Download pdf - Nicolae N. Beldiceanu - Chipuri de La Mahala

CHIPUIllotteMAMALA

Pretul Lei 1.50.

aC kI .2

1, 4,

1\

'No

e'

1

\11111-tk:C..1.. 4

:

;1"e"

RAALli

CHIPURI DE LA MAHALA

N. N. BELDICEANU

CHIPURIDE LA MAHALA

BUCURE§TI

millervod Institut de artaIhrom grafice si editurii6, Strada Regaiii, 6

1905

-

TOATE DREPTURILE REZERVATE

REPROD TIC E REA INTERZISA.

TU$A RUXANDITA

TUBA RUXANDITA.

1

Ic7n Ci§migiii, la Buturuga, cintaii lautarii.In jurul meselor rotunde, inflorite deL),umbrele castanilor uria§i, lumea bea

here intr'o larma vesela de glasuri.La o masa statea domnul Dumitra§cu,

capitan la pensie, cu familia, adeca : cu-coana Polixenia, domni§oara Nina cu lo-godnicul dumisale, domnul sublocotenentTiberiu Isacescu, §i tuqa Ruxanditadomni§oara Ruxandita , sora domnulufDumitra§cu, batrina §i vopsita foc suet pa-laria albastra incarcata cu trandafiri ro§ii.

Domni§oara Ruxandita, care numardacum cincizeci de primaveri, nu s'a maritatfiindca-i ramasese pensie destul dc., bunsde la tatal dumisale, cuconu' Barbu Du-mitra§cu, fost pre§edinte de tribunal, §i nuvroia s'o piarda; caci zicea dumneaei :

8 N. N. BELDICEANU

«Barbatii, draga, in ziva de azi is rai,toti ca unul; nu vezi dumneata: e plinalumea de divorturi... da, da, a§a a.7a,

draga mea, ce rizi... Azi, o fata decit sase marite mai bine sa-§i lege o piatra degit §i sa se dea cu capul intr'o fintina...da-da, nu ride, asculta, draguta, ce-ti spunea, §i baga bine-in cap...)

Acestea erail teoriile to ii Ruxanditei, §iele ail fost adevarata pricing pentru carenu s'a mAritat, cad' urita, cum spun gurilerele, n'a fost: avea parul negru ca abano-nosul, pieptanat in cloud benzi linse pefrunte; ochii negri, cu genele marl §i sprin-cenele codate, in sfir§it a fost mai multfrumoasa decit urita domnioara Ruxanditain vremea ei.

...imprejur, racoarea cre§tea umeda. Lau-tarii, cucuieti pe estrada de scinduri, cin-tail o romanta veche. Rindunelele treceatica ni§te fulgere prin vazduhul sinilit. Su-flari u§oare de vint aduceau mirezme ji-lave de verdeata. Gradina toata inviase,vibra de viata, in soarele inceputului deprimavara. Lacul, infiorat de salciile ple-toase, licaria ca argintul val. Si pe aleiele

TUSA RUXANDITA 9

largi lumea imbracata in haine deschisetrecea ca pe ni§te drumuri de lumina, im-batata parca de aierul acela ]impede, deizbucnirea aceia noua de viata.

Domnul Dumitra§cu, cu palaria pe ceafa,sorbia tacticos din halba cu bere, §ter-gea mustatile albe §i barbuta de tap, §iera foarte fericit. Cucoana Polixenia, mica§i rotofeie, Inca tinara in cununa de parsur, avea o lumina gale§a, neobi§nuita, inochii negri ca doua porumbrele. Domni-§oara Nina, suptirica §i plina de ginga§iein rochia ei alba, se inro§ia des §i plecagenele negre, pe cind domnul sublocote-nent Tiberiu Isacescu Iii rasucia musta-cioara ascutita cu un zimbet u§or. Iar tu§aRuxandita sorbia din cind in cind din bau-tura galbena §i asculta taraful, c'o luminade vis pe fata incretita §i plina de pudra.

Domnul Dumitra§cu i§i trecu voios omina prin mustata alba, data cu cosmetic§i striga, dindu-§i c'o sfirl palaria pe ceafa:

(Mai bem Inca un rind, safiresti!Nu, papa, ea nu mai pot, ciripi dom-

ni§oara Nina, tremurindu-§i capul.Atunci o regala...

ills

10 N. N. BELDICEANU

Nu, nu, nu mai pot...St!, nu, fara mofturi, am zis... Ce

ti-e, domnule, §i cu fetele astea, e un ade-varat scandal ! Maninca §i beau ca ni§tevrabii...

Parol, papa, ca...St!, s'a sfir§it, am zis... Chelner!indata, va rog !»

Chelnerul se opri scurt, cu §ervetul sub-suoara.

«Va sa zica : o regala...Parol...St !, nici-un parol, nu cricni, am zis...

0 regala va sa zica... §i alelalte re-petirt, sapresti, cum zice Turcul... Dar scurtma'ntelegi, camarade, scurt, militare§te, intrei timpi §i doua mi§cari... Ai auzit cama-rade, ha ?

Inda...St !, nu cricni

Ci§migiul era plin de freamatul multimii.Pe insula de la Bufetul Monte-Carlo lu-mea se ingramadea zgomotoasa pe la mese.Pe lacul stralucitor treceati bard albastrecu parechi tinere, umbrite de umbrelelecolorate ca de ni§te flori uria§e. §i salciile

I))

TUSA RUXANDITA 11

de pe maluri iii muiau in unde pletele verzi-galbene §i se oglindeaii, rasturnate in adincuri.

Domnul Dumitra§cu, dupd ce mai bauseo bere, se induio§ase grozav: se uita cudragoste mare la cei doi logodnici, carii§i zimbiau fericiti, apoi cata lung laconsoarta sa ofta, mingiindu-§i ingindu-rat barbi§onul ud de here:

«Sapresti, sint foarte fericit... Al draculuisa fiu daca nu sint eii acum fericit...»

Apoi, batindu-se cu palma peste frunte,striga :

«A, bun, minunat, bravo... 0 ideie... Samincam aci !

Perfect, ciripi domni§oara Nina. Ah,Doamne, i-a§a de frumos aci !

0 ideie geniala, cuvinta domnul sub-locotenent, rasucindu-§i mustata.

St!, destul, aprobat, nu cricni... Chelner...Indata, va rog...Ce mincare ai ?Cremvir§ti ! va rog...St !, nu cricni ! Sa. aduci, una,trei, patru, cinci, cinci parechi...

dar militare§te, ma'ntelegi, in doi timpi §itrei mi§cari, al auzit ?

.,i

cloud,

12 N. N. BELDICEANU

In da...«Nu cricni !)

In jurul mesei se facea haz mare de nucricni al domnului capitan.

Amurgul cuceria aleiele §i desiprile verzi;de-asupra, in albastru, plutia un singuratecnor trandafiriii. Racoarea umeda mirez-mele cre§teaii. Si taraful cinta o romantd bd-trind : contrabasul gemea cu durere; viersulsupire al viorii tremura cu melancolie ;naiul zvirlia triluri rasunatoare de privighe-toare ; iar glasul ghitaristului se innaltalimpede spre cerul albastru, in picuratulmolcom al ghitarii :

.sLuna doarme, luna doarme, amoroa-a-sää&Peeeste dealuri, peste dealuri i cimpiii..

Domnul capitan suspina cu duio§ie gro-zava, tacalia :

Sint fericit, §tii foarte fericit, Polixenio,pe onoarea mea... Scumpa mea Polixenie...

St!, tad, Iancule, ca te-aude lumea!,§optia stacojie cucoana Polixenia.

Ei §i ce, ce-mi pasa mie de lume ?,striga domnul capitan §i suspina iar, maicu foc, tremurindu-§i barbuta §i ducind omina la inima :

si

TUSA RIIXANDITA 13

eScumpa mea Pofixenie!)Chelnerul aduse cremvir§tii cu hrean, $i

cu totii incepura" a minca cu pofta. §i-a dadrumul la lipete ascutite, cu fetele incretite:

0Iiii, teribil e de iute, domnule ! Pfiuuu !foc ! grozav!))

Se apucau cu minile de nas, i§i $tergeaillacrimile cu §ervetele, $i erad foarte fericiti.

Tinerii, dupa ce mincara, se ridicara $ipornird, agale, la brat, strin§i, lipid unulde altul, pe aleiele pline de umbra : dom-ni§oara Nina i§i tremura cu ginga§ie capul,mladiindu-se alene in rochia-i alba ca zd-pada, domnul sublocotenent pa§ia tanto$c'o mina la mustata, strins in mondirulro$, inflorit cu §ireturi negre. Ochii to iiRuxanditii incepura a-i urmari pretutindeni.

Lumea se rarise. Umbrele amurgitului secerniaii ostenite pe aleiele largi. Salciilepletoase inclinate deasupra lacului pareatmai melancolice in lumina scazuta. far ceidoi logodnici rataciaii fericiti, in mirezmeleametitoare ale primaverii, dispareau la co-titura unei alei, §i rasariaii iara in priva-zurile de verdeata : ea o suptirica umbraalba; el, ca o pata ro§ie. Si ochii to ii Ru-

14 N. N. BELDICEANU

xanditil if urmariati neintrerupt, c'o inda-ratnicie ciudata. Tinerii se aratard apof pelac, intr'o luntre albastra. era atita defrumoasa seara aceia de inceput de prima-vara, Ca par'ca anume era faurita pentrucei doi indragostitf. §i'n aierul acela umedal amurgitului plutia ceva ametitor, cevacare facea sa vibreze in adincurile sufle-telor simtiri noua, nebanuite, §i sa izvoreascain ele, de-odata, ca o lumina mare, o ne-margenita dragoste de viata.

§i dinteodata to if Ruxanditil incepu a-Itremura barbia ascutita ; clipi repede dinochi, i doua lacrimi lucird la coada ge-nelor §i prinsera a luneca incet, nebagatede nimenf in sama, pe rata sulemenita §izbircita.

Pe aleiele pline de umbra treceati la bratparechi tinere. Aburiri ware de vint adu-ceau mirezme puternice. Taraful suspinaca intr'un vis. Glasul ghitaristului tremuralimpede deasupra:

cTe ante -ept a mea frumoasaVa,Te aqte-ept, to Wept si to nu

Iar naiul infloria melodia batrina cusfioase trilurf de privighetoare..

TUSA RUXANDITA 15

§i in vraja aceasta ciudata a inserariidomni§oara Ruxandita plingea tainic, farasuspine, cu fata incretita de o durere mare.Pe cind. domnul Dumitra§cu ofta, cu me-lancolie, catra cucoana Polixenia, mingiin-du-§1 tacalia alba:

(Frumos e, domnule, frumos e... tiiparca o sara ca asta n'a mai fost decit odata... ti-aduci aminte, Polixenio drags,ti-aduci aminte, §tii, cind... Dar, ma. rog, numai zic nimic... Atit... Nu to supara, scumpamea Polixenie...»

ySi cucoana Polixenia nu se supara de loc,ci-1 asculta c'o lumina nespus de gale§a inochil negri; iar domnul Dumitra§cu dadeacapul pe spate, inchidea din ()chi §i suspinatot mai cu foc, tremurindull barbuta:

pe onoarea mea, sint foarte fericit,Polixenio... Pe onoarea mea... Chelner...

Indata va rog !Nu cricni... Repetirt!»

§i de-odata domnul Dumitra§cu intoarsecapul spre tu§a Ruxandita, §i se opri mirat,cu sprincenele ridicate!

cNa, na, na, da ce 'nseamna asta, Ru-

§tii,

a§tri,

16 N. N. BELDICEANII

xand4o? Ce inseamna plinsul asta, Ruxan-dito ? El, bravo, Ruxandito h

Iar domni§oara Ruxandita prinse a ridec'o unda de singe in obraji :

«He-he-he... Bata-te sa te bata, ca co-medios mai e§ti... Teribil hrean, grozavhrean, foc... .,Si nu, zail, al crezut ca pling ?El, bata-te sä te bats... Bata-te sä te bata...»

§i tu§a Ruxandita ridea tremurinduli tran-dafiril inflacarati din palarie §i §tergindu-§Ilacrimile c'un colt al §ervetului, pe cinddomnul Dumitra§cu §i cu cucoana Polixeniase uitaii mirati la ea §i nu §tiati ce sd creadd.

FOCUL Lin DON VAGMISTRU

Bel(' we uua. - Chipuri de la mahala.

FOCUL LUI DON VAGMISTRU.

on vagmistru Bursuc, scund, gros§i cu mustatile ro§ii, marl cit ni§tefavoriti, ese dintr'o baratca zdrin-

ganindu-§i vatraiul. E de serviciu. In fatacorpului de gardg se opre§te dindu-§i ca-pela pe-o sprinceana, i§i ra§chireaza pi-cioarele, 1§I pune falnic minile in §olduri§i, scotindu-§i hurta innainte, zbiard la tiganulcare motae§te pe scarf cu goarna petre-cuta printr'o mina :

«Mada, ma baragladinl!»Balaurul sare ars in picioare racnind

speriat :« Traiti !)§i ramine drept ca o luminare, cu ochii

albi holbati la don' vagmistru.«Bine firi-i-ai al dracului de cioard, cum

ai indraznit sa dormi cind e§ti de serviciu ?

20 N. N. BELDICEANU

Tra...St! Nu cricni, cristomatia §i pogri-

bania, ca -ti fac mutatie la falci §i to tri-met la buliba§ie in pas gimnastic... Suna,inada, adunarea...»

Sunetul ascutit al goarnei taie lini§teataberei perzindu-se peste cimpia nemargi-nita, in negurile sinelii ale diminetei. Tro-potul cizmelor umplu aleele prunduite, stra-juite de salcimi piperniciti. Soldatii se in-gra'madeail pe la u§i, e§eaii, cu ranitele §iarmele, zoriti de strigatele sergentilor §i ca-poralilor §i de ochii cumpliti al. sergentului-major Bursuc care sta tanto§, cu stinga 'n§old §i cu dreapta la caerele ro§ii :

«Mai repede, to Ala, bobocul ala cu nas-turii nefacuti, mai re-pe-de firi-i-ai al dra-cului, ca de asta iti da statul o pine pe zimääd... §i sa-ti faci nasturii, baita§, lung,lu-na ca to ia, ma-intelegi, muma draculuiin pas gimnastic...0

Don' vagmistru era de o bucata de vremefoarte ciudat: acute era vesel §i chema petiganul Papurica :

«Din cite parti se compune arma Man-liher, ma?

FOCUL LUI DON VAGMISTRIT 21

Traiti, don sergent-major, arma luiManlichi se compune din: Mecanistru olainchidere, mecanistru da deschidere...»

i don' vagmistru se strimba de ris.Apoi deodata ii perea cheful din senin §iraminea cu ochii in gol rasucindu-§i cae-rele inflacarate.

in via.ta lull don vagmistru era o taina :Pdpurica spusese camarazilor ca 1-a vazutinteo noapte, pe la ceasul schimbului aldoilea, ratacind in lumina lunei, vorbindsingur §i smulgindu-§I cu disperare mus-tatile.

... Dupa ce e§ird toti la instructie donvagmistru Bursuc o lua agale spre can-tina, printre salcimii saraci; pa§ea melan-colic tiriindu-§i vatraiul prin prund; la upcantinei se opri, ill trase capela pe-o sprin-ceana, i§i ridica .carimbii cizmelor, i§i rd-suci caerele cu amindoud minile §i scoind-anto§ pieptul innainte deschise u§a §i infra".

Inauntru, la tejghea, intre clondire, co-vrigi, §nururi portocalii pentru amnare, sa-lam, gulere de cauciuc, parizer, nasturicazoni, §i pine, sta un picia cu §ortulverde §i se scobea melancolic in nas, in

22 N. N. BELDICEANU

biziitul somnoros al mu§telor. Don' vag-mistru Bursuc se a*ez'a la o masa §i po-ronci incruntat:

«Baita§, un sfert de yin la subsemnatu!»Prislea aduce vinul tiriindu-§i lene§ ni§te

papuci uria§i, daruiti de jupinul; cased dei se duce gura pana la urechi §i umplesomnoros un pahar zoios. Don' sergent-major it de§arta cu necaz §i-1 trinte§te cufurie pe masa; intoarce ochi cumpliti spreiatac, pufne§te, geme, bate cu degetele da-xabana in masa §i-§i da capela cind peceafa cind pe ochi:

«Baita§, o militara!»Acum a tipat a§a de groaznic ca era

sa-I bage pe piciu in boale. U§a se des-chide §i intra jupinul leganindu-§i burtauria§a.

«Am onoare a va saluta dom'le Ghita,ce mai hala-bala ? zice don vagmistru §iochii i se intorc iar furio§i spre u§a ietacului.

«Mai piciule, incu'n sfert de vin!»§i don sergent-major Bursuc iar prinde

a pufni, a geme, a bate cu degetele da-rabana in masa §i-a§i da capela cind peceafa, cind pe ochi.

FOWL LIII DON VAGMISTRII 23

insfir§it u§a se deschide §i cucoana Frosa,jumatatea jupinului, rasare in prag §i motaeu§or din cap. E subtirica, are fata alba ca§unca dintre gulerile §i nasturii cazoni, §icind a dat cu ochii de don' vagmistru parcai-a presurat o mina nevazuta paprica§ pefata; are sprincene codate, ca trase cu car-buncle, gene negre §i ochi neastimparatide drac.

Don' sergent-major Bursuc se face maistacojiii ca gulerul:

«Saru' minu§4-ile coanaVorbe§te apasat. Apoi muge§te deodata

cumplit :Dom'le Ghita eu sint teribil om la minie,

sint terrribil... Sa-1 fereasca Maica Precistapa ala care m'o contra pa mine numal cuatitica...»

Cucoana Frosa s'a ingalbinit ca manun-chiul de luminari, dintre pastrama §i pa-rizer. i don' vagmistru o fulgera odatape supt sprincenele incruntate; bea vinulpans 'n fund §i trinte§te paharul sa-1 sfarme;apoi sa 'nduio§aza din senin §i prinde aofta cu ochii in gol :

«S'a stricat militia dom'le ! daca o

Frosa,..))

$i

24 N. N. BELDICEANU

sa ma 'ntrebi: pen' ce? Am sä strig sus.i tare : S'a stricat dom'le, pen'ca nu maie frica de mutatie la falci... Eeei, sfint lucrumai era mutatia aia sireaca... Era iniqtonene Ghita, misto sireaca... D'aia militiaera atunci militie si deceoplina, deceoplina!Cind venea inainte vreme un recrut in-naintea unei dente, is sama bine dum-neata: innaintea unei dente, nu a unui grad !cind batea odata talpa: zdup! se cutre-mura pamintul, §i cind ducea mina la ca-pela si striga odata : «Traiti domn'le desca! Dcredeai ca i s'ail rupt baerile inemei, nuceva... Avea inema atunci ostasul, sireacul,pen'-ca inima i-o bagam noi! Ia sa-1 fi pusnaiba pe careva sa lucreze moale ca ieravai de steaua lui, val de maica lui: ii sca-pare.' capriorin Ei, sfint lucru, Doamne,mai era mutatia aia la talci nene Ghita!»

Pe usa deschisa soarele varsa valuri defoc. Departe, in lumina alba, se inaltailcomenzile ofiterilor si fulgerau sutele debaionete. Linga cantina un caprar de-oschioapa, perdut in niste cizme uriase, mus-truluia pe un recrut cit un munte si totmereil se ridica in virful cizmelor, stringea

FOCUL LII1 DON VAGRISTRIJ 25

pumnii, 1ntindea gitul §i zbera cit it Lineagura :

«Hat, doi, trei, patruuu... Bate talpamaaa... Hat, doi, trei, patruuu...»

Don vagmistru ofta cu jale dind drumulunui val de fum:

«Da, s'a stricat nene militia... S'a dusdracului deceoplina... Numai departe de citasta noapte mi-a jucat o festa, dom'le, unala, un martafoi, un pirlit de bacaloreat!ET, dar e lata rail daravera cu pirlitu...(Aid arunca o privire disperata cucoaneiFrosei). A, staff sa-ti spun nene cum adevenit cazu, sa-ti spun verde dom'le Ghita:iubesc o persoana §i persoana ma traduce

e teribil dom'le Ghita! c'un pirlit debacaloreat... Da ce e, coand Frosa, ce to -aiingalbinit a§a?

Ce ai, Froso draga ? intreba jupi-nul speriat.

Friguri! suspina cucoana Frosa in-chizind ochii de drac.

Nu to speria a§a neni§orule : arefriguri, nu-i nimic : ii dal' chinina.' §i nu maiare... Foarte semplu...

Da, da, un prafulet de chinina, draga,

26 N. N. BELDICEANU

vorbeste domnul Ghita umblind zapacit intoate partile ca o cured beata ; da, da, unprafulet de chinina...

Foarte semplu... Iai un prafulet: nu maiof friguri...»

Jupinul Ghita gaseste chinina, o puneintr'o cescuta cu apa, o amesteca §i o daconsoartei care o inghite strimbindu-se cade groaza mortii, pe cind don vagmistrumormaeste in caerele uriase :

%Tad si-inghite ca multa chinina mi-alpus la inema! (Apoi tare). $i cum spuneam,dom'le, m'a tradus cu pirlitul de bacaloreatsi nu e macar grad : e recrut, e boboc...L-am vazut, cum te vad si ma vezi, dom-nule, wind asta noapte de la persoana 'nchestie... Era hind ca ziva, 1-am vazut cumte vad : cizme particulere, capela particu-lera era bobocul domle...»

Apoi don vagmistru Bursuc ridica glasulsi tuna cu mustatile sbirlite :

(Da sa-1 fereasca Dumnezeil, are sa fieceva teribil, pa onoarea mea...»

Dupa aceasta deveni iar melancolic §iglasul i se muie si vorbele i se intindeati ingura ca niste bucati de clef :

FOCAL LUI DON VAGMISTRU 27

«Da, da, dom'le Ghica... Ceva teribil, paonoare... Cad tot mai iubesc pa persoana 'nchestie, macar ca m'a tradus cu bobocul...D

In cantina se facuse tacere adinca ; numalmu§tele biziiaii somnoroase primblindu-sepe marfa; iar intr'o colivie verde o mierlaneastimparata zicea de dragoste.

Don' vagmistru trimese pe Prislea sacheme un soldat §i pe gornistul Panu§ cugoarna. Tiganul veni in pas gimnastic c'unrecrut prizarit, cu ochii viol.

«Bravo, baeti, striga don sergent-major ;to camarade sa staff de planton la u§a §isa-mi dal de §tire cind o veni vr'un don'ofiter ; dar ma-intelegi: ochii in patru ca-marade! Tu, Panu§neica, fa-te mai aproape...Baita§, is sa le dal cite un pahar de vin §iflacailor astora ca §i el sintard oameni, sa..-racii... Bun ! Acum umple-mi §i mie sticlapiciule ; am §i eil un gust... Da ce, n'ama trai cit lumea: ca mini oale §i ulcele...A§a-i destinul dom'le! Destinul e mare pu§-lama neni§orule! Spui, glume§ti, alergi, tozbuciumi §i pen'ce ? Intr'o bung dimineata,destinul, pu§lamaua, iti stiga : «Halt muse ID§i-adio §i-un praz verde : sapa §i lopata !>>


Don' vagmistru ramase asa un rastimpcu ochii in gol, cu mustatile zbirlite ; apoizise moale :

«Bea, mai Panus, bea bre, ca §i tu e§tiom ! Ii fi avind §i tu, mai, poate aleanul tau !Poate n'al tutun, mai draga... Piciule baiate,o nzeletarci Jul Panu§! Asa! Aprinde-o de lamine, da aprinde-o, bre, nu to mai fasoli...Aprinde-o, mai, fire -al al dracului... Acu staffcolea linga mine. Star,

Tiganul, dupa ce se mai rinji si se maicodi, se a§eza" pe marginea scaunului ui-tindu-se cu spaima spre u§a.

Don' sergent-major tacu §i ramase me-lancolic, cu capul in mini, cu ochii in gol.

In lini§tea adinca a cimpiii rasunail co-menzi perdute. Mierla fluera incet in co-]ivia verde. Don vagmistru ofta :

(Panus, draga, is sa-mi cinti tu ceva dejale din goarna, da stii colea cu goarnainadusita : sa biziie numai, mai neica....»

Panu§ stinse capatul de tigara intre de-getele negre §i-1 puse in capela ; apoi, dupace se gindi un rastimp, duse trimbita lagura, o astupa cu palma stinga si urn-flindu-si obrajii incepu sa tremure incet,

ma...»

