Transcript
Page 1: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Page 2: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

• SEMNE ŞI SIMPTOME ÎN AFECŢIUNILE RENALE• EXAMENE PARACLINICE• PRINCIPII ŞI RAŢIONAMENTE NECESARE

PRACTICII NURSING• PRINCIPII DE TRATAMENT ÎN AFECŢIUNILE

RENALE• TULBURĂRILE FUNCŢIILOR APARATULUI

RENAL• AFECŢIUNI ALE APARATULUI URINAR

Page 3: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

1. SEMNE ŞI SIMPTOME APARUTE ÎN AFECŢIUNILE RENALE

• În suferinţele aparatului renal se descriu o serie de semne şi simptome, care pot fi:- generale, datorate răsunetului afecţiunii renale la nivelul organismului;- locale, caracteristice suferinţelor renale:

• 1.1 Durerea• 1.2 Modificarea diurezei• 1.3 Tulburări de emisie ale urinei• 1.4 Modificări ale aspectului urinei

Page 4: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

1.1. Durerea

• Se poate prezenta sub mai multe forme în funcţie de localizare:

– Durerea lombară

– Cistalgia

– Durerea pelviperineală.

Page 5: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Durerea lombară poate fi:

• colicativă (colica renală),

• necolicativă.

Page 6: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Colica renală

• Reprezintă o durere paroxistică, de intensitate mare, unilaterală, care debutează în regiunea lombară şi iradiază pe traiectul ureterului spre faţa internă a coapsei, regiunea inghinală, organe genitale şi faţa internă a coapsei respective.

• Poate fi acompaniată de simptome:– urinare: polakiurie, disurie, hematurie, oligurie;– digestive: greţuri, vărsături;– cardio-circulatorii: bradicardie sau AV normală, paloare,

transpiraţii.• În timpul colicii bolnavul este anxios, agitat, caută o poziţie

antalgică. Apare în următoarele afecţiuni renale: litiaza 90%, TBC, cancer. Dispare progresiv sau brusc.

Page 7: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Durerea necolicativă

• uni- sau bilaterală, continuă sau intermitentă, de intensitate variată, se prezintă sub formă :

- acută: fără iradiere descendentă şi fară tulburări de micţiune (glomerulonefrita acută şi pielonefrita acută);

- cronică: de intensitate mai redusă (afecţiunile renale cronice).

Page 8: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Cistalgia

• durere de origine vezicală, este localizată în hipogastru, cu iradiere către gland la bărbat şi meatul urinar la femeie.

• cauze: inflamaţii acute şi cronice ale vezicii urinare (cistite), litiaza vezicală.

Page 9: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Durerea pelviperitoneală

• apare în infecţii ale prostatei sau ale uretrei.Intervenţii nursing:• administrarea analgeticelor prescrise de medic, în orice tip

de durere,• administrarea antispasticelor prescrise de medic în colica

renală,• evitarea factorilor favorizanţi: trepidaţii, căldură excesivă,

efort fizic,• calmarea durerilor prin: repaus, aplicaţii locale fierbinţi, băi

calde generale, clisme calde,• restrângerea aportului de lichide în prima zi de colică,• monitorizarea diurezei, TA, pulsului, evoluţiei durerii.

Page 10: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

1.2. MODIFICAREA DIUREZEI

• Diureza este reprezentată de volumul urinar în 24 ore (N=1000-2000ml); urmărirea diurezei este importantă pentru evaluarea funcţionalităţii aparatului urinar. Pot fi sesizate: - poliuria,- oliguria,- anuria.

Page 11: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Poliuria

• creşterea volumului urinar peste 2000 ml în 24 ore. Poate• fi tranzitorie sau persistentă. Poliuria tranzitorie apare:• în convalescenţa bolilor infecţioase acute, • în faza poliurică a IRA, • după aport crescut de lichide,• după administrarea de diuretice.Poliuria permanentă se întâlneşte în: • diabetul insipid sau zaharat, • în boli renale cronice, IRC compensată.Intervenţii nursing:• măsurarea şi înregistrarea aportului de lichide,• monitorizarea pulsului şi TA,• în poliuria determinată de diuretice este necesară creşterea aportului

de lichide pentru a compensa pierderile.

