Download docx - Lucrare de Disertatie Obligatii Sociale Si Fiscale Privind Salariile

Capitolul 1. Noţiuni generale privind salarizarea

1.1. Aspecte juridice privind raporturile de muncă

Aspectele juridice privind raporturile de muncă sunt stabilite prin cotractul colectiv de muncă şi,respectiv, prin contractele individuale de

muncă. Codul Muncii reprezintă legea fundamentală pentru organizarea relaţiilor de muncă şi contine prevederi minimale cu privire la

drepturile şi obligaţiile angajaţilor şi ale angajatorilor, şi la relaţiile dintre aceştia. Cu alte cuvinte, nu se pot stabili alte prevederi de nici o

natură, la nici un nivel,care să le diminueze pe acestea.

Conform Codului Muncii, contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică,denumită salariat, se obligă

să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu. Pentru munca prestatã, fiecare

salariat are dreptul la un salariu în bani convenit la încheierea contractului de muncã. Salariul cuprinde salariul de bazã, indemnizaţiile,

sporurile şi alte adaosuri. Plata salariului se face fie o dată pe lună, fie chenzinal înaintea oricãror alte obligaţii bãneşti ale societăţii . 1[1]

Contractul colectiv de muncă cuprinde drepturile şi obligatiile reciproce ale părţilor în stabilirea condiţiilor de muncă şi de salarizare şi a

priorităţilor profesionale specifice societăţii, urmărind în principal următoarele aspecte:

a) timpul de muncă şi odihnă;

b) salarizarea şi alte drepturi băneşti;

c) condiţiile de muncă şi protecţia muncii;

d) contractul individual de muncă;

e) formarea şi perfecţionarea profesionalã;

f) răspunderea disciplinarã.

De asemenea, prin contractul colectiv de muncă este stabilită repartizarea timpului de muncã în cadrul sãptãmânii la 8 ore pe zi, timp de 5

zile, cu douã zile de repaus. Conform Codului Muncii, durata maximã legalã a timpului de muncã nu poate depãsi 48 de ore pe sãptãmânã,

inclusiv orele suplimentare.

De asemenea, conform Codului Muncii, salariaţii au dr 131m1221b eptul în fiecare an calendaristic la un concediu de odihnă plătit, de

minim 20 zile de lucrătoare.

Concediul de odihnã poate fi fracţionat, la cererea salariatului, cu condiţia ca una dintre fracţiuni sã nu fie mai micã de 15 zile lucrãtoare.

Pentru perioada concediului de odihnã, salariatul beneficiazã de o indemnizatie de concediu, care nu poate fi mai micã decât valoarea

totalã a drepturilor salariale cuvenite pentru perioada respectivã. Indemnizaţia de concediu de odihnã se calculeazã în raport cu numãrul

de zile de concediu, înmulţite cu media zilnicã a salariului de bazã, sporului de vechime si, dupã caz, indemnizaţiei pentru funcţia de

conducere, luate împreunã, corespunzãtoare fiecãrei luni calendaristice în care este efectuat concediul şi se plãteste cu 5 zile lucrătoare

înainte de plecarea în concediu.

Dintre premiile de care pot beneficia salariaţii amintim:

a) premii oferite de angajator în beneficiul copiilor minori ai angajaţilor, cu ocazia Paştelui, zilei de 1 iunie, Crăciunului şi a sărbătorilor

similare ale altor culte religioase în limitele stabilite prin normele legale in vigoare;

b) premii sau cadouri oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie în limitele stabilite prin normele legale in vigoare;

c) pentru salariaţii care au domiciliul în altă localitate decât sediul societăţii se acorda o suma de bani echivalentă cu contravaloarea

biletelor de transport dus-intors pentru traseul extern;

d) pentru salariaţii unităţii sunt suportate cheltuielile pentru reducerea costului biletelor de tratament şi odihnă recuperatorie în staţiunile

balneoclimaterice, în care este inclus şi transportul pe calea ferată (tren personal, clasa a II-a).

În afară de ajutoarele prevăzute de lege, la care au dreptul, salariaţii pot beneficia şi de următoarele ajutoare:

1. în cazul decesului salariatului, un ajutor, acordat familiei, de un salariu mediu lunar pe unitate;

2. dacă decesul a survenit din cauza unui accident de muncă, a unui accident în legătură cu munca sau a unei boli profesionale, cuantumul

ajutorului acordat familiei va fi de cel puţin 3 salarii de bază; diferenţa de 2 salarii se va plăti după stabilirea, în condiţiile legii, a cauzei

decesului;

1

3. un salariu de bază, plătit de unitate mamei, pentru naşterea fiecărui copil; dacă mama nu este salariată, soţul acesteia beneficiază de

plata unui salariu de bază;

4. un salariu de bază plătit de unitate la decesul soţului sau soţiei ori la decesul unei rude de gradul I aflate în întreţinerea salariatului.

Aceste sume de bani nu se iau în calcul la stabilirea salariului net.2[2]

Conform Codului Muncii,angajatorul este obligat să asigure fiecărui salariat plata unui salariu minim brut pe ţară. Nivelul său se

stabileşte prin hotărâre a Guvernului,

după consultarea sindicatelor şi a patronatelor. În cazul în care programul normal de muncă este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic,

salariul de bază minim brut orar se calculează prin raportarea salariului de bază minim brut pe ţară la numărul mediu de ore lunar potrivit

programului legal de lucru aprobat. Tot în acest sens, trebuie precizat că angajatorul nu poate negocia şi stabili salarii de bază prin

contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe ţară.

Salariul se plăteşte în bani cel puţin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă

aplicabil sau în regulamentul intern, după caz. De asemenea, plata salariului se poate face de două ori pe lună, prin plata avansului şi a

lichidării.

Plata salariului se poate efectua prin virament într-un cont bancar, în cazul în care această modalitate este prevăzută în contractul

colectiv de muncă aplicabil. Plata în natură a unei părţi din salariu este posibilă numai dacă este prevăzută expres în contractul colectiv de

muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă. 3[3]

Salariul se plăteşte direct titularului sau persoanei împuternicite de acesta. În caz de deces al salariatului, drepturile salariale

datorate până la data decesului sunt plătite, în ordine, soţului supravieţuitor, copiilor majori ai defunctului sau părinţilor acestuia. Dacă nu

există nici una dintre aceste categorii de persoane, drepturile salariale sunt plătite altor moştenitori, în condiţiile dreptului comun.4[4]

Plata salariului se dovedeşte prin semnarea statelor de plată, precum şi prin orice alte documente justificative care demonstrează

efectuarea plăţii către salariatul îndreptăţit. Statele de plată, precum şi celelalte documente justificative se păstrează şi se arhivează de

către angajator în aceleaşi condiţii şi termene ca în cazul actelor contabile, conform legii. 5[5]

1.2. Tipuri de remunerare a muncii

Tipurile de remunerare a muncii reprezintă modalităţi de evaluare şi de determinare a muncii salariaţilor şi a rezultatelor acestora precum

şi a salariului ce li se cuvine. Există mai multe tipuri de salarizare, după cum urmează:

1) Salarizarea după timpul lucrat, (în regie)

Personalul încadrat în această formă este plătit după timpul lucrat fără a se ţine seama de cantitatea sau calitatea muncii depuse.

Salariul tarifar se stabileşte pe oră, iar cel efectiv se obţine înmulţind numărul orelor lucrate într-o lună cu salariul orar. O anumita

cantitate si calitate a rezultatelor muncii sunt subînţelese pentru ca ele au fost luate în calcul la încadrarea personalului pe posturi şi trepte

de salarizare. Este o forma de salarizare simplă de aplicat, potrivită situaţiilor în care rezultatele muncii nu pot fi evaluate cu suficientă

exactitate sau nu depind de efortul lucratorului. Trebuie de ramarcat că această formă de salarizare prezintă dezavantajul că nu stimulează

şi nu conduce la creşterea productivităţii muncii.

