trebuie

corelată cu viteza fluxului de aer. Pentru a caracteriza turbinele cu diferite caracteristici

aerodinamice se foloseşte parametrul numit rapiditatea turbinei, un parametru adimensional.

Rapiditatea este caracterizată într-o singură formulă de către trei variabile importante

ale turbinelor:

• viteza de rotaţie ω;

• raza rotorului(diametrul);

• viteza vântului;

Rapiditatea se defineşte ca raportul dintre viteza liniară a vârfului polei U şi viteza vântului

(1.14)[1]

O turbină eoliană poate funcţiona într-o variaţie mare a rapidităţii dar va avea o

eficientă maximă Cp, numai pentru o valoare optimă a rapidităţii. cu alte cuvinte, viteza

liniară U va fi aceeaşi cu viteza fluxului de aer înmulţită cu valoarea optimă a rapidităţii.

15

Fig. 1.3. Caracteristicele aerodinamice ale diferitelor turbine [reprodus după 1]

În figura de mai sus se prezintă caracteristicele Cp- preluate din [1],[2] pentru

turbine cu un număr diferit de pale. Din urma analizelor a acestor caracteristici putem trage

următoarele concluzii:

1. Cu cât numărul de pale este mai mic, cu atât este mai mare este rapiditatea optimă,

unde factorul de putere sau conversia este maximă.

2. Două turbine eoliene cu puteri egale, da cu numărul de pale diferit sunt diferite prin

faptul că, turbina cu un număr mai mare de pale va dezvolta un moment mai mare şi va avea o

viteză de rotaţie mai mică şi invers. Turbina eoliană cu un număr mic de pale va dezvolta un

moment mai mic, dar va avea o viteză mai mare de rotaţie.

3. Turbina cu trei pale este turbina cea mai folosită şi cea mai eficientă. Diferenţele de

eficienţă dintre turbinele cu 2-5 pale nu sunt semnificativ, chiar apropiate. Avantajele

turbinelor cu una sau două pale este ca ele pot funcţiona în spectrul larg al rapidităţii, unde

factorul de putere este maxim sau apropiat de maxim.

4. Factorul maxim de eficienţă ( Betz ) al turbinei cu un număr ridicat de pale( 12-18 )

este mai mic ca la turbinele cu trei pale şi nu depăşeşte o valoare de 0,35.

16

1.3.1 DEPENDENŢA PUTERII TURBINEI DE DIAMETRUL

ROTORULUI.

Turbinele de mică putere au turnuri de înălţimi mai mari faţă de turbinele cu puteri

mai mari deoarece necesită excluderea influenţei negative ale stratului de suprafaţă a solului şi

a obstacolelor asupra vitezei vântului. Pentru valori ale diametrului rotorului cuprinse între 5

şi 10 metri, raportul din înălţimea turnului şi diametrul rotorului este egală cu 6-2. Începând

cu diametre egale sau mai mari de 30 de metri, acest raport asociază în jurul cifrei 1.[1]Puterea mecanică produsă de către turbina eoliană este proporţională cu pătratul

diametrului rotorului. Odată cu creştere înălţimii turnului respectiv creşterea diametrului

rotorului turbinei va creşte şi viteza vântului. De obicei, creşterea vitezei vântului este

considerată proporţională cu raportul înălţimilor la puterea 1/7 .[1]Astfel puterea turbinei este proporţională cu diametrul rotorului la puterea (

). Pentru turbinele comercializate in prezent o bună aproximare o oferă

expresia:

(1.15)

unde D- este diametrul rotorului, in metri; P- este puterea, în kW. [1]

17

Fig. 1.4. Creşterea diametrului rotorului şi puterii turbinelor comercializate [reprodus din 1]

În figurile (1.3.) şi (1.4.) se prezintă evoluţiile cantitative şi calitative ale turbinelor

eoliene de ultimă generaţie. Linia continuă din figura (4.22) corespunde expresiei analitice

(4.22) [1].

Fig. 1.5. Puterea nominală a turbinelor comercializate faţă de diametrul rotorului [reprodus dupa 1]

18

La nivel mondial se constată o creştere a diametrului rotorului turbinei, chiar dacă

puterea nominală a turbinei rămâne nemodificată. Turbinele care erau construite in anul 1997

aveau dimensiunile rotorului de pană la aproximativ 65 de metri, după anul 2000 dimensiunile

rotorului au ajuns pană la 73,6 metri. Creşterea diametrului rotorului conduce la creşterea

puterii extrase din forţa vântului. Dacă puterea generată de turbină rămâne neschimbată, poate

fi micşorată viteza de calcul al vântului. Astfel creşte aria de folosire a turbinelor, care includ

noi zone cu un potenţial energetic mic şi mediu. Această tendinţă se reflectă si asupra

expresiei empirice(4.20): pentru turbinele eoliene confecţionate după anul 2003, puterea lor in

MW, se poate calcula cu ajutorul relaţiei:

(1.16) [1]

Viteza liniară a vârfului palei este produsul dintre viteza de rotaţie şi raza rotorului.