Page 12: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Oliguria

• reprezintă reducerea diurezei sub 800 ml în 24 ore (până la 200-400ml).

• Apare după: reducerea aportului de lichide, diaree, vărsături.

• Patologic apare prin scăderea filtratului glomerular (insuficienţă cardiacă, şoc hemoragic, deshidratări, glomerulonefrita acută şi cronică) sau prin creşterea reabsorbţiei tubulare (nefropatii tubulare), blocarea parţială a scurgerii prin uretere (calculi, stenoze, compresiuni).

Page 13: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Anuria

• reprezintă suprimarea formării urinei la nivelul rinichiului (diureza scade sub 100-150 ml în 24 ore). Este întodeauna patologică şi are aceeaşi patologie ca şi oliguria, dar are semnificaţie mai gravă. Anuria trebuie diferenţiată de retenţia de urină, diferenţa se face prin sondaj vezical.

Intervenţii nursing:• măsurarea şi înregistrarea urinei eliminate,• reducerea aportului de lichide corelat cu eliminarea

urinară,• restricţia de sare,• monitorizarea potasiului, sodiului, pulsului, TA.

Page 14: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

1.3. TULBURĂRILE DE EMISIE ALE URINEI (MICŢIONALE)

Polakiuria se caracterizează prin micţiuni frecvente, fără raport direct cu volumul urinar din 24 ore.

Cauze: • poliuria, • cistite, • calculi vezicali, • compresiuni vezicale,• adenom sau cancer de prostată.Intervenţii nursing:• asistenta trebuie să asigure accesul facil la toaletă.

Page 15: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

• Micţiunea imperioasă reprezintă senzaţia stringentă de a urina, uneori dublată de un efort micţional, care nu reuşeşte să elimine întreaga cantitate de urină (tenesme vezicale).

• Apare în cistite, prostatite.

Page 16: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Disuria sau micţiunea dificilă şi dureroasă, este recunoscută şi exprimată de bolnav prin:

• depunerea de efort pentru începerea, desfăşurarea şi terminarea micţiunii,

• reducerea calibrului şi presiunii jetului urinar, cu apariţia durerii în timpul şi după micţiune,

• întreruperea micţiunii şi reluarea ei după noi eforturi.Este determinată de: • procese inflamatorii: cistite, uretrite;• obstacole la nivelul căilor urinare inferioare (calculi,

stenoze congenitale sau câştigate, tumori, corpi străini);• suferinţe ale organelor de vecinătate care pot determina

compresiuni sau iritaţia căilor urinare inferioare.

Page 17: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Intervenţii nursing:• evaluarea factorilor şi cauzelor determinante cum sunt:

infecţia, activitatea sexuală (simptomele au apărut la 24-48 ore dupa un act sexual),

• măsuri pentru creşterea confortului (băi de şezut, comprese calde perineale),

• creşterea aportului de lichide pentru a avea o micţiune la 2-3 ore, în caz de infecţie,

• evitarea iritanţilor cum sunt: alcoolul, cafeaua, ceaiul negru,

• pentru reducerea acidităţii urinare, care va duce la diminuarea arsurilor, durerilor, se recomandă administrarea alcalinelor (cum ar fi bicarbonatul de sodiu).

Page 18: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

• Retenţia de urină este definită prin incapacitatea vezicii urinare de a-şi goli conţinutul. Poate fi completă sau incompletă. Retenţia de urină completă produce distensia vezicală (globul vezical). În cadrul retenţiei incomplete bolnavul urinează dar nu-şi goleşte complet conţinutul. Urina care rămâne se numeşte reziduu vezical şi se poate infecta rapid.

• Retenţia de urină poate fi acută sau cronică. • Apare în tumori ale prostatei, calculi sau stricturi urinare,

leziuni ale sistemului nervos, după operaţii abdomino-pelvine.

• În cazul retenţiei complete de urină se practică sondajul vezical.