2) Salarizarea în acord direct (pe bucată)

În acest caz, salariul efectiv se calculează în funcţie de rezultatele obţinute, înmulţind salariul stabilit pentru unitatea de produs cu volumul

productiei. În cazul comertului se poate aplica prin stabilirea unui procent din desfacerea realizată, salariul efectiv obţinându-se înmuţind

acest procent cu vânzarea efectuată într-o lună. Acest tip de remunerare prezintă câteva avantaje, printre care putem enumera: creşterea

productivităţii muncii, generează sentimentul de echitate şi se aplică foarte bine pentru munca în afara unităţii, la domiciliu.

2

3

4

5

Practica a evidenţiat şi câteva dezavantaje, cum ar fi faptul că angajatul poate ajunge la surmenaj,în dorinţa de a câştiga cât mai mult, pot

apărea situaţii conflictuale cu conducerea privind evaluarea şi recunoaşterea volumului rezultatelor, solicita o activitate laborioasă de

stabilire a salariului normat pe unitatea de produs pentru toate produsele sau operaţiile şi de adaptare continuă a normei şi nu se

garantează un salariu minim.

3) Salarizarea combinată (cu prime) încearcă să combine avantajele formelor anterior prezentate. Astfel, salariul efectiv se compune

din două părţi:

a) salariul de bază calculat după timpul lucrat ca minim garantat;

b) o remunerare variabilă a randamentului sau performanţelor, şi care se adaugă salariului de bază (în general se consideră ca primă nu

poate depaşi o treime din salariul total realizat). Cele mai uzuale prime sunt:

- prime de calitate (pentru identificare defectelor sau evitarea pătrunderii componentelor cu probleme de calitate in produsul finit);

- prime de vânzare (pentru depăşiri ale valorii normate a vânzarilor);

- prime pentru munca în condiţii speciale.

4) Salarizarea pe colective de lucratori (echipe) este o formă de acord aplicată la volumul total al rezultatelor unei echipe. Se negociază

cu echipa un fond de salarii global pe lucrare sau proiect, în condiţiile în care acesta poate fi mărit sau diminuat şi regula de repartizare pe

membrii echipei. Acest tip stimulează cooperarea în muncă, reduce conflictele şi competiţia între indivizi, elimină efectele negative ale

absenteismului. Formula este cunoscută ca şi acordul global.

5) Participarea salariaţilor la rezultatele întreprinderii este o formulă suplimentară care stimulează întreg personalul, măreşte

ataşamentul faţă de întreprindere şi preocuparea pentru perfecţionarea activităţii. Se poate calcula şi aloca un fond pentru suplimentarea

salariilor, în funcţie de beneficiul obţinut, de creşterea productivităţii muncii şi de creşterea capitalului prin surse proprii. Se pot distribui,

de asemenea, un număr de acţiuni ale întreprinderii cu titlu gratuit salariaţilor. 6[6]

Capitolul 2. Contribuţii sociale privind salariile

Suma de bani pe care o ridică lunar salariatul este salariul net. Suma de bani care i se cuvine lunar dupa munca prestată şi

calculată conform sistemului de salarizare şi formelor aplicate este salariul brut , mai mare decât cel net cu valoarea impozitului pe

salariu şi a altor reţineri efectuate conform legii. Întreprinderea, la rândul ei, are de achitat o serie de contribuţii şi taxe. Aceste contribuţii

se împart în două categorii: contribuţii ale angajatorului şi contribuţii ale angajatului. La rândul lor, aceste contribuţii se clasifică după

nivelul cotei de participare după cum urmează:

Tabelul nr.1 Tipuri de contribuţii

Nr.

crt.

Denumire contribuţie Cine suportă Mod de calcul

1 Contribuţia la asigurările sociale Angajat 9,5% * salariu brut

Angajator 19,75% * fond de salarii

2 Contribuţia la fondul de şomaj Angajat 1% * salariu tarifar


3 Contribuţia la asigurările sociale de

sănătate

Angajat 6,5% * salariu brut

Angajator 7% * fond de salarii

4 Contribuţia pentru concedii şi

indemnizaţii

Angajat Nu există


5 Contribuţia pentru accident şi boli

profesionale

Angajat Nu există

Angajator 0,5% – 4% *fondul brut de salarii

6 Comision ITM Angajat Nu există


7 Impozit pe salariu Angajat Conform grilei de impozitare

6

Angajator Nu există

2.1. Contribuţia la asigurările sociale

Temeiul legal al asigurărilor sociale îl reprezintă Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari

sociale impreuna cu modificarile sale ulterioare. Conform acestei legi, dreptul la asigurări sociale este garantat de stat şi se exercită prin

sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

În sistemul public, dintre persoanele care sunt asigurate obligatoriu, fac parte:

1. persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă şi funcţionarii publici;

2. persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori

judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti;

3. persoanele care beneficiază de drepturi băneşti lunare, ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj;

4. persoanele care realizează un venit brut pe an calendaristic, echivalent cu cel puţin 3 salarii medii brute, şi care se află în una dintre

situaţiile următoare:

-asociat unic, asociaţi, comanditari sau acţionari;

-administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare sau de management;

-membri ai asociaţiei familiale;

-persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente;

-persoane angajate în instituţii internaţionale, dacă nu sunt asiguraţii acestora;

-alte persoane care realizează venituri din activităţi profesionale.

În sistemul public, din rândul contribuabililor fac parte:

-asiguraţii care datorează contribuţii individuale de asigurări sociale;

-angajatorii;

-Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă care administrează bugetul asigurărilor pentru şomaj.

Cotele de contribuţii de asigurări sociale sunt diferenţiate în funcţie de condiţiile de muncă normale, deosebite sau speciale. Locurile de

muncă în condiţii deosebite reprezintă acele locuri care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esenţial capacitatea de

muncă a asiguraţilor datorită gradului mare de expunere la risc.

Criteriile şi metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, pe baza

propunerii comune a Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi a Ministerul Sănătăţii şi Familiei.

Conform Legii 19/2000, locurile de muncă în condiţii deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de muncă sau, în cazul în care

nu se încheie contracte colective de muncă, prin decizia organului de conducere legal constituit, iar avizul Inspectoratului Teritorial de

Muncă este obligatoriu pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite.

Locurile de muncă în condiţii speciale sunt cele din:

-unităţile miniere, pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în subteran cel puţin 50% din timpul normal de muncă în luna

respectivă;

-activităţile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I şi II de expunere la radiaţii;

-aviaţia civilă, pentru personalul navigant;

-activitatea artistică desfăşurată în profesiile numite în mod expres prin lege.

În ceea ce priveste metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale, acestea se

stabilesc prin Hotărâre de Guvern, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi a Ministerului Sănătăţii şi

Familliei.

Contribuţia de asigurări sociale datorată de angajatori reprezintă diferenţa dintre nivelul cotelor de contribuţii de asigurări

sociale stabilite diferenţiat, în funcţie de condiţiile de muncă, prin legea anuală a bugetului asigurărilor sociale de stat, şi nivelul cotei

contribuţiei individuale de asigurări sociale.

Cotele de contribuţii de asigurări sociale se aprobă anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. Pentru anul 2006 cotele

de contribuţie de asigurări sociale sunt stabilite prin Legea bugetului asigurărilor sociale nr.380/2005 astfel:

-pentru condiţii normale de muncă 30%;

-pentru condiţii deosebite de muncă 35%;

-pentru condiţii speciale de muncă 40%. 7[7]

Nivelul acestor cote de contribuţie au evoluat în timp astfel:

Tabelul nr.2 Evoluţia cotelor contribuţiei la asigurările sociale pe condiţii de muncă

Nr.crt. Anul Condiţii normale Condiţii deosebite Condiţii speciale

1. 2002 35,0 40,0 45,0

2. 2003 34,0 39,0 44,0

3. 2004 31,5 36,5 41,5

4. 2005 29,5 34,5 39,5

5. 2006 30,0 40,0 45,0

Baza de calcul a contribuţiei pentru angajat este totalul venitului realizat de angajat, dar nu mai mult de 5 salarii medii brute pe

economie, care este de 1077 RON pentru anul 2006. Baza de calcul pentru angajator este plafonată la nr. mediu asiguraţi * 5 salarii medii

brute pe economie.