FOCUL LUI DON VAGIUSTRU 29

ca din departari adinci, un cintec de dra-goste. Don' vagmistru Bursuc ofta §i, ple-cind capul in piept, 41 trase capela pe ochica ascunda o lacrima; apol iar ofta :

«Zi-T, Panu§ draga, zi-i, sa mor aid pe locascultind... Zi-i, ma, ca m'a tradus persoana'n chestie...D

In lini§tea adinca goarna biziia incetinelmelodia plina de alean ; iar bietui don'vagmistru se visa in iatacul dunzneaei in lu-mina tainica a lune, ingenuchiat la picioa-rele cucoanei FroseI: ras, tuns, frezat §i im-bracat in tunica -i ajustata cu dichis de Itic,croitorul companies, §optindu-i ca 'ntr'un vis:

«Te iubesc, Froso, draga..Iar cucoana Frosa suspina :«Ah, Bursuc !>Apoi Pa'nu§ schimba cintecul §i don vag-

mistru prinse a ingina moale dupa goarna" c'olacri ma de durere pe virful nasului inflacarat:

«Decit o viata tristaSi-un trai nenorocit,Mai bine-un glon% de puscaSi totul s'a sfirOt...)

«A§aaa, zi-I Rama§ draga, zi-i, mai, ca m'atradus persoana'n chestie !...p

sa-si

CUCOANA VASTICA

CUCOANA VASTICA.

nLI mahalaua Birjarilor, o casuta. tupilatasub un acopefemint de dranita, incarcatde mu chi §i buruiene. De jur imprejur,

sub stre§ina joasa, un cerdac innegrit depia

In racoarea dulce a asfintitului de Cire-§ar, pitpalacul din cura cu retea de dea-supra u§ei, nu mai tace : cpit-palac... pit-palac...D Mai incolo, intr'o colivie cu sir-mele impodobite cu ling rode, o mierlafluera cu foc.

Prin batatura casei se legana, ca o ratale§asca, cucoana Vastica : cu nasul ro§ caun ardef, in umbra grimelef albe ; de-asu-pra buzelor groase if mije§te o mustatasurd (semn ca-i suparata foc cucoana Vas-tica: cind e cu chef, rade mustata cu per-dat), §i-i suparata foc, fiind-ca cei doi chi-

Beldiceanu. Chipuri de la tnahala. 3

1_,,

34 N. N. BELDICEANU

ria§i nu platit chiria §i n'are ce tragela masea. Vorbe§te singura :

cAuzi dumneata martafoii! sa nu-mi pia -

teasca of dreptul Daca nu-mi punmartafoii banif in palma pina diseara, sapiece din casa mea... Duca-se invirtindu-seca ciocirlia, cite zile-s intr'un an, §i sa-ivad cind mi-of vedea ceafa...

! §iNae nu mai vine! Ce-o fi stind atita, trate ?...»

Domnu Nae e jumatatea dumisale, adicavorba vine ; dar mai bine am zice, sfertuldumisale : fiind-ca dumneaei e foarte binezidita prea bine; iar domnu Nae : pie-lea intinsa pe oase.

Cucoana Vastica se araza pufnind pepragul cerdacului, i§i rasuce§te o tigara citdegetul §i scoate fuin gros ca pe guraunui cos.

Cind are bani albs, nu -i tine pentru zilenegre : face nopti albe tragind la maseayin de la circiuma de peste drum : La bo-Jul calulul lancu .Sterea, pe ferestrele ca-reia sta scris cu creta, culitere de-o §chioapa:«Vin de Odobe§ti, yin de Nicore§ti, §i pe-lin de Transval». Ei, dar arum n'are bani,§i pace, §i sticlele colorate de la cBotul

i -au

CUCOANA VASTICA 35

calului Iancu Sterea», ii fac cu ochiul,§i cucoana Vastica e Dunare de minioasa.

«Auzi dumneata lichelele dracului... Du-ca-se invirtindu-se ca ciocirlia... Ti-ti-ti, §idumnealui nu mai vine... Nae, Nae, arza-tepara focului, Nae, cum imi manindi to ti-neretele, Nae...»

Asfintitul 10' a§terne umbrele peste ma-halaua saraca. Pe geamurile des. chise alecdsutelor tupilate se aprind une-ori fulgerero§ii. Pe la portite, staii de vorba cume-trele cu minile subsuori. Pe o banca, inlenea asfintitului de yard, pirote§te un mus-cal batrin, rAzamat de-o poarta albastra, cuchipul spin §i sbircit perdut pe jumatatein umbra cozorocului unei §epci albe. Infundul ulitei, in nouri rumeni de praf, seleagana un mo§neag pitic cu fla§neta 'nspate, §i 'n urma Jul se tine lent o droaegalagioasa de copii. Mo§neagul i§i mutacaterinca din spate pe-un genunchi, §i

prinde a ma.cina un vals melancolic. Involburi luminoase de praf, §trengarii des-culti, tipa, dati din mini, se invirtesc in-tr'un picior. Intr'o ograda, in umbra unuinuc rotat, doua fete prind sa joace, lug'.

36 N. N. BELD10E3Ni1

nind dupa minaveta : «Baaarca pe vaaa-lu-uri, saaalta u§or...» De supt umbrarulcirciumei, doi soldati, cu bonetele pe-osprinceana, bat anto§1 in masa cu baione-tele §i unul striga cu glas mare la baiatulcare frige mititei Si toaca cu cle§tele ingratar, pe tactul valsului:

«El, baeate, inc' un sfert de pelin de'Transval...

Supt nuc, fetele se 'nvirtesc alene §i-i

fura cu coada ochiului. El isi ra§chireazapicioarele, scot cu ifos piepturile innainte§i-§1 rasucesc tuleele.

Cucoana Vastica asvirle mucul de igara§iintra bodoganind in casa. Dupd ce aprindeTampa, se araza grece§te in fundul diva-nului, face tigari groase cit degetul, unadupa alta, scoate, pe nas §i pe gura, fumca pe co§, iii chinue§te mustata §i vor-be§te singura in fumaraia de cafenea.

Chiria§ii nu-i platesc §i pace ; daca nu-1platesc lichelele §i pu§lamalele pins mine,sä. se care din casa ei. Si Nae nu mai vine!Veni -i -ar numele sd-I vie de vagabond !

In ungherul din spre soare-rasare, subun §tergar alb, doarme in umbra icoana

CIICOANA VASTICA 37

Sfintului Spiridon, cu comanac, in miresmede sulcina §i busuioc. Prin ferestrele des-chise yin, cine §tie de unde, suspinelefla§netei. In cenu§a calda a serei de yard,felinarele strimbe pun carbuni de aur.

Cucoana Vastica a tacut : se ginde§teiar la Nae. Nu mai vine vagabondul §ipace ! A§a i-a mincat, arza-1 para focului,tineretele. Ridica ochii la icoand

«Cum it rabzi, Sfinte Spiridoane, cumit rabzi ! Nae, firi-i-ai al ciorilor de Nae,pe unde to mai poarta dracul, Nae !»

Si amintirile o cuceresc §i-aduc in su-fletul dumisale melancolia asfintiturilor deodinioard.

Hei-hei (aici cucoana Vastica ofteaza dinbaerele inimei) cind era ea la maica-sa fata,cum mai umblati flacaii pe dinnaintea por-titei... Uite a§a 'ndeseara cu Nita'n frunte:chipos, innalt §i cu floare ro§ie la ureche.Ce mai cruce de voinic era Nita! Si ceochi, ce ochi mai avea, of Doamne! cindse uita odata la ea, §tii colea, pe sub gene,cum §tia el, pehlivanul, if trecea Vasticaio sageata prin inima. D'apoi mustatf ne-gre ce-avea tilharul : pans de corb, nu

:

38 N. N. BELDICEANI1

ceva... Par'ca-1 vede : cinta, saracul, de seomora, din gura si din armonica, de inimaalbastra, si unde ofta drept geamul du-misale : «Of-of-of !,, de rasuna mahalauaTeisanilor. Ce vremurf, ce vremuri ! Dece nu 1-a luat ea pe Nita, nu pe putre-gaiul de Nae, sd-I manince tineretele. «Nae,arza-te para foculul, Nae, .unde to poartadracul, Nae ?»

** *

In lumina diminetii, frurizarele umedescutura boabe scinteietoare de roux.

Un stol de vrabii s'abate galagios pezaplazul innecat de balaril.

Rindunelele ciripesc vesele si scriii liniipe linga cuiburile cu ferestrui negre, plinede ciocuri galbene.

In cusca cu retea pitpalacul nu mai taco.In colivia de alaturea mierla ii zice cu

foc. Iar cucoana Vastica, cu mustata rasacu perdaf, §i cu nasul mai ros ca de obi-ceiii, sta. grece§te pe patuceanul din fun-dul cerdaculul si trage adinc din Iigara §isoarbe tacticos din cafeaua turceasca. Din

CIICOANA VASTICA 39

cind in cind, ridica capul : sprincenele ne-gre, cit degetul de groase, i se urca pinsla mijlocul fruntii §i ochii rotunzi tintesccu dragoste mierla neastimparata :

«A§a, zi-f inainte, draga maichiiZi-i maiculita, cu foc... §apte gi§te potco-vite, tra-la, la-la-la... Apaa, zi-i cu foc...,

i gura mare a Cucoanet Vasticai se in-tinde pins la urechi intr'un ris mut, apoise stringe punga, §i ingina, fluerind, mierlacintarea0.

Domnu Nae: lung, slab, cu gitul de bit-lan, spin ca'n Palma §i cu ochii sparaciti,matura prin cerdac, imbrobOdit cu'n barizgalben, cu §ortul dinnainte §i cu picioarelegoale in papuct.

Cucoana Vastica arunca tigara :«Da' bine, Nae, ce nu umbli mai repe-

gior?... Ce-ai patitara, Nae, pe ziva da azi?...Aoleo... firi-i-ai al dracului... Mai repede,Nae, ca m'apuca alte alea... Mai re-pe-de

Domnu Nae se opre§te indignat:«Vastico, nu to pronunta, Vastico!

Ba am sä ma pronunt, papugiule!

tiganca"...

40 N. N. BELDICEANU

Vastico, nu te pronunta, Vastico, caam Si eiz ambitul mei", Vastico!

Arza-te para focului, cu ambitul taucu tot, de martafoi...»

Si Cucoana Vastica sare de pe pat, camrscata de §arpe, i incepe a tipa pe ne-rasuflate:

Papugiiiule, lich ea, martafoi, vagabond...»Bietul domnu-Nae, o ia la sanatoasa cu

tot ambiful dumisale, iii pierde papucii,se impiedica in or §i bate matanii prinbalariile de dupa casa. In urma lui fur-tuna grozava :

«Papugiiiule, licheaaa, mi-ai mincat ti-nereeetele...

Domnu Nae tace chitic in balarii, i dupace trece vijelia, s'apuca iar linistit de treaba,ca si cum nu s'ar fi intimplat nimic: ma-tura, face mincare, umbla prisnel in toatepartite ca o fata de cinci-spre-zece ani,pins cind, te miri ce, iar i se nAzare§teceva cucoanei Vastica, sarmanul domnuNae jar iii pierde papucii si bate mataniiprin dudaul de dupa casa.

Soarele suie harnic vazduhurile albastre.Cucoana Vastica ia un gavanos, iii potri-

§i

«

CUCOANA VASTICA 41

ve§te grimeaua intr'un ciob de oglinda, §ipleaca la «Botul calului Iancu Stereao, sailumple gavanosul cu yin de Transval ; as-ta-i damblaua dumisale, nu s'ar duce custicla, s'o pici cu luminarea. Clondirele ro-§ii, galbene, verzi, ii fac cu ochiul din fe-reastra.

§trengarii, descultf, tips si se hirjonesc.Departe suspind fla§neta. Cite-va cumetresfatuesc pe la portiV. 0 vecind o intreabape cucoana Vastica, zimbind pozna§:

«Da' incotro, cucoana Vastica ?Ia, sd iaii, maiculita, ni§te varza.Credeam Ca vrai sä iai niste yin.Baaa nu, maiculita, nu... Ce sd fac

eil cu vinul? Eu apa beau, apa, nu yin...Da, am auzit, cucoana Vastica, ca nu

poti suferi vinul in gura! Apoi mai incet,(cucoana Vastica-i cam fudula de-o ureche):Hm, hm, da, §titi: if dal numai decit dru-mul pe git !...

D'apoi cum, maiculita, cum! nu potsuferi vinu'n gura... A§aaa-a§a!o

La capatul ulitef rasare acela§f fla§netarpitic, macinind acela§ vals melancolic. Stren-garif desculti dati din mini §i sar intr'un

42 N. N. BELDICEANU

picior in nourii luminosi de praf. Pe bancade linga poarta cea albastra, acela§i mus-cal batrin std neclintit, ca o stand de pia-tra, in lumina calda de yard.

0 SINDROFIE

0 SINDROFIE.

umplita fierbere §i taraboit all maiadus sarbatorile Craciunului in ma-halaua Tirchile§ti. Cele trei

La baiatit veseli, La renunzifif§i La &et sarmale, gemeau de

mu§terii §i zi §i noapte. Caterincile§i hiriiau, de parca se mincail cinii

§i mitele in ele ; diblele, ipau ca'n guramortii, timbalele §i cobzele zdringaneaii §inaiurile flueraii, de to lua groaza.

In noril vineti de fum de tutun, de mi-titei §i patricieni, gospodarii pisau podelele,cu paharele in mina, se izbeaii unif in altif,de par'ca orbacaiaii intr'o bezna adinca, onurlau, sughitind cu mare jale, cintece deinima albastra.

Toata mahalaua mirosia a tuica ca o vel-§i-a slanina afumata, cartabo§i §i sar-

circiumi,patri-

dent,mior-

lAiaA

46 N. N. BELDICEANU

male. Cetatenii vorbiau singuri pe drum,dadeati tainic din mini, §i se prabu§eati pestegarduri ca luati de ni§te ape marl.

Paiati, cu ma§tI negre §i chivere de uncot, treceati cu roate de cini dupa el, su-nindulf banii din cutiile de tinichea §i

oprind lumea.i-odata cu sara, inteo zarva grozava de

cini, rasareati irozii, cu cutia luminata in mij-loc, scinteinduli palorle in roatele de luminaale felinarelor. In negurile ware, pe ulitelealbe, calatoreail rumene stele tremuratoare,§i glasurile stelarilor rasunati traganate, penas: «Cine prime§te steaua mult frumoasa§i luminoasa!

§i vocele subtirele se innaltau tremura-toare in noapte :

«Trei crai de la rasaritCu steaua

...in asta sears era sindrofie mare la domnuOka, aproprietar. Dumnealui are casa ceamai aratoasa din mahala, pantalonii cei maicreti §i cei mai largi, cu§ma §i burta ceamai uria§a, fats la pension (domni§oaraFifita), §i face «politica» la toarta §i chefuriasemenea. E grozav om domnu Oica! Sa

0 SIA DROF 47

nu cumva sa va puneti cu dumnealui, cav'ati gasit Bacaul. Numar consoarta dumi-sale, cucoana Manda, nu si 1-a gasit nicio-data, de si gura mahalalei multe §opte§teadeca vorba vine ca §opte§te; dar cume-trele striga, zbiara, pace, domnul Oicanu aude.

in odaia scunda, cu muscate la geamuri,larma cumplita si fum, de par'c'a pus in eadomnul Oica §unci la afumat.

In jurul mesei din fund, pe care licareauin lumina lampii, garafi si pahare cu vinprofir,stateau roata domnii Oica, Stanica,macelar in piata mare, Mandache, circiumarin Dealul Spirei, si Nae, cel mai fain bar-bier al mahalalei (are Salon special de tuns,ras, irezat qi spcilat: La briciul lug' Gali-barde).

La cealalta masa jucati loton domni§oa-rele Fifita, Lucsita si Marghiolita, colorateca niste curcubee ; si domnii Fanica, tejghe-tar La be& iatii veseli, §i Papurica §i Matache,vinzatori in bacania La leul romin. Papu-rica fa'cea ochi dulci Lux4ei ; Matache, Mar-ghiolitei ; Fifita Linea saculetul cu mina stingssi scotea bilele cu dreapta, tivlind :

48 N. N. BELDICEANU

«Cocosatii..., holera a mare..., stilpii mi-tropoliei...D

Si se rosea si pleca ochii ca o mirono-sita, pe cind domnul Fanica, foarte gray,Cu cazul naclaiat de pomada, virit pans laurechi in guleru-i urias, o calca tainicpe sub masa, pe picioare.

Cumetrele stateati in fundul divanului, fu-mail, beau yin si cafele si tocati ca nistemeliti.

Domnu Oica se rastoarna pe speteazascaunului, impreunindu-si degetele groasepe burta si vorbeste gifiind ca un foid :

(Sint, nenisorule, mare aproprietar? Sint!Sint numarul aint in ale politicei? Sint !Cine a dat la alegeri mai multi ca minede-a berbeleacu? Cine? Sfinta nascatoare,ce mai politica a jucat subsemnatu laCuibul cu barza ! Halal politica, dom'le,aferim politica nenisorule! Sa vedeti cuma devenit cazul! Un pirlit de giubinat, unala cu sticlele pe nas, se tot ratoia, marog, pa linga noi, cu nasul in vint. Cumam mirosit ca nu-i de-ai nostri zic: «Las' cato invata neica politicale, stimabile !» si niciuna nici cloud: odata ma protapesc Irma-

0 SINDROFIE 49

intea giubinatului cu minile in buzunare :«Ce pofte§ti, ma musu?» §i cind 1-am arsodata, nene, i-a sarit giubenu §i sticlelela muma dracului; §i musu s'a facut ne-vazut de par'ca nu fusese de cind lume.a§i pamintul giubinat p'acolo! Dar, ce vorba,eu invirtesc politica pe degete, §i, nu cama laud, dar sint om cu printip sunt alnzai prima 'ntii, incheia domnul(pica dind peste cap un pahar.

Consoarta dumnealui, cucoana Manda,tivle§te in fundul divanului, invaluita in-tr'un nour de fum:

«Auzi dumneata, se tine §i pirlita de Ritacucoana... Of! Of ! apoi sä nu morr cu zile?Rita §i palarie ! Maica to Cristoase! Apoidaca poarta pirlita palarie, ce sa poarte,soro, Fita mea, care a invalat patru gla-suri la pansion, §i cinta la pian §i vorbe§tefrantuze§te ca o nemtoaica da la copii

cucoana Manda tipa de par'c'o taiecineva, vintura din mini, vorbe§te repede-repede, §i trece de la una la alta pe ne-rasuflate :

«Aoleo, ce-a gindit, soro, Vasilica de-avenit eri a§a de impopotonata la Olangita?

Beldiceauu. Chipuri de la maliala. 4


Era, taman, baba da la panorama... Sa mor...Si cum se mai marghiolea, afurisita... Apo[sa nu te-apuce stenahoriea, soro? Stif, draga,azi i-am spus dumnealuf, sa ma vaza moartadaca nu m'o duce la teatru, §i n'a avut incotro, soro: diclarat pa onorul dumi-sale ca o sa mergem mine sears, negresit,la cevasilea extra: Ci-ca p'o codana de fatso incinta, ma rog tiea, un tilhar de conte :declaratif, amor la catarama, soro draga,la urma devine cazul si-o traduce papugiul !

Ce 'nsamna barbatul, coand Frosa, chiarcogeamite conte, tot mangafa. Fata, sd-racuta de ea, nici una, nici doua, hait iiivira cutitul in inema... Ajtorii trag cu pis-toalele ca la Plevna... Fifito, maica, yinsa-ti aseze mamitica funta... Foc bingal...

Fifito, Fifito, tacim de lautari yinsa-t1 aseze mamitica funta.., Cevaslea ex-tra, ceva§lea extra, madam Piscupescu...»

Domnisoara Fifita vine cu ochif plecatf.Cucoana Manda if aseaza fioncul va-zind-o rode ca muscata din fereastra, if

sopteste:«Mai pudrulueste-te, draga maichii, mai

pudrulueste-te

mi -a

§i

nitelusi...

0 SINDROFIE 51

Apol ofteaza tare tragind cu coadaochiului la Fanica :

«Ah, ce mai fats are maica, imi vine s'omaninc cind o \Tad_ §i taaare-i invatata,mititica maichii ! Patru glasurl la pansion,vorbe§te frantuze§te ca o neintoaica da" lacopii, cintd la pian... Taaare-i invatata mi-titica maichii... Minca-iar maica ochi§orii...x.

Domni§oara Fifi0a era romantioasa lucrumare : toata ziva sta gatita la fereastra §icetea, cu glas tare, romane. i uneori sinAeaa§a din senin, cucerindu-i sufletul, o jale ne-inteleasa, §i-atunci in chid ea Pe jumatate ochiinegri §i raminea a§a ceasuri intregi cu carteadeschisa pe genunchi, §i se gindea, c'o undaferhinte in suflet, la o noapte cu lung, laun castel singuratec §i la un marchiz cuplete §i cu palarie de mu§chetar, cu spadalucitoare la briii, §i c'o mantie neagra, arun-cata pe un umar, ca o aripa uria§a. i

deodata par'ca se vedea in castel a§tep-tindu-1 §i dinteodata marchizul cu palariade mu§chetar izvora, ca din pamint, in lu-mina de vis a lunei, §i-I cadea la picioare,suspinind, cu capul pe spate, cu dreapta peinimA §i stinga pe spada :

62 N. N. BELDICEANU

«0, Dumnezeul meti, cit te ador... 0,te ador c'un amor mai arzator decit soa-rele de pe firmament... Te iubesc mai multdecit iubia Romeo pe Julieta, Tristan peIso lda, Paul pe Virginia...)

...Dar daca a vazut §i-a vazut domnisoaraFifita ca nici-un marchiz cu palarie de mu§-chetar §i cu mantia aruncata pe-un urnar,ca o aripa uria§a, nu vine sa-t cads ingenunchi, §i-a coborit ochii negri catradomnul Fanica tejghetarul de la Baia!iI

Si une ori, in putei-ea noptii, pe cinddomnisoara Fifita era cufundata in cetireaiubitelor sale romane, se auzia o tainicabatae la geam.

«Cine-i, Fifito maica, intreba cucoanaManda, speriata.

Nu e nimeni, raspundea domnisoaraFifita stacojie ; e vintul, mamitico...)

Si daca cucoana Manda s'ar fi uitat pefereastra ar fi vazut ca vintul domni§oareiFifitei era cu mustati, cu guler pana'nurechi §i samana ca cloud picaturi de apacu tejghetarul de la baiatii veseli'.

...Sticlele se goliau una dupa alta. In mij-

veseli.

0 SINDROFIE 63

locul mesei, sta o plosca pintecoasa, cudopul intr'o parte, ca un cetacean chirchilitcu cu§ma pe-o ureche. Zarva cre§tea. Cu-metrele Opel'. Domnu Oica se sculase inpicioare §i mugea din rasputeri, batind cupumnul in masa, ca politician ca dumnea-lui nu e in toata Evropa. Domnirareledadeail ochii peste cap §i se invirtiati pescaune ca pe jaratec. Cocoana Manda catape furi§ la domnu Nae, ridica ochii in bag-dadie §i ofta din baierile inimei. i deodataglasui facinduli gura mica:

cMusu Nae, nu ma trata cu refuz, cinta-neceva§lea... Mar§ul lui Napa lion Bunaparte,musu Nae...

Da, da, mar§ul lui Napa lion Buna-parte, strigara cu totii, A la votru, neni-sorule... A la votru, coana Manda... Ura,sa traiasca Napa lion Bunaparte... Uraaa.. »

Domnu Nae i§i lua ghitara §i, lasindu-§icapul pe spate, incepu a cinta cu foc : seapleca asupra ghitarii incruntat, cu'n §mocde par in ochi voind parca sa zmulgastrunele, rasucea cloud coarde §i batea da-rabana, apoi dadea capul pe spate inchideafericit ochii §i pica u§ure coardele stralu-

64 N. N. BELDICEANU

citoare. Iar cucoana Mandica §optea tainicin tacerea care se intinsese:

«Vin soldatii... Auzi, sa juri ca yin... Iadarabana... St, trumbela...,

Dupa aceasta Fifita §opti ceva ca taindmare, cucoanei Mandel' la ureche. Cu-coana Manda lui Nae. Nae disparu §i dupaciteva minute aparu cu un zimbet miste-rios. S'auzi un zgomot in §ala §i, deodata,izbucnird, ca ni§te tipete de spaima, miorlai-turile ragu§ite ale unei fla§nete ; iar musa-firii prinsera a striga de se cutremuraii gea-murile :

«Bravos... Ura.... A§a mai inteleg §ineni§orule... Daca-i bal, bal sa. fie !... Uraal..0

Caterinca cinta ragu§ita Valurile Du-mire.