Page 19: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Intervenţii nursing:• evitarea infecţiei prin măsuri de igienă personală (toaleta

regiunii perineale dinspre vagin spre anus, la femei),• în spital sondajul vezical temporar trebuie să respecte

regulile de asepsie şi antisepsie pentru a evita infecţia cu germeni rezistenţi la antibiotice,

• în condiţiile realizării sondajului vezical, evitarea îndepărtării unei cantităţi mai mare de 500 ml de urină, deoarece se poate declanşa o hemoragie masivă.

• În retenţia acută de urină, care apare postoperator, sunt indicate:

• încurajarea eliminării urinare naturale şi nu prin sondaj vezical,

• administrarea analgeticelor.

Page 20: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

• Incontinenţa urinară poate apare la orice vârstă; la copil poartă numele de enurezis.

• Enurezisul nocturn se defineşte ca micţiunea involuntară, completă şi inconştientă, care se produce mai ales în timpul nopţii.

Poate fi cauzată de:• întârzierea maturării sistemului nervos,• capacitate redusă a vezicii urinare,• stresuri emoţionale,• factori ereditari.Intervenţii nursing:

– evaluarea factorilor etiologici:• vezică urinară cu volum mic,• somn profund,• reacţie la stres (acasă sau la şcoală).

– promovarea unei bune relaţii copil-părinţi,– pentru a-şi mări capacitatea vezicii, după ce bea lichide, copilul

trebuie încurajat să-şi întârzie actul micţional cât mai mult posibil,– să micţioneze înainte de culcare,– dacă este sculat de părinţi să urineze, trebuie trezit complet pentru

a • conştientiza actul micţional,

– aportul lichidian trebuie redus înainte de culcare.

Page 21: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

• Incontinenţa urinară la adult este definită ca o micţiune anormală, continuă, involuntară şi inconştientă. De regulă, este expresia unei suferinţe organice severe de origine nervos centrală sau urologică. Poate apare şi în condiţiile scăderii tonusului muscular, infecţiilor urinare, datorită factorilor psihici.

Intervenţii nursing:• în funcţie de etiologie se recomandă consult medical şi urmarea

prescripţiilor indicate de medic,• în condiţiile scăderii tonusului musculaturii pelvine se

recomandă efectuarea de exerciţii care să crească acest tonus,• pentru a preveni episodul de incontinenţa în timpul nopţii se

recomandă întreruperea aportului lichidian după ora 6 p.m, • scăderea aportului de cafea, ceai, suc de grapefruit, datorită efectului

lor diuretic,• asistenta să se asigure dacă pacientul are acces la ploscă, toaletă,

semnal de alarmă,• stabilirea unui orar pentru micţiune, care să ţină cont de aportul de

lichide şi de programul obişnuit al pacientului.

Page 22: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

1.4 MODIFICĂRI ALE ASPECTULUI URINEI

• Hematuria constă în eliminarea unui număr crescut de hematii în urină. Se prezintă ca hematurie microscopică sau macroscopică; în acest caz urina capată o culoare roşie-brună.

Cauze: – renale (litiază, cancer, glomerulonefrită),

- vezicale, - prostatice,

- uretrale,– generale: sindroame hemoragipare.

Intervenţii nursing:• recoltarea urinei pentru efectuarea examenului macroscopic şi • microscopic,• monitorizarea pulsului şi tensiunii arteriale,• administrarea şi urmărirea tratamentului prescris de medic, • pentru a determina provenienţa hematuriei se face proba celor trei

pahare.

Page 23: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Piuria (prezenţa puroiului în urină) se traduce macroscopic printr-un aspect tulbure al urinei, nu se clarifică la încălzire sau adaus de acizi, uneori franc purulent, cu miros neplăcut chiar fetid.

Cauzele piuriei sunt determinate de infecţii: • pielo-renale,• vezicale,• uretro-prostatice.Intervenţii nursing:• recoltarea urinei pentru a efectua examenul macroscopic, microscopic

şi recoltarea de urină sterilă pentru urocultură şi antibiogramă, • monitorizarea temperaturii, pulsului, tensiunii arteriale,• proba celor trei pahare pentru a determina provenienţa piuriei,• administrarea antibioticului prescris de medic.