Cota contribuţiei angajatorului se determină prin deducerea cotei de contribuţiei angajatului din cota corespunzătoare fiecărei

condiţii de muncă. Astfel, pentru anul 2006 cotele de contribuţie sunt:

Tabelul nr. 3 Evoluţia cotelor contribuţiei la asigurările sociale ale angajaţilor şi angajatorilor

Nr.

crt.

Anul Cotă contribuţie

angajat

Cotă contribuţie angajator

Condiţii normale Condiţii speciale Condiţii deosebite

1. 2000

2. 2001

3. 2002

4. 2003

5. 2004 9,5%

6. 2005

7. 2006 9,5% 20,5% 25,5% 35,5%

Observaţie: 1). Baza de calcul a contribuţiei din partea angajatorului nu poate fi mai mare decât produsul dintre numarul mediu al

asiguraţilor din luna pentru care se calculează contribuţia şi valoarea corespunzătoare a 5 salarii medii brute (5385 RON).

2). De la 1 ianuarie 2006 se calculează o contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii datorată de către angajator, 0,75%

aplicată la fondul de salarii. În mod corespunzător, se reduce cota de contribuţie de asigurări socialedatorată de angajator, care devine:

Nr.crt. Cotă contribuţie angajator 2006


1. 19,75% 24,75% 34,75%

Pentru a evidenţia modul de calcul a acestor contribuţii, putem lua ca exemplu o societate comercială care are 7 angajaţi ce

lucrează în condiţii de muncă diferite astfel:

Tabelul nr.4 Fond total de salarii care depăşeşte baza de calcul limitată

Nr.crt. Salariu brut

angajat

Condiţie de muncă


7

1. 5000 1000 1000 3000

2. 4500 2000 1500 1000

3. 6000 3000 500 2500

4. 5500 2500 2000 1000

5. 4000 2000 1000 1000

6. 7000 7000 0 0

7. 6500 6500 0 0

Total 38.500 24.000 6.000 8.500

Baza de calcul se compară cu valoarea produsului dintre numărul de angajaţi şi 5 salarii medii brute pe ţară (1077 lei pentru anul

2006)8[8] şi care este de 37.695. Totalul fondului de salarii este de 38.500 > 37.695. În acest caz, contribuţia la asigurările sociale se

determină astfel:

CA = (24.000 * 19,75% + 6.000 * 24,75% 8.500 * 34,75% ) * 5 * 7 * 1077 / 38.500 = 8.986,83 lei.

Tabelul nr.5 Fond total de salarii care nu depăşeşte baza de calcul limitată

Nr.crt. Salariu brut

angajat

Condiţie de muncă


1. 1000 1000 0 0

2. 900 500 400 0

3. 800 500 100 200

4. 800 500 200 100

5. 850 600 250 0

6. 750 750 0 0

7. 650 650 0 0

Total 5.750 4.500 950 300

În acest caz, contribuţia angajatorului se calculează astfel:

CA = 4.500 *19,75% + 950 * 24,75% + 300 * 34,75% = 1.228,125 lei.

Conform legii, termenele de plată a contribuţiei de asigurări sociale sunt:

-data stabilită pentru plata drepturilor salariale pe luna în curs, în cazul angajatorilor care efectuează plata drepturilor salariale lunar, dar

nu mai târziu de data de 20 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata;

-data stabilită pentru plata chenzinei a 2-a, în cazul angajatorilor ce efectuează plata drepturilor salariale chenzinal, dar nu mai târziu de

data de 20 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata.

Lunar, angajatorul calculează contribuţia de asigurări sociale pe care o datorează bugetului asigurărilor sociale de stat, împreună

cu contribuţiile individuale reţinute de la asigurati, apoi întocmeşte şi depune la organele competente declaraţiile aferente, iar în final

efectuează plata acestora la termenele stabilite prin lege.

Lunar se calculează şi se virează la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuţia la asigurările sociale a angajaţilor şi cea a

angajatorului. Contribuţia individualaă de asigurări sociale se calculează aplicând un procent de 9,5% la salariul brut (inclusiv sporurile şi

adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă) al fiecarui angajat, iar contribuţia de asigurări sociale pentru

angajator se calculează aplicând un procent de 19,75% la fondul total de salarii brute lunare.

Rolul contribuţiei angajaţilor este acela de a beneficia de o pensie lunară o dată cu ieşirea la pensie, precum şi de alte drepturi cum ar fi:

a) concediu şi indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obişnuite sau de accidente în afara muncii, boli

profesionale şi accidente de muncă;

b) prestaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă;

8

c) concediu şi indemnizaţie pentru maternitate, şi în cazul acesta se poate preciza faptul că asiguratele au dreptul, pe o perioadă de 126 de

zile calendaristice, la concediul pentru sarcină şi lăuzie, perioadă în care beneficiază de indemnizaţie de maternitate. De asemenea, de

aceleaşi drepturi beneficiază şi femeile care au încetat plata contribuţiei de asigurări sociale, dar care nasc în termen de 9 luni de la data

pierderii calităţii de asigurat.

Concediul pentru sarcină se acorda pe o perioadă de 63 de zile înainte de nastere, iar concediul pentru lăuzie pe o perioadă de 63 de zile

după nastere. Concediile pentru sarcină şi lăuzie se compensează între ele, în funcţie de recomandarea medicului şi de opţiunea persoanei

beneficiare.

Observaţie: În afara concediului legal platit pentru îngrijirea copiilor în vârsta de pâna la doi ani, salariata mama poate beneficia de înca

un an concediu fără plată. Pe perioada în care salariata se află în concediul respectiv nu i se va putea desface contractul de munca, iar în

postul său nu vor putea fi angajate alte persoane, decât cu contract de munca pe durată determinată.

d) concediu ş indemnizaţie pentru creşterea copilului (până la împlinirea vârstei de 2 ani şi, în cazul copilului cu handicap, până la

împlinirea vârstei de 3 ani, oricând până la împlinirea de către copil a acestor vârste, numai după efectuarea a cel puţin 42 de zile din

concediul de lăuzie).

e) concediu şi indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav (concediu şi indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav în vârsta de pâna

la 7 ani, iar în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiunile intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani);

f) ajutor în caz de deces.

Pentru reflectarea în contabilitate a acestor contribuţii se utilizează analitice distincte ale contului 431 “Asigurări sociale”, care fac parte

din grupa 43 “Asigurări sociale, protecţia socială şi conturi asimilate”. (vezi Anexa nr. 1)

2.2. Contribuţia la fondul de şomaj

Temeiul legal pentru contribuţia la fondul de şomaj îl constituie Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi

stimularea ocupării forţei de muncă. În sistemul asigurărilor pentru şomaj sunt asigurate, conform legii, persoanele fizice-purtând

denumirea de asiguraţi- şi pot fi:

-cetăţenii români care sunt încadraţi în muncă sau realizează venituri în România, în condiţiile legii, cu excepţia persoanelor care au

calitatea de pensionari;

-cetăţeni români care lucrează în străinătate, în condiţiile legii;

-cetăţeni străini sau apatrizi care, pe perioada în care au domiciliul sau reşedinţa în România, sunt încadraţi în muncă sau realizează

venituri, în condiţiile legii9[9].