Cit al' bate in palme, mesele §i scaunelefurs date la o parte §i jocul porni.

Domnu Nae stringea la piept pe cucoanaManda, §i, cind se'nvirtiat, amindoi inchi-deati din ochi fericiti. Fanica. §i Fifita seleganaii a lene ca pe ni§te valuri §i dadeauochii peste cap ; iar domnul Papuricd cuLuxita, §i Matache cu Marghiolita treceatca ni§te virtejuri, pe cind domnii Oka", Sta.-

0 SINDROFIE 55

nica §i Mandache, priviau zimbind §i cum-panindu-se cu paharele in mina.

Dar cind fla§neta' schimba valsul in SirbaJet* lor, sarira §i dumnealor, chiuind, la joc:

«A§aaa... tncet la hop, neni§orule... U-§ureeel !... U§urel, neica! A§aaa!»

i tustrei suflat ca ni§te batoze, ridicaucu greutate picioarele, dind capul cind peun umar cind pe altul, §i inchideail ochiicu un zimbet de fericire nemarginita.

Cucoana Manda se facu deodata. neva-zuta §i, dupa ea, disparu §i domnul Nae.

Domnul Oka vru sa joace cu jumatateadumisale :

«Unde-I consoarta mea, neni§orule? Ammare placere pentru ca sa joc cu dumneaei,dom'lor... El, comedie, ei dracia draculuI,da unde-i consoarta mea, iubitilor, am mareplacere pentru ca sä joc cu dumneaeI!...0

domnu Oka se duse cumpanindu-sesa-§1 caute consoarta.

Jucatorii frarnintail podelele, dadeall pestemese §i scaune intr'o larma asurzitoare.

Deodata, glasul lur domnul Oica izbucnica un tunet in odaia de alaturea.

«Care vra sa zica, tradare!D

56 N N. BELDICEANU

Jap! Buf! Uf!«Sd am pardon, nene Oka...

Na pardon, musu...»Trosc! Pleosc! Izbituri, icnituri, tipete,

geamuti sparte. §i-odata domnu Oica seprabu§i in salon, ducind pe domnu Nae peburta dumisale uria§a. Rasturnard clantui-tori, mese, scaune, garati; cazura pe divan,de pe divan jos; se tavalira toata casa, seridicard domnul Nae cu fata rava§ita degroaza, cu frezura vilvoiu, cu ochii cascati,cu gura cascata. Domnu Oica, pufnind cao ma§ind de tren, it lila din nod pe burta§i se prabu§i cu el, mugind ca un taur, inperetele din fund, apoi in cel din dreapta,in cel din stinga.

«Sa am pardon, dom'le Oica... Pe onoareamea!, striga, galben de groaza domnul Nae.

Na, pardon, mangafa! Na, traducere,vagabondule !

SA' vedeti cum a devenit cazul, dom-nule Oica... Pa onoarea mea...

A devenit, musu, peste cap, a devenitpe frezura, a devenit peste falci...D

Domnul Nae, cu parul vilvoi, scapa dinminile lui domnu Oica ca din pu§ca; ras-

0 SINDROFIE 67

turns fla§neta, se rastogoli in strada, sescula §i o croi la fuga printre felinarelestrimbe. Pe cind domnul Oica striga dinu§a de clocotea mahalaua:

« Alivoar, draga, §i mat poftim, ma rog,§i mine sears la sindrofie, onorabile?»

Fla§netarul se tragea de.cap §i urla dinrasputeri :

«Fla§netu meeeti... fla§netu meil... Mi-atimincatard fript fla§neeetu...h

Si cucoana Manda tivlia imbujorata a§e-zindu-§i parul pe dupa urechi.

Auzi dumneata, mangafaua! sa in-drazneasca" el a§a-ceval...

Auzi dumneata, mugea cu convingeredomnul Oka. SA' indrazneasca el, dom'le,auzi dumnetal...,

Cinii urlaii, gardistul zbucni dinteun gangfluerind cu disperare. Vecinil navalird spe-riati in strada.

«Ce s'a intimplatara, nene Oka ? intrebaun vecin.

Nimic, neni§orule, rdspunse foarte li-ni§fit domnul Oica; i-am facutdra niticamorals lui musu Naed>

CO>

BUNICIJ

BUNICII

La marginea tirgului, in mijlocul unei1\c'-' livezi bdtrine, albe de floare, o casa

curatd, cu acoperisul de dranita, in-carcat de muschiii verde, ascunsd in per-dele de iederd. In mijlocul livezii viseazd,in lumina caldd a zilei de Florar, un rimnicverde.

in pridvor o batrind mica si firavd, cuochelarii pe virful nasului, sta pe un scaunascu trei picioare si impleteste ginditoare laciorap. Intr'un ungher, un bdetel si o fe-tita, nepoteii, cu cdpsoarele bdlane §icrete si cu ochii albastri ca peruzeaua, des-mearda un motan mustAcios, cu minusitelefor albe :

«Vai ! salaaacu Milon... Salaaacu mosMilon, ca tale-i Win, iel...D

Motanul toarce toldnit intr'un rotocol tre-

-r.


murator de lumina §i clipe§te somnoros dinochii lui galbeni. Batrina din cind in cindpleaca capul alb, ridica sprincenele negre§i prive§te cu dragoste la nepotei, pe de-asupra ochelarilor.

Din odaile adormite in umbra §i lini§te,vine miros dulce de sulcina. Vintul tremurau§or perdelele lung-i de iedera, aduce mi-rezmele livezii inflorite §i scutura fluturitrandafirii din marul rotat de linga pridvor.

Nepoteil lass motanul §i yin deli lipesccuminti capetele de pieptul bunicei; albas-trelele .de supt genele aurii cats rugatoarecatra cicorile batute de bruma ale batrinei:

«Bunicuta... bunicuta... spune-ne o po-veste...»

Batrina s'apleaca §i ii saruta in cre§tet,§i glasurile subtiri pornesc iar -1 un ci-ripit de rindunele :

«Bunicuta... bunicuta... ne spur o poveste...asa-L.. asa-i?

Va spune bunica, va spune... Como-rile bunicei, comori...»

§i bunica r6mine un rastimp, in lini§teanemarginita, cu ochii du§i in gol. Cap§oa-rele balane se lipesc mai tare de pieptul

RIINICII 63

ei. Albastrelele se fac marl intre geneleaurii.

Glasul bunicil porne§te molcom«A fost odata unSi graiul moale coboara. §i se ridica in

unde line.Pe pustiurile fara hotare, pe un cal naz-

dravan, alb de spume, trece Fat-Frumosca vintul. Zboard din bratul vinjos buzdu-ganul uria§ in vazduhuri, cad sfarimatepoqile de aramd sub buzduganul grew. Seincing lu"pte cumplite intre voinicul cu ple-tele de aur §i zmeii uria§i; zinganesc §ifulgera palo§ele grele ; cad rapu§1

Glasul batrinei curge melodios in lini §tea,adinca.

In vazduhurile albastre soarele de Florarcoboara lene§ spre dealurile sinelii din fata".Copacii asvirl umbre negre peste ierburilepletoase. In mijlocul livezii supt geana urn-brelor, viseaza ochiul verde al rimniculut.

Nepoteii asculta cuminti.Alearga" Fat-Frumos ca gindul prin

singuratatile nemarginite, pe calul nazdra-van, cu Cosinzeana, mindra cu parul deaur, strinsa la pieptul sail de voinic...

:

imparat...«

zmeil...

64 N. N. BELDICEAN1J

Portita scircie incet in lini§tea asfinti-tului. E bunicul: pa§e§te tacticos pe carare,printre vetrele ro§ii de trandafiri, sprijinin-du-se in cirja -i lustruita. Barba lungs desfint pune o pats de zapada pe haina de§iiac. In umbra palariei cu marginile late,lucesc doi ochi plini de bunatate. Petetacticos bunicul in umbrele amurgului §ipufae§te rar din pips : puff, puff... §i pain-jini§uri vinete de fum if plutesc lener im-prejur...

NeMeii if bar ciripind innainte §i batindvesel din palme :

«Vine bunicu... vine bunicu...Dragii bunicului flacai... Are bunicu

dot feVi-logofeti cu parul de our cre...'i bdtrinul if ridica pe rind de subsuori:

«Tiiita mare ping 'n pod! §i-f- sarutafrumos in cre§tet.

Bunicule, bunicule, cinta."-ne ceva dinghitara...

Va cinta mo§ul, va Dragiimo§ului dragi... Pufff-pufff...»

Barinul infra in cash §i dupa. un rastimpese, inteun noura§ albastria de fum, cughitara in mini; imbracat in halatul said

cinta....

BUNICII 65

stravechiii, cu fesul in cap §i cu ciubuculin coltul gurei, §i se a§eaza in jilt oftind in-gin durat :

0 Batrinetele, batrinetele...Bunicule, bunicule cinta-ne ma log

matale cala selul.V oim sa zucam calaselul...»Batrinul zimbe§te fericit in barbs, mai

pufae§te odatd inchizind din ochi, apoia§eaza incet ciubucul pe parmaclicul cer-daculul, §i prinde a le cinta din gura ti-nindu-§i isonul din ghitara. Bunicuta, cin-chita pe scauna§ul cu trei picioare, incepea le bate voioasa din palme, privindu-i pedeasupra ochelarilor. Iar nepoteii prind atoca cu botinutile for portocalii in podelelepridvorului; se rotesc fuduli cu bratele inlaturi foarte serio§i §i se uita cind la pi-cioare cind, pe sub gene, la bunici.

Intr'un tirziii batrinul i§i conteni cintarea§i-i lua pe genunchi.

Amurgul de Florar i§i cerne umbrele §imelancolia, §i-i o lini§te nemarginita imprejur,ca pe alte tarimuri. Livada batrina revarsain cerdac racoare §i mirezme. 0 mierlafluera de dragoste in desi§uri. Batrinul of-teaza ingindurat cu ochii cintiti in gol. Ne-

Beldiceanu. Chipuri de la ,nahala. 5

66 N. N. BELDICEANU

poteii stall"' in bratele lui, cu cap§oarele, lipitesupt mustatele de zapada. Amintirile il in-valuesc ca un miros vag de flori uscate,

da incetinel nepoteir jos, is ghitara, §iin tacerea infinita coardele suspina adinc,supt boltile albe, §i bunicul incepe a inginaincet, pe nas. .

aPe o stinca neagra intr'un vechiti castelUnde merge 'n vale un

Copiii asculta cuminti cu ochii marl intregenele aurii.

Sus in vazduhurile albastre prind a tre-mura stelute sfioase.

In prag s'arata bunicuta, mititica §i adusade spate, §i trece, u§oara ca o umbra, prinpridvor i se a§eaza tacuta pe scarf.

Ghitara picura incet ca din departariadinci. Si glasul bunicului se 'nalta melan-colic in umbrele amurgului.

iii

rill mititel...)

IN PREAJMA FOCULUT

IN PREAJMA FOCULUI.

aciul i§i indeasa un carbune in pipa,pufaie inchizind din ochi §i, scotind

nas un val mare de fum, clatinapedin cap :

re Ce §titi voi, mai baieti!.. Habar n'avetlce-i pe lumea asta! He-hei, dragii mo§u-

sa ma fi vazut voi pe minegalu§ca...1cite-va ondin virful

lui logofeti,cind eram is a§a numai cit o

Mo§neagul tacu §i pufai decu ochii tintiti la carbunelelulelii.

In mijlocul stinei ardea un foc uria§.Intr'o caldare mare forfotea laptele §i inroata rumana de lumina stateat tolanitila cisla ciobanii; iar mai la o parte ascultaUdoi strungara§1 de-o §chioapa, cu ni§te ca-ciuli cit ni§te oboroace.

Un flacau puse o buturuga pe foc. Strun-


gara§ii se tirira pe pintece mai aproape debacid. Mo§neagul clipi §iret §i tragindu-§1mustatile albe cuvinta.' :

«Hei-hei, cind eram eft mai ca voi, co-lindam lumea in lung §i-in lat, §i, macarca eram cit o galu§ca, numal de unulDumnezeil imi era frica! Vedeti ca eramna'zdravan : asta-I cheia §i lacata !.. Par'cama vad, mai flacai: a§a prizarit cum eram,aveam o cu§ma cit o banita §i un buzdu-gan a§a de nastru§nic, ca nu l'ar fi ridicatzece voinici ale§i, §tii, colea, pe sprinceand!

da ce spun el! un sat de voinici ! §ieii it zvirliarn pins 'n noud, §i-1 prindeamia a§a pe degetul cel mic. Ce §fiti voi,mai baeti...

Acii odata, sa vedeci ce mi sa intimpla.N'aveam ce face §i flueram a paguba mer-gind pe o miri§te arsa ; mai dail eil caciulape ceafa, o mai dad pe-o sprinceana ;mai fumez de urit o lulea de tutun. Zic :ia sa zvirl ea buzduganul c'un deget, a§a'kite° doarA, sa vedem unde are sa ajunga.11 fac eii o leaca de vint alene, §i buzdu-ganul zboara prin vazduh, vuind ca unvint grew, §i se mistuie in zare ca o pa-

IN PREAJMA FOCULUI 71

sere. §i-am mers eil toata ziulica, §i-ammers intr'una toata noaptea, §i tocmai -adoua zi pe la toaca am dat de el inpreajma unor curd cumplite : facuse tan-dari, mai tata, ni§te poi-VI de arama §i ad.'se hodinea in fata scarilor. Da' imprejurnu se zarea tipenie de om. Imi iaii eiibuzduganul pe umar §i urc scarile, §uie-rind ca 'n satul kir Cremene. Cind ajungin fata u§ii : u§a se deschide singura. Maicomedie ! Intru : u§a se inchide. Mai, adracului minune §i asta !

Trec eti prin tinzi pustii, trec printr'ogroaza de odai, pace: nici o suflare nicaieri...Intru intr'o odaie mare,. §i deodata ce sävezi dumneata ? Unde se face, mai frate, omasa incarcata cu fel de fel de bunatati.Eu, daca am vazut una ca asta : mi-amscos cusma, m'am inchinat ca tot cre§tinucu frica lui Dumnezeii, mi-am suflecat fru-mos minecile §i m'am a§ezat la masa ca lamine acasa. §i unde am prins a imbuca de-mitrosneau falcile, §i-am ospatat, mai fratilor,cit noua, §i am baut cit nouasprezece. Uite§i-acii mai baieti par'ca-mi lasa gura apa,cind ma gindesc la toate bunatatile acelea !>

72 N. N. BELD10EAND

Mo§neagul clipi iar §iret §i-§i netezi mus-teata data dupa oala. Flacaii de-abia i§iineau risul, iar strungara§ii ascultail cu gura

cascata §i cu ochii marl, plini de spaima,supt cu§mele mitoase. Chimirurile tintuiteale voinicilor scinteiati in lumina ro§ie.Flacarile filfiiau pinze marl de lumina §idezvaluiati din umbra ca§urile albe. Mara*,in noapte, picurau din cind in cind, tainic,ca din vazduhuri, talangile de la oi. Baciul,in§ira innainte :

«Ei, mult amar de lurne am colindat eft,§i multe minuni mi -au mai vazut ochii! Acit,odata, urcam eft flamind §i amarit, ca vaide capul meti, un deal pustid §i chel... Da'cit vedeam cu ochii nu se zaria batir unbordeiu §i, de catranit §i amarit ce eram,imi venia sa-mi fac seams, nu altceva !Cind colo, ce sa vezi dumneata, cind ajungin creasta dealului §i ma uit in vale: co§-cogemite iezar de lapte acru, alaturea undeal de mamaliga mindra ca aurul ; iar inmalul iezarului un polonic ! Ce sa va maispun : am mincat pina cind n'am mai pu-tut, §'apoi mi-am luat buzduganul, de-aumarul §i haida-ha, haida -ha, am purces

IN PREAJMA FOCULUI 73

iar la drum. §'am mers eu, a§a pe-undrum neted ca o curea, pina cind am in-trat intr'un codru de arama. codrulacela, supt un gorun cumplit, care ajungeacu virful pina in tortile cerului, ardeatistinjeni de lemn, §i in roata de lumina,care se intindea imprejur cale de-o posts,stateail tolaniV, mai tats, doisprezece zmeigroaznici, §i frigeau douasprezece bivolite :zmeul cel mai batrin §i mai urit (acela debung sama ca era tatul zmeilor), stateagrece§te §i fuma incruntat din luleaua citun cau§. Cind l'am vazut, mi-a venit §imie pofta sa. fumez §i mi-am scos frumu-§el luleaua din chimir, §i, fiindca de focnu era chip sa ma apropiiil, ca nfa§ fi

sfarogit, am prins a urea spre nasulzmeului. §i-am urcat eft, §i-am urcat, maiflacai pina pe la toaca, de-mi curgeausudorile girla Si-mi ie§ise limba de uncot. Tot imi dadeam duhul, gindesc,daca nu fa'ceam un popas bun la ju-matate de cale, pe un bumb de la ili-

cul zmeului ! §i daca am ajuns, amincalicat frumos pe m'am tirit bi-ni§or, prin fum, pina la gavanul cu ja-

Lulea,

Pn

74 N. N. BELDICEANU

ratec, §i dupa ce am furat un carbuna§,m'am lasat s'alunec inceti§or la pamint, §i-am purces iar la drum, prin codrul cela dearama, pufaind ca un Turc.

Acu, a§a pe la aprinsul luminarilor, ajungeu intr'un tirgurr. De-asupra rasarise luna,§i in tirg era lini§te mare. 0 leati eu incetpe ulitile pustil, cascind gura in toate par-tite, ca un om strain ce eram. Cind colo,ce sa vedeti, fratilor ?

De-oparte §i de alta a drumului garduride cirnati ! Mai minune a dracului, da astace-o mai fi ? Ma uit eu peste garduri: casede brinza acoperite cu Ma apro-piii de-o fintind sa beau o Lira de apa : scotciutura, ma aplec sa beau... Mai abra§atreaba §i asta! Ciutura plina ochl cu laptedulce ! Ma apropiiu de-o poarta : tire§teafard hamaind un cine cu colaci in coada...)

Flacaii se tavaliail de ris prin §perla ;iar strungara§ii ascultati cu gura cascata§i nu §tiaU ce sa creada, §i ochii marl lelicariau ca argintul viu, in bataea flacarilor.

tntr'un tirziu moreagul tacu, lua cu minaparoasa un carbune §i-1 puse in pipa nea-gra, §i incepu a pufai, intr'o rind, zimbind

slanina...

IN PREAMA FOCULIIi 75

tainic. Un flacail it intreba, tragind cu coadaochiului la strungara§:

« i zi, al vazut zmeil, mo§ Axinte ?Vazut mai, cum ma vedeti §i va vad,

rosti mo§ Axinte lini§tit, dind drumul laun val mare de fum.

Pe-o tohoarca mitoasa, pe un buciumde cire§, §i pe ca§urile albe trecean lumi-nile fugare ale celor din urma pilpiiri. 0talanga picura, incet, ca din necunoscut.

Iar strungara§il stateau tacuti, in rume-neala focului, §i se gindeau cu-n fior defrica la cei doisprezece zmei din paolureade amna.

DOMNUL BUCUR

DOMNUL BUCUR.

iata lui domnul Bucur era un adeva.-7 Vrat iad : te miri ce i se nazarea cu-coanei Profirita §i scandalul era gata.

4 Ai sä ma omori cu zile, papugiule ! tipadumneaei ca'n gura de §arpe.

Da n'am vrut sd te supar, omule, pa-catele mele, se tinguia domnul Bucur; dacati-dm gre§it cu ceva, na, poftim, iti cer ier-tare !

Pa§ol d'acilea papugiule.Da vino-ti in fire, Profirito draga,

striga cu disperare domnul Bucur. .

Taaci, ca m'apuca pandaliile, taacica m'apuca nevricaleleh striga mat groaz-nic cucoana Profirita; §i bietul domnul Bucurridica din umere pfin de naduf, i§i lua pa.-laria maslinie din cuiul din antret §i plecain tipetele ascutite ale consoartei.

+ ...t.r+11..,,,. ,

A N"

-

.

.

+ ...+ ++

6...

+ +-1-:

+

16

4

1si.

edt4

+ - A

-.+k'

1.,77.A. !_*-t,±1 r ++ 1042"E++ t,:*71. ,

C1

80 N. N. BELDICEANU

Peste drum era circiuma: La Alexan-dru Machedon. Domnul Bucur intra amarit:

«Te-am salutat domnule NO ! Ba'i0§,neica, sa vie o juma da pelin de Port-Artur !»

i se a§eza suparat la o masa. De dupatejghe a rasarea un Op alb, patat cu ne-gru §1 venea sa-§i intinda gitul pe genun-chil dumisale.

«Ce mai faci, mai, Ghita, mai, e§ti binesanatos ?» it intreba domnul Bucur ca pe unvechi prieten.

Iar Ghita se uita la el Cu ochii lui marl §ida din cap de parca voia sa zica :

«Da, foarte multumesc, bine sanatos !x.§i domnul Bucur ridica capul §i striga:«Baita§, s'aduci, de cinci parale, Si ni§te

covrigi pentru Ghi0.0Baeatul aducea pelinul §i covrigii §i dom-

nul Bucur prindea a bea §i-a ofta in luminasaraca dind bucMele de covrigi lui Ghi0.

«Na, mai, maninca, mai Ghita, mai!»i tapul sa uita la el cu melancolie §i-§1

rontaia cuminte covrigii tremurinduli bar-

bia neagra.Apoi dupa cite-va pahare, domnul Bucur

DOMNUL BUCUR 81

se intorcea catra domnul Nita §i incepea ase tingui cu jale:

<Jar mi-o facu dumneaei nasulie dom'le...§i sa ma bata. Dumnezeu daca i-am gresitcu ceva nenisorule... Ca acu nu ca ma laud,da' dumneata stii ce persoanafi/otimci sint eiidom'le Nita... Da stii ma loveste asa o jale,dom'le, de cit imi vine sä pling nu altceva...

Ei lasa, dom'le Bucur, fii si dum-neata mai cu rezon nu mai pure toate lainima... §tii asa's cucoanele nevricoase, cesä fad, raspundea domnul Nita din dosultejghelei, dintre sticlele colorate si cintarulcu talerele de alama.

Bine, bine, dar sa mi-o faca mie na-sulie pana intr'un asa grad... pana intr'unasa grad, mie care sint o persoana asa defilotima.... domnule Nita...0

§i deodata incepea ai tremura barbiasi scoVnd o batista rosie, popeasca,prindeaasi §terge incet ochii si nasul.

«Pina intr'un asa grad domnule NiO!h.Iar domnul Nita it mingiia zimbind :oFii mai cu reson domnule Bucur... Sa

poate dumneata om in toata firea... Fi-iBeldieeame. Chipure de la maltala. 6

82 N. N. BELDICEANU

mai cu reson, frate, nu stiff dumneata, asa'scucoanele nevricoase, capri0oase domnule...Vino-ti in fire...»

Baetii isi oldcleau gheonturi §i pufneaude ris prin unghere. Jupinul se zborsa laei de dupd tejghea. Urma un rastimp detacere in care se auzea numai rontaitullui Ghita. Apoi iar incepeail tinguirile luidomnul Bucur, si jai-AO porneaii pufniturileinnabusite, si domnul Nita isi incrunta dinnot sprincenele groase si baetii navaleailafara impiedicindu-se in soquri.

Si asa sta ping tirzit domnul Bucur inincaperea scunda si afumata de la Alexan-dra Macedon si se tinguia cu jale marein fats sticlei si-a paharului cu pelin pro-fir stergindu-si din cind in cind o lacra-ma ce alunecase licarind in favoriteledumisale sure. In fereasta luceati lin sti-clele colorate in lumina piezisa a asfinti-tului.

i Ghita sta tolanit in usd si ronOia tre-murindu-si cu melancolie barbita neagra.

Astazi, domnul Bucur a plecat cu con-soarta la Mori. Domnul Bucur, cu cotletele

DOMNUL BUCUR 83

pieptanate i ras cu perdaf, cu palaria pe osprinceand cu tigara intre dinti, calcafudul cu cucoana Profirita la brat; §i dum-neael, a§a cum era imbracata de nastrus-nic, cu ro§, galben §i albastru, parea dedeparte un papagal uria§.