Page 24: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

2. EXAMENE PARACLINICE PENTRU INVESTIGAREA APARATULUI RENAL

2.1 Aspecte generale2.2 Examenul complet al urinei2.3 Explorări funcţionale 2.3.1 Examenul sângelui 2.3.2 Explorarea funcţiei glomerulare 2.3.3 Explorarea funcţiei tubulare2.4. Explorări radiologice şi radioizotopice renale 2.4.1 Explorări radiologice 2.4.2 Explorări radioizotopice 2.5 Cistoscopia2.6 Puncţia biopşie renală2.7 Alte explorări renale

Page 25: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

EXPLORARE SCREENING

• Examenul complet al urinei

Page 26: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

EXPLORĂRI FUNCŢIONALE

• Examenul sângelui

• Explorarea funcţiei glomerulare

• Explorarea funcţiei tubulare

Page 27: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

EXPLORARI MORFOLOGICE

• Radiografia renală simplă

• Ultrasonografia

• Cistoscopia

• Pielografia ascendentă

• Tomografia computerizată

• Puncţia biopsie renală

Page 28: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

EXPLORARI MORFOFUNCTIONALE

• Urografia intravenoasă

• Explorarea cu radioizotopi

• Arteriografia renală

Page 29: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

EXPLORARI ETIOLOGICE ŞI PATOGENICE

• Teste imunologice

• Explorarea funcţiei de coagulare

• Teste inflamatorii nespecifice

• Analiza proteinelor plasmatice

Page 30: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

2.2 EXAMENUL COMPLET AL URINEI

• Această examinare constituie baza investigaţiilor paraclinice în patologia renală. Examenul complet al urinei cuprinde studiul macroscopic, microscopic, fizico-chimic şi bacteriologic al urinei.

• Valoarea acestei explorări poate fi compromisă datorită erorilor de recoltare a urinei. De aceea asistenta trebuie să aibă în vedere următoarele:– urina poate fi recoltată dintr-o singură emisie sau poate fi colectată timp

de 24 ore,– recoltarea urinei începe dimineaţa, la ora 8; prima micţiune se aruncă iar

celelalte se colectează într-un recipient curat, acoperit, păstrat la rece. Ultima urină se colectează în dimineaţa zilei următoare, într-un recipient separat.

– pentru recoltarea urinei proaspete este recoltată urina de dimineaţă,– la femei este necesară o prealabilă toaletă a regiunii vulvo-vaginale sau

prepuţiale,– în mod obişnuit nu se fac examene de urină în timpul fluxului menstrual.

Page 31: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

• La examenul macroscopic se determină: cantitatea, aspectul, culoarea, mirosul. Examenul fizico-chimic al urinei informează în legătură cu: reacţia urinei (pH urinar), osmolaritatea urinei, compoziţia ei chimică, ionograma urinară.

• Examenul microscopic se efectuează din sedimentul urinar, obţinut din urina recoltată proaspăt şi centrifugată.

Page 32: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

• Pentru urocultură este necesară recoltarea unei probe de urină în condiţii de asepsie (10-15 ml).

Intervenţii nursing:• pentru a reduce contaminarea este necesar: spălarea mâinilor, toaleta

glandului cu apă şi săpun, la bărbaţi dezinfectarea meatului cu soluţie antiseptică, la femei toaleta prealabilă a vulvei şi eliminarea primului jet urinar,

• se recoltează urina din jetul mijlociu într-o eprubetă sterilă,• pentru a recolta urina sterilă, puncţia suprapubiană este o metodă

ideală, dar se efectuează numai în anumite cazuri.Prin urocultură se identifică cantitativ şi calitativ germenii din infecţiile

urinare şi se testează sensibilitatea lor la antibiotice; rezultă antibiograma, examen obligatoriu înainte de a începe un tratament cu antibiotice.

Page 33: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

2.3.EXPLORĂRI FUNCŢIONALE

Examenul sângelui Studiul concentraţiei serice a unor substanţe

eliminate prin urină oferă date importante asupra stării funcţionale renale. Acestea sunt reprezentate de:

• uree (valori normale: 2-4 mg%), • creatinină (valori normale: 0,6-1.2mg),• acid uric (valori normale: 2-4mg), • ionograma serică (Na=136mEq/l, K=4mEq/l), • pH sanguin (N=7,3-7,4) şi rezerva alcalînă (N=27mEq/l).