Dintre persoanele care sunt asigurate obligatoriu fac parte:

- persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă sau pe bază de contract de muncă temporară, în condiţiile

legii, cu excepţia persoanelor care au calitatea de pensionari;

- funcţionarii publici şi alte persoane care desfăşoară activităţi pe baza actului de numire;

- militarii angajaţi pe bază de contract.Art 19/Lg.76/2002

Angajatorii la care îşi desfăşoară activitatea pesoanele enumerate mai sus sunt obligaţi să depună, până la data de 25 inclusiv a

lunii următoare celei pentru care se datorează drepturile salariale şi/sau veniturile de natura acestora, la Agenţia pentru Ocuparea Forţei de

Muncă în a cărei rază teritorială îşi au sediul sau domiciliul, declaraţia lunară privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de

plată la bugetul asigurărilor pentru şomaj.**Art.21/Lg 76/2002.

În baza art. 29 din Legea nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare, pentru anul 2006 se stabilesc următoarele cote ale

contribuţiilor:

- contribuţia datorată de angajatori conform art. 26 din lege este de 2,5%;

- contribuţia individuală datorată conform art. 27 din lege este de 1%;

-contribuţia datorată conform art. 28 din lege de persoanele asigurate în baza contractului de asigurare pentru şomaj este de 3,5%.

Evoluţia în timp a nivelului cotei acestor contribuţii este prezentată în tabelul următor:

Tabelul nr.6 Evoluţia în timp a nivelului cotei de participare la fondul de şomaj

9

Nr.crt. Anul Contribuţia la fondul de şomaj

Angajator Angajat

1. 2000

2. 2001

3. 2002

4. 2003

5. 2004

6. 2005

7. 2006

Astfel, ca şi în cazul contribuţiei la asigurările sociale, contribuţia la fondul de şomaj se diferentiază pe două categorii: a

angajaţilor şi cea a angajatorului. Astfel, pentru anul 2006, angajatorii au obligaţia de a reţine şi de a vira lunar contribuţia individuală la

bugetul asigurărilor pentru şomaj, în cotă de 1%, aplicată asupra salariului de bază lunar brut şi, de asemenea, angajatorii au obligaţia de a

plăti lunar o contribuţie la bugetul asigurărilor pentru şomaj, în cotă de 2,5%, aplicată asupra fondului total de salarii brute lunare.

Aceasta regulă nu se aplică pe perioada în care raporturile de muncă sau de serviciu ale persoanelor asigurate obligatoriu sunt

suspendate potrivit legii, cu excepţia perioadei de incapacitate temporară de muncă, dacă aceasta nu depăşeşte 30 de zile.

Conform legii, pot exista persoane ce sunt asigutate în baza unui contract de asigurare pentru şomaj, caz în care au obligaţia de a plăti

lunar o contribuţie la bugetul asigurărilor pentru şomaj, în cotă de 3,5%, aplicată asupra venitului lunar declarat în contractul de asigurare

pentru şomaj.

În funcţie de necesarul de resurse pentru acoperirea cheltuielilor bugetului asigurărilor pentru şomaj, nivelul cotelor

contribuţiilor prezentate mai sus se poate modifică prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Termenul de depunere a declaraţiei lunare privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată la bugetul

asigurărilor pentru şomaj constituie şi termen de plată, iar în caz de neplată a contribuţiilor datorate la bugetul asigurărilor pentru şomaj, se

aplică reglementările legale privind executarea creanţelor bugetare.

În legătură cu participarea la fondul de şomaj trebuie menţionată posibilitatea stimulării angajatorilor pentru încadrarea în muncă

a şomerilor prin subvenţionarea locurilor de muncă, acordarea de credite în condiţii avantajoase în vederea creării de noi locuri de muncă

şi acordarea unor facilităţi.10[10]

Ca un element de noutate, trebuie menţionată Legea nr. 200/2006 privind constituirea si utilizarea Fondului de garantare pentru

plata creantelor salariale” (publicată în Monitorul Oficial nr. 453/2006).

Legea va intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2007. Din Fondul de garantare se asigură plata creanţelor salariale ce rezultă din contractele

individuale de muncă şi din contractele colective de muncă încheiate de salariaţi cu angajatorii împotriva cărora au fost pronunţate hotărâri

judecătoreşti definitive de deschidere a procedurii insolvenţei şi faţă de care a fost dispusă măsura ridicării totale sau parţiale a dreptului

de administrare, denumiţi angajatoriîn stare de insolvenţă.

Angajatorii au obligaţia de a plăti lunar o contribuţie la Fondul de garantare, în cotă de 0,25%, aplicată asupra fondului total de

salarii brute lunare realizate de salariaţi. La data intrării in vigoare a prevederilor prezentei legi cota contribuţiei datorate la bugetul

asigurărilor pentru şomaj se diminuează cu 0,25 puncte procentuale.11[11] Legea va intra în vigoare la 1 ianuarie 2007.

Pentru reflectarea în contabilitate a acestor contributii se utilizează analitice distincte ale contului 437 “Ajutor de somaj”, care fac

parte din grupa 43 “Asigurări sociale, protecţia socială şi conturi asimilate”. (vezi Anexa nr. 1)

2.3. Contribuţia la asigurările de sănătate

Conform Legii nr.95/2006, asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanţare a ocrotirii sănătăţii populaţiei

care asigură accesul la un pachet de servicii de bază pentru asiguraţi.

10

11

Contribuţia la bugetul asigurărilor de sănătate are ca scop constituirea fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate. Pe

lângă contribuţia persoanelor fizice şi juridice, un rol asemănator îl au şi subvenţiile de la bugetul de stat, precum şi donaţiile,

sponsorizările, dobânzile si venituri obţinute din exploatarea patrimoniului Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS) şi al caselor

de asigurări de sănătate (CAS).

Colectarea contribuţiilor de la salariaţi, precum şi de la persoanele fizice şi juridice care angajează personal salariat , se face în

contul unic deschis pe seama Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate prin organele fiscale teritoriale.

Angajatorii au obligaţia să calculeze, să reţină şi să vireze lunar în contul deschis la unităţile teritoriale ale Trezoreriei Statului

contribuţia de 7% datorată pentru asigurarea sănătăţii personalului din unitatea respectivă, raportat la fondul de salarii realizat.

Orice schimbare care are loc în nivelul veniturilor va fi evidenţiată în declaraţia lunară privind obligaţiile la Fondul naţional unic

de asigurări sociale de sănătate, depusă de angajator la unitatea teritorială a Trezoreriei Statului la care este luat în evidenţă ca plătitor de

impozite şi taxe.

Contribuţia lunară a persoanelor asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, aplicată asupra veniturilor din salarii sau a

celor asimilate acestora, care sunt supuse impozitului pe venit. Angajatorul are obligaţia calculării, reţinerii şi virării lunare integrale a

contribuţiei datorate de către persoana asigurată în contul deschis pe seama Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate la unităţile teritoriale

ale Trezoreriei Statului în a căror rază angajatorii sunt luaţi în evidenţă ca plătitori de impozite şi taxe.

Persoanele juridice şi persoanele fizice, în calitate de angajator, care, potrivit legii, au obligaţia de plată către Fondul naţional

unic de asigurări sociale de sănătate, declară aceste obligaţii la organele fiscale teritoriale la care sunt luate în evidenţă ca plătitori de

impozite şi taxe. Listele nominale cu salariaţii se depun la casele de asigurări de sănătate la care aceştia au optat sau unde figurează

înscrise punctele de lucru stabile, filialele sau sucursalele persoanelor juridice.

Persoanele fizice asigurate pe bază de declaraţie de asigurare de sănătate declară obligaţiile către Fondul naţional unic de asigurări

sociale de sănătate. Declaraţiile privind obligaţiile la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate se depun la casele de asigurări

de sănătate pentru care aceştia au optat.

Obligaţia virării contribuţiei la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate revine angajatorilor până la data de 25 a

lunii următoare celei pentru care se face plata drepturilor salariale.

Termenele de plată a contribuţiilor la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate sunt:

1.data plăţii drepturilor salariale pe luna în curs, în cazul angajatorilor care efectuează plata drepturilor salariale lunar, care nu

poate fi stabilită mai târziu de data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata;

2.data plăţii chenzinei a 2-a, în cazul angajatorilor ce efectuează plata drepturilor salariale chenzinal, care nu poate fi stabilită mai

târziu de data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata.