In tirgul Mo§ilor, in norii lumino§i de praf,lumea pestrita fierbea pretutindeni. Dea-supra palariilor de toate neamurile flutu-ma mil de steaguri, pluteau mii de baloanecolorate. Pretutindeni : tarafuri, fanfare, ur-lete ragu§ite de cornuri, praf, fum, stri-gate disperate :

«Aci e distractia americana cu barca peuscat, domnilor! Limonada §ampanica dala Capp, domnilor ! Poftiti, poftiti, poftiti,nu pierdeti ocaziunea, domnilor, dresarealeilor, panterelor §i tigrilor incepe, dom-nilor... Ceva extra §i ne mai vazut in toataEuropa... Minunea minunelor! Acesta afost ultimul signal §i definitiv, domnilor !>)

Pe domnul Bucur §i pe cucoana Profiritaii luara valurile spre Grcidina lui Eliad.In fierberea uria§a cucoana Profirita tipastrivita :

«Uncle m'ai adus firi-i-ai al dracului...

ti

84 N. N. BELDICEANU

Care vra sa zica, iii bati joc de mine...Ce crezi ca jucam papurle, Bucure?... Tefad ca n'auzi, ai? Aoleo! batatura, fire-ai aldracului...»

Cu chill cu vat ajunsera la Gra dina luiEliad.

Prin baratcile ticsite de lume jucati femeivapsite §i imbracate turce§te; se imladia0a lene lasind capul pe spate §i intinzindminile in laturi, §i bateau din castanetejucindu-si sinurile, in cintarile traganate aleturcilor.

Lumea fierbea nauca in lumina orbitoarea primaverii. Tarafurile cintaii; tigancile ti-pau ochii marl §i innaltindu-se invirful picioarelor.

Domnul Nita razbatu cu mare greutatecu cucoana Profirita prin furnicarul pestrit,la Izvorul ideilor gi uitarea necazurilor.

In fumul de mititei §i patricieni, un ti-tiganu§, pierdut intr'o redengota verzue,scotea ahturi lungi inchizind din ochi §itinindu-§I hangul din scripca.

Domnul Bucur simti, deodata, o minapuindu-i-se pe-un umar:

«Ha-ha, ce mai hala-bala, domnule Bucur?

DODINTIL BIICUR

A, to era, Naie? Uite, am venitardi not pa la Mo§i, dragoste... Consoarta

mea; domnul Nae.Sarut manusitele. Sint vesel !Aseminea !» rosti cucoana Profirita

motaind din cap.Apoi se asezara tustrei la o masa, si

domnul Bucur ridica glasul §i prinse abate cu bastonul in masa :

«Baietasi, trei fleiculite in singe, unchil da yin §i trei tuiculite.

Vineee!aTiganasul tipa in larma grea intinzind

gitul. subtire §i ridicindu-se in yirful ghe-telor cirjoiate, Cu gura ca o pata neagrape fata ro§ie.

(Cine bate noaptea la fereastra mea?Eu sunt, draga Marioard nu to spe-e-riea...)

In mijlocul drumului, intr'un nuor lumi-nos de praf, incepu a se invirti, in jurulunei prajini, o roata de calu§eri strigindin tact in zarnaitul zorgalailor §i-a pinte-nilor uria§i: dote-a§a ! Tote.* !a Pecind in mijloc juca pe vine, in fluturarilecordelelor, un calurr marunt c'o sabieruginita in vint.

86 N. N. BELDICEANU

Tuicile venird; pe urma vinul §i fleicile,§i, dupa ce le dadura gata, alt rind detuici, alt yin §i alte fleici.

Cucoana Profirita incepu a da ochil pestecap; domnul Nae prinse rasuci gale§mustata neagra, pe cind domnul Bucur,infierbintat, striga din baierele inimei :

cineun rind de fleiculite sä. vie, neni-§orule... Inc'un rind de tuiculite §i inc'unchil de yin...

Vineee...Bravo tuiculita, domnule... Vivat, mon-

sa traie§ti §i matale, Profiritodraga...

Gura vopsita a cucoanel Profiritei zimbiaacum cu bunatate mare, intinzindu-se pansla urechi.

§i domnul Bucur se uita la dumneaei§i se simtia foarte fericit.

Amurgul cuceri tirgul Mo§ilor plin delarma §i fierbere. Felinare colorate seaprindeau, pretutindeni, in furnicarul nes-fir§it, ca ni§te uria§e flori de lumina.

Domnul Bucur, cu Domnul Nae §i cucucoana Profirita, dupa cumparara treefelinare de hirtie ro§ie §i le aprinsera, o

qericei....

DONNUL BUCUR 87

luara agale spre casa pe strazile ticsite. Cu-coana Profirita cu palaria pe-o ureche §i cuochii grozav de gale§f vorbia acum foarte dul-ceag cu domnul Bucur, §i dumnealur secumpanea fericit §i striga cit if lua gura,ridicind felinarul deasupra capuluf :

qUra! monrrica! Cine bate noaptea lafereastra mea? Ura, monrrica... Tu, Nae,e§ti un baiat de aur... Star sa to sdrut...Cine bate noaptea la fereastra mea?...)

Domnul Bucur se legana; multimea cufelinarele aprinse se legana in toate par-tile ca batuta de un vint mare. Focuri hen-gale izbucniati pretutindeni, varsind lacuricolorate peste furnicarul nesfir§it. Tram-vaiele incArcate de abia razbateau pe stra-zile ticsite de lume. Florile uriae de luminapluteau parca de-asupra §ivoaielor negre,in noaptea limpede §i larma grea se innaltapin' la cerul albastru.

** *

De cind cu intilnirea de la Most, in casadomnuluf Bucur a intrat iar lini§tea. Cindvine acum, domnul Bucur acasa cucoanaProfirita if sare sprintena innainte, ca acum

88 N. N. BELDICEAN1J

douazeci de ani, si-si incolaceste bratele injurul gitului dumisale :

(Bine-al venit, bibicule... Uite, draga, sidomnul Nae e la noi... Aoleo, da-1 fi fla-mind matale... Da ce-ai stat asa de multdraga ?...,,

Si domnul Bucur ametit de-atita dra-goste nu mai §tiea pe ce lume e.

...Acura, domnul Bucur bea pelin de Port-Artur supt umbrarul de la Alexandru Ma-chedon, in roata galbena de lumina a feli-narului. E foarte induiosat, si-isi mingiiepe ginduri favoritele si ofteazA :

qDomnule Nita, pe onoarea mea, sinta mai fericita persoana. Inca un chil depelinas, nenisorule... Domnule Nita!

Ce-i, domnule Bucur !Sint persoana a mai fericita, pa onoa-

rea mea... dumneaei, §tii, vorbe§te acu§ica,a§a de blind cu mine, ca acum douazecide ani cind, pardon, ne-am insuratara...,

Taciul a venit §i §i-a intins gitul pe ge-nunchii lui domnul Bucur, ca sa-si pri-measca portia de covrigi.

Amurgul cucerea mahalaua saraca. Pela portite, pe Iavite, cumetrele stateau la

DOMNUL BUCUR 89

sfat. La portita unei cdsute albe, ingropatain valurile de verdeata ale unei gradini,visa o fata c'o floare ro§ie in par. Sal-cimul inflorit de la poarta i§i intindea urn-brarul alb pina la zaplazul de peste drum §iumplea toata ulita de mirodenif. Ceasorniculfabric-ei de la marginea mahalalei se lumi-neaza §i arde ca o lung plina tintuita pezidul uria§. Si domnul Bucur deodata i§1scoase batista popeasca §i prinse a suspinacu durere in roata galbena a felinarului :

cStii, sint foarte fericit, domnule Nae...Pa onoarea mea... Ca acum doudzeci deani imi vorbe§te acu§ica dumneaei... Caacum douazeci de ani, cind, pardon, m'aminsurat... Pa onoarea mea...1

DOMNUL TUDORACHE

DOMNUL TUDORACHE.

trada Tacerit e singura strada binebotezata din cetatea lui Bucur. in tot-deauna in ulita aceasta mica pluteste

o liniste de ruing. Pe stinga se ridica unzid innegrit de .vreme si ploi, §i de dupazid se innalta, intre citeva morminte, o bi-serica veche, care in zilele de slujba umplestrada de miros de srnirna Si tarniie §i demurmurul tainic al rugaciunilor. Pe dreaptase tidied un §ir de case vechi, innegrite,ingramadite, par'ca, cu frica unele in altele.La No. 6 e o casa saraca, cu doua ferestremici, pline de praf, ca doi ochi orbi; cu-fundata in totdeauna in aceia§i tacere demoarte, pare pustie. La portita freamatacu jale, in negurile toamnei, un salcim ba-trio. Aici sta cucoana Rarita : slabs ca oaratare.

94 N. N. BELDICEANU

In fiecare dimine.ata, in odaia plina deumbra, Cucoana Rarita se a§eaza in fataoglinzii, 41 cane§te parul, 4i incondeiazadoua sprincene ca doua.' lipitori, §i dupa cei§i vopse§te gura §i-§1 face cloud benghiuriro§ii in obrajii supti §i zbirciti, i§i rotun-ze§te pieptul cu vats, §i pe urma se imbracaintr'o rochie neagra de matasa. Prin fe-restrele prafuite se strecoara in totdeaunao lumina posomorita de zi mohorita detoamna, §i invalue mobilele vechi, §terse devreme. Cucoana Rarita pa§e§te prin casa,fara zgomot ca o fantoma, is de pe masadin mijloc Universul §i, a§ezindu-se intr'unjilt, prinde a ceti oromantul, cu glas mare,indoi§in du-se grozav la fiecare rind.

In odaia de alaturea prind a suna pa§iidomnului Tudorache Virtejanu, pensionar,fost slujba§ la primarie. Dumnealui sta dedoua-zeci de ani la cucoana Rarita intr'o oda-ita umeda §i darapanata. In fiecare dimineata,de cite on aude pa§ii lui domnul Tudorache,cucoana Rarita i§i intrerupe citirea, §i piep-tul de vats se ridica inteun oftat dureros :

00f! de ce nu mor mai bine ? Viata-iasta! Ce are, ce are, de fuge de mine ca

DODINUL TIIDORACHE 95

de ciuma? Ciudat om !... Sta toata ziva in-chis in casa, §i bombane§te ca de pe altalume... Of, Doamne, de ce nu ma stringide pe fata pamintului? Offf!»

De douazeci de ani, de cind i-a muritdomnului Tudorache nevasta, cucoana Ra-rita ii face ochi dulci, dar pace! DomnuTudorache cind o vede ii trinte§te, bomba-nind minios, u§a'n nas; cu toate acesteanu se muta

c Aid, zice dinsul, a inchis ochii dum-neaei, §i aid vreati sd-i inchid §i ell.. Ulte,rochia aia alba din cuiti, e rochia Marioarei,cu dinsa era imbracata cind am vazut-o euintiia oard... Era a§a, intr'un amurg, §i dum-neaei pa§ia agale pe strada Salcutii §i etiveniam incet de la cantelarie...»

Domnul Tudorache Virtejanu e mititel,adus de spate, cu fata galbena §i incietitd,§i imbracat in totdeauna c'o redingota verdecirpita cu petice negre.

Sta inchis toata ziva in casa cu cheia, §i,cind aude fo§nind in sala rochia de matasea cucoanei Raritei, i§i opre§te ra'suflarea §i,pe fata galbena, ochii i se maresc plini despaima. Cucoana Rarita se opre§te §i bate

96 N. N. BELDICEANU

incet la .u§a, a§teapta un rastimp, apoi of-teaza, §i fo§netul matasii se departeaza §idomnul Tudorache suspina inspaimIntat :

«lif, ce vrea cloanta asta cu mine, Dom-nule, ce vrea ? Umbla cu farmece, parca etisint prost, nu §tia ca umbla cu farmece!...»

domnul Tudorache voibe§te singur,repede-repede, clipe§te mered din °chi §iface crud marl; apoi se araza in fundulpatulul §i incremene§te a§a, ghemuit, cuochii in gol.

In odaia umeda §i intuneco_asa plute§temiros grew de mucegaiii §i, in lini§tea demina §i in lumina aceia turbure, domnul'Tudorache, cum std a§a ca o stand, cuochii pironi i, cu chipul galben, pare o fi-gura de ceara. Afars, in negurile vinete,salcimul freamata cu jale §i batrinul se gin-de§te cu spaima la vrajile cucoanei Raritii.

...Par'ca el nu §tie, n'a vazut-o cind, intr'onoapte, a prins un 'iliac in cerdac ?... N'avazut cu ochii lui cind 1-a fiert?... Liliaculfierbea in oala §i ea tot fa.' cea semne de-asupraoalei §i boscorodea o vraja. pe urma. i-a§optit de trei ori, incet §i raspicat numele,parca-1 chema cineva tainic: «Tudorache...

§i

TIIDORACHE 97

Tudorache... Tudorache...» §i de-acolo iara prins a face semne de-asupra oalei §ia-§i murmura incet vrajile...

dar frig mi-e... Iar am racit pa-catele mele, iar m'am imbolnavit... U-u-u,ca frig mi-e...»

domnul Tudorache iii indeasa bum-bacul in urechi; apoi is dintr'un cuiu ocataveica veche §i un fes ponosit, cu ca-naful ars :

« U-u-u, ca frig mi-e...)41 imbraca,. tremurind §i clantanind, ca-

taveica §i 41 indeasa peste urechi fesul §i,sculindu-se, se duce aplecat de §ale la undulap, cu amindoua miinile blanastrinsa la piept :

«Las'ca am eu leac pentru voi, ya yineu de hac...»

Deschide dulapul §i scoate o ma§ina ru-ginita de facut cafea, o garafa cu spirt §iun Sip inro§it 'pins la jumatate de rom.

«Las ca va yin ea de hac... U-u-u, darfrig e... Mai bun leac nici nu se poatedomnule !»

Ia o calla alba, §tirbita, de pe masa §itoarna apa in ibric; apoi s'araza inteun jilt cu

Beldicertnu. Clopuri de /a mahata. 7

DOMNI.IL

98 N. N. BELDICEANU

telurile stricate §i ciltif ie§iti, pune spirt §J,hir§iind un chibrit, if da foc. Flacdrile seridica in limbi albastre in jurul ibriculuiruginit. Domnul Tudorachei§i indeasd bum-bacul in urechi §i se invdle§te, tremurind,in cataveica.

Afars, din ceata vindtd a toamnel, prindea cerne in lumina trista o ploaie mdruntd.Prin salcimul de la portita trec infiordrf tai-nice in murmurul trist al ploii. Apa incepea fierbe in ibric, §i un noura§ alburiu se ri-dica incet spre nasul lui Domnul Tudorache.

« A§a, acu o linguritd de cafea... Bun...Acu§ic'o buc4ica de zandr...»

Domnul Tudorache vorbe§te singur, cli-pe§te repede din ochi §i, luind sticla curom, prinde a picura incet, numarind rar,cu nasul ingramadit la gura ibricului :

«Una... cloud... trel... patru... cinci... Ho-bo() ! destul : cinci... Nici una mat mult,nici una mat puffin, ca altfel 1111-i de leac...Asta -i cea mat prima doftorie pentru fri-guri... Parca-ti iea cu mina boala, domnule...»

Vira lingurita in ibric §i amestecd ca-feaua, numarind, de cinci on la dreapta §ide cinci on la stinga :

DOMNUL TUDORACHE 99

«Ho-hoo, deajuns... de cinci on la dreapta§i de cinci on la stinga ; nici mai multnici mai putin, ca altfel nu-i de

Toarnd cafeaua intr'o cea§ca fara toarta,pe care scrie cu litere ro§ii : «Poftim !D§i prinde a sufla, §i-a sorbi cu faca in-cretita

«Uite, na, la fiecare ingh4iturd parca'-miiea raul cu mina... Pfuuu... Cea mai primadoftorie domnule: cinci picaturi §i de cincion invirte§ti la dreapta §i de cinci on lastinga Nici mai mult nici mai putin, caaltfel nu-i de leas... Pfuuu...D

Mara, in painjeni§ul intunecat de apa,incepe a toca de vicernie. Loviturile, inna-bucite de negurile toamnei, picurd triste inulita pustie, in murmurul molcom al ploii §i'nfreamdtul de durere al salcimului. Apoi toacatacu §i clopotele incepurd a vibra adinc intr'oting-uire jalnicd. Pe ulicioara tacuta nu tre-cea nimeni. in odaia scunda lumina sca-dea ; ploaia murmura monoton la geamuri.Domnul Tudorache se ridica incet din jilt,sprijinindu-se in mini, §i, cu pa§i marunti§i aplecat inainte, se apropie de icoanele§terse, §i, scoVndu-§I cuvios fesul, ingenun-

lean.

:

...

100

chie §i incepu a se ruga in §oapta, facindcruci marl:

«Doamne Isuse Hristoase, Fiul lui§oaptele rugaciuinii umpleau de fiori td-

cerea de ruins, clopotele vibrati adincin neguri. Pe urma contenird, §i 'n tace-rea mare trecu, ca o oftare de durere, ceadin urma vibrare a aramil §i se stinse in mur-murul ploii §i'n framatul trist al salcimului.Umbrele inserarii invaluira lucrurile vechi§i colbaite, §i rochia alba a moartei: par'caintrase in odaia muta negura rece de afara.

Batrinul se ridica de la icoane §i aprinseo luminare infipta intr'un sfe§nic cotlit dealama : lumina saraca umplu tremurind in-caperea scunda.

odaia de alaturea se auziaii pa§ii §ioftarile cucoanei Raritii. Domnul Tudo-rache murmurs :

«Hm-hm ! iar vrea sa faca cloanta far-mece... Par'ca nu §tia ea Ca vrea sa facafarmece ? Am vazut-o cu ochii mei, dom-nule, cind fierbea liliacul §i §optia incet :Tudorache... Tudorache!...D Las ca-i viu

eti de hac...0Domnul Tudorache lua de pe masa. un

D-zea...,

fn

DODINUL TIIDORACHE 101

ceaslov §i, deschizindu-1 la o fila unsuroasasi picurata de ceard, IV puse ochelarii pevirful nasului §i, cucuindu-se in fundul pa-tului, incepu o rugaciune, leganindu-se ladreapta §i la stinga :

«Pe Tine, Doamne, eii, nevrednicul, ro-bul Tau, de-a-dinsul Te rog cauta cu mi-lostivire spre casa aceasta Si spre robulTail Tudorache...»

Pa§ii cucoanei Raritii contenird. In casabatrina era lini§te adinca.

Numai murmurul rugaciunii tremura tainicumplind odaia de fiori. Batrinul se leganaincet la dreapta §i la stinga, invalit in ca-taveica veche, §i supt fesul ros fata luisbircita parea mai galbena parca.

«... §i supararile cele rele ale vicleniloroameni, a otravitorilor si a descintAtorilor,a fermecatorilor sail a fermecatoarelor §ia viclenilor diavoli, izbave§te...»

Dupa ce sfirsi rugaciunea, inchise cea-slovul si ramase pe ginduri.

... Ce are cloanta de baba cu el ?... Hm,sa se mute de-aici... Dar nu, nu se poatemuta : de doudzeci de ani sta aici §i aidare sa moara... Uite aici, pe patul asta

102 N. N. BELDICEANU

unde a inchis ochii §i Marioara lui... Uite,pe jiltul ala ros §i destramat sta ea la geam§i-1 a§tepta sa vie de la cantelarie... Aculala cu ata alba* din perdea, ea cu minaei 1-a pus acolo... *i rochia aia alba cucare a vazut-o el intaia oars, tot ea a pus-oacolo.

Tudorache sta neclintit in fundul patului,cu fata galbena §i incretita. Din parete, por-tretul §ters §i plin de praf al moartei it pri-vea cu ochii ei mari Si tri§ti, §i rochia eipierduta in umbra ungherului parea o fan-toma alba.

Batrinul stinse luminarea §i se ghemuiin fundul divanului. Sta invelit in cataveicaveche, cu ochii pironiti in gol §i i se pareaca, din noaptea odaii, ochii mari §i tri§tiai moartei it privesc ca ni§te ochi vii.

Afara intunericul era ca pacura ; pareac'a astupat cineva fereastra cu un oblonnegru. Salcimul de la portita fi§iia trist innoapte ; ploaia cadea necontenit cu cinteculei monoton, §i din cind in cind picu§uriaduse de vint bateau in geam ca o minanevazuta.

DOMNIOARA B1TA

DOMNI§OARA BITA.

omni§oara Bita lua teribilul ronzantUn secret ingrozitor §i, deschizindu-1la capitolul Amor si Teroare, se arza

in fundul divanului, §i incepu a ceti in §oapta,in tic-tacul ceasornicului vechi de lemn; dardupa un rastimp it incliise §i-1 azvirli ner-voasa intr'un colt al patului.

Domni§oara Bita era astazi mai gatitaca de obiceiii, se imbracase c'o bluza inpara focului, §i se pudrase. De-asupra na-sului intors in sus §ia ochilor marunti, seintindea ca o streaina o unda creata §i lus-truita de par, apoi un coc nastru§nic, §i invirful cocului, o funta albastra, ca un flu-ture uria§ gata sa-§i is sborul.

Ceasornicul batu rar §ase ceasurf §i dom-ni§oara Bita sari de pe divan, dadu fuga


la oglinda verzuie de supt portretul lui Ga-ribaldi asezindu-si grabita parul, se re-pezi la fereastra.

Ulicioara strada Regretului cu ca-sele ei tupilate, strimbe, albe si sinelii,i se parea grozav de trista in amurgitulacesta melancolic. Se sirntia asa de singurape lume domni§oara Bita, asa de nenoro-cita, venea sa plinga. Inceputul acestade primavara ii strecura o tulburare neinte-leasa in suflet.

Fereastra era deschisa §i din gradinitadin fats veneati mirodenii umede de zar-nacadele zambile. De-asupra acoperi§u-rilor de dranita §i olane, se ridica incet unsfert sters de lurid. Afars, in palimarul urn-brit de rourusca, o mierla prinse a fluerausurel, in gu§a : Suspine crude. §i dom-ni§oara razima cu melancolie capulde u§orul ferestrei. Niciodata parca n'afost a§a de singura §i de trista. Ar voi, §tii,asa, o iubire mare, mare, ca prin romane.Si domni§oarei Bitei i se parea ca toata fi-inta i se tope§te §i i se innalta, u§oaraca o §uvita de fum, spre cerul

La geamul de peste drum sta. ingindu-

i,

Biqa iii

ca-1

siniliii.

DOMNISOARA BITA 107

rata intre oalele cu lalele, o pisica alba cucercei rosii de ling. Alaturea domnisoaraVasilica isi razima yisatoare feta alba intr'omina. Domnisoarei Bitii i se pare ca dom-nisoara Vasilica s'a prea gatit in asta sears.

se face ca n'o vede.Hudita se coloreaza deoparte si de alta

cu hainele deschise ale cumetrelor. Prinpulberea de our a asfintitului yin de departestrigate pierdute :

<<Stegioard stegioaaard!»Un mosneag pitic, cu musta(ile marl si

cu palaria pleostita trece cu cloud calda-nisi, tirindu-si ostenit papucii, si striga gros :

qVaaarn-Viuuursti ! Vaaarn-Viuuursti ! >.Apol iar se asterne linistea amurguluf,

si-in ea se aude numai suerul usurel almierlei.

La capatul strazii rasare, zdringAnindu-sivatraiul, un vagmistru de rosiori cu capelape-o sprinceand, si trece Lantos, scotindu-sipieptul innainte si rasucindu-si mustatilelungi si intoarse ca niste coarne de berbec.Cind a trecut pe linga fereastra domni-soarei Vasilica domnul vagmistru a zimbittainic pe supt mustata, iar domnisoara Va-


silica s'a ro§it ca o cirea§a §i-a disparutdupa perdea. Dupa o child insa iar §i-aaratat capul gatit intre florile inflacarate.Atunci domni§oara Bita a fugit de la geam,a luat Un secret ingrozitor, l'a zvirlit fu-rioasa supt un scaun, §i trintindu-se pe pat§i-a infundat fata in perine.

Seara, la masa, cucoana Lina o privilung, cu ochii ei rotunzi ca cloud masline§i-o intreba ingrijita :

«Da' ce ai, maica draga, to parc'ai plins?Ma cam doare capul; ma duc sa ma

culc !>> raspunse domni§oara Bita inro§in-du-se §i plecind ochii mici.