Alterarea funcţionalităţii renale se poate reflecta în creşterea peste valori normale a ureii, creatininei, potasiului şi scăderea pH şi rezervei alcaline.

Page 34: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Explorarea funcţiei glomerulare• Principiul metodelor de clearance are în vedere studiul paralel

şi comparat al concentraţiei plasmatice şi urinare a aceleaşi substanţe pe unitatea de timp.

• Clearance-ul unei substanţe se consideră a fi cantitatea de plasmă epurată de acea substanţă în unitatea de timp şi se calculează după formula:

C=UxV/ P

U=concentraţia substanţei în urină,P=concentraţia plasmatică a substanţei,V=volumul urinar,C=clearance-ul.• Clearance-ul este utilizat pentru determinarea filtrării

glomerulare şi a fluxului plasmatic renal. Pentru determinarea filtratului glomerular se folosesc substanţe ce se elimină exclusiv prin filtrare glomerulară, cea mai utilizată fiind creatinina endogenă.

Page 35: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Clearance-ul creatininei endogene• Bolnavul aflat în repaus la pat ingeră 500 ml lichide, pe

nemâncate, la 6 dimineaţa. La ora 7 a.m. bolnavul va micţiona, urina se aruncă şi va ingera încă 300 ml lichide. La orele 8 şi 9 a.m se recoltează două probe de urină, în recipiente separate. Între probele de urină se recoltează sânge (5 ml). Probele de urină şi cea de sânge se trimit la laborator. În tot acest timp pacientul va fi în clinostatism, pentru a nu modifica filtratul glomerular şi fluxul plasmatic renal. Se notează greutatea şi înalţimea pacientului.

• Valoarea normală a clearance-ului creatininei endogene este N=140ml / min, scăderea acestei valori sub 70 ml/min denotă un anumit grad de insuficienţă renală.

• Pentru măsurarea fluxului plasmatic renal este folosit clearance-ul acidului paraaminohipuric (PAH) care se elimină prin glomeruli şi tubi la o singură trecere prin rinichi (N=500-700 ml/mîn).

Page 36: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Explorarea funcţiei tubulare

• Capacitatea renală de diluţie sau de concentraţie a urinei, precum şi secreţia tubulară pot fi apreciate cu ajutorul unor probe simple, dar care aduc informaţii valoroase privind funcţia renală.

Page 37: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Proba diluţiei şi concentraţiei (Volhard)

Tehnica probei de diluţie• Dimineaţa, după golirea vezicii urinare, bolnavul ingeră

1500 ml apă sau ceai neîndulcit, în decurs de 30 minute, după care se colectează urinile din jumătate în jumătate de oră timp de patru ore, în vase diferite. În tot acest timp bolnavul stă la pat.

• Normal, după patru ore se elimină între 1300-1500 ml urină. În primele 2 ore se elimină mai mult de jumătate din volumul total al urinei. Densitatea în toate eşantioanele de urină este scăzută (1000-1003).

Page 38: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Tehnica probei de concentraţie

• După terminarea probei de diluţie, la orele 13 şi 20, bolnavul primeşte câte un prânz alcătuit din alimente care conţin cât mai puţine lichide (carne, ouă, brânză, pâine), iar pentru satisfacerea senzaţiei de sete se vor permite în timpul probei maximum 500 ml apă. Urina se recoltează din patru în patru ore ziua şi din şase în şase ore noaptea, până a doua zi la ora 8.

• Normal cantitatea de urină eliminată variază între 300-750 ml la o densitate a eşantioanelor care depăşeşte 1025.

• În stări patologice, în funcţie de gradul de insuficienţă renală, la proba de diluţie se obţine o diureză mai redusă, cu densitate urinară care nu coboară sub

• 1010, iar la proba de concentraţie eliminările de urină sunt mai mari decât cantitatea de lichide ingerate iar densitatea nu este mai mare de 1020. În leziunile grave renale apare oliguria cu izostenurie (densitatea nu variază fiind de aproximativ 1010).