Pentru turbinele cu puteri nominale cuprinse între 0,6-3,6 MW, viteza liniară este cuprinsă

intre 43-90 de m/s (155-325 km/h). Astfel de viteze liniare impun o proiectare riguroasă a

profilului palelor, asigurarea bunei calităţii şi o balansare excelentă a rotorului turbinei. Toate

aceste măsuri duc la scăderea zgomotelor produse de turbină şi permit amplasarea lor prin

zone populate.

1.4. PRINCIPII DE CONTROL AL PUTERII FURNIZATE DE

TURBINA EOLIANĂ ÎN REŢEA

Turbina va furniza in reţea puterea nominală, daca viteza vântului va fi egala cu

valoarea calculată, de aproximativ 11-15 m/s. Pentru viteze mari ale fluxului de aer trebuie

limitată puterea mecanică, respectiv suprasolicitările asupra palelor, multiplicatorului,

generatorului, turnului turbinei eoliene, astfel apare necesitatea controlului puterii turbinei.

Cele mai răspândite metode de control sunt următoarele [1]: • frânarea aerodinamică pasivă (passive stall control);

• reglarea unghiului de atac (active pitch control);

• frânarea aerodinamică activă(active stall control);

• scoaterea rotorului turbinei din direcţia acţiunii vântului (yaw control);

19

1.4.1. CONTROLUL PUTERII FOLOSIND FRÂNAREA

AERODINAMICĂ PASIVĂ

Controlul puterii folosind frânarea aerodinamică pasivă este cea mai simplă metoda,

ea poate fi folosită la turbine cu viteza de rotaţie constantă, cu alte cuvinte, viteza de rotaţie a

turbinei nu depinde de viteza fluxului de aer sau variază(1-2 %). Viteza constantă a turbinei

poate fi obţinută în SCEE dotate cu generatoare asincrone sau sincrone conectate direct la

reţeaua electrică.

Palele turbinei sunt fixate rigid şi au o formă aerodinamică, care asigura un caracter

laminar al vântului, pentru viteze ale fluxului de aer cuprinse între viteza de pornire Vp şi

viteza calculată Vc.

Fig. 1.5. Principiul de control al puterii furnizate in reţea folosind frânarea aerodinamică[reprodus după 1]

20

1.4.2. CONTROLUL PUTERII FOLOSIND REGLAREA ACTIVĂ

A UNGHIULUI DE ATAC

Pentru a se asigura controlul puterii furnizate de către turbină, el se realizează prin

modificarea unghiului de atac al palelor (fig. 1.6.a). În acest scop elicia este rotită de către

un mecanism special în jurul axei longitudinale, viteza turbinei nu trebuie sa fie constantă.

Pentru a se menţine fregvenţa nemodificată, generatorul este instalat la reţea cu ajutorul unui

convertor de fregvenţă. (fig. 1.6.b). Pentru unghiuri de atac mici, forţa aerodinamică de

ridicare (lift force) creşte liniar odată cu creşterea unghiului de atac al palelor:

(1.17)[1]

unde:

- coeficientul de ridicare; - aria palei; V- viteza vântului; ρ- densitatea aerului;

Fig. 1.6. Principiul de control al puterii furnizate in reţea folosind reglarea unghiului de atac [reprodus dupa 1]

21

Pentru viteze ale vântului mai mari decât cea nominală, puterea mecanică a turbinei se

menţine neschimbată cu ajutorul modificării unghiului de atac ale palelor, coeficientul

scade brusc, iar creşte, iar puterea furnizată in reţea ramâne constantă (fig. 1.6.d).

Avantajul reglării unghiului de atac constă în scăderea solicitărilor mecanice asupra palelor,

rotorului şi turnului creşte eficienţa conversiei energiei fluxului de aer la viteze mai mici decât

cea nominală.

Dezavantajele majore sunt complexitatea realizării şi necesită un sistem de reglare

rapidă a unghiului de atac a palelor.