Tar domnul Bibere, care era cam cuchef, IV ridica sprincenele stufoase ra-minind cu lingura la jumatatea drumului:

«Da ce are fetita tatei, domnule? Cum?Ce? 0 doare capul ! Aaaa ! las'ca ordinezeil, ma-intelegi, durerii sa piece §i o säpiece ca n'are 'n cotro, o is muma dra-cului, o pun, fir-ar al dracului, planton cucateaua in spinare sä-1 cheme pa draculda la luminare... Sa mor! Aaaa, eft sintgrozav Romin, domnule!

Da lasa, omule, fata'n pace, cuvinta

DOMNISOARA BITA 109

cucoana Lina suparata, §i maninca ca uiteti se race§te mincarea !

EI da §tii ca e§ti curioasa persoana dum-neata...Lasa-ma sa ordinez...N'am fost eil tam-bur-major in regimentul 3 da linie, domnule ?

El bine-ai fost dar...St, nu cricni, decioplina, cocoana. Apoi

dumneata nu §tii ce e deceoplina... Deceo-plina este... ca sa zic a§a, o supunere oarba,cocoana, §i fara murmur, cocoana... St...nu cricni, ordinez!...»

Si deodata. domnul Bibere se induio§a§i razemindu-§I capul intr'o mina incepua ofta cu jale mare :

«Sireacul regiment! Unul era sireacul re-gimentul 3 da linie, domnule!h

A§a era in totdeauna domnul Ghita Bi-bere la chef : i'§i aducea aminte de cind fu-sese dumnealui tambur-major la regimentul3 de linie, se induio§a grozav, se incrunta, or-dina , cu mustatile zbirlite, o inva0 pe cucoanaLina ce -i diciplina, §i era foarte fericit.

inteun tirzia domni§oara Bita spuse catot o doare capul §i ca pleaca sa se culce.Dar in odaia ei, se puse la pinda, prin intu-neric, la fereastra, dupa. perdea.


Ulita era pustie i luna ardea, de-asupraacoperisurilor negre, ca o roata de jaraficumplind strada c'o pulbere find de argint.

Din incaperea de alaturea venia glasulminios al domnului Bibere, i glasul as-cutit al cucoanei Linii :

«Da ispraveste odata, omule.St, nu cricni !.. deceoplina, ca sa zic

a§a, este...Da sfir§e§te, omule...

0 supunere oarba.Of!...Si fara murmur!»

Domnisoara Bita sta nemiscata dupe per-dea. Tic-tacul ornicului picura rar. Un greerscirtiia inset in gradinita.

Un lautar trecu zgriburit intr'o redingote,stringindu-si dibla subsuoara. In lumina sd-racd a felinarulul din fata, un cetacean secumpanea ca batut de vint, i vorbea sin-gur batindu-se cu pumnul in piept :

«Mada, eu sint dom' Boboc, mal... Parol, samor... Ce to uiti asa la mine, mai musu?...Ta is muma dracului.D

Iar jos, innaintea sa, pe trotuar, umbraneagra a necunoscutului se framinta, da

...

DOMNISOARA BITA. 111

din mini, §i parea un al doilea cetaceancazut, care se canonia zadarnic sa se ri-dice.

Apoi domnul Boboc porni deodata caluat de-un val §i se izbi intr'un gard, §idupa aceasta se departa impleicindu-se §iinginind o frintura de cintec. In tacereacare se intinse se auzira pa§i tainici §'apoivagmistrul se opri la geamul domnipareiVasilica. Nu trecu mult §i umbra alba adomni§oarei Vasilica se apleca peste glas-tre. Domnul vagmistru se innalta in virfulcizmelor, ducea o mina la inima §i clatinadin cap §optind ceva. Cind trecea cinevadomnul sergent-major se intorcea scurt inloc §i se uita in alts parte fluerind u§urelc'o mina la mustata; §i din cadrul negru alferestrei silueta alba a domni§oarei Vasilicase §tergear§i dupa ce.se departa trecatorulrasarea iar in tremurarile perdelelor albe.Suflari u§oare vint aduceati miresmelegradinilor in floare. Zarnacadelele §i zam-bilele din gradinita domni§oarei Bita in-naltau mirodenii puternice §i undeva, de-parte, o privighetoare incepu a cinta caimbatata de lumina.

'de

112 N. N. 13F.LMCEANU

Din noaptea aceia domni§oara Bita eramere]. ro§ie §i o durea ve§nic capul. Za-darnic i§i gemea incruntat domnul Biberecomenzile, cind venea sara acasa, cu chef

durerea de cap nu vroia sa fuga. Sicucoana Lina §i cu domnul Bibere ince-pura, de la o vreme, a se ingriji §i-a vorbide descintece.

Acuma noaptea, cind toti dormeau, dom-ni§oara Bita se strecura incet, ca oafard, §i de acolo, de dup.' poarta pindeape cei doi indragostiti, lua petricele §i learunca in strada, ridea pe-infundate §i lestriga ascutit :

«Care vra sa zica amor la lung, sterna-bailor !»

Apoi se pitea jos. Si pe cind domni-§oara V asilica fugea de la geam ; domnulvagmistru gemea, i§i smulgea parul, scri§neadin dinti, §i trecind strada se oprea in fataportii §i prindea a mormai stringind pumnii :

«Am rup cozile, fire-al a dracului,am sa-p" rup cozile!)

Pe urma se oprea, asculta incordat; darnu se mai auzea nimic. Atunci trecea innapoiulita; umbra alba se arata iar la geam;

sali

DOMNISOARA RITA 113

§oaptele tainice porneau din noti ; domnulvagmistru se inalta iar in virful cizmelor,ducea o mina la inima §i clatina din cap,in lumina de vis a lunei. Insa dupa citevaclipe iar pornea risul infundat, iar incepeada cadea petricelele ca din vazduh, §i dupamulte scrkniri §i mormaeli, in fata portiidomni§oarei Bitii, bietul don' vagmistrupleca zmulgindu-§i cu disperare mustatile.

Diminea0 §i intr'amurg domni§oara Bitae§ea la portita cu cucoana Lina, §i de citeon zarea pe domni§oara Vasilica on pedomnul vagmistru tivlea :

«§i ia a§a facea, ma rog, §til, taman cala teatru : El ; «Ah, cit to iubesc !» Ea : « Ah,a§i muri fara tine!>> El: «Angelul met"' !Sufletelul met. !» Ea : «Puiul mea! Bibi-loiul meu ! sa mor, na...D

§i cucoana Lina ridea cu lacrimi,valurile de grasime:cum, fa, a§a facea ?

Sä mor, na.... §i daca ar fi batirfrumoasa : da-1 urita foc, spaima ciorilor.

la facut farmece, fa, ia facut cu ul-cica....

Beldiceanu. Chtpuri de la maha/a. 8

saltin-du -i

c Si

114 N. N. BELDICEANTJ

Are sä-1 aduca pe stem abilul calarepa prajina, sa mor- na...

Astazi domnipara Bita §i cu cucoanaLina au e§it ca de obicel, la portita §i auprins a ride de domni§oara Vasilica care seivise la fereastra, intre lalelele inflacarate :

1Parca-I Sfinta Vinere, zise tare dom-ni§oara Bita.

He-he-he, taman Sfinta Vinere,D rideacucoana Lina saltindu-§I valurile de grasime.

Deasupra caselor curate §i a gradinilorverzi plutea o pulbere aurie. Oltenii, cuco§uri, treceau strigind prelung :

qPuiagai db.' al dal Moldova, puiagaaai !Mielo gras000 !,

Trecu §i mo§negutul cu mustatile marl§i palaria pleo§tita strigind gros:

qVarn-viuuur§ti... Varn-viuuur§ti !»Si Tigancile sprintene zvirlind tipete as-

cutite :oStegioara-Stegioaaara!DCumetrele erail pe la portite legate cu

grimale albe la cap. Plopul uria§ din fundululitii se zugravia pe pinza de foc a asfin-titului.

DOMNISOARA BITA 115

Mier la din cerdacul batrin §uera u§urelin cu§ca ei albastra : Suspine-crude. Dedeparte venea, prin umbrele inserarii, unglas de pitpalac, iar gaita domniparel Bita :macaia, mieuna, cinta cuco§e§te, §i dincind in cind tipa subtire :

«Moftangiule! Moftangioaico! Moftangiule!A§a, maica, a§a, o indemna dompi-

§oara Bita, striga, maica, striga: Moftan-giule Moftangioaico ! tratati amor!»

Iar gaita cuvinta subtirel din umbra pa-limarului :

« Moftangiule ! Moftangiule !»§i cucoana Lina inchidea ochil, casea

gura mare §i-§i salta valurile de grasime.La capatul strazii, rasari domnul vag-

mistru c'o mina la mustata, cu .capela pe-osprinceand, tirindu-§i tarp§ vatrarul. Dom-ni§oara Bita tivli tare :

«Uite, vine fermecatul... Ia te uita cum sefurlandise§te moftangiul... Ia te uita ma rog§i la dumneaei cum rinje§te! Curat spaimaciorilor, mama padurii... Sa mor, na...hDomnul vagmistru se apropia ro§ ca §i tu-nica. Domni§oara Bita ofta °data" tare dinbaierile inimei:


e Ah, fir'ar al dracului da amor ghebos...Sa nu le§ini da ris, sa nu mori ?...

Leaga-ti javra, matmuzel!» izbucni de-odata domnul vagmistru cu musta tile zbirlite.

Domni§oara Vasilica fugi de la fereastra.Domni§oara Bita sari de pe lavita arsa, caintr'o scaparare de fulger, §i prinse a tipacu minile in §olduri:

«Care vra sa zicd ma insulti, mush, infavor?... Individule... individule.,. mizera-bile, infectule, moftangiule!»

Cucoana Lina se repezi saltindu-§i valu-rile §i vinturinduli bratele enorme:

«Ce pofte§ti, ma musu... Ce-mi insultifata, musu?

Individule, moftangiule!» tipa subtirelgaita.

La capatul ulitei se arata domnul GhitaBibere cumpanindu-se in toate partite. Seopri o clipa mirat, ascultind, casca ochii§i gura, apoi deodata se pravali pe-o coastspeste vagmistru, mugind:

«St, nu cricni, ordinez!... §tii to tine -amfost eti ma? Tambur-major in regimentul3 de linie mada.... Ordinez, ma-intelegi,ordinez! Scurt mi§carea ! Nu cricni !

DoamisoARA BITA 117

Individule...Ce poftqti ma musu ?Moftangiule!Nu ma insulta, matmuzel!Ordinez, am zis! Conchide, musu, con-

chide-am zis... Scurt mi§carea! Tambur-major, ma... Regimentul 3 de linie, ma....D

-Cumetrele navaleat din toate paqile intr'olarma grozava. Ulita strimta se umplusede pulbere. Copiii bagati in boale urlaiitinindu-se de fustele mamelor. Jar domni-§oara Bita tipa ca in gura de §arpe c'ainsultat-o mizerabilul in favor.

§i tirziti, in casa, domni§oara Bita Buse§ortul la ochi §i izbucni intr'un plins ne-stapinit, cu sughituri.

Cucoana Lina, care punea masa in odaiade alaturea, veni intr'un suflet saltindulivalurile marl :

«Da'ce al, Bita maichii, ce ai, ce s'a in-timplat ?

Lasa-ma, laaasa-ma...Da'ce al, spune... Vino-ti in fire, Bita

maichii... E ru§ine... te-aude lumea, Bitamaichii...


Dar ce are fetita tatii, cuvinta spe-riat §i domnul Bibere impiedicindu-se deprag; nu-i frumos, fetita tatii, e ru§ine fe-tita tatii...

Lasaaati-ma, lasa-ti-md!» striga dom-ni§oara Bita plingind mai grozay.

Afars peste case §i gradini plutea Incao pinza luminoasa de praf. Printre cumetreera freamat mare : vorbeati tare, rideati cuhohote, vinturaii din mini §i eraii foartefericite.

Mierla din palimar §uera u§urel in lu-mina scazuta. Pe fereastra deschisa veneatimirezmele ametitoare ale primaverii. §idomniviara Bita plingea amar, cu fata as-cunsa in §ortul Inflorit; iar bietii batrini seinvirteat imprejur zapaciti §i nu pricepeaunimica.

UN INTERIOR

UN INTERIOR.

In oda'ita scunda, imbracata cu scor-turf, focul arde liniE,.(tit in soba cu fi-rizi boltite. In rumeneala flacarilor, in

fundul divanului, dormiteaza bunicul pin-tecos, cu comanacul pe ochi, §i cu canatulde matasa peste fata ro§ie, bunica marunta,invaita. intr'un §al vechiti turcesc, nepoticabalaie §i un mit negru ca pacura.

0 unda de vint se izbe§te in fereastrainghetata plind cu garofe. Bunicul tresare,ridica capul, i§i scarping somnoros virfulnasului §i zice gros, pocnind din palme :

(A.§aaa... Ia sa facer, tomnilor, o Lirade politica !...0

Se intinde, mare§te para galbena a lampiide pe masa, is ochelarii rotunzi c'o sticlaplesnita §i prinsa imprejur cu ceard ro§ie,§i intinzind gitul ii a§eza. clipind, pe virful

12.2 N. N. BELDICEANII

nasului, dupd aceasta ia Universul dealaturi §i prinde a sloveni rar, lunecind in-cet un deget pe rindurile negre.

Bunica ofteaza :«Ia sd dad eti un pasiant.. Pasiantill lui

Napolion !,§i aplecindu-se, ia de pe mesula de linga

pat ni§te card de joc unsuroase, le ames-teca, le mene§te i laisindu-se Intr'un cotincepe a le in§ira, ingindurata, pe macatulverde.

Nepotica ia in brate un paiat vechi, fardnas §i fara o mina, §i prinde a-i cinta ince-tinel, leganindu-1 cu dragoste mare la piept :

cHaida liuliu cu mama, ca mama 1-o le-gana !A

Lampa impra§tia imprejur o lumina moalede amurgit. Din bagdadia cu grinzile in-carcate ca gutai §i mere domne§ti se cer-neail mirodenii dulci. Pe mesuta de lingadivan lucea un chiup mic de sticla, astupatc'o bucata de gazeta gaurita, §i inlauntru,in apa, se la.murea o scaricica de dranitd§i un brotacel. Linga chiup hodinia ciu-bucul bunicului, ochelarii bunicai §i un cio-rap ro§, neispravit, cu andrelele in el.

UN INTERIOR 123

De-asupra, in perete, intr'o colivie al-bastra, sarea de colo-colo un canar, §i

ochif IT licariati in lumina ca cloud gamaliinegre de bolduri.

Nepotica i§I arza paiatul incet pe pat,in umbra, §i-1 inveli bine pina supt barbie :

« Asa! sa nu laceascei !hApoi virindu-§i capul intre gazeta §i barba

alba a bunicului ciripi subtirel :«Bunicule, bunicule, haide ma log ma-

tale sa ne zuccim de-a ascunsu !Haide, draga bunicului.

-L- Gata ? intreba nepotica ascunzindu-§ifata in perind.

Nu, nu, staff, nu e gata !»Bunicul se cobori greoiu din fundul di-

vanului §i incepu a umbla tiptil, in papuci,pe lavicerile colorate, cu fata luminata.' deun zimbet fericit, catindu-0 un loc de as-cuns.

«Gata, bunicule ?Nu, nu, nu-I gata !»

§i ajungind linga dulapul stravechia denuc, i§i yid, cu greutate, burta enorma in-tre el §i soba §i tragind in fata un jilt, sepiti jos §i striga cu taina mare :


«Cu-cu !)Nepotica se cobori, alerga cu pa§i ma-

runkel pina-n mijlocul casei, §i acolo oprin-du-se asculta cu ochii alba§tri deschi§i marl,cu minutele grasulii intinse in laturi, §i za-rind virful comanacului dupa jilt, se repezibatind din palme §i strig-ind :

«Te vad, te vad, te vad, bine-mi pale,bine-mi pale !»

§i bunicul e§i la lumina, intr'un papuc§i-un ciorap, gifiind §i rizind gros :

q Ho-ho-ho !»far nepotica ridea subtirel, facind gro-

pite in obrajii trandafirii :«Hi-hi-hi, bine-mi pale, bunicule, bine-mi

pale... Acu sa incalesi, ma log matale, bu-nicule, pe Balanu !D

Balan era un cortel popesc, de doc, carehodinea intr'un ungher.

Bunicul it lua, incaleca pe el §i prinsea sari prin odae, a storai §i a striga :

«Ho, ho, Balan ! Incet! la hop !0§i fetita salta in urma rizind subtire.

Batrinul i§i flutura canaful comanacului §ise rotea prin casa. far bunica tipa dispe-rata din fundul patului :

UN INTERIOR 125

«Da' astimpara-te, omul lui Dumnezet,c'ai sa darimi casa!

Hi, Balan, la drum 1Da' nu'ritelegl odata, omule?Hi, ma ; ca vintul sa ma duel' !Of, pacatele mele! Ce te-a apucat, frate?Nu.sari, nu sari, ho, ho, domol, incet

la hop !»Dupa ce osteni, bunicul cazu pe cana-

pea, gifiind §i §tergindu-§i faca asudata cubasmaua.

Nepoica se sui pe canapea §i se ghe-mui linga el :

«Bunicule, bunicule, cum cinta cocoqul?»Bunicul inghite °data, lunge§te gitul §i

trimbiteaza prelung §i incet ca de departe:«Cu-cu-ri-guuu!

Da' gaina cum lase?Cot-cot-cot-co-daaac! izbucni batrinul

asc4t §i tare ca o gaina speriata.Valeu, ma asurze§ti, omule, ma asur-

ze§ti; prinde a se vaita bunica ducind mi-nele la urechi.

Da curcanul cum fuse ?» intreba iarn epotica.

Bunicul i§i trece, zimbind pozna§, dege-

1'26 N. N. BELDICEAMI

tele ra§chirate prin barba, se scoala de pecanapea, pa§e§te leganindu-se pins 'n mij-locul odaii, §i, virindi4 minile in buzuna-rele cataveicei, i§i rasfringe pulpanele laspate ca pe-o coada de curcan, se ghe-borazA, §i incepe a se roti §i a pufni fudulcu ochii bulbucati, apoi deodata prinde atipa ca curcanii scuturindull canaful co-manacului:

cIu-iu-iu-iu... Codru-codru-codru-codru!»Nepotica ride cu lacrimi. Batrina i§i face

crud marl ca innaintea icoanelor, clatindminunata din cap §i se bate cu palma pestegurd, pe cind bunicul se suie lini§tit in fun-dul patului, mingiindu-§I barba albs, §i a-prinzind ciubucul de-un cot, incepe a pufaitrimetind rotocoale de film sere grinzile in-carcate de fructe.

In odaita joasa §i plind de mirodenii seintinse iar lini§te. Nepotica iii lua iar paia-tul §i incepu a-1 legana mingiindu-1. Mitultorcea clipind somnoros din ochii galbenica chilimbarul. Ornicul vechia din perete'10 plimba incet umbra limbii lucitoare pescoarta albastrie, pe care alerga un calaret,ca pe-o zare de cer.

UN INTERIOR 127

Bunica potolita se cobori incet, ca oumbra, si pregati de ceaiii: puse samovarulde alama in mijlocul mesel, aseza inceti§ortrei cesti zugravite si o garafa inro§ita panala jumatate de rom. In sticla innegrea ocruce cu rastignirea Mintuitorului, o scars,o sulita si niste cleste de lemn. Batrina sesui iar pe pat §i ramase nemiscata, cu minilesubpuse, cu ochii in gol. Lumina de amurgita lampiJ lucia moale pe lucrurile vechr denuc, pe alamuri si sticle.

Samovarul prinse a cinta incet, in linisteaadinca. Fetita se culcase cu capul pe ge-nunchii bunicului, cu papusa la pept, si as-culta cu ochisorii albastri, ca cloud flori dein, in lumina. Deodatd, afard in noapte,la fereastra inghetata, suns sfios un clopo-tel, geamul se rumeni Si ni§te glasuri sub-tirele de copii pornira duioase.

Fetita sari in sus :t Se-i asta, bunicule ?

Stelarii, draguta, stelarii.Vau sa vad si eil stelalit, bunicule,

vaii sa-i vad si einStai ca-I chiama bunicul, II chiama !0

Si batrinul, puind ciubucul pe marginea


mesutil, se cobori greoiu din pat §i btu 'nfereastra :

«Veniti baeti, in casa !))Cintarea conteni, se auzird tropaituri in

said, §i u§a se deschise mare §i trei tincide-o §chioapa, cu steaua §i luceafarul, in-traral, c)o unda de frig, albi de omat §i cunasuparele ro§ii ca ni§te ardei. Clopotelulsuns 'impede. Baetii i§i scoasera cu§melemarl, se intoarsera cuminti cu fetele spreicoane, §i ridicind ochii incepura a cintacu glasuri limpezi, leganindu-se la dreapta§i la stinga, cu capetele pe spate:

(Tref crai de la rasaritCu steaua cal'atorind-o>

Melodia se innalta subtire in lini§tea o-dal Luceafarul se ridica incet spre icoanele§terse. Batrinii §i nepotica ascultati neclin-titi, cu ochii du§1. Iar Maica-Domnului, cupruncul la sin, parea §i ea c'asculta, caintr'un vis, in rumeneala de zori a candelir.

STAFIA

Beldteeanu. Chipuri de la mahala. 9

STAFIA.

fe, risma bdtrind a lui tata Pascali, in-gropata in pamint -pans la fereastraprafuitd, plind de clondire, pirotia

toata ziva, pustie, de cind se deschisesecrisma de peste drum : La trel ochi inplapornii, cu gradina, sara cu taraf de ldu-tari, cu fum de mititei, cu felinare co-lorate de hirtie.

Acum e noapte, i in launtru, in luminalesieticd a ldmpii, la tesgheaua lustruita,incarcata cu cdni, pahare garaii, std. mos-Pascali in coltuni papuci, imbracat cape vremea veche, cu giubea untdelemniesi-in cap c'o sapcd spalacitd. Alaturi, cu-coana Rarita cu scurteica verde, cu gri-mea alba i c'o lecuta de mustata supt nasulascutit impleteste la un ciorap dincind in cind, ofteazd pe ginduri :

«Of-of-of ! omule, of!»

§i

§i

§i,


Deodata u§a din fundul cri§mei se des-chide grabit §i Nae, un bunduc tuns chilug§i cu ochi neastimparati de drac, se prabu-§e§te c'un dovleac mare turcesc:

«Am gasitara, jupine !Ho, ma, is sama ! Ce sd faci, ma, cu

dovleacul, firi-l-al draculul de spinzurat !.cipa cucoana Rita, lasind ciorapul.

SA, fac, coand, o prinzatoare », raspunderepede Nae.

Ce prinzatoare, ma, firi-i-al draculul, ceprinzatoare ? Lumea piere Si tie iii arde deprinzatoare, arza-te focul?

Da lass, omule, baiatu 'n pace, eidracia draculul ! cuvinteaza mo§-Pascali,deschizind cutia cu tabac.

Da -apol da! se'ntelege, dumitale nu-timai pasa de nimic !... Poate sa piara lu-mea: tabac sa af lua-l-ar naiba da tabac§i i-ar seca saminta! §i s'a sfir§itara:sampan nu-Vi mai pasa da nit-nic!

Da' ce al, omule? face mo§-Pascali,tragind tabac pe nas §i stranutind cu la-crimi; ce ai, Rarita draga?

Da, se'ntelege, spinzuratul da Naeiii face da cap, §i dumneata: «Ce al,

STAFIA 133

omule ?) Lumea nu ni mai intra in pravalie,§i dumneata: «Ce al, Raritico draga?

Da' isprave§te odata, soro, isprave§te,ca imi iau lumea'n cap... Hapciu! Mi-aifa'cutara capul calindar... Hapciu!

hapciul al dracului! Of, Dum-nezeule, da ce nu ma stringi, dä ce nu mastringi ?

Da' ce ai, soro, iti hapciu!cantacuzu in cap ? El, bravos, Raritico,da' §tii ca ai haz! Care vra sä zicd daca-izbiera, are sa ne dea mu§teriii buzna inpravalie ? Cind intri dumneata la ideie, eceva da speriat, pa onoarea mea! Fir maicu rezon, Raritico, fii mai cu rezon, pen-tru Dumnezein Ei comedie!»

Tata Pascali i§i trase catranit musteata§i tacu. Cucoana Rarita i§i strinse mi-

nioasa gura §i incepu a impleti incruntatala ciorap.

La o masa din fund, Nae scotea c'o cus-tura miezul din dovleac. in lini§tea carese intinsese, tresariaii, din cind in cind, of-tarile adinci ale cucoanei Raritii; iar tataPascali mormaia incovoiat de-asupra tej-ghelii, tragea tabac pe nasul albastriii §i

cinta...

alba,

§i,


lustruit, §i, ridicind sprincenele marl inumbra cozorocului, stranuta cu lacrimi, sal-tind de pe scaun.