Potrivit Legii nr.95/2006, veniturile fondului se utilizează pentru:

1. plata serviciilor medicale, medicamentelor, materialelor sanitare şi dispozitivelor medicale, inclusiv a celor acordate în baza

documentelor internaţionale cu prevederi în domeniul sănătăţii la care România este parte, în condiţiile stabilite prin contractul-cadru; în

valoarea serviciilor medicale se poate include şi amortizarea bunurilor achiziţionate de unităţile sanitare publice supuse amortizării potrivit

legii, conform normelor elaborate de Ministerul Sănătăţii Publice şi Ministerul Finanţelor Publice;

2. cheltuieli de administrare, funcţionare şi de capital în limita a maximum 3% din sumele colectate;

3. fondul de rezervă în cotă de 1% din sumele constituite anual la nivelul CNAS.

Pe de altă parte, veniturile fondului nu pot fi utilizate pentru:

1. investiţii pentru construirea şi consolidarea de unităţi sanitare;

2. achiziţionarea aparaturii medicale de la nivelul şi condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;

3.măsuri profilactice şi tratamente instituite obligatoriu prin norme legale, altele decât cele prevăzute de lege sus menţionată.

Pentru reflectarea în contabilitate a acestor contribuţii se utilizează analitice distincte ale contului 431 “Asigurări sociale”, care

fac parte din grupa 43 “Asigurări sociale, protecţia socială şi conturi asimilate”. (vezi Anexa nr. 1)

2.4. Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii

Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii este de dată recentă, fiind introdusă de la 1 ianuarie 2006 prin Ordonanţa de urgenţă

nr.158 din 17/11/2005. Scopul acesteia este constituirea unui fond distinct, prevăzut separat la partea de venituri a bugetului Fondului

naţional unic de asigurări sociale de sănătate. Acestă contribuţie se suportă doar de către angajator, aplicându-se o cotă de 0,75% la

fondul de salarii brut din luna respectivă sau, după caz, la drepturile reprezentând indemnizaţie de şomaj ori asupra veniturilor supuse

impozitului pe venit şi se achită la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

Pentru persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă, plata contribuţiei pentru concedii şi

indemnizaţii se face de către angajator.

Din fondul creat pe baza acestor contribuţii se suportă:

1. concedii medicale şi indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obişnuite sau de accidente în afara

muncii;

2. concedii medicale şi indemnizaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, exclusiv pentru

situaţiile rezultate ca urmare a unor accidente de muncă sau boli profesionale;

3. concedii medicale şi indemnizaţii pentru maternitate;

4. concedii medicale şi indemnizaţii pentru îngrijirea copilului bolnav;

5. concedii medicale şi indemnizaţii de risc maternal. 12[12]

Astfel, dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă este condiţionat de plata contribuţiei de

asigurări sociale de sănătate destinată suportării acestor indemnizatii. Stagiul minim de cotizare pentru acordarea dreptului este de 6 luni

realizate în ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acordă concediul medical. Stagiul de cotizare în sistemul de asigurări sociale de

sănătate se constituie din însumarea perioadelor pentru care s-a achitat contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de către angajator sau,

după caz, de către asigurat.

Se asimilează stagiului de cotizare în sistemul de asigurări sociale de sănătate:

- perioadele în care asiguratul beneficiază de concediile şi indemnizatiile de sănatate;

- perioadele în care asiguratul a beneficiat de pensie de invaliditate;

- perioadele în care asiguratul a urmat cursurile de zi ale învăţământului universitar, organizat potrivit legii, pe durata normală a

studiilor respective, cu condiţia absolvirii acestora.

Asiguraţii au dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă, fără condiţii de stagiu de cotizare, în

cazul urgenţelor medico-chirurgicale, tuberculozei, bolilor infectocontagioase din grupa A, neoplaziilor şi SIDA, stabilite prin hotarâre a

Guvernului.

Baza de calcul a indemnizaţiei se determină ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni pe baza cărora se calculează,

conform legii, contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii, din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare. Indemnizaţia pentru

incapacitate temporară de muncă se suportă după cum urmează:

A. de către angajator, în funcţie de numărul de angajaţi avut la data ivirii incapacităţii temporare de muncă a asiguratului, astfel:

a) până la 20 de angajaţi, din prima zi până în a 7-a zi de incapacitate temporară de muncă;

b) între 21-100 de angajaţi, din prima zi până în a 12-a zi de incapacitate temporară de muncă;

c) peste 100 de angajaţi, din prima zi până în a 17-a zi de incapacitate temporară de muncă;

B. din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS), începând cu ziua următoare celor suportate de

angajator şi până la data încetării incapacităţii temporare de muncă a asiguratului sau a pensionării acestuia.

Sumele reprezentând indemnizaţii, care se plătesc asiguraţilor şi care se suportă din bugetul FNUSS, se reţin de către plătitor din

contribuţiile pentru concedii şi indemnizaţii datorate pentru luna respectivă.

Sumele reprezentând indemnizaţii plătite de către angajatori asiguraţilor, care depăşesc suma contribuţiilor datorate de aceştia în

luna respectivă, se recuperează din contribuţiile datorate pentru lunile următoare sau din bugetul Fondului naţional unic de asigurări

sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinaţie. Calculul şi plata indemnizaţiei se face pe baza

certificatului de concediu medical care constituie document justificativ pentru plată. Certificatul de concediu medical se prezintă

12

platitorului pâna cel mai târziu la data de 5 a lunii următoare celei pentru care a fost acordat concediul. Plata indemnizaţiei se face lunar de

către angajator, cel mai târziu odată cu lichidarea drepturilor salariale pe luna respectivă. Se datorează contribuţia individuală de asigurări

sociale de stat care se calculează prin aplicarea cotei de 9,5% asupra valorii reprezentând un salariu de baza minim brut pe ţară garantat în

plata (330 RON). Contribuţia se suportă din cuantumul brut al indemnizaţiei şi se achită bugetului asigurărilor sociale de stat. Calculul şi

plata contribuţiei individuale de asigurări sociale se efectuează lunar, de către angajator, odată cu plata indemnizaţiilor. De asemenea,

pentru perioada în care indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă nu se suportă din FNUASS angajatorul datorează

contribuţia către asigurările sociale de stat prin aplicarea cotei corespunzătoare la fondul de salarii pentru salariaţii aflaţi în această

situaţie.

Pentru perioada în care indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă nu se suportă din FNUASS, angajatorul are

obligaţia de a plăti contribuţia către FNUASS de 7%, precum şi contribuţia către fondul de şomaj de 2,5% raportat la fondul de salarii

pentru salariaţii aflaţi în această situaţie. Pentru perioada în care indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă nu se suportă din

FNUASS angajatorul datorează comisionul ITM . De asemenea, pentru perioada în care indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de

muncă nu se suportă din FNUASS angajatorul datorează contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de 0,75% raportat la fondul de salarii

pentru salariaţii aflaţi în această situaţie.

În cazul în care perioada de incapacitate temporară de muncă nu depăşeste 30 de zile, se va calcula şi reţine 1% din

indemnizaţie, reprezentând contribuţia individuală la fondul de şomaj.

Observaţie: Nu se datorează contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale , indiferent de sursa din care

se suportă indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă.

Spre exemplu, dacă o salariată se află în concediu pentru creşterea copilului.In perioada în care s- a derulat concediul de

maternitate, pe o perioada de 126 de zile calendaristice, aceasta beneficiază de indemnizaţie de maternitate. Calculul indemnizaţiei de

maternitate se efectuează pe baza salariului realizat în ultimele 6 luni, obţinându-se o medie zilnică pentru acesta perioadă (ca raport între

salariul realizat şi numărul de zile efectiv lucrate).13[13]

Tabelul nr. 7 Veniturile salariale realizate pe 6 luni

Nr. Crt. Luna Salariu lunar Nr.zile lucrate

1. Iul.2005 1000 21

2. Aug. 2005 1000 23

3. Sept. 2005 1182 22

4. Oct. 2005 1190 21

5. Nov. 2005 1216 22

6. Dec. 2005 1250 20

7. Total 6838 129

Pe baza mediei zilnice obtinute ( 53 lei/zi) s-a calculat indemnizatia de maternitate pentru urmatoarea perioada astfel:

-ianuarie 2006: 53 lei * 21 zile = 1113 lei.