1.4.3. FRÂNAREA AERODINAMICĂ ACTIVĂ

Frânarea aerodinamică activă este o combinaţie între două metode:

•frânare aerodinamică;

•reglarea unghiului de atac a palelor;

La viteze mai mici ale vântului faţă de ce-a nominală, unghiul de atac a palelor se

reglează pentru a mari randamentul conversiei vântului in energie mecanică. Pentru viteze

mari ale vântului, unghiul palelor se modifică opus celei obiţnuite (reglare pitch) de obicei

reglarea este . Din figura (1.6.c), de mai sus rezultă că pentru aceste unghiuri de

atac ale palelor coeficientul lift scade, respectiv scade forţa de ridicare, astfel puterea

mecanică se menţine neschimbată.

1.4.4. LIMITAREA PUTERII PRIN STOCAREA ROTORULUI

TURBINEI DIN DIRECŢIA ACŢIUNII VÂNTULUI

Această metoda este recomandată pentru turbine sub 30 kW. La viteze mai mari ale

fluxului de aer, rotorul este scos din traictoria vântului prin rotirea lui în jurul axei turnului

(yaw control), fie in jurul axei perpendiculare pe axa turnului (tilt control). În ambele cazuri

sunt utilizate sisteme mecanice pasive care reacţionează la viteze ale fluxului de aer mai mari

decât cele nominale.

Analiza turbinelor de puteri mici în funcţie de metoda aleasă de mai sus pentru

controlul puterii, este prezentată in figura (1.7.).

22

Fig. 1.7. Metode de control ale puterii folosite pentru turbine de putere mică [preluat din 1]

În figura 1.8. se prezintă metode de control al puterii la turbine de peste 1MW.

Fig. 1.8. Raportul metodelor de control ale puterii folosite cu putere mai mare de 1MW.[preluat din 1]

Cea mai des utilizată metoda este scoaterea rotorului turbinei din direcţia vântului

(57%), iar in circa 17% turbinele nu sunt concepute cu un sistem de control al puterii. Rotorul

turbinelor fără controlul puterii sunt calculate pentru a rezista la viteze mari ale vântului. La

23

majoritatea turbinelor eoliene controlul puterii se realizează prin modificarea unghiului de

atac sau pitch control (fig. 1.7.).

1.4.5. SCHEME CONSTRUCTIVE DE ACŢIONARE A

GENERATORULUI

Prima turbină eoliană a fost construită de către J. JUUL care a generat ” conceputul

danez”. Această turbină este dotată cu multiplicator şi generator asincron. Schema de mai jos

este prezentată cea mai folosită turbină cu puterea nominală mai mare de 100 kW.

Fig 1.9. Turbină eoliană cu multiplicator (a) şi cu cuplare directă (b) [preluat din 1]

Pentru a-i scade masa şi ai creşte randamentul generatorului asincron, turbina trebuie

proiectată pentru viteze cât mai mari posibile: 3000 la fregvenţă de 50 Hz şi 3600

la fregvenţă de 60 Hz. Viteza de rotaţie a turbinei de 600 kW este de aproximativ 30

, iar la turbine cu puteri mai mari de 1 MW este şi mai mică. O masă optimă a

multiplicatorului-generatorului se obţine pentru viteze de rotaţie a generatorului de (1000-

1500) . În acest caz, raportul de transformare a multiplicatorului trebuie sa fie de

aproximativ 1:50.

24

Pentru microturbine cu puteri nominale mai mici de 3 kW, viteza lor de rotaţie este

relativ mare (200-500 ) şi se utilizează un regim autonom. Peste 95% dintre turbine,

sunt dotate cu generatoare sincrone de viteză mică cu magneţi permanenţi.(GSMP) şi cuplate

direct cu rotorul turbinei (fig.1.9. b). La viteze mici de rotaţie performanţele tehnice scad, şi in

sisteme electrice izolate necesită echipament special excitaţie şi stabilizarea tensiunii.

Pentru turbine de puteri mici (3-30 kW), ele sunt dotate cu GSMP cuplate direct cu

turbina eoliană.

Pentru turbine de puteri medii (30-1000 kW),predomină schema cu multiplicator-

generator asincron sau sincron, cu excitaţie electromagnetică (GSEM) sau cu magneţi

permanenţi.

1.5. MATERIALE UTILIZATE ÎN CONSTRUCŢIA PALELOR

[10]

Materialul ideal pentru construcţia palelor ar trebui conţină următoarele proprietaţi

structurale:

•raport optim duritate-greutate specifică;

•longevitate la solicitări de oboseală şi flexibilitate;

•cost mic şi prelucrare facilă pentru a obţine forma aerodinamică dorită.

Fig.1.10. Materiale pentru pale şi principalii factori pe piaţa mondială [prulat din 1]

25

1. PFS- Plastic Armat cu Fibre de Sticlă- producător: LM Glasfiber Danemarca;

2. Lemn plus raşină de epoxid- producător: Taywood Aerolamimates (TAL) SUA;

3. PFC- Plastic Armat cu Fibre de Carbon( CFRP- Carbon Fibre Reinforced Plastic)-

producător: ATV Enterprise Franţa.