Deodata bdtrinul se uita_ cu inteles laNae, cdscd, intinzind minile in laturi, §i

intrebd:(Cite ceasuri Nae?

A batutard de mult unsprezece, jupine.Hai sd inchidem ca -i tirzill. Haide,

Rarito, la culcare.cinchide bine obloanele, Nae !» Si mo§-

Pascali trecu cu consoarta in odaia ceia-laird'.

Nae inchise obloanele, lud apa din ciu-bara§ul cu trei picioare, de la capatul tej-ghelii, §i incepu a stropi insemnind pepodele §erpi negri de apa.

In odaia de aldturi era Inca lumina_ Mo§-Pascali se-auzea tu§ind §i tirindu-§i papucilprin casa. Apoi lumina se stinse, patu scirtli,se auzi un cascat lung §i se Intinse tacereadincd.

Nae i§1 trecu Fie supt nas §ortul verde§i incepu a matura incet. Pe urma dintr'o-data se opri, ridica capul in sus, §i, dupace ascultd un rastimp, lasa matura, lud do-

STAFIA 135

vleacul §i pa§i in virful papucilor, c'o minaintinsa in laturi, cumpanindu-se innainte lafiecare pas. Lua de pe tejghea o cutie cuchibrituri §i-un capat de luminare, §i apro-piindu-se de u§a din fund, o deschise cubagare de sama. U§a scirtii ; Nae intoarsecapul ramase a§a citeva clipe neclintit,c'o mina pe clamp, cu ochii la u§a odaiiin care dormeaU batrinii, §'apoi trecu pra-gul, u§or ca o umbra.

De la gradina La trei ochi in filaponi,taraful de lautari plecase de mult §i jara-tecul din ma§ina de fript mititei, se stin-sese. Numai in fundul gradinei, la masade linga cele doua ciubere cu olendrii in-floriti, mai stateali in roata galbuie de luminaa until' felinar, domnul Craciunica, capro-prietar», §i domnul Pupescu, agent de ur-marire §i poet :

qA§a neica, zi-i innainte, gemea domnulCraciunica, rasturnat pe speteaza scaunu-lui; innainte... Foarte frumos, extra,neni§orule, extra !»

Iar domnul Popescu i§i glasuia cu me-lancolie mare stihurile :

zi-i


eToata lumea azi petrece :Baluri, chefuri i orchestre,Tu, poet batut de ginduri,Fad pe-agentul la sechestre !)

imprejur, era lini§te adinca. In fund unsalcim inehircit, patat intr'o parte de undade lumina ce e§ia prin fereastra cri§mel,sta neclintit in noapte, ca zugravit. Si de-asupra plopului uria§ de la poarta, pe ce-rul negru, tremurati cloud stelute albe, cadoi fulgi de zapada.

Deodata aparu pe portita, lunecind parca,o umbra alba cu ochii de foc ; veni incetping in mijlocul gradinii §i ramase nemi§-cata ca o stana.

Domnul Popescu ofta tot mai cu durere :iN'am parale, n'am nici lemne,.Trag paltonul tot cu

in linistea sinistra,Iarna bate 'n centrul

« A§a, ma neica, zi-i innainte, foarte frumos,parol, pa onoare. Suspina domnul Craciu-nica cu melancolie mingiindu-§I o mustata;da mai bem, ma-intelegi, un chili§or dayin, amicescule ?

Cum nu, da ce nu, cu placere...Bravos, amicescule, zi-i in n ainte... Nen e

dinO,i,

mintil!,

STAFIA 137

Sterica, arjant-contant, ma-intelep.-,I, in c'unchi...»

Si intorcind fata barboasa peste uniar,deodata, amuti, largi ochii, casca gura §iramase a§a, incremenit. Apof, ridicindu-se,se prabu§i pe portita in intunerecul ulitei.Domnul Popescu sari ars de pe scaun, daducu ochii de aratare, in§faca geanta, dadupeste masa §i se facu nevazut.

Paharele §i sticlele rasturnate sunara as-cutit in tacerea gradinii. Con soarta lui domnulSterica navali afara speriata, se opri scurtcu ochii asupra stafief, dadu un tipat §i sepravali la pamint.

Umbra cu ochii de foc se strecura §i

pieri in ograda lui mo§-Pascali. In urma-t,domnul Sterica se 'mpiedeca de prag, seapleca de-asupra sotief §i apucindu-se in-spaimintat de cap incepu a racni cu guramare, neagra. :

Saritf... Cremenalii!Mahalaua se trezi intr'o larma grozava.

Gardistul tropaia cu cismele grele §i §ueracu desperare. Vecinii zbucniati pe u§i cumif apucase vremea. Intrebarf, raspunsuri seincrucipa. Cinif urlau. Nevestele se strin-

sCrenaenalii...


geau in jurul cri§maritii le§inate. Pe cinddomnul Sterica sta speriat in mijlocul fier-berii ce-1 impresura §i nu putea pricepe ces'a intimplat.

Iar intr'un tirziu, §i u§a de la mo§-Pas-cali se deschise, §i barinul, urmat de Nae,ie§i in papuci pins 'n mijlocul drumului:

«Da ce a fostara, neica ?»Dar nimeni nu-1 putu

A doua zi, zarva mare in toata mahalada.Cri§ma lui domnul Sterica.' pustie iar alui mo§-Pascali gemea de mu§terii ca invremurile cele bune. Gospodarii se cum -paniau cu paharele in mini §i

deschizind ochi marl, de stafia deLa trot ochi in plapoma. Cucoana Raritase batea minunata cu palma peste gura §iclatind din cap inspaimintata. Tata Pascalitragea tabac pe nas, cu sprincenele stufoaseridicate in umbra cozorocului, stranuta saltind de pe scaun, clipea §iret din ochi, §idin cind in cind, pe supt mustata lasataa ()aid, se strecura un zimbet plin de taine :

«A fostara ceva§lea... Hapciu... grozav, neni-§orule, ceva§lea grozav! cuvinta taica-Pascali.

;

lamuri.

sughijind,vorbiati,

STAFIA 139

Ti-ti-ti, mare grozavie, fdcu cucoanaRarita, clatinind din cap cu spaima; maregrozavie!

Am vazut-o §i eu stafia, tipa. ascutit Nae,rasarind din pivnita cu cloud cdni cu vin.

Ti-ti-ti, maaare grozavie !Hapciu, maaare caz, domnule !»

In nourir de fum, zarva cre§tea :zi, ai vazut-o ?

Vazut-o, domnule Nita, cum to \Tad§i ma vezi, striga bunducul de Nae.

Bre-bre-bre !El, musi, inc'un chili§or la subsemnatu'!Vineee !Sa vina, ma 'ntelegi, momental IVineee !»

Dracul de Nae umbla forfota 'n toatepartile, clampaninduli papucii marl, arzaoale cu yin §i oale cu pelin, pe mesele ude,§i ochil neastimpdrati de drac ii luciau cadoua boabe de argint viu supt sprincenelenegre ca trase cu carbunele.

Intr'amurg, clopotelul de de-asupra u§iisung, in pinza vinata de fum de Supt bag-dadia inegrita, §i 'n golul fumuria aparu

<4,

140 N. N. BELDICEANIJ

fata slabs §i incretita a domnului Popescu,§i glasu-i s.ubtire rasuna cu taind :

«Buna saaara !0§i in urma se strecura incet, cu frica para.,

§i trupul de§irat, c'o geanta umflata supti-oara. A.poi intra grava, burta domnului Cra-ciunica, §i in sfir§it §i fata dumisale barboasa,§i picioarele scurte §i groase ca doua puti-nele, intovara§ite de un cortel popesc de doc:

«Cu inchinaciune, taica-Pascali, gemu,gifiind, domnul Craciunica. Te-am salutat,domnule Iftimescu ! Noroc, nene Iancule !»

In cri§ma porni fierbere mare.«Da' cum s'a intimplat, dom'le ?

Cum a devenit cazu', neni§orule ?§i n'ai luat-o la fuga, fro te ?Da ce sintara copil, nene ? mugi cu

indignare domnul Craciunica, suflind ca unfoiii. Drept sa-ti spun, nu m'am a§teptatca tocmai dumneata, nene Tudorache, care,va sa" zica, ma cuno§ti de atita vreme, sdte exprimi inteun a§a mod !

El, nu te supara a§a, neni§orule, cu-vinta sughitind §i cumpanindu-se domnulTudorache ; nu te supara a§a, ca hec ! ame-tesc momental!

STAFIA 141

Cum sa nu ma supar, domnule, cumsa nu ma supar, daca te exprimi cu aseme-nea cuvinte la adresa mea,. care va sa zica...

El*, nu te supara a§a, ca... hec ! uitena, ametesc!

EI, lasa §i dumneata, nene Craciu-nica, vorbi mo§ Pascali, traginduli mus-tatile ; §i spune-ne cum a fost cazu'...»

Domnul Craciunica §i cu domnul Po-pescu se a§ezara la o masa :

«A fost ceva§lea teribil, taica Pascali,gemu domnul Craciunica, holbind ochii §itrecindu-§i degetele ra§chirate prin barbaro§cata, ceva§lea teribil, pa onoarea mea,taica-Pascali... Ma rog, iaca cum a fost...Baitas, sa vie acilea un chil de pelina§,ma

Vineee !>>

Fierberea se potoli. Domnul Craciunicase stiri, tusi in palma §i urma cu glas tai-nic, aplecindu-se spre tata-Pascali :

«Ma rog, eu §i cu amicul... Da vine pe-linul ala, baita§?

Vineee !§i cu amicul stain, ma intelegi,

in grading La trel ochi in plapomei,la un

intelegi...

...Eil


pahar de yin... Buuun... Mai add un chil, ne-ni§orule, mai add altu]...

Nu mai spune, dom-le, ca... hec! mormomental, parol!

...Mai spune o minciund, mai spunealta, mai nu §tifi ce: numaI aud, ma'nte-legi, ca bate miezul noMii...

Ceas necu rat, §opte§te cucoana Rarita....Eil zic catre fratele Popescu: <Mai

bem uh chili§or, amicescule? Da de ce nu,cu placere, draga, zice el, §i ea ma-intorc,ma intelegi, ca sa comand, cind ce sa vezi,aomnule, la spatele nostru ?

Stafia, neni§orule!Stafia, domnule, stafia... Pa onoarea

mea...Aoleo, ti ii-ti! facu cucoana Rarita,

i cum era, neni§orule? intrebd mo§Pascali.

Alba, domnule, alba. §i cu ni§te ochida foc... Ceva teribil... Pa onoarea mea!

Maica Preacuratd! suspina cucoanaRarita batindu-se cu palma peste gura.

El, §i ce-a fdcut ?A stat, taicd-Pascali, in mijiocul gra-

dinei, §i s'a uitat, domnule, la noi, iaca

ST AFIA 143

a§a, pinta, cu ni§te Ceva teribil, paonoarea mea!

§i avea, zici, ochi da foc ? ha?Da, pa onoare, taica-Pascali, pa o-

noare-ti spun !Nu mai spune, neni§orule, ca... hec !

mor momertal! cuvinta iar domnul Tudo-rache cumpanindu-se.

§i ea am vazut-o, dom'le Craciunica!Aipa piciul de Nae, aducind o cana cu pe-

lin §i doua pahare.Urma un rastimp de tacere.Cucoana Rarita clatina inspaimintata din

cap. Ochii de drac ai luT Nae luciau ciudatsupt sprincenele negre §i priviaa pe furi§pe tata-Pascali. Mo§neagul clipi §iret §i, tra-gindu-§i mustata alba, zimbi tainic.

Domnul Craciunica ciocni cu domnul Po-pescu, dadu paharul de du§ca, §i, trecindulidegetele ra§chirate prin mustalile ro§cate,urma cu glas scazut, holbind ochii :

«Pa urma, domnule, a inceput a se plimbaincet in jurul circiumii, se opria la fiecare coltfacea semne in ale patru vinturi, parc'arfi chemat pa cineva. §'apol de odata, dom-nule, s'a oprit, s'a uitat tints la noi, §i s'a

ochl...

fa-

144 N. N. BELD10EANT.1

cut nevazut in peretele din apus, pa onoa-rea mea!»

Domnul CrAciunica tacu. in tacerea carese intinsese, Nae se mi§ca §i aprinse lampaatirnata de bagdadia joasa. Umbra taleruluide de-asupra se zugravi neagra pe tavan.Lumina luci trista pe clondire, card §i pahare.§i mu§teriii incepura a vorbi, cu glasuri sca-zute, de stafii.

Domnul Craciunica dadea de du§ca, pahardupa pahar, domnul Popescu i§i suspinacu durere stihurile, cu capul intr'o mina,c'o dunga adinca pe frunte :

,N'am parale, n'am nici lemne,Trag paltonul tot cu din0i...0

«Bravos, foarte frumos, parol, ceva§leaextra, amicescule draga... Da' mai bem, mainkelegi, un chil de pelina§?

Cum nu, de ce nu, cu placere... Ba4a§!Bravos ! Baita§, inc'un chil de pelina§

la subsemnatu'...Hec, taci, ca mor momental, parol.Hei, baita§, al auzit ?Vineee !Bravos... Arjant-contant, baita§ !»

STAFIA 145

domnul Craciunica §i cu domnulPopescu se sculara ca sa plece.

«Cu'nchinAciune, taica -Pascali ! gemudomnul Craciunica, cumpanindu-se.

«Te salut cu tot respectul, vorbi ascutitdomnul Popescu, intinzind c'un zimbet larggitul subtire.

Un ceasornic prinse a vibra slab undeva,departe, in noapte, domnul Craciunica seopri in mijlocul cri§mii, deschise ochii marl§i incepu a numara leganindu-se :

«Unuuu... doudaa... treeei...ET, da haide, nene ! odata!Stt! Stai nitelu§, amicescule, star ni-

telu§... zece... unsprezece... douasprezece,domnule !

Ceas necurat, §opti cucoana Rarita.Pe vremea asta a e§it stafia!» tipa

piciul de Nae.In cri§ma se facu tacere. Domnul Cra-

ciunica §i cu domnul Popescu se intoar-sera la loc. Dupa un rastimp, domnul Cra-ciunica zise, inghitind :

«Sa nu-ti dea prin idee, taica" Pascale,ca mi-e, ma-intelegi,

10Beldiceamt. Chipuri de is timbale.

frica...


Nu, fereasca Dumnezeii, domnule Cra-ciunica.

...Dar, §tii, mi-e oarecum...Desigur, da, desigur !»

Tata Pascali zimbi tainic in dosul tej-ghelei. In umbra, ochii lui Nae ardeail cadoi ochi de mica.

4%

0 AFACERE BISERICEASCA

0 AFACERE BISERICEASCA.

(-7ncrisma lui mos-Ghearasim mai ramase-

1 sera, in fumaraia vinata, numai cuviosiic--i frai intru Hristos :

Parintele Ichim, adica : un potcap ros, doiochi bulbucaV, o barbs caramizie, un an-teriti masliniii, pin'la genunchi, o curea cupaftale de alama si niste cizme dintr'o vacs.

§i parintele Vesca, adica: o palarie pleos-tita, doi ochi fiorosi, un nas cit o cartoafa,o barbs neagra §i zbirlita, care incepeachiar de supt ochi si se revarsa pin'la burtauria§a, un antireii verzui §i niste botinecirjoiate in sus ca niste patine.

Amindol statiat dinaintea oalelor cu yinsi sbierau unul la altul batind cu pumniiin masa uda :

«Mai, eill nu ma tern de tine, mai... Cine

n


SA' flu daca ma tern, cine sa fiii, na ! tipaparintele Ichim holbind ochii.

Pd-ca-to-su-le... Ba-ga-bon-du-le, ge-mea parintele Ve§ca, gros, ca din fundulunui boloboc.

Mai, eil in virt politica, mai...Pa-ca-to-su-le !...Mai, eil is romin de§tept, mai...Ba-ga-bon-du-le !...Mai, et sunt baron de minte, mai-,Pd-ca-to-su-le...Mai, eil sunt gras de minte... He-

he-he... EI, comedie... EI, dracia dracului L.Ma. rog, am mintuit vorba, nu mai zic ni-mic, iaca nu mai zic nimic... Cine, na, sä fludaca of mai zice ceva !... Mai, ell sunt baronde minte, mai... Ma rog, am mintuit vorba,iaca nu mai zic nimic...»

§i iar izbucnea trintind cu pumnul inmasa :

alai, ea sunt gras de minte, mai...»Parintele Ve§ca mai gemu odata in barbs :

«Ba-ga-bon-du-le !»Rostogolinduli ochii fioro§i, §i ridicin-

du-se i§i lua cortelul de doc §i e§i trin-tind u§a de se sgudui cri§ma §i clantanird

0 AFACERE BISERICEASCA 151

clondirile §i paharele de pe tejgheaua lus-truita.

Parintele Ichim 41 intinse picioarele pinsin mijlocul cri§mei, i§1 dadu potcapul. peochi §i virinduif minile in buzunarele an-teriuluf incepu a mormai §i a§i roade mi-nios un colt al barbil :

«Ef, comedie, el, dracia dracului !.. Auzivorba ! Eii, popa Ichim, sa ma tern depopa Ve§ca ? El, comedie, ef, dracia dra-culuf !...1

Prin unghere mu§luia un purcel. Lampaafumata biziia somnoroasa, §i de-asupra efpe bagdadia innegrita, tremura o roata albade lumina §i, in ea, o pinza de paianjan,ca o infumurare upara. Afara vintul datircoale cri§mei chiuind, trintia cu zapadain geamurf §i zgiltiia u§a.

Parintele gemu incruntindu-se :«Mo§-Ghearasime.... Umple oala, mo§-

Ghearasime...»Mo§neagul lua oala incondeiata cu in-

florituri verzi, aprinse un capat de lumi-nare §i se cobori in girlici.

Parintele Ichim prinse iar a mormai:«Hm... Auzi vorba... Ei.1 sa ma tern de


popa Ve§ca... Ei, comedie... Ma rog,atit, am mintuit vorba...»

Mo§-Ghearasim 10' arata capul alb dingura neagra a pivniii, apol trupul strinsin cojocelul inflorit, §i pe urma picioarele,virite in ciubotele lungi, §i, leganindu-segreoia, se duse §i a§eza oala plina ochidinaintea cuvio§ieI-sale.

A§a, bravo, mo§ule, sa traie§ti!» strigaparintele vesel.

in§facind cu dreapta oala, o duse lagura cu dragoste mare §i rdsturna capulpe spate ascunzindu-§1 chipul dupa ea. Apoifata bisericeasca se arata ro§ie :

ca bunu-1, movie, bun, minunat !Numai a§a mai uit de du§manT... Ei, dace crezi ca mi-i frica, mo§-Gherasime?§i ce daca are popa Ve§ca cruce de argintbatuta cu pietre scumpe ? Nu face nici cloudparale, mo§-Gherasime... Hristos, mai, a fostrastignit pe cruce de lemn, nu pe cruce deargint... La cruce de lemn sa va inchinativoi, mai!))

Dupa aceste vorbe fata bisericeasca seascunse iar dupa oala §i capul iard§i serasturn5 pe spate.

Eti?

§i,

dlaaa,

EY,

0 AFACERE BISERICEASCA. 153

Mo§-Gherasim se duse §i se a§eza dupatejghiaua in carcata cu ulcele, pahare §i garafi

indaratul. sulurilor rumene de covrigi,i§i scoase din chimirul intuit luleaua §i, in-dopind-o cu tutun, o puse in coltul gurei,o aprinse §i incepu a pufai cu ochiintitila gura el. Afara vintul izbea unde de zapadain fereastra inghetata. Lui mo§-Gherasimde cite on tragea din lulea i se rumeneanasul §i mustatile. Fata cuvio§iei-sale rasariiar de dupa oala :

«M'I, Sfintu Gheorghe a mers calare peun cal et merg pe lume, bre !

Mai degrab4 a inturna popa Ve§ca Du-narea-innapoi, de cit pe popa Ichim, bre...Unu -i popa Ichim, sireacul... El nu §tie sadea-indarat, el tot innainte, sireacul...

A§a-i, parinte.Cine sä fit daca nu-i a§a, cine sa fit

na... Mal et is grozav Romin la minie... Ce,crezi ca ma sperif et de crucea lui ? Eu,mai, et?

Am sa -1 sfarm! Eu is grozav Romin laminie...»

Apoi gemu gros, incruntinduil sprin-cenele :


«Mo§ule, movie 1 Umple oala, mo§ule,ca dal' de bucluc cu mine !

indata, indata, parinte !>>§i mo§-Gherasim cobori iar in pivnita

§i-aduse oala plina rasa.U§a se deschise §i-in prag se aratara;

intr'un virtej de omat, cloud umbre plo-conindu-se :

«Sarutam dreapta, parintele!Ahaaa, ea poftiti incoace, faraonilor !»

Tiganii intrard zgriburind: unul cu alautasupt sumanul peticit, cellalt cu cobza. Pa-rintele Ichim glasui holbindu-se la ef :

«Mai, is sa-mi faceti vol o cintare... Atiauzit ce v'am spus eu on ba, ha ?

Hauzit, parintele ! zise cel cu scripcaplecindu-se de la mijloc.

Apoi daca ati auzit, ce a§teptati,mdää?,

Tiganii ca fripti incepura o«Ho-h000! Stati, mädd, racni popa intin-

zind dreapta ; mai, §titi voi cine sint eii, ha?§tim, sarutam dreapta, zise cobzarul

aratindu-§1 dintii albi.Cine, ma ?Parintele Ichim..:

tirlita.

0 APACERE 131SERICEASCA. 155

titr vol moarea mea, mar ?0 §tim, parinte, saru...Apoi dac'o §titI de ce nu cintati, mädd,

de ce?, izbucni parintele Ichim izbind cupumnul in mass.

BalauriI, bagati in boale, prinserd a cintao batutd mdruntd. Iar cuvio§ia-sa, °data i§isumese antireul in briii, i§i dadu c'o palmapotcapul pe-o sprinceand §i incepu a sarica un tap, cu oala-in mind :

Ziceti-I, maaa... titi vol moarea mea,mar... tits voi tine sunt eft, bre ?

Parintele Ichim, zise cel cu scripcacontenindu-§i cintecul.

Nu cricni, ma... Zi-I inainte ma... A§a...Am un gust... In ciuda du§manului... Mo§-Gherasime, umple oala, mo§-Gherasime, cadaI de bucluc cu mine... Uite-a§a... Hop !Uite-a§a §i iar a§a... Hop !»

Alduta ipa ascii-Pt in norii de fum. Cobzabombania somnoroasd. Sfintia-sa se rasuceain cdlciiele potcovite, batea cu palmele incarimbI, se lava pe vine. ApoI cazu pebancd suflind ca un for:

«Iac'a§a! In ciuda du§manului... EA numa sperii de crucea lui, bre... Popa Ve§cd


cica opre§te roata carutii... Ei Si? Marelucru! Mai, eu opresc roata lumii... Da cevorba... Eu sunt stra§nic Romin...

A§a-i, parinte, cuvinteaza mo§neaguldin dosul tejghelii.

Mai, eu sunt baron de minte!A§a-i, parinte.Mai, eu sunt gras de minte!A§a-1, parinte.Mai, cine sa fiu daca nu-i a§a, cine

sa fia, na!A§a-i, parinte mormaie§te somno-

ros mo§-Ghearasim, invaluit in fumul lulelii.Pe urma parintele Ichim iii dete c'o

palms potcapul pe ceafa, I§1 viri minile inbuzunarile anteriului §i intinzind iar picioa-rele, ra§chirate, pin'in mijlocul cri§mii, racnila lautari:

ziceti acuma unul de alean,Am ea a§a un gust... Mai, da sa mi-1 zi-ceti cu foc, mai, ca va sfarm... Da' cevorba, eu sunt stra§nic Romin...D

Scripca incepu a tipa cu durere in han-gul moale-al cobzii. Iar sfintia-sa lass capulpe spate, inche ochii §i prinse a ofta cujale:

!C

sSa-rni mai...


«A§a, mai... Frumos, subOrel, ca o cio-cirlie, ca o ciocirlie, ma, ca to sfarm...Uite-a§a, aka, aici ai adus-o bine... Am eticeva... Da' asta-i treaba mea... Nu mai zicnimic, ma rog, am sfirOt vorba...)

Mo§-Ghearasim moi.a.la de somn dupatejghea. Purcelul adormise intr'un ungher.Mara vintul trecea cu plingerile iernei pela ferastruele inghietate.