Conform Ordonanţei de urgenţă nr.158/17 nov.2005, cuantumul brut lunar al indemnizaţiei de maternitate este de 85% din baza

de calcul stabilită mai sus.14[14]

Prin urmare, indemnizaţia brută pentru luna ianuarie 2006 a fost :

1.113 lei * 85% = 946 lei.

În mod similar s-au calculate indemnizaţiile şi pentru lunile următoare, până la epuizarea celor 126 de zile calendaristice.

Tabelul nr.8 Indemnizaţia lunară pentru creştere copil

13

14

Nr crt. Luna Indemnizaţia brută Indemnizaţia netă

1. Ian. 946 915

2. Febr. 901 870

3. Mart. 1036 1005

4. Apr. 856 825

Indemnizaţia netă se determină prin deducerea din indemnizaţia brută a 31 lei (35 lei), valoare obţinută prin aplicarea

procentului de contribuţie la asigurările sociale (9,5%) la salariul minim brut pe ţară (330 lei până la 31 martie şi 370 lei începând cu 1

aprilie).

Astfel, reţinerile din partea angajatei privind indemnizaţia de maternitate nu vizează impozitul pe salariu (cf.art.42 –

Lg.571/2003),contribuţia pentru sănătate (cf.art.44/OUG158/2005) şi contribuţia pentru şomaj (art.27/Lg.76/2002). De asemenea,

contribuţiile angajatorului nu vizează CAS (cf.art.26-Lg.19/2000),contribuţia la sănătate (cf.art.44-OUG 158/2005) şi şomaj (cf.26-

Lg.76/2002).

2.5. Contribuţia privind asigurarea pentru accidente şi boli profesionale

Potrivit art.1/ Legea 346/2002, asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale reprezintă o asigurare de persoane, face

parte din sistemul de asigurări sociale, este garantată de stat şi cuprinde raporturi specifice prin care se asigură protecţia socială a

salariaţilor împotriva diminuării sau pierderii capacităţii de muncă şi decesului acestora ca urmare a accidentelor de muncă şi a bolilor

profesionale.

Sunt asigurate obligatoriu prin efectul legii:

- persoanele care desfăşoară activităţi pe baza unui contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia, precum şi

funcţionarii publici;

- persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori

judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi

obligaţii sunt asimilate, în condiţiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute la lit. a);

- şomerii, pe toată durata efectuării practicii profesionale în cadrul cursurilor organizate potrivit legii;

- ucenicii, elevii şi studenţii, pe toată durata efectuării practicii profesionale.

Se pot asigura, pe bază de contract individual de asigurare, persoanele care se află în una sau mai multe dintre următoarele

situaţii:

- asociat unic, asociaţi, comanditari sau acţionari;

- comanditaţi, administratori sau manageri;

- membri ai asociaţiei familiale;

- persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente;

- persoane angajate în instituţii internaţionale;

- proprietari de bunuri şi/sau arendaşi de suprafeţe agricole şi forestiere;

- persoane care desfăşoară activităţi agricole în cadrul gospodăriilor individuale sau activităţi private în domeniul forestier;

- membri ai societăţilor agricole sau ai altor forme de asociere din agricultură;

- alte persoane interesate, care îşi desfăşoară activitatea pe baza altor raporturi juridice decât cele menţionate anterior. .15[15]

Datorează contribuţie angajatorii şi persoanele cu contract individual de asigurare.

Contribuţiile se stabilesc în funcţie de tarife şi clase de risc. Tariful de risc se determină pentru fiecare sector de activitate în

funcţie de riscul de accidentare şi de îmbolnăvire profesională din cadrul sectorului respectiv.

În cadrul tarifelor de risc diferenţierea pe categorii de activităţi se realizează prin clase de risc şi se stabilesc potrivit normelor

metodologice de calcul al contribuţiei de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, elaborate de CNPAS şi aprobate prin

15

hotărâre a Guvernului. Tarifele şi clasele de risc se revizuiesc o dată la 4 ani. Cota de contribuţie de asigurare pentru accidente de munca

şi boli profesionale datorată de angajatori: între 0,5% şi 4%, în funcţie de activitatea principală.

Conform legii, contribuţia lunară de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale datorată de angajatori se determină

după următoarea formulă:

TR x Fs

C = ───────,

100

unde:

TR - tariful de risc aferent sectorului de activitate din care face parte angajatorul;

Fs - fondul brut de salarii realizate de către angajator în luna anterioară perioadei de plată a contribuţiei. 16[16]

De asemenea, contribuţia de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale nu se aplică asupra sumelor reprezentând:

- prestaţii de asigurări sociale care se suportă din fondurile asigurărilor sociale sau din fondurile angajatorului şi care se plătesc

direct de către acesta, potrivit legii;

- drepturile plătite potrivit dispoziţiilor legale în cazul desfacerii contractelor individuale de muncă, al încetării calităţii de

funcţionar public sau de membru cooperator, altele decât cele acordate potrivit legii pentru perioada de preaviz;

- diurnele de deplasare şi de delegare, indemnizaţiile de delegare, detaşare şi transfer, precum şi drepturile de autor;

- sumele reprezentând participarea salariaţilor la profit;

-premii şi alte drepturi exceptate prin legi speciale.

Contribuţia datorată de persoanele fizice, altele decât angajatorii, este unică, în valoare de 1%, aplicată asupra venitului

lunar asigurat, indiferent de activitatea prestată. Baza lunară de calcul pentru aceste contribuţii o reprezintă venitul lunar prevăzut în

contractul individual de asigurare, care nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe ţară.

2.5. Contribuţia la ITM

Carnetele de muncă ale salariaţilor încadraţi la angajatorii se păstrează şi se completează de către inspectoratele teritoriale de

muncă, iar angajatorii sunt obligaţi să depună la inspectoratele teritoriale de muncă de pe raza unde îşi desfăşoară activitatea, inclusiv la

punctele de lucru, dacă sunt în alt judeţ decât în cel unde societatea comercială îşi are sediul:

- actele privind încheierea, executarea, suspendarea, modificarea şi încetarea contractelor individuale de muncă, în termen de 5

zile de la perfectarea acestora;

- lunar, dovezile de calculare a drepturilor salariale, până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se face plata

acestora. 17[17]

Angajatorii au obligaţia să prezinte lunar la inspectoratul teritorial de muncă dovezile de calculare a drepturilor salariale, până la

data de 25 a lunii următoare celei pentru care se face plata acestora, precum şi să prezinte carnetele de munca ale salariaţilor la

inspectoratele teritoriale de muncă, la încetarea contractelor individuale de muncă ale acestora, în vederea certificării înscrierilor efectuate.

Pentru prestarea serviciilor prevăzute în prezenta lege, inspectoratele teritoriale de muncă vor percepe un comision stabilit după

cum urmează:

16

17

1). 0,75% din fondul lunar de salarii, angajatorilor cărora le păstrează şi le completează carnetele de muncă;

2). 0,25% din fondul lunar de salarii, angajatorilor cărora le prestează serviciile de verificare şi certificare a legalităţii

înregistrărilor efectuate de către aceştia.

Angajatorii au obligaţia să calculeze comisionul şi să depună lunar la inspectoratul teritorial de muncă o declaraţie fiscală privind

stabilirea comisionului. Plata comisionului şi depunerea declaraţiei se vor efectua până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care

este datorat. 18[18]

Observaţie: În privinţa altor reţineri din salariu, Codul Muncii precizează că “nici o reţinere din salariu nu poate fi operată, în

afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege”.