Materialul de bază folosit in construcţia palelor de ultimă generaţie este oţelul,

aluminiu şi materiale compozite cu ar fi fibra de carbon, fibra de sticlă. Pentru o rigiditate şi o

duritate cât mai bună, pentru a micşora sarcinile inerţiale şi giroscopice ce duc la obosirea

palei, greutatea ei trebuie sa fie cât mai mică. Datorită acestor limitări, palele turbinelor

eoliene sunt realizate din materiale compozite (fibra de sticlă, fibră de carbon). Fibra de

carbon are are cel mai bun raport de greutate /duritate, nu este folosită pe scară largă deoarece

are un preţ de cost ridicat.

26

CAPITOLUL II

PREZENTARE STAND EXPERIMENTAL

2.1. Prezentare generală a standului experimental

Fig. 2.1. Vedere de ansamblu stand experimental

Standul experimental este alcatuit dintr-un ventilator alimentat de la o sursă de

tensiune exterioara folosit pe post de sursă de vânt. În componenţa standului se află si un

generator de curent continuu cu magneţi permanenţi cu rol de a transforma energia cinetică a

27

palelor in energie mecanică la rotor şi de la rotor energie electrică verde la borne. Încercările

experimentale realizate sunt folosite pentru a evidenţia efectul numărului de pale în raport cu

fluxul de aer generat de ventilator.

S-au realizat încercări cu:

6 pale;

4 pale puse nesimetric pe rotor;

3 pale;

2 pale;

1 pală.

2.2. Părţi componente ale standului experimental

Generatorul folosit pe stand este un generator de curent continuu cu magneţi

permanenţi ce transformă energia mecanică primită de la rotorul palelor în energie electrică

verde.

Fig. 2.2. Generatorul turbinei eoliene

Ca sursă de vânt s-a folosit un ventilator cu trei trepte de reglare a vitezei vântului.

Viteza vântului la cele trei trepte de reglare sunt:

Treapta I →18m/s;

Treapta II →23m/s;

Treapta III →33m/s;

28

Fig. 2.3. Sursă de vânt exterioară

Standul mai este echipat cu un aprat de măsură a tensiunii electrice digital(voltmetru).

Este alimentat la 3 V curent continuu şi este limitat până la 50 V curent continuu.

Fig. 2.4. Voltmetru digital

29

În figurile următoare sunt prezentate numărul şi profilul palelor cât si a

rotorului.

30

Fig. 2.1 Rotor cu o pală Fig. 2.2 Rotor două pale

Fig. 2.3 Rotor cu trei pale

Fig. 2.5 Rotor cu cinci pale

Fig. 2.4 Rotor cu patru pale

CAPITOLUL III

REZULTATE OBŢINUTE ŞI CONCLUZII

În capitolul III se prezintă rezultatele experimentale obţinute. În graficele de mai jos

sunt prezentate caracteristici pentru încercările rotorului cu:

Rotor 6 pale;

Rotor 4 pale nesimetric;

Rotor 3 pale;

Rotor 2 pale;

Rotor 1 pale;

Unghi Pale[C] 20 40 60 80Tensiune[V] 0,4 0,6 1,3 0Turaţie[RPM] 170 260 550 0Viteza Vânt[m/s] 18 18 18 18Distanţa[cm] 48 48 48 48

Grafic 1 Rotor 6 pale

31

Fig. 2.4 Rotor cu patru pale

Unghi pale[C] 20 40 60 80Tensiune[V] 0,4 0,7 1,5 0Turaţie[RPM] 170 311 615 0Viteza Vânt[m/s] 18 18 18 18Distanţa[cm] 48 48 48 48

Grafic 2. Rotor 3 pale

Unghi pale[C] 20 40 60 80Tensiune[V] 0,4 0,7 1,3 0Turaţie[RPM] 174 290 550 0Viteza Vânt[m/s] 18 18 18 18Distantă[cm] 48 48 48 48

Grafic 3. Rotor 4 pale nesimetric

32

Unghi Pale[C] 20 40 60 80Tensiune[V] 0,4 0,7 1,5 0Turaţie[RPM] 170 300 620 0Viteza Vânt[m/s] 18 18 18 18Distanta[cm] 48 48 48 48

Grafic 4. Rotor 2 pale

Unghi pale[C] 20 40 60 80Tensiune[V] 0 0 0 0Turaţia[RPM] 0 0 0 0Viteza Vant[m/s] 18 18 18 18Distanta[cm] 48 48 48 48

Grafic. Rotor 1 pale

33

CONCLUZII

1. Alegerea tipului şi capacităţii turbinei eoliene necesită o analiză a potenţialului eolian

din zona de instalare a turbinelor

2. Cu cât numărul de pale al rotorului generatorului este mai mic cu atât rapiditatea

optimă este mai crescută, unde factorul de putere şi conversia este maximă;

3. Turbina cu trei pale este cea mai folosită şi eficientă turbină eoliană. Diferenţele dintre

turbinele cu 2-6 pale nu este semnificativă, sunt chiar apropiate.