Cuvio§ia-sa iii ridica anteriul, viri o minaintr'un buzunar al pantalonilor de §ieac,§i scotind o basma mare ro§ie, plati mo§-neagului §i Tiganilor, 10' lua cirja, §i e§istrigind cu potcapul pe ceafa." :

«0 mie de ani pace, mo§-Ghearasim !...Eu sunt mare baron de minte, gras deminte, mo§ule!... Ma;rog, nu mai zic nimic...Am stir§it vorba... 0 mie de ani pace...»

Afard luna umplea cu lumina ei tainicalivezile §i ulicioarele albe. Parintele Ichimvorbia singur cumpanindu-se:

«Zaharia cica a plecat in Sara de jos...Ei, comedie... Ei, dracia dracului... Mai, de§-tept Romin sint ell Da' ce vorba, sint§mecher... Care nu se mai afla... Ma rog,nu mai zic nimic, am mintuit vorba...»

158 N. N. BELDICEANTJ

Vintul trecea cu vuete de valuri prin gra-dinile nemarginite §i printre casutele ador-mite sub glugile de zapada.

In fa4a dughenii lui. Zaharia, parintelese opri. Un cine se repezi zapaind:

<Nal, saracu Grivei... Eii sunt popa Ichimma.... Ef, comedia draculuf.... Baron deminte, mai...»

Cuviosia-sa se apropie de geamul lumi-nat, batu tainic de trei on §i se duse lausa. Zavorul scrisni, usa se deschise §i pa-rintele intra in intunerecul tinzii:

<< Cu buna-sara, Zoitico... Care vra sa zicaa plecat Zaharia in tam de jos... Sa seintoarca, Zoitico, cind l'of chema eit...p

Sfintia-sa intra din tinda, cumpanindu-se,in lumina unef odaiIi captu§ite cu scorcuri,§i se trinti pe un scaun:

«A§aaa! Bun, vra sä zica a plecat !Da' daca s'a razgindit, §i s'a dus numai

pin' la tirg §i se intoarce innapoi, zise cufried cucoana Zoitica.

Fleacuri, cuvinta sfin0a-sa scotindu-§ipotcapul §i arzindu-1 pe masa.

Cind IV spun eil ca nu vine, Zoitico,sa stiff ca nu vine... Ef, comedie...»


Cucoana Zoitica era cam galbena la fats§i din cind in cind se uita cu frica sprefereastra acoperita c'o perdea albastra destamba. Deodata afara zapada scirtii suptni§te pa§i grei.

(Nine cineva!» §opti cu spaima cucoanaZoitica §i cu gura pe jumatate deschisaasculta incordat.

Parintele Ichim holba ochii la u§a §i in-cremeni pe scaun c'o mina la barbs.

0 unda de vint se izbi in geam apoi seintinse o lini§te mare, in care se auzea nu-mai tictacul ceasornicului vechit care 1§1plimba rar pe perete umbra limbei de alama.

0 alts unda de vint se izbi cu puterein geam §i in tacerea care urma s'auziratrei batai lamurite in u§a tinzei.

«Zaharia !h §opti cucoana Zoitica frin-ginduli minile.

Parintele Ichim sari, ca mu§cat de §arpe,in mijlocul casei.

Cucoana Zoitica se vaita in §oapta :(Val' de mine, ce ma fac eii... Vai de

mine ma omoard Zaharia...DIar cuvio§ia-sa se invirtea nauc in jurul

mesei :


<<Zoilico, unde-i potcapul, Zoitico ?... Pot-capul, Zoitico...2.

Apoi deodata dadu peste el, it lud, it indesape cap, rasturna un scaun, se repezi la 110§i impiedecindu-se de prag, cazu cit era delung in tinda, se ridica suflind ca un calaprins, §i-§i viri capul intre spitele scareide la gura podului, se opinti inn ainte : scaraluneca §i buf ! se izbi in use din fate §i sfin-tia-sa se prabu§i jos cu ea in git. De-afara,de la u§a, se desprinse umbra parinteluiVe§ca §i incepu a alerga, prin virtejurilede zapada, a zbura filflindu-§1 aripele an-tireului, ca o uria§a pasare neagra.

Parintele Ichim se ridica, §i pe cealaltaparte, prin fund, zvicni in noapte ca scuipatde gura neagra a u§ei.

Sfintia-sa parintele Ve§ca intoarce capul,vede cit vine de cumplit parintele Ichim,crede, prin viscol, ca-I Zaharia §i prinde a fugimai cumplit. Dintr'o ograda se reped doizavozi stirnind, in urina, o droaie de cint.

Cuvio§ia-sa parintele Ve§ca ajunge la pir-leazul caselor sale, se repede voinice§tedeasupra ; dar un zavod i§i infige coltii inanteriul sfintiei-sale §i parintele Ve§ca cade cu


gaiderile in sus in harmalaia de cini, §iMalaria if zboara in noapte ca o pasere nä-uca. Cu chin cu vai sfinia -sa se ridica,sare parleazul §i-o croe§te cu capul golprin livada, spre casa care it prive§te mi-rata printre copacii negri.

Parintele Ichim da §i el peste pirleaz, credeprin intuneric pirleazul de la cuscrulVasile, se repede, lass o bucata de anteritiin gura unul eine, §i sare.

Casa parintelui Ve§ca era incinsa c'uncerdac ce avea cloud intrarf prin grading.

Prea sfintif intrara ca suflati de-o vije-lie : unul prin stinga, cellalt prin dreapta ;in dreptul u§if se isbira piept in piept : pa-rintele Ichim cazu, cit e de lung, pe spate,popa Ve§cd cazu de-asupra cu pumnif inochif parintelui Ichim. Stele verzf. Cuvio§ia-sa parintele Ichim crede supt Zaharia,Sfintia-sa parintele Ve§ea crede ca -i de-asupra lui Zaharia. Sfin0 parinti se daiide-a tavalucul, vorbesc de sfinti, cruel,dumnezei, mucenici, arhangheli,luceferi; dar pace! cu toate luminarile §iluceferii tot nu se face lumina. Sariti!ma omoara talharin Nu ma lasatf, oameni

Beldiceanu. l'hiparl de la maliala 11

ca -i

luminarf,


buni! Baron de minte, gras de minte !...Talharii! Talharii!

Cu chic, cu vat, parintele Ichim scapadin minile parintelui Ve§ca, sare peste par-maclicul cerdacului, cu capu'n omat §i seridica §i porne§te ca din pu§ca strigindqhotifh.

Vintul alearga luna alearga prin-tre nourf, casele albe tresar speriate in lu-mina tainica §i s'ascund iar in umbra. Pa-rintele Ichim trece ca dus de un vint na-prasnic, aripele anteriului. Ajungela cri§ma lui mo§-Ghearasim §i se pra-buse§te inlauntru ingrozit, cu capul gol §ianteriul ferfen4a :

<Hotii, mo§-Gherasime Hotii!.. A fostsa ma omoare Adica nu hoii; du§-manul!.. Da' ma rog, nu zic nimic, am sfir§itvorba... Mai, eu sunt baron de minte, grasde minte !.. L'am sfarmat pe du§man... Marog am mintuit vorba... Mai pe mine vintulma minglie pe du§man it da jos...

La spate if spinzura o fa§ie de anteriu, cao coada, §i un picior ii ese printr'o spartura.

«Mai, da i-am tras o batae, dusmanului,sord cu moartea... Ma rog am mintuit vorba...

tipind,

till

hotii!..


Mo§-Gherasim motaia, la tejghea, cu lu-leaua in coltul gurei.

Vintul zguduia cri§ma batrina., arunca cuzapada in geamuri §i se-infunda in pod tipin dcu glasuri omene§ti. Iar sfintia-sa parinteleIchim incepu a se plimba, cu minile la spate,tirinduli fudul coada anteriului.

-*.....r.--,.............

LA FILARET

LA FILARET.

e o bucata de vreme, cucoana Agri-pina se facuse rea ca o vespe. Infiecare zi, prin casa.tupilata a dom-

nului Dumitrache Popescu, trecea parca unvint de groaza : u§i §i fere§ti trintite, pa-hare §i farfurii sparte; iar tipetele cumpliteale cucoanel Agripinei izbucneati ca unglas de trimbita, umplind mahalaua Tirchi-le§tilor de freamat:

«Fir'ar al dracului da viata, ca m'am sa-turat pina'n git. Dumneata cu nepasareadumitale ai sa ma omori... Tad, ha, tadca un moroit, fir'ai al dracului, nu-tiBlds-td-maaa-td fie ziva in care to -am va-zut... Am sd ajung ca Barbara Ubric, mo-roiule, ca Barbara Ubric...» ,

Cucoana Agripina, mititica i grass, serapezia cu minile in §olduri la domnul Du-mitrache :

pasa...


(Da spune ceva, omule, deschide gura,fir'ai al dracului !...)

Iar domnul Popescu parca nici n'auzia:i§i scotea nepasator igareta de chilimbar,i§i punea o tigard i, aprinzind-o, incepeasa se plimbe lini§tit, in papucii dumisalegalbeni, aruncind rotocoale albastrii de fumspre tavanul innegrit. Aceasta in zilele deiarna. In celelalte zile insa, cind era vremetrumoasa, se ducea in gradiniCa umbrita deperdele de vita razachie §i tot felul dehultoane.

De cind ie§ise la pensie, gradina era pa-tima domnului Dumitrache Popescu: udasara §i dimineata florile c'o stropitoare al-bastra, se invirtea in jurul copacilor cu foar-fecele in mina, §i, cind vedea vr'o creangauscata, mormaia supArat, tremurindu-§i bar-bica alba de Cap:

gEi, bats -te sa te bats! Ia te uita frate...Staff ca-V del eu cie!> §i fad o taia. Apoi,in zilele de sarbatoare, cind venia vr'unmosafir, vr'un fost tovara§ de cancelarie,domnul Dumitrache it ducea in gradinita§i-i arAta pentru a mia oars copacii §i florile:

<Asta e par pergamot, asta e vi§in tur-

LA FILARET 169

cesc, asta e prun ranglot, ala de colo etrandafir marplin... Face, domnule, ni§tetrandafiri galbeni, iaca a§a de mail, §i ailun parfum teribil, te'mbata, domnule... A,e o adevarata frumusata in gradina mea...Acuma, §tii, mi-am facut un tabet: sara,mort, copt, trebuie sa fumez o tigard §i säbeau o gingirlie, ia colo, la mesuta aia desupt salcim .. Nu beai, nene, o gingirlie?»

Apoi batea de trel on din palme: pac!pac! pac!

«Marita, Marita, ia sa ne fad la momento gingirlie! da' sä fie potrivita, tii: niciprea-prea, nici foarte-foarte!»

$i iar pornia innainte cu pa§i marunti:«Asta e fuxie, asta e condura§, asta e

zambila...»Cind lasa gradina, i§1. cauta de gainele

odolence. Pe toate le botezase. Pe ceaneagra o chema Marita, pe cea alba Ja-neta, pe cea pestrita Lizuca §i pe cea ro§-cata Rozica; iar pe cuco§ul innalt §i pin-tenat: Gogu.

§i numai it auziai pe domnul Dumitrache:«Lizuca, fii cuminte, Lizuca... Janeto, vi-

rd-Vi mintile in cap Janeto... Hai, hai, Ro-

70 N. N. BELDICEANU

zico, to acusica IV gase§ti beleaua... MusuGogule, poftim la taical...)

«Musul Gogu batea voios din aripi, intin-dea gitul stralucitor si trimbita. prelung.Marita, Janeta, Lizuca §i Rozica scurmatiin umbra zaplazu]ui, acoperit de iedera, sise scaldaii in praf. Iar, cind craw flaminde,se stringeail in jurul domnului Dumitrachesi se uitaii la el, cind c'un ()chit', cind cualtul, ping le arunca grauMele portocahi.Si domnul Popescu sta ceasuri acolo, peun scaunas, cu capul alb in soare, sfatuiacu dumnealor tremurinduli barbita si erafoarte fericit.

Astazi batrinul, vazind ziva aceasta fru-moasa de inceput de primavara, se hotarisä se duca la un gradinar din Filaret ca sdcumpere doua hultoane. Cucoana Agripina,cind it vazu imbracindu-se, incepu iar a-cipa vinturindull bratele :

«Care va sd zica dumneata vrai s'o stergila Oatir §i ell sd ramin singura acasa....Ca Barbara Ubric, care va sä zica vrai s'a-jung... Care va sd zica dumneata...

Staff, staff, opreste-te, Ora, ca te ieau,pacatele mele, te ieati!», cuvinta domnul

LA FILARET 171

Dumitrache, dindu-§i cu cosmetic mustatile§i barbita alba.

Cucoana se potoli, se imbraca cu vecheasa rochie liliachie, se pudra, §i dupa amiazaplecara amindoi pe strazile pline de luminastralucita a primaverii.

Mititica §i rotofeia cucoana Agripina selegana ca o rata, tremurindu-§i macii in-singerati din virful capelii. Domnul Dumi-trache, mititel ca §i dumneaei, pa§ia ma-runtel, cam adus de spate, cu ochelarii pevirful nasulul, mingiindu-§i barbita, de tap.

Trecura, mai intial, prin ulicioare strimte,pline de larma copiilor desculti. Intraraapoi in strada mai larga a Teilor, pe caretreceati, prin lumina alba a primaverii,tramvae deschise, pline de lume. Cind ajun-sera in Bulevard, la statuia lui Roseti, tram-vaiul pleca. Domnul Popescu ridica basto-nul, striga ; dar, pace. Atunci apriga cu-coand Agripina se mini& grozav §i incepua alerga dupa tramvaiii, in fluturarile vola-nilor, vinturindu-§i cu desperare umbrela :

«ET, el, conductor... Pst, opre§te, fir'ai aldracului, opre.§te... Am sä to reclam la di-rectiune... Ef, pst, Opre§te...»


In sfir§it tramvaiul se opri, ci batrinii sesuira. Conductorul suna, vizitiul fluera u§u-rel, fnvirti biciul, §i calul se smunci §i porniin tocatul regulat al copitelor, pe cind cu-coana Agripina sufla ca un for §i tipa, §ter-gindu-se de sudoare

(Care va sa zica dumneata itr bate jocde lume musu...

N'am auzit, va rog, cuvinta conduc-torul rupind doua bilete.

Mimi, ar auzit; dar n'ai vrut sa" opre§ti,tipa mar groznic cucoana Agripina.

Va rog, dati-mi, voie...Nici un va rog, domnule, nisi un va

rog, am sa te reclam... pfuuu... Auzi dum-neata sa ma faca, care va sa zica, dum-nealur, pa mine...

Dar dati-mi voie va rog...... Pardon, persoana corpolenta, sa

alerg atita distantie...Pfuuu! p'o caldura ca asta ?

Dar n'am auzit...Te-or invata eu, musu, ca sa -ti bate

joc, care va sa zica.Va declar pa onoare...Nu, am sa te reclam, am sa.' te re-

LA FILARET 173

clam la directiune... Nici-un dar, domnule,nici-un dar... E un adevarat ,scandal, mi-zerle, porcarie, bataie de joc, da, da, dom-nule, bataie de joc, bataie de joc...,>

Lumea zimbia imprejur; iar domnul Po-pescu i§i mingiia, lini§tit, barbi§onul ca §icum n'ar fi auzit nimic.

Linga palatul justitiei, domnul Popescu§i cu consoarta se coborird §i se suird intramvaiul de Filaret.

Cucoana Agripina se potolise acum.Tramvaiul, pfin, trecea lin, fard zgomot,prin lumina mare, in trapul ostenit al ca-lului. In rastimpuri, suflari u§oare aduceailmirezmele gradinilor in floare. §inele pa-reau de argint in bataia soarelui. De-asupracaselor, cerul era limpede ca oglinda, §irindunelele treceati ca ni§te linii negre.Apoi o unda de vint aduse un miros jilavde verdeata, §i deodata rasdri innainte unpetec verde de cimp; un scrinciob de bard§i un furnicar pestrit intr'un nour luminosde praf; iar la marginea cimpiei, un drumalb, supt o bolts de salcii, supt care seprimblau parechi singuratece.

Frunzarele verzi-galbene pAreati de de-

174 N. N. BELDICEANIT

parte o infumurare stravezie de-asupra trun-chiurilor negre. Barcile albastre zburaa, inlumina alba, cu siluete colorate, §i o fla§-neta ragu§ita suspina Valurile Dundrei.

Tramvaiul coti la deal, intr'un zgomot marede copite §i de lanturi, §i sus, linga gard,se opri. Domnul Popescu §i cucoana Agri-pina se coborira §i pornira la domnul FrantHorticultorul. Acolo umblara mutt pe suptcoviltirile albe ale zarzarilor, care puneailo u§oara horbota de umbre pe nisipul gal-ben al aleelor. Domnul Popescu se opriala fie-care copac, se invirtia fericit in ju-rul lui, 11 cerceta §i apoi it intreba pe Neamt,privindu-I pe supt ochelari:

«Sint bune fructele, domnule Frant ?».Iar domnul Franc Horticultorul motaia

din cap :«Cum §i zahar ! Cum §i zahar !,Dupa ce alese, apoi, dof peril bergamoti,

spuse sa-i trimeata numai decit «acu§icanegre§ito in strada Bratului, No. 5, i pleca,cu pa§i marunci, cu consoarta la brat.

Cind e§ird in ulicioara lini§tita §i plinade mirezmele zarzarilor, §i vazura la capa-tul ei intinsa cimpie a Filaretului, se ho-

LA FILARET 175

tarira sa se plimbe nitel prin ea §i porniraincet spre paji§tea verde, printre gradinileinflorite.

in cimpie if in valui un miros puternicde verdeata §i de pamint jilay. Pretutin-deni trecea parca o suflare de inviere. Vaz-duhul era plin de lumina stralucita a pri-maverif §i de fulgerele negre ale rindune-lelor. Batrinif ridicau fericitf nasurile sprecerul sineliii §i respirau cu lacomie.

Departe se zareaii vii cu casute vesele,innecate in valuri de verdeata, pe care pe-tele albe ale copacilor infloritf pareail bu-cat' de spuma.

Si apriga cucoana Agripina avea acumpe fata ro§ie un zimbet nespus de gale§,§i domnul Popescu i§i simti bratul strinsu§or de bratul rotund al consoartei, §i in-cepu a-§i mingiia, zimbind visator, barbitaalba de tap.

Peste cimpie se revarsa de-odata un vuietneinteles, crescu ca o vijelie, §i de dupaun zid de verdeata .rasari un tren, trecuca o naluca pe d'innaintea batrinilor, fate()larma clocotifoare, §i disparu dupa o vie,


lasind in urma o §uviVa alba de furn §i unfreamat pierdut de ape.

Tacerea apoi se a§ternu mai adinca.Undeva, departe, se auziaii ni§te Wangpicurind ca din vazduhuri.

In marginea unui pilc de arboribatrinii se oprira §i se a§ezara jos in iarbamatasoasa, in care scinteioarele galbene, ar-deaa ca ni§te lumini. Imprejur plutia unmiros vag de viorele. Mirosul de verdeataera mai patrunzator. Frunzarele mute ii in-valuira in racoarea for umeda. i de undeva,in lini§tea cimpiei, venia un fluierat u§urelde mierla §i-un glas sonor de cuc: «Cu-cu!Cu-cu !,.

Amurgul veni cu pulberea lui de aur,cu u§oara sa ceata viorie peste departari,§i cu neinteleasa-i melancolie.

§i, in lini§tea inserarii, de departe, de lacomplectul de la Steag, porni un vals ye-

cintat de-o clarneta, de un fligorn §ide o vioard. Melodia cre§tea §i scadea inunde line. 0 toba ii insemna incet tactulleganat, §i glasul fligornului izbucnea une-off rasunator deasupra, §i apoi se auzia

1164,

LA FILARET 177

din ce in ce mai incet, ping cind tremuraca din departari nernasurate.

Batrinii ascultail pe ginduri. CucoanaAgripina inclina visatoare capul pe nii LimanDomnul Popescu i§i mingaia c'un zimbettacalia alba, §i ochelarii rotunzi ii stralu-

ca doi carbuni, in cele din urrna undede lumina.

§i de odata batrinii intinsera giturile cadoua pasari speriate §i, privind oprietre trunchiurile negre, incepura a zimbitainic : dincolo, in cimpia verde, o parechede indragostiti trecea incet la brat ; dincind in cind, se opriau, se sarutaii lung,itnbatati par'ca de mirezmele ametitoare aleprimaverii, §i porneati iar agate prin pul-berea de aur.

§i dinteodata domnul Popescu deschisebratele, i§1 imbrato§a consoarta §i incepua o saruta tremurindu-§i cu duio§ie barbitade tap

«Vai, saraca babu§ca mea, ca tot mi-idraga saraca!»

Melodia batrina." amutise. In lini§tea carese intinsese o mierla fluera u§urel, undeva,in verdeata tindra.

Beidiceanst. Chipurt de /a mahaia 12

clipa,

ciall,


Domnul Popescu suspina tot mai cu foc :«Saraca babu§ca mea bIar apriga cucoana Agripina nu mai kipa

acum: «Care va sa zicd ca Barbara Ubricvrai s'ajung, moroiuleh, ci zimbia gale§ cuochii Ontiti in gol.

:7e".....W.-

itj..

SPAIMA

SPA1MA.

La mlanpurl Lf cth e Deo b re s c u , §fiefri.dpe ubi-

nealui fuma, picior peste picior, §i

spunea palavre aruncind spre tavan valuriaibastrii de fum.

Venise vorba despre hotl, i domnul Do-brescu spunea grozavii dupa grozavii: in-tindea bratele in laturi §i casca ocht marl,plini de spaima, tragindu-se innapoi, apoicobora tainic glasul ascultind, par'ca, cevain noaptea de afara. Tar cucoanele clatinat,minunate, din cap dind drumul, uneori, laware tipete de spaima: .

t Val, draga!inchipue§te-ti soro !---Cum,1-a omorit ? Ti-ti-ti-ti !»

Lampa ardea lini§tita, in mijlocul mesei,supt abajurul verde, tremurind pe tavanulumbrit o roata alba de lumina §i poleindcu o slaba lucire verzuie lucrurile vechi.

rot la Prefectura, erail musafiri. Dum-


Afars, in noaptea neagra, se vedea, caintr'o u§oara negura de toamna, lampa, cumusafirii in jurul mesei, cu cucoana Eu-frosina, §i cu domnul Dobrescu cu fata id-iata de favoritele sure, pe jumatate verde.

Barbatii luau, din cind in cind, un capde harap de pe masa, plin cu tutun, i§i

faceaii tigari groase §i se rasturnaa pe spe-tezele scaunelor aruncind in bagdadie ro-tocoale marl de fum.

Deodata domnul Ionescu, cumnatul dom-nului Dobrescu, izbucni indignat, rasucin-dull mustatile galbene Incirliontate spreo chi :

c Ia mai slAbe§te-ne, nene, cu minciunele! DApoi intorcindu-se catra cucoana Eu-

frosina :«Mai trage-1 de mineca cumnat-o, mai

trage-1 de mineca !Ma tem ca i -oi rupe-o pacatele mele !»

raspunse cucoana Eufrosina tremurind pescaun intr'un ris u§urel.

Iar domnul Dobrescu i§1 urma lini§tit po-vestirea ridicind glasul :

«Totul e prezenta de spirit domnule !Sa vedeti ce mi s'a intimplat mie. (Cu-

SPA IMA 183

coana Eufrosina zimbi u§or). Or fi de-atuncivr'o zece ani. Da, da, taman zece ani,a fost in ziva in care m'a facut pa minesublef. Ce-mi vine mie, zic dumisale :

t§tii ce, draga, hai sa mergem §i not lahram la manastirea Paserea : luam doca-ra§ul cu tratorul da la nenea Mandache,drumul e bun, vremea e frumoasa, mergemd'a mare dragul ! De ce nu, daca vreimatali sa mergem, mergem» zice dumneaei.

Mai, mai, mai, de unde dracu le maiscoate, domnule, izbucne§te iar domnul Io-nescu chinuindu-§i disperat mustatile».

«A§aaa! §i zis §i facut, domnule, urmeazadomnul Dobrescu invaluindu-se nepasatorintr'un nour albastru de fum : luam doca-ra§ul cu tratorul de la nenea Mandache §ine ducem. Acolo ca la hram: lume multa,primblari prin padure, dracu, lacu, insfir§itne-am distratara foarte bine, §i sara, pa laaprinsul luminarilor, am pus tratorul la do-cara§ §i-am plecatara.