În cazul în care se au în vedere reţinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului, acestea nu pot fi efectuate decât dacă datoria

salariatului este scadentă, lichidă şi exigibilă şi a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.

În cazul gestionarilor, salariul mai poate fi diminuat lunar cu o cotă parte reprezentând participarea la constituirea unui fond de

garanţie, în limita unui salariu**

În cazul pluralităţii de creditori ai salariatului va fi respectată următoarea ordine:

1. obligaţiile de întreţinere, conform Codului familiei (în cazul pensiei alimentare);

2. contribuţiile şi impozitele datorate către stat;

3. daunele cauzate proprietăţii publice prin fapte ilicite;

4. acoperirea altor datorii.

De asemenea, tot Codul Muncii precizează că reţinerile din salariu cumulate nu pot depăşi în fiecare lună jumătate din salariul

net.

3. Impozitul pe salarii

Conform Codului fiscal, sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani şi/sau natură obţinute de o persoană fizică ce

desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de muncă, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de

forma sub care se acordă, inclusiv indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă.

Salariile se impoziteză, dar reprezintă doar o componentă a venitului global, alături de:

- venituri din activităţi independente;

- venituri din salarii;

- venituri din cedarea folosinţei bunurilor;

- venituri din investiţii;

- venituri din pensii;

- venituri din activităţi agricole;

- venituri din premii şi din jocuri de noroc;

- venituri din transferul proprietăţilor imobiliare;

- venituri din alte surse. 19[19]

Potrivit legii, sunt asimilate salariilor în vederea impunerii:

- indemnizaţiile din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii de demnitate publică, stabilite potrivit legii;

- indemnizaţiile din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii alese în cadrul persoanelor juridice fără scop lucrativ;

- drepturile de soldă lunară, indemnizaţiile, primele, premiile, sporurile şi alte drepturi ale personalului militar, acordate potrivit legii;

- indemnizaţia lunară brută, precum şi suma din profitul net, cuvenite administratorilor la companii/societăţi naţionale, societăţi

comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar, precum şi la regiile autonome;

- sumele primite de membrii fondatori ai societăţilor comerciale constituite prin subscripţie publică;

18

19

- sumele primite de reprezentanţii în adunarea generală a acţionarilor, în consiliul de administraţie, în comitetul de direcţie şi în comisia de

cenzori;

- sumele primite de reprezentanţii în organisme tripartite, potrivit legii;

- indemnizaţia lunară a asociatului unic, la nivelul valorii înscrise în declaraţia de asigurări sociale;

- sumele acordate de organizaţii nonprofit şi de alte entităţi neplătitoare de impozit pe profit, peste limita de 2,5 ori nivelul legal stabilit

pentru indemnizaţia primită pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului, pentru

salariaţii din instituţiile publice;

- indemnizaţia administratorilor, precum şi suma din profitul net cuvenite administratorilor societăţilor comerciale potrivit actului

constitutiv sau stabilite de adunarea generală a acţionarilor;

- orice alte sume sau avantaje de natură salarială ori asimilate salariilor. 20[20]

Avantajele primite în legătură cu o activitate dependentă includ, însă nu sunt limitate la:

- utilizarea oricărui bun, inclusiv a unui vehicul de orice tip, din patrimoniul afacerii, în scop personal, cu excepţia deplasării pe distanţă

dus-întors de la domiciliu la locul de muncă;

- cazare, hrană, îmbrăcăminte, personal pentru munci casnice, precum şi alte bunuri sau servicii oferite gratuit sau la un preţ mai mic decât

preţul pieţei;

- împrumuturi nerambursabile şi diferenţa favorabilă dintre dobânda preferenţială şi dobânda de referinţă a B.N.R., pentru depozite şi

credite;

- anularea unei creanţe a angajatorului asupra angajatului;

- abonamentele şi costul convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, în scop personal;

- permise de călătorie pe orice mijloace de transport, folosite în scopul personal;

- primele de asigurare plătite de către suportator pentru salariaţii proprii sau alt beneficiar de venituri din salarii, la momentul plăţii primei

respective, altele decât cele obligatorii.

Conform Codului Fiscal, dintre sumele ce nu se includ în veniturile salariale şi nu sunt impozabile se numără:

1.ajutoarele de înmormântare, ajutoarele pentru pierderi produse în gospodăriile proprii ca urmare a calamităţilor naturale,

ajutoarele pentru bolile grave şi incurabile, ajutoarele pentru naştere, veniturile reprezentând cadouri pentru copiii minori ai salariaţilor,

cadourile oferite salariatelor, contravaloarea transportului la şi de la locul de muncă al salariatului, costul prestaţiilor pentru tratament şi

odihnă, inclusiv transportul pentru salariaţii proprii şi membrii de familie ai acestora, acordate de angajator pentru salariaţii proprii sau alte

persoane, astfel cum este prevăzut în contractul de muncă.

Cadourile oferite de angajatori în beneficiul copiilor minori ai angajaţilor, cu ocazia Paştelui, zilei de 1 iunie, Crăciunului şi a

sărbătorilor similare ale altor culte religioase, precum şi cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie sunt neimpozabile, în

măsura în care valoarea cadoului oferit fiecărei persoane, cu orice ocazie din cele de mai sus, nu depăşeşte 1.500.000 lei.

Nu sunt incluse în veniturile salariale şi nu sunt impozabile nici veniturile de natura celor prevăzute mai sus, realizate de persoane

fizice, dacă aceste venituri sunt primite în baza unor legi speciale şi finanţate din buget.

2. tichetele de masă şi drepturile de hrană acordate de angajatori angajaţilor, în conformitate cu legislaţia în vigoare;

3.contravaloarea folosinţei locuinţei de serviciu sau a locuinţei din incinta unităţii, potrivit repartiţiei de serviciu, numirii conform

legii sau specificităţii activităţii prin cadrul normativ specific domeniului de activitate, compensarea chiriei pentru personalul din sectorul

de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi compensarea diferenţei de chirie, suportată de persoana fizică,

conform legilor speciale;

4.cazarea şi contravaloarea chiriei pentru locuinţele puse la dispoziţia oficialităţilor publice, a angajaţilor consulari şi diplomatici

care lucrează în afara ţării, în conformitate cu legislaţia în vigoare;

5. contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protecţie şi de lucru, a alimentaţiei de protecţie, a

medicamentelor şi materialelor igienico-sanitare, a altor drepturi de protecţie a muncii, precum şi a uniformelor obligatorii şi a drepturilor

de echipament, ce se acordă potrivit legislaţiei în vigoare;

20

6.contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul între localitatea în care angajaţii îşi au domiciliul şi localitatea unde

se află locul de muncă al acestora, la nivelul unui abonament lunar, pentru situaţiile în care nu se asigură locuinţă sau nu se suportă

contravaloarea chiriei, conform legii.

7. sumele primite de angajaţi pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare a indemnizaţiei primite pe perioada delegării şi

detaşării în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului. Sunt exceptate de la aceste prevederi sumele acordate de

persoanele juridice fără scop patrimonial şi de alte entităţi neplătitoare de impozit pe profit peste limita de 2,5 ori indemnizaţia acordată

salariaţilor din instituţiile publice;

8. sumele primite, potrivit dispoziţiilor legale, pentru acoperirea cheltuielilor de mutare în interesul serviciului;

9. sumele reprezentând plăţile compensatorii, calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate, primite de persoanele ale căror

contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca urmare a concedierilor colective, precum şi sumele reprezentând plăţile

compensatorii, calculate pe baza salariului mediu net pe economie, primite de personalul civil din sectorul de apărare naţională, ordine

publică şi siguranţă naţională la încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu, ca urmare a nevoilor de reducere şi de restructurare,

acordate potrivit legii;

10. cheltuielile efectuate de angajator pentru pregătirea profesională şi perfecţionarea angajatului legată de activitatea desfăşurată

de acesta pentru angajator;

11. costul abonamentelor telefonice şi al convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, efectuate în vederea îndeplinirii

sarcinilor de serviciu.