4. Avantajul turbinelor cu una sau 2 pale este că ele pot funcţiona intr-un spectru larg al

rapidităţii, unde factorul de putere este maxim sau aproape maxim.

5. Factorul de eficienţă al turbinelor cu un număr mare de pale(12-20) este mai mic decât

la turbinele cu 3 pale.

6. Cu cât numărul de pale creşte va creşte şi cuplul la generator.

7. Testele efectuate sub sarcină ne arată că prin creşterea fluxului de aer se evidenţiază o

creştere a puterii turbinei datorită creşterii turaţiei rotorului; în timp ce gradientul de creştere

al turaţiei este ridicat, gradientul de creştere al momentului este redus(momentul rămânând

aproape constant).

Avantaje:

Principalul avantaj al turbinelor eoliene este că nu emit noxe poluante, gaze cu efect

de seră, deoarece nu consumă combustibili. Producerea de energie verde eoliană nu implică

producerea a nici unui combustibil. Preţul de cost al energiei eoliene moderne a scăzut

substanţial in ultimii ani.

Costuri de scoatere din funcţiune minime fată de restul centralelor(nucleare etc.).

Nu produc deşeuri.

Dezavantaje:

Cel mai mare dezavantaj este preţul de cost al energiei eoliene şi fiabilitatea scăzută a

turbinelor.

Produc aşa zisa “ poluare vizuală ”, adică au o apariţie neestetică şi „poluare sonoră”

(sunt gălăgioase).

Turbinele necesită un spaţiu de instalare foarte mare şi plan.

Turnurile înalte şi eliciile mari sunt greu de transportat, costurile transporturilor sunt

ridicate.

34

CAPITOLUL IV

NORME DE TEHNICA SECURITĂŢII ŞI PROTECŢIA

MUNCII

Instalaţiile şi echipamentele electrice nu prezintă un pericol în exploatare atât timp cât

curentul electric circulă prin conductoare izolate faţă de pământ cu respectarea regulilor de

protecţie a muncii. Probabilitatea unor pericole apare atunci când intr-o instalaţie sau un

echipament electric iau naştere curenţi de scurgere, adică curenţi care circulă pe alte căi

diferite de cele prestabilite. Mărimea curenţilor de scurgere şi în consecinţă gradul de pericol

depinde de starea izolaţiei sau echipamentului respectiv.

4.1. Efectele trecerii curentului electric prin corpul uman

Trecerea curentului electric prin corpul omului este însoţită de fenomene ale căror

efecte se manifestă sub forme multiple şi complexe. Efectele curentului pot fi: calorice

(manifestate prin arsuri), mecanice (manifestate prin ruperea ţesuturilor şi lezarea vaselor);

chimice (prin electroliza sângelui) şi biologice (prin alterarea proceselor metabolice

caracteristice materiei vii).

Intensitatea curentului trebuie să aibă o anumită valoare pentru a produce senzaţie

când străbate corpul uman. Omul, în mod obisnuit, nu percepe curenţi ale căror valori sunt

mai mici de 5 mA în cazul curentului continuu şi de 1 mA în cazul curentului alternativ la

frecvenţa de 50 Hz. Sensibilitatea omului faţă de curentul electric diferă de la un individ la

altul. Senzaţia, în funcţie de intensitatea curentului electric, variază de la simpla percepere

pentru intensitatea de prag, până la încetarea respiraţiei şi funcţiilor inimii pentru intensitatea

ce depăşeşte valoarea limită suportabilă.

Sub acţiunea curentului electric se produc contracţii şi destinderi foarte rapide şi

dezordonate ale muşchiului inimii, situaţie în care funcţionarea inimii este denumită fibrilaţie.

Formele de manifestare a fenomenelor determinate de trecerea curentului electric prin

organism depind de frecvenţa şi de natura curentului. Curenţii alternativi de joasă frecvenţă

produc senzaţii dureroase, contracţii musculare prelungite şi în final convulsii. În acest sens,

curentul alternativ de joasă frecvenţă este mai periculos pentru organism decât curentul

continuu deoarece acesta când trece prin corpul uman nu produce convulsii. Curentul

alternativ produce astfel tulburări cardiace şi respiratorii chiar la tensiuni de 70 V spre

35

deosebire de curentul continuu pentru care aceste fenomene apar de abia la 120V 140V.