Bre, bre, bre, de unde naiba scoti,mai Lache, atitea minciuni!

Acu§ica innoptase bine, glasue§tedomnul Dobrescu rasucinduli favoritele;

184 N. N. BELDICEANIT

Inca nu rasarise luna, §i not mergeam prinpadure. Era bine, nene, §i-o racoare, §i, §tii,un miros da verdeata de, pe onoarea mea, teimbata! Eu lasasem calul la pas §i flueramincet un cintec. Cind deodata, domnule, la ocotitura, vad negrind in zarea drumului treinarnile. M'aplec §i ma uit mai bine: par'camergeau, parca nu... Eufrosina zice incet«Oare cine-or fi aia Lache?, Eu zic, ca sa n'osperii pe dumneaei.§titi cum e dumneaeinevricoasa! zic «Ia ni§te oameni de lahram dragad> Cind ce sa vezi dumneatadomnule...

Taci bre ! racne§te domnul Ionescu....Namilile deodata, se opresc, striga

domnul Dobrescu; §i se araza in curme-zi§ul drumului. Dumneaei §opte§te : «Lache!«Nu te teme, draga!) zic eu «ia ni§te oa-meni heti.) §titi cum e dumneaei gin-ga§a! §i dau un biciu zdravan calulul §itrecem, domnule, printre el ca o sageata.Dar deodata Eufrosina da un tipet, intorccapul: indivizil cu trei bite d'asupra capete-lor noastre, nene! Pa onoarea mea!Opresc, ma-intelegi, tratorul sar la ei §i

:

SPA IMA 185

incep a zbiera : (Am sd va impu§c ca pani§te cini mizerabililor...

Taci bre! glasue§te domnul Ionescu....Ca pa ni§te cini ! muge§te domnul

Dobrescu cu ochii incruntati; §i eiz revol-ver : ioc! domnule! Pa onoarea mea !

Ce sa vezi dumneata, cit ai clipi biteles'a facutard nevazute; iar hotii: cir, ca -imir, ca-I sucita ca-I invirtita, ca ei n'ail avutnici un gind rau, ca sintara ni§te bieV oameninacajiti care se duc la lucru, §i cite de-al daastea bravave.... §i iata a§a am scapatarada la moarte sigura cu prezenta da spiritdomnule ! Incheie domnul Lache, rastur-nindti-se pe speteaza scaunului §i rasucindulicu ifos favoritele sure.

Bre, bre, bre, spune, cind ai fost tu bre,Lache la Paserea?» cuvinteaza iar domnulIonescu cu fata incretita.

Tar domnul Dobrescu se face ca n'aude§i incepe a-§i sorbi zimbind lini§tit ceaiul,pe cind cu totif din toate partite it prindi-desc cu intrebarile :

c§i nu, zaii, cind ati fost domnule Do-brescu la Paserea ?

Cind ai fost tu mai Lache la Paserea ?»

ca-i


Iar cucoana Eufrosina, in risetele §i larmacare se stirnise, i§i mingiia cu dragostemare mica baltata din brate, §i vorbea re-pede doamnei Popescu inchizind din ochi§i clatinind u§or din cap :

«Val n'ai idee, madam Popescu, cit e deintelijanta pisica asta... Draga mamiticaiBironica... Se-i maica, se-I, se- i...>>

§i cucoana Eufrosina incepu a in§ira :de unde o are, cit miauna de frumos cindse cere se iasa'n ograda, cum zgriaptanala u§a cind vrea sä intre in casa :

«Tare-i intelijanta, madam Popescu, §tii,numai nu vorbe§te, draga maichii... Se-imaica, se-i, se v'a Bilonica maichii? V'apapica el, v'a somnica, se v'a?)

*

Pe la douaspre7ece musafirii plecara.Domnul Dobrescu §i cu cucoana Eufrosinaii petrecura, cu luminarea, pans la u§a an-tretului. Domnul Ionescu, care statea inaceia§i ograda, le mai striga odata: «Noaptebuns, visuri placute!» §i s'auzi deschizindu§a, inchizind-o cu cheia, §i lini§tea noptiise intinse iar.

SPATMA 187

Cucoana Eufrosina dadu drumul miteiafard, apoi, dupa citeva minunte, deschiseusa §i-o striga:

«Piiis... Pis-pis-pis, Bironica, yin la maica,Bironica!»

Pisica izvori din intuneric in lumina.antreului §i incepu a se freca, mieunind,de fusta verde a cucoaner Eufrosinel. aim-neaei inchise usa, intorcind de doua oncheia, facu a§ternutul, arza pe mesutade linga' pat un gavanos cu dulceata deciree amare dulceata dumnealor favo-rite, o farfurioara cu cloud linguriti, §icloud pahare cu apa. Apol incepura a sedezbraca incet. Domnul Dobrescu se im-bra'c'a cu halatul §i-§i puce o scufie vi§inie incap. Cucoana Eufrosina se despleti, in fataoglinzii, §i pieptanindu-se i§i impleti parulsur intr'o coach. groasa §i se legs c'o gri-mea albs. Pe urma luara cite o dulceata,se arzara in pat, §i domnul Lache se 'in-tinse §i sufla in luminare.

Cucoana Eufrosina zise:«Da ping cind nu-i spune dumneata o

minciund nu se poate! .

El bravos, apoi dace nu-i mai spune

188 N N. BELDICEANU

o minciund cloud' cum are sd mai treacdvremea frate!,

Apoi, dupa un rastimp, cucoana Eufrosinacased §i vorbi iar :

«Biata Popeasca, cum e ea nevricoasci,are sa viseze toata noaptea numal hoti !1,

Pe urma, dupa citeva minunte, in tacereacare se intinsese, se auzird cloud hordituri..Pendula insemna rar clipele in intuneric.Afars, in lini§tea noptii, huruia, undeva de-parte, o trasurd, apoi nu se mai auzi nimic.

inteun tirziii, domnului Dobrescu, in ati-pirea care it cuprinsese, i se paru ca audeun zgomot u§or. Deschise ochil marl, inintunericul oddii, §i asculta incordat; darimprejur era lini§te §i nu se auzeail decitbataila inimei sale §i rasuflarea regulatd acucoanel Eufrosinei.

Apoi, deodata, afard, aproape, supt pe-rete, sclrtii ndsipul ldmurit, ca supt un pasgreu. Urma un rastimp de lini§te §i pe urmaa doua scirtiitura, mai inceatd, §i dintr'o-data, in cadrul intunecat al geamului, aparuo mind neagra §i incepu a zmunci incetfereastra. Domnul Lache simti intepindu-1 osudoare rece la radacina parului, prinse a

SPAIM A 189

tremura §i clatina u§or pe cucoana Eu-frosina :

«Eufrosino, Eufrosino !Ce-I?Nu §tiii cine-i la fereastra!I

§i amindoi ramaserd incremeniti, tinin-du-§I rdsuflarea, cu ochii la mina neagrddin intunericul geamuluI. Pe urma mina seterse din fereastra, nasipul scri§ni iar u§or

§i ceva se frecd de u§d, dadu peste clamps§i u§a incepu a scirtii in titini, impinsd re-gulat, cu o putere din ce in ce mai mare.

§i deodata cucoana Eufrosina se stre-curd din a§ternut, incet, ca o pisica, §i seviri supt pat ; iar domnul Lache rail-laseintepenit de groaza, cu fata in sus, §i in-chizind strins ochii a§tepta cu un fior, dinclips in clips, se cads u§a §i se simtd lo-vitura de moarte, o izbitura de topor sailde cutit, a§a cum cetise de-atitea on pringazetele pline de crime grozave.

Ar fi vroit sa strige: «SdriV, tilhariflD ;dar nu putea : o mind de fier parca -i in-cle§tase gitul §i-1 stringea, it innabu§ea. §iu§a scirtiia mereil §i cineva gifiia inddratul


el mormaind injuraturi. Dupa aceasta seauzira §oapte incete :

(Impinge mai tare... Inc'odata... staff...

Isin e-a§a... 0

Apoi se intinse imprejur o lini§te mare demoarte, in care ceasornicul insemna rar cli-pele. Domnul Dobrescu asculta cu incordarec'o unda fierbinte in tot trupul. Pe urma i separu ca aude pa§i u§ori prin pod. i§i opri ra-suflarea §i asculta cu'n vijiit surd in urechl :cineva p a§ea incet, tiptil, se oprea o clipa §iiar pornea. §i ca un fulger if trecu gindul ahotul s'a suit in pod prin scara din §ura,§i in intunericul ochilor inchi§i, care it ardeatica doi caxbuni, it vazu deschizind up podului,auzi lamurit sciriitura u§eI, it vazu izvo-rind incet din gura neagra, .lasindu-se cupicioarele pe dulapul de dedesupt, de acolope masa de alaturf, pe urma jos, §i por-nind, apoI, tiptil, prin intuneric, spre pat,§io sudoare rece ii scalda tot trupul.

Dupa aceasta nu se mai auzi nimic, §i

domnul Lache deschise incet ochii §i-i in-drepta cu frica spre gura podului, apoi sprefereastra la care vazuse mina neagra. Prin-tre perdelele de retea se zarea acum un

SPAIMA 191

petic albastru de cer, o jumatate galbenade lung §i, de-asupra, un noura§ sidefiii, incare mijea o lumina dulce de vis. DomnulDobrescu statu mult a§a ascultind. In odaieplutea o pulbere luminoasa, in care se la-mureaii, negre, lucrurile vechi §i scinteialin limba de alama a ornicului. Domnul La-che §opti incet :

«Eufrosino, Eufrosino!DCucoana Eufrosina i§i arata, cu fried, ca.-

pul de supt pat §i intreba in §oapta:«Nu se ma' aude nimic?

Nu, nimic, ie§i !>>Cucoana Eufrosina incepu a se tiri u§or,

pe brine', se opri o clipa §i ramase a§aneclintita, ca o cama§a alba aruncata pepodelele negre. Apo' prinse a se ridica in-cet, ca o fantoma, in lumina vinata a lunel.

Atunci domnul Lache se cobori din pat,§i luindu-§i consoarta de mina, incepu apa§i cu ea in virful degetelor ; se opreati,ascultail. i iar porneau cu minile intinseinnainte, §i trecind in odaia de alaturi, dom-nul Lache inchise fara sgomot u§a, rasuciu§urel cheia de doua off, §i, dupa ce pusezavorul, amindol incepura a ingramadi in


u§a tot felul de lucruri : treceaa ca ni§tefantasme prin lumina de vis a lunei, seopreaa, ascultaa o clips incordati, §i iarprindeau a§i cara tiptil lucrurile.

A doua zi, chid domnul Lache ie§i ca deobicei in cerdac, in halat §i papuci, ca saliciteasca gazeta §i sali soarba cafeaua,dadu cu ochii de domnul Ionescu care itintreba, ca in totdeauna, cum a dormit. insade astadata domnului Lache i se paru cape supt mustatile galbene ale domnuluiIonescu a trecut un zimbet ciudat, §i fugata sa izbucneasca ca o boamba; dar Iifu ru§ine §i raspunse lini§tit:

cF3ine nene!»Apoi arunca, cu gura rotunda, un val

albastru de fum, §i-§i pleca ochii in gazeta.

16k

ROMANTA

Beldiceanu. Chipurl de la mahala. 13

ROMAN TA.

Ian fiecare sara mo§-Iordache se intorcea peLcloud carari, pe ulicioarele intortochiateale mahalalii ; pa§ea aplecat innainte,

sprijinindu-se, cu greutate, in cirja-i groasade corn §i cintind traganat pe nas :

(Foilita gi-o lalea,Cind eram In vremea mea,Scripa nu-rni mai. trebuea :Scripci era gura mea..o>

In urma lui se stirnia harmalaie mare §iprafarie : cinii se repeziau din toate partilehamaind, copiii se luau dupa el .tipind. Iarmo§-Iordache se intorcea §i scuipa minios,aparindu-se cu cirja §i mormaind :

(Moclis sacana... Parostica inisca dra-cu... Pasol...»

§i pornia iar, cintind §i cumpanindu-se,cu alaiul dup.' el, in norii lumino§i de pul-bere, in zarva asurzitoare §i risetele cume-trelor.


Era mititel, avea o palarie pleo§tita caun clopot, ni§te ochelari legati cu a0 pedupa urechi, §i intre ochelari o minune denas ro§u §i mare, ca mahalaua zicea cadin pricina lui pa§e§te mo§ul a§a de aple-cat innainte de par'ca ar cauta ceva pe jos.

Cind ajungea acasa, matu§a Malta, ca§i el de prizarita, imbrobodita cu barizportocaliti, cu nasul cirjoiat ca un pliscde uliti spre barbia ascutita §i intoarsa insus, se repezia, plina de nacluf, la por-tiVa. §i prindea a tipa cit o Linea gura:

«Ptiui, bata-te Dumnezeil sa te bats deghiuj nebun, iar te-ai imbatat ca un mus-cal, minca-te-ar holera sd te manince...Batu-te-ar top" sfintii sd te bats... Minca-te-ar viermii cei neadormiti sd te manince...»

Mo§ Iordache se opria innaintea babel;se cumpanea la dreapta, la stinga, inna-inte, innapoi, sugh4a, cata lung la ea pede-asupra ochelarilor, §i gura i se intindeapans la urechi intr'un zimbet nespus degale§. Apoi odata chiuia de clocotia ma-halaua.

«Ihaa-huuu !...Ptiui, bata-te...

ROMANTA 197

Nu to supara a§a, cucoana Mafta...Tine-ti firea, parostica misca dracu... Incet...incet... domol... cucoand Mafta...

Minca-te-ar...Alei !Trasneasca-te...Taci bre... Ce spui, soro ?) cuvinta,

foarte lini§tit, mo§ Iordache clatinindu-se §isughi tin d.

Prin ograda rataciail gainele bogheteale babei §i calul alb, batrin §i slab, almo§neagului. Coco§ul negru, cu creastaro§ie ca un mac, zbura pe gardurile inne-eate de balarii, bdtea din aripi §i trimbitaprelung. Mo§-fordache intra pe portita cin-tin dull cu foc cintecul in tipetele groznice alematu§ei Maftei, se suia cu greutate in prid-vor §i, a§ezindu-se pe o lavita, i§i sprijiniacoatele pe genunchi, capul in mini §i in-cepea a se tingui, cu jale mare, calului:

(Mai Mane mai, vezi cum ma batjo-cure§te, mai... Tare-s amarit, bre... Numaiunul Dumnezeii §tie ce e 'n sufletul meti,mai tata !»

De supt ochelari, rasariati doua lacrimi


§i prindeau a calatori pe nasul inflacarat§i lung.

Imprejur, livezile nemargenite, se intin-deail triste in durerea asfintitului de aur,§i mo§-Iordache sta pans tirziii pe lavita'npridvor §i se jaluia lui Balan §1 clatinaamdrit din cap, oftind din baierile inimii :

«Of, mai Balane mai, mai tata mg, alauzit cum a tipat baba la mine, bre? Tare-samdrit mai...»

i deodata incepea a plinge in gura mare:«Buuu-hu, bu-hu, bu-hu... Saracut de

sufletul med, amdritu-s §i singur pe lume..:Fara ma-ma... fara to -td... Buuu-hu, bu-hu,bu-hu...D

Matu§a Mafta se repezia, din cind in cind,cu pliscul la mo§neag, ca o clo§ca.'. Iar calulsta nemi§cat, ca o stand, §i-i privia trist cuochii lui marl.

** *

insereazd.Matu§a Mafta toarce la portitd, pe banca

inverzita de mu§chiii, §i vorbe§te singuratremurinduli barbia:

«Hm, mai, mai, mai, mare comedie: nu

ROMANTA 199

mai vine batu-l-ar pocnitu sä-1 Iar s'ainfundat la jupin Nuham... Batu-l-ar sfintazi de aztazi...D

Barizul portocaliii §i rochia untdelemniepatau gardul vinat. Fusul se cobora sfiriindspre iarba verde ca buratecul. Livezile, in-florite Si poleite de cele din urrna luminiale asfintitului, umpleai ulita de mirezme.Prin curti se aprindeau focuri ro§ii, §i inlumina rumens cumetrele rotofeie prega."-tiail de ale mincarii. Deodata, tine §til unde,in fundul mahalalii, un flaut incepu a sus-pina o romanta batrina. 11latu§a Mafta seopri din tors §i tacu. Iii aduse aminte caromanta aceasta se cinta pe cind era eatinard, §i se vazu, ca printr'un fum, imbra-cata cu scurteica verde §i cu fusta vi§inie,§i pieptanata cu cirlionti pe frunte, oftindsara ingindurata la zabrea. Se gindi, apol,ca mo§neagul el, urit §i chel c'an palma,era °data frumos §i tinar, vazu calcindtanto§ in fruntea flacailor : cu cizme lungicu scirt, cu palaria pe-o ureche, §i cumusteata ca pana corbului, cintind cu alean,in luminile scazute ale amurgiturilor.

bats...

§i-1


Batrina ofta incet :.%Lume, lume !»Flautul 4i suspina departe, cu melancolie,

romanta, une-ori 41 perdea notele intr'untremur de durere-fierbinte.

Matu§a Mafta sta nemi§cata pe lavitaveche, cu minile pe genunchi, cu °chicmici, ca cloud margele, in gol. La coltululicioarei rasari Mo§-Iordache cumpanin-du-se §i glasuindu-§1 cu foc cintecul.

Cind ajunse in fata babel se opri §i in-cepu a striga clatinindu-se :

«Bab000-babo, ma inchin cu plecaciune!»i 1§1 scoase palaria pan' la pamint :

«Cind eram in vremea mea... Ce to uitia§a la mine, bre ? Par'ca, §tii, vrei sa mazugrave§ti, soro... He, he, he... Cind eramin vremea mea, scripca nu-mi mai trebuia...Scripca era gura mea... Nu-i a§a bab000?

A§a-I, a§a-1...» raspunse matu§a Maftacu glas dulceag.

Mo§ Iordache se minund grozav, cascaochii, casca gura, se apropie de baba, seboldi la ea, pe de-asupra ochelarilor, §i chiuldin "rasputeri :

oIhaaa-huuu!

ROMANTA 201

Ei, lass, lass acu....Ihaaa-huuu!El lass, ere§tinul 1ui Dumnezeti, si

haide ca -i fi flamind !El iaca merg, babo, iaca merg... Da

nu a§a cu forts majora... Incet, soro... Incet,ea ametesc....)

Batrinii intrara in casd. Baba aprinselampa §i arza, pe patul a§ternut c'o po-clada vristata, o masuta cu trei picioare§i, dupa ce-o acoperi c'un §tergar curat,aduse, intr'un noura§ de aburi, o strachina.'cu galu§te.

Lampa, cu tifindrul afumat, biziia ca omused, in parete, §i lamuria, in fund, de-asupra divanului, culmea cu hainele mo§-negilor ; de-asupra unef cataveici sta cu-euiata o mica baltata si ochii II luciaii, inumbra, ca doi licurici.

Matu§a Mafta it imbie pe mo§-Iordachecu glas moale ;

(El lass, omu lui Dumnezeii, cintecu §imanin ca !

Marline, babo, maninc.... §i fiind-ca§i pentru ca to -am vazuuut... Dorule i-ha-ha...

202 N. N. BELDICEANIJ

Da lasa omule cintecul §i maninca,ca se racesc !

... Cu tronc la inima mi-ai cazuuut...Dorule i-ha-ha.... »

Calul i§i viri capul pe u§d, se uita lamo§negi cu ochii lui marl, §i dadu melan-colic dintr'o ureche. MoF,3-Iordache strigavoios :

c Aha ! Ma inchin cu plecaciune, mai Ba-lane... Star sa-ti Domnule, o bucaticade zahar

§i mo§neagul yid mina pana 'n cot in-tr'un buzunar, §i scoase o bucatica de zahar§i-o intinse calului :

Na, mai Balane, maninca... Astazi sinto persoana foarte §i fiindca §ipentru ca to -am vazuuut... Dorule i-ha-ha !)

Balan i§i rontaia lini§tit zandrul in luminagalbuie. Mo§-Iordache cinta, minca §i-i vor-bia foarte fericit, cu dragoste mare, §i che-lia-i lucie ca sticla §i ochielarii rotunzi ii stra-luciaii lin in vapaia somnoroasa a lampil. Iarmatu§a Mafta sta ghemuita pe o lads verde,incondeiata cu fiori ro§ii §i galbene, §i seuita induio§ata la mo§neag §i se gindia laun flacau, cu mustata cu pana corbului,

dal)

fericitd...

ROMANTA 203

care cinta in puterea nopOT, pe supt fe-restrele unei casute curate, de la margineaunei mahalali :

(Zori de ziva se revarsa§i eu ochil n'am Inchis,Ah, cum sä-i inchid cind varsaPiraie de foc nestins b

§i se mai gindia la o fats suptirica, careie§ia noaptea la portica, in lumina tainicaa lunii.

TABLA DE MATERIt

TABLA DE MATERIT

Pag.

Tusa Ruxandita .Focul lui Don Vagmistru 19Cucoana Vastica 330 sindrofie 45Bunicil 61In preajma foculul 69Domnul Bucur 79Domnul Tudorache 93Domnisoara. Bita 105Un interior 121Stafia 1310 afacere bisericeasca 149La Filaret 167Spaima 181Romania 195

7.

CArti apArute In editura Institutululde arte grafice MINERVA, Bucure§ti,

Strada Regalia, 6.

BIBLIOTECA SCRIITORILOR ROMANI

AUTORII CLASI CI

V. ALEXANDRI. Poesii 1.50Teatru I 1.50Teatru 1.50Teatru III 1.50Pros& 1.50

M. EMINESCU. Poesil postume 1.50Geniu pustiu . . . . 2.Literatura popular& . . 1.50Scrieri politice si literare 2.

N. BALCESCU. Istoria Rominilor sub Mi-haI-Voda-Viteazul . . . 1.50

GR. ALEXANDRESCU. VersurI si Pros& . 1.25P. ISPIRESCU Legendele sail basmele Ro-

minilor 1.50N. Fuantox. Ciocoil vechi si not 1.50

ION CREANGA. Opere complete 1.50ANTON PANN. Opere complete 1.50D. BOLINTINEANU. Poesil 1.50C. NEGRUZZI. Proza. Vol. I 1.50

Toate aceste sorted exceptind Poesli PostumePustlii de M. Eminescu, se gases°

In edltie de lux A . . . . . LEI 3. vol.1

_.,.._

II

.

l .

.

vl Geniu

. .

'

.

.

. .

. . . .

roo.-Carp aparute in editura Institutulut dearte grafice MINERVA. Bucureqt1)

Strada Regala 6.

AUTORII MODERN! L. B.

N. IORGA. Drumuri si orase din Romania 2.50Sate si manastiri din Romania 2.50Pe drumuri departate . . . 1.50Cuvinte adevarate 2.50Neamul romanese in Bucovina 2.50Ginduri si sfaturi 1.50Istoria romanilor in chipuri si

icoane 2.50Stefan-eel-Mare si Mihai Viteazul -.50

M. SADOVEANU. Povestiri 1.50Soimii 150Dureri innabusite . . 2.-Crisma lui Mos-Precu 2.-Povestiri din rasboiii . . 2

I. SLAVIC'''. Din batrini 2.50Vatra parasita 2.-

IL. CHENDI. Preludii 2.50Foiletoane . . . . . 2.50

I. BRATESCU-VOINESTI Nuvele si schite 1.50C. SANDU. - Drum si popas 1.25

In urma plugului 1.50AUREL C. POPOVICI. Vorbe intelepte . 1.50D. R. ROSETTI (Max). Intre Capsa si Palat 2.-HARALAMB G. LECCA. - Poesii 1.50C. FLAMMARION. - Tainele cerului (trad. de

Haralamb G. Lecca) 1.50MARIA CUNTAN. Poesil 1.25Gm. A. TEODOR,U. Din viata marinarului 1.50CONSTANTA HODOS. Frumos / 1.50ION GORUN. Tama a sasea 1.50JULES BRUN Si N. PAPAHAGI. Mosneagul

de la Munte 1.50EM. GRIGOROVITZA. Chipuri si graiuri din

Bucovina . 2.50GR. N. COATU. Din viata *lemma . . 1.-L-

AUGUSTIN PAUL. Intre Somes si Prut . . 1.50I. Fete 1.50

1. 3704.

-

.

-------- -- "

.

--- -

-----

--- --

--

.

.

-

. . . .

. . . . .

. . . .

. . .... . . .

. . . . .

. . . .

. . . . . . .

. . .

. . .

. . . .