3. 2. Reguli de calcul a impozitului pe salarii

Impozitul pe salariu se stabileşte după calculul şi reţinerea tuturor contribuţiilor obligatorii ale angajatului. De asemenea, calculul

impozitului pe salariu este precedat şi de scăderea unei sume din salariul brut, sumă ce poartă denumirea de deducere personală . În

această privinţă Codul fiscal precizează următoarele: persoanele fizice au dreptul la deducerea din venitul net lunar din salarii a unei sume

sub formă de deducere personală, acordată pentru fiecare lună a perioadei impozabile numai pentru veniturile din salarii la locul unde se

află funcţia de bază.

Deducerile personale se stabilesc în funcţie de nivelul venitului lunar brut şi în funcţie de numărul persoanelor avute în

întreţinere. Grila acestor deduceri este prezentată în tabelul următor:

Tabelul nr. 8 Deducerea personală lunară funcţie de numărul persoanelor aflate în întreţinere

Nr.

crt.

Venit brut lunar din

salarii (VLB)

Deducerea personală lunară stabilită în funcţie de numărul persoanelor aflate în

întreţinere

Fără persoane

în întreţinere

Cu o persoană

în întreţinere

Cu două

persoane în

întreţinere

Cu trei

persoane în

întreţinere

Cu patru

persoane în

întreţinere

1. Până la 1 000 lei 250 350 450 550 650

2. De la 1 001 la 3 000 250*[1-(VLB-

1000)/2000]

350*[1-(VLB-

1000)/2000]

450*[1-(VLB-

1000)/2000]

550*[1-(VLB-

1000)/2000]

650*[1-(VLB-

1000)/2000]

3. Peste 3 000 0 0 0 0 0

Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii până la 1000 lei, beneficiază de deduceri personale, cu

impact aspra impozitului , care devine astfel mai mic. Pentru cei care realizează între 1000 şi 3000 lei, deducerile personale sunt

degresive faţă de cele de mai sus, iar pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii de peste 3000 lei nu se acordă

deducerea personală.21[21]

De asemenea, trebuie subliniată creşterea în funcţie de numărul persoanelor avute în întreţinere. Persoana în întreţinere poate fi

soţia/soţul, copiii sau alţi membri de familie, rudele contribuabilului sau ale soţului/soţiei acestuia până la gradul al doilea inclusiv, ale

cărei venituri, impozabile şi neimpozabile, nu depăşesc 250 lei lunar. În cazul în care o persoană este întreţinută de mai mulţi

21

contribuabili, suma reprezentând deducerea personală se atribuie unui singur contribuabil, conform înţelegerii între părţi, iar copiii minori,

în vârstă de până la 18 ani împliniţi, ai contribuabilului sunt consideraţi întreţinuţi.

Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar, final, care se calculează şi se reţine la sursă de către plătitorii de

venituri.

Impozitul lunar se determină astfel:

1. la locul unde se află funcţia de bază, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferenţă între venitul

net din salarii, calculat prin deducerea din venitul brut a contribuţiilor obligatorii aferente unei luni, şi următoarele:

- deducerea personală acordată pentru luna respectivă;

- cotizaţia sindicală plătită în luna respectivă;

- contribuţiile la schemele facultative de pensii ocupaţionale, astfel încât la nivelul anului

să nu se depăşească echivalentul în lei a 200 euro.

2. pentru veniturile obţinute în celelalte cazuri, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferenţă între

venitul brut şi contribuţiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a acestora.

Spre exemplu, pentru un salariu brut de 900 lei, impozitul pe salariu se determină astfel:

- contribuţia la asigurările sociale : 900 * 9,5% = 85,50 lei.

- contribuţia la fondul de şomaj: 900 * 1% = 9 lei.

- contribuţia la asigurările de sănătate: 900 * 6,5% = 58,50 lei.

Angajatul în cauză are două persoane în întreţinere, deci deducerea personală este de 450 lei.

Baza de calcul pentru impozit este : 900 -85,50 - 9 - 58,50 – 450 = 297 lei.

- Impozitul va fi : 297 * 16% = 47 lei.

Pentru un salariu brut de 2000 lei ( din care 20% spor pentru lucru în mediu toxic), impozitul pe salariu se determină astfel:

- contribuţia la asigurările sociale : 2000 * 9,5% = 190 lei.

- contribuţia la fondul de şomaj: 1600 * 1% = 16 lei. (1600 * 1%)

- contribuţia la asigurările de sănătate: 2000 * 6,5% = 130 lei.

Angajatul în cauză are două persoane în întreţinere, deci deducerea personală este de 450 * [1-(2000-1000/2000)] = 225

Baza de calcul pentru impozit este : 2000 - 190 - 16 - 130 – 225 = 1439 lei.

- Impozitul va fi : 1439 * 16% = 230 lei.

Pentru un salariu brut de 5600 lei impozitul pe salariu se determină astfel:

- contribuţia la asigurările sociale : 5600 * 9,5% = 532 lei.

- contribuţia la fondul de şomaj: 5600 * 1% = 56 lei.

- contribuţia la asigurările de sănătate: 5600 * 6,5% = 364 lei.

Deducerea personală : 0

- Impozitul va fi : 5600 – 532 – 56 – 364 = 4648 lei.

Conform art.59 din Codul fiscal, în cazul salariilor sau diferenţelor de salarii stabilite în baza unor hotărâri judecătoreşti,

beneficiarii de astfel de venituri, datorează un impozit final care se calculează şi se reţine la sursă de către plătitorii de venituri, prin

aplicarea unei cote de 20% asupra bazei de calcul şi nu se cumulează cu celelalte drepturi salariale ale lunii în care se plăte

1.Codul Muncii din 24/01/2003

22[2] Conform Codului Fiscal

22[15] Lege nr. 346 din 05/06/2002, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 454 din 27/06/2002

[16] Normă metodologică din 09/12/2004 publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 5 din 04/01/2005

23[3] Conform art.161 din Codul Muncii

24[4] Conform art. 162 din Codul Muncii

25[5] Conform art.163 din Codul Munci i(Legea 53/2003, cu completările şi modificările ulterioare; Monitorul Oficial partea I, nr.72 din 05/02/2003)

26[6] Viorel Lefter, Aurel Manolescu – “Managementul resurselor umane”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1995

Aurel Manolescu – “Managementul resurselor umane”, Editura Economică, Bucureşti 2001

27[7] Conform Legii nr. 380/2005 bugetului asigurarilor sociale de stat pe anul 2006 (Monitorul Oficial, Partea I nr. 1150 din 19/12/2005)

[17] Conform art.9 din Legea nr. 130 din 20/07/1999, modificată de Legea nr.403/2005

[18] Conform art.12 din Legea nr. 130 din 20/07/1999, modificată de Legea nr.403/2005

[19] Capitolul I, art.41 din Codul Fiscal din 22/12/2003

[20]Cap III, art. 5 Codul Fiscal din 22/12/2003

[21] Ordin nr. 1016 din 18/07/2005 publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 668 din 27/07/2005

[22] Conform art.59 din Codul fiscal

[23] Conform Capitolului III, art. 59 din Codul Fiscal

[10] Legea nr.76 / 2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă

[11] Legea nr. 200/2006 privind constituirea si utilizarea Fondului de garantare pentru plata creantelor salariale

[12] Ordonanţa de urgenţă nr.158 din 17/11/2005

[13] Cf. Ordinului 221/2005

[14] Conform Ordonanţei de urgenţă nr.158/17 nov.2005

23

24 [8] Conform Legii nr. 380/2005 bugetului asigurarilor sociale de stat pe anul 2006 (Monitorul Oficial,

Partea I nr. 1150 din 19/12/2005)

[9] Conform art.18 din Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă

25

26

27