Frecvenţa cea mai periculoasă pentru organismul uman este cuprinsă între 50 şi 100 Hz. În

general, un nerv nu răspunde la excitaţii de frecvenţe mai mari decât 103 Hz. La trecerea unui

curent cu frecvenţă de 15 300 MHz, organismul se comportă ca un dielectric cu pierderi

mari.

În instalajiile electrice de joasă tensiune se apreciază că cel puţin 2/3 din

electrocutările produse au avut drept cauză primară a morţii fibrilaţia inimii. Un alt tip de

accident datorat curentului electric se referă la apariţia unor leziuni locale, denumite

traumatisme electrice, ca de pildă arsurile electrice, provocate de arcurile electrice. Arsurile

apar în general datorită căldurii mari dezvoltate de arcul electric.

Aşa cum s-a mai amintit, electrocutarea depinde de raportul dintre valoarea tensiunii şi

rezistenţa corpului care depinde de mai mulţi factori: tensiunea aplicată, aria suprafeţei de

contact, presiunea de contact, umiditatea mediului înconjurător, durata de acţiunea a

curentului şi locul de pe suprafaţa corpului în care se produce contactul cu sursa de tensiune.

Scăderea rezistenţei corpului cu creşterea tensiunii. Se explică în special prin faptul

că, trecerea curentului electric determină transpiraţie la nivelul epidermei, umplându-se cu

lichid cavităţile mici, existente în special în epiderma uscată. Micşorarea rezistenţei are loc

până la o valoare limită care depinde de grosimea stratului pielii. Prin aplicarea unei tensiuni

mari, se produce străpungerea pielii. O dată cu începerea procesului de străpungere al pielii,

rezistenţa scade, urmând ca după terminarea acestui proces, rezistenţa corpului să rămână la o

valoare aproximativ constantă.

Locul de pe corp cu care omul a atins elementul sub tensiune. Gravitatea electrocutării

depinde de sensibilitatea nervoasă a locului respectiv.

Suprafaţa de contact. Cu cât suprafaţa de contact este mai mare, cu atât rezistenţa este

mai scăzută, iar pericolul de electrocutare este mai mare. Aceasta se explică prin faptul că

orice rezistenţă electrică variază invers proporţional cu secţiunea prin care se închide circuitul.

Din acest motiv utilajele electrice portative, cu care omul are un contact permanent pe

suprafaţă mare, în timpul lucrului, sunt mult mai periculoase decât utilajele electrice fixe, cu

care omul vine în contact în mod întâmplător, pe suprafaţa mică şi pentru scurtă durată.

Presiunea de contact. Este evident că rezistenţa electrică a omului va fi mai mică, cu

cât presiunea de contact electric cu elementul sub tensiune va fi mai mare. Şi din acest punct

de vedere, utilajul electric portativ este mai periculos decât utilajul electric fix, deoarece în

timpul lucrului, omul ţine strâns în mână utilajul portativ pe când presiunea de contact cu

utilajul fix este în general mică.

36

Temperatura mediului înconjurător. Indirect, temperatura mediului înconjurător

influenţează de asemenea pericolul de electrocutare. Cu cât temperatura mediului ambiant

este mai mare, cu atât glandele sudoripare sunt mai active şi rezistenţa omului este mai mică.

Umiditatea mediului înconjurător. Cu cât umiditatea este mai mare, conductivitatea

stratului de piele creşte şi deci rezistenţa electrică a organismului scade.

Frecvenţa curentului electric. Cu cât frecvenţa este mai mare, cu atât cantitatea de

electricitate care pătrunde în corpul omului în timpul unei perioade este mai mică.

Gradul de pericol al curentului exprimat în procente faţă de valoarea maximă a

acestuia, obţinută în jurul frecvenţei de 50 Hz, în funcţie de frecvenţa sa este prezentat în fig.

7.1. Reducerea până la anulare a manifestărilor dependente de frecvenţă se consideră de la o

frecvenţă de peste 1000 Hz.

Fig. 4.1 Variaţia curentului funcţie de frecvenţă [5]

Modul de succesiune al fenomenelor care duc la scăderea rezistenţei corpului uman

este următorul: în momentul iniţial al atingerii elementului sub tensiune, stratul de piele

determină o rezistenţă ridicată a corpului; ca urmare a aplicării tensiunii are loc procesul de

străpungere al pielii, urmat de scăderea rezistenţei şi creşterea curentului ce se stabileşte prin

corp; odată cu creşterea curentului, la locul de contact se degajă căldură ca urmare a energiei

electrice consumate, se activează glandele sudoripare care micşorează şi mai mult rezistenţa

electrică a corpului. Toate acestea duc la creşterea continuă a curentului ce trece prin corpul

omului.

Valorile limită pentru rezistenţa corpului omenesc în funcţie de tensiune sunt date în

fig. 4.2.

37

Fig. 4.2 Variaţia rezistenţei corpului omenesc în funcţie de tensiune [5]

În cazul unei electrocutări, curentul electric poate avea o acţiune directă asupra inimii,

asupra sistemului nervos sau concomitent asupra inimii şi asupra sistemului nervos.

Electrocutarea poate fi mortală dacă:

inima se găseşte în circuitul electric, iar curentul electric care s-a stabilit are

valoare mai mare de 50 mA, în curent continuu;

durata de acţiune a curentului este mai mare de 0,2 secunde;

Pericolul de electrocutare depinde de mai mulţi factori, şi anume:

valoarea curentului care s-a stabilit prin corp;

traseul curentului asupra corpului uman;

atenţia omului în momentul atingerii conductoarelor sau dispozitivelor aflate sub

tensiune;

starea fizică a persoanei electrocutate;

frecvenţa curentului.

Valoarea curentului stabilit prin corpul uman în cazul în care omul atinge concomitent

două elemente conductoare de electricitate, între care există o diferenţă de potenţial, de

exemplu: atingerea a două conductoare electrice neizolate, atingerea unui conductor intrat în

tensiune din cauza deteriorării izolaţiei, concomitent cu atingerea unor elemente metalice în

contact cu pământul, atingerea cu picioarele a două puncte de pe sol aflate la potenţiale

diferite.

Condiţiile de accidentare prin electrocutare pot fi împărţite în următoarele categorii:

atingerea directă;

atingerea indirectă;

38

4.2. Atingerile directe

Atingerile directe pot avea loc în două moduri:

atingerea concomitentă a două elemente între care există o diferenţă de potenţial;

atingerea unui singur element care are un potenţial faţă de pământ, iar persoana în

cauză nu este izolată faţă de pământ;

În primul caz, tensiunea la care este supusă persoana este tensiunea de lucru a reţelei

respective. Din acest punct de vedere se deosebesc:

reţele care au un singur punct legat voit la pământ, datorită condiţiilor de exploatare,

numite reţele legate la pământ;

reţele care nu au puncte voit legate al pământ, numite reţele izolate faţă de pământ.

Majoritatea utilajelor electrice sunt alimentate din reţele trifazate legate direct al

pământ.

Cazul cel mai grav îl constituie atingerea simultană a două faze, când omul este supus

tensiunii dintre două faze. Acest accident are loc de cele mai multe ori atunci când porţiuni

neizolate se află la distanţă mică între ele sau atunci când electricianul constată prezenţa

tensiunii cu ajutorul degetelor, „ metodă" ce trebuie evitată.

În cazul reţelelor izolate faţă de pământ, curentul de închide prin om şi prin rezistenta

de izolare faţă de pământ a întregii reţele.

Într-o reţea trifazată care funcţionează cu punctul neutru izolat faţă de pământ, dacă

sarcinile sunt echilibrate pe cele trei faze, diferenţa de potenţial între punctul neutru şi pământ

este egală cu zero. în cazul în care o persoană atinge un element conductor de curent al reţelei,

reţeaua se va dezechilibra iar punctul neutru va căpăta un potenţial faţă de pământ. Prin

urmare şi în cazul acestor reţele cu punct neutru izolat pot apărea cazuri de electrocutare.

La reţelele izolate faţă de pământ, curentul care trece prin corpul omului la atingerea

unui element conducător poate fi limitat la valori nepericuloase, dacă rezistenţa faţă de

pământ este menţinută la o valoare corespunzătoare.

Datorită avantajelor pe care le prezintă reţelele izolate faţă de pământ în comparaţie cu

cele legate la pământ, este indicat ca cele dintâi să fie folosite acolo unde pericolul de

electrocutare este mare. Astfel, la exploatările miniere în subteran, unde condiţiile de

deservire a utilajelor sunt deosebit de grele, este obligatorie folosirea reţelelor cu punct neutru

izolat faţă de pământ. De asemenea, utilajele portative trebuie să fie alimentate din reţele

39

izolate faţă de pământ, în acest scop folosindu-se transformatoare de separaţie care au

secundarul izolat sigur faţă de pământ.

4.3.Atingeri indirecte

Tensiunea la care este supus omul în cazul atingerii indirecte se numeşte tensiune de

atingere. într-o reţea legată la pământ, la atingerea carcasei unui echipament electric aflat sub

tensiune, datorită unei izolaţii necorespunzătoare, omul este supus la tensiunea faţă de pământ

a reţelei.

Într-o reţea izolată faţă de pământ, în cazul unui defect al izolaţiei carcasei aflată în

contact cu pământul, curentul de defect este limitat la izolaţia celorlalte faze ale reţelei, ceea

ce constituie un avantaj.

Practic, pericolul de electrocutare prin atingere indirectă într-o reţea izolată faţă de

pământ este mare în cazul în care există două defecte ale izolaţiei faţă de pământ a două

utilaje diferite, pe faze diferite ale reţelei, adică în cazul unei puneri la pământ bifazate.

4.4. MĂSURI DE PROTECŢIE A MUNCII SPECIFICE LABORATORULUI ENERGETICĂ GENERALĂ ŞI CONVERSIA ENERGIEI

În vederea înlăturării principalelor cauze care pot provoca accidente de natură

mecanică sau electrică trebuie să se respecte următoarele:

aparatele, sursele, reostatele şi conductoarele utilizate la montaje se vor

dispune ordonat pe mesele de lucru, astfel încât montajul să poată fi verificat

şi urmărit cu uşurinţă în timpul lucrului şi să nu se producă accidente, prin

agăţarea conductoarelor, aparatelor etc.;

se va verifica rigiditatea prinderii diferitelor elemente în rotaţie (dacă este

cazul) astfel încât în timpul funcţionării să nu se producă desprinderea

acestora;

pentru realizarea conexiunilor se vor folosi numai conductoare electrice

izolate prevăzute la capete cu papuci sau ochiuri cositorite, prinderea acestora

făcându-se prin înfăşurarea cu grijă a bornelor astfel încât să se realizeze un

contact galvanic ferm iar desfacerea accidentală a montajului să nu fie

posibilă;

40

conectarea la reţea a montajelor se va face printr-un cablu flexibil cu două sau

trei conductoare active şi un conductor de protecţie , prevăzute la capăt cu

priză bipolară sau tripolară cu contact de protecţie iar la celălalt capăt cu

papuci sau ochiuri pentru conexiuni;

ca mijloc principal de protecţie împotriva electrocutării se foloseşte legarea la

nulul de protecţie, în care scop toate carcasele metalice ale aparatelor,

dispozitivelor şi maşinilor electrice se vor lega galvanic la conductorul de

protecţie al cablului de alimentare;

conectarea la reţea se va face prin introducerea mai întâi a fişei în priza cu

contact de protecţie şi apoi prin închiderea întrerupătorului de pe panoul cu

prize;

este interzisă atingerea cu mâna sau prin intermediul altor obiecte, a bornelor

sau a altor piese metalice aparţinând montajului aflat sub tensiune; se va

putea interveni

numai asupra mânerelor, rozetelor şi cursoarelor electroizolante ale aparatelor

şi reostatelor din montaj;

este interzisă modificarea sau desfacerea montajului aflat sub tensiune;

după terminarea lucrării se va deconecta montajul de la reţea prin deschiderea

întrerupătorului şi apoi prin scoaterea fişei din priză. Numai după ce se va

efectua această manevră, se va proceda la desfacerea montajului;

este interzisă intervenţia în tabloul de distribuţie al laboratorului, cu alt scop

decât deconectarea montajului în caz de accident.

41

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

[1]. I. Bostan, V. Dulgheru, I. Sobor, V. Bostan, A. Sochirean- Sisteme de conversie a

energiilor regenerabil. Chişinău: Editura- TEHNICA- INFO, 2007.

[2]. Felix A. Farret, M. Godoy Simões- Integration of alternative sources of energy. United

States of America: Editura- IEE PRESS, 2006.

[3]. Mukund R. Patel- Wind and solar power systems. New York: Editura- CRC Press LLC,

1999. Visit the CRC Press Web site at www.crcpress.com.

[4]. A. Bandi, W. Bogenrieder, W. Braitsch, C. Clauser, Y. Dafu. et.all. Energy

Technologies- Renewable energy. Germania: Editura- Springer, 2006. Visit the

www.springeronline.com

[5].http://www.greensource.ro/componente.html

[6]. Erich Hau- wind turbines- fundamentals, technologies, application, economics:

Germania: Editura- Springer, 2006. Volume I

[7]. Erich Hau- wind turbines- fundamentals, technologies, application, economics:

Germania: Editura- Springer, 2006. Volume II

[8]. Tony Burton- Wind energy. Marea Britanie: volume I

[9]. Tony Burton- Wind energy. Marea Britanie: volume II

[10].***http://www.engineering.upm.ro/masterie/mse/mat_did/autm097/docum/

Turbine_eoliene.pdf

42

43