• Administrarea unei cantităţi mari de lichide, necesară pentru realizarea probei de diluţie, este contraindicată în HTA, insuficienţă cardiacă; de aceea în aceste cazuri se practică numai proba de concentraţie.

Page 39: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

• Proba Zimnitki nu necesită nici o ingestie de lichide. În cadrul unui regim alimentar şi hidric obişnuit, echilibrat, se recoltează urina din trei în trei ore, timp de 24 ore. Se notează volumul şi densitatea fiecărei probe. Cu cât cifrele obţinute sunt mai variate de la o probă la alta cu atât funcţia renală este mai bună.

• Explorarea secreţiei tubulare se realizează cu ajutorul testului cu fenol-sulfonftaleina (PSP), care este o substanţă ce se elimină exclusiv prin tubi.

Page 40: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Tehnica probei cu PSP• Dimineaţa, pe nemâncate, se administrează

intravenos 1 ml PSP solutie 0,6%. Se recoltează două probe de urină: prima la 15 minute, iar proba a doua se recoltează la 60 minute.

• Normal după 15 minute se elimină minimum 55% din cantitatea injectată.

• Întârzierea eliminării semnifică o suferinţă tubulară.

Page 41: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

2.4 EXPLORĂRI RADIOLOGICE ŞI RADIOIZOTOPICE RENALE

• au o importanţă deosebită în stabilirea diagnosticului în bolile renale.

Page 42: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Radiografia renală simplă

• Informează asupra datelor morfologice renale. Intervenţii nursing: • asistenta trebuie să pregătească pacientul din punct de vedere psihic,

intervenţie ce trebuie realizată la toate examinările radiologice,• pregătirea tractului intestinal pentru evacuarea gazelor; înainte cu 2-3

zile pacientul va fi supus unui regim usor, se vor evita alimentele cu reziduuri multe (fructe, legume, zarzavaturi). Seara nu mănâncă decât pâine prăjită cu ceai, iar în dimineaţa zilei de examinat se efectuează clisma evacuatorie şi pacientul nu mai mănâncă nimic,

• asistenta va însoţi pacientul la examinările radiologice pentru a-i oferi ajutorul necesar (îmbrăcare, dezbrăcare).

Page 43: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Urografia intravenoasă

• Este o metodă foarte preţioasă care dă informaţii despre funcţia renală şi despre modificările anatomice ale tractului urinar. Constă în efectuarea unor radiografii renale seriate: prima radiografie efectuată este o radiografie renală simplă, iar celelalte se efectuează după introducerea intravenoasă a unei substanţe de contrast pe baza de iod (Odiston), la 10-20-30 minute. În prezent se folosesc substanţe care au un conţinut scăzut în iod (Omnipaque).

Intervenţii nursing: • bolnavul va fi pregătit ca şi în cazul radiografiei renale simple, • restricţie de apă şi solide cu 12 ore înainte de examinare,• este obligatorie testarea sensibilităţii la iod,• asistenta medicală va trebui să prevină pacientul asupra fenomenelor

care pot să apară în cursul administrării substanţei iodate (durere de-a lungul venei respective, senzaţie care se resimte doar în cursul injectării substanţei, greţuri, ameţeli, dureri abdominale).

Page 44: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Pielografia ascendentă• Constă în introducerea substanţei de contrast

iodate printr-o sondă în ureter, sub controlul cistoscopului. Pielografia dă informaţii asupra stării anatomice a căilor excretoare (uretere, bazinete, calice).

Arteriografia renală• Se realizează prin injectarea substanţei de

contrast în aortă sau în artera renală şi efectuarea de radiografii la intervale mici. Studiază sistemul vascular al rinichiului.

Page 45: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Ecografia renală este o metodă neinvazivă, fără riscuri şi poate fi repetată de câte ori este nevoie.

Intervenţii nursing: • pacientul este pregătit prin clisme şi administrarea de

cărbune vegetal pentru o buna evacuare a gazelor,• înainte cu aproximativ 2 ore pacientul va ingera 2 litri de

lichide astfel că ecografia se va realiza cu vezica urinară plină (nu va urina înainte).

Tomografia computerizată• Demonstrează clar prezenţa chisturilor şi a tumorilor

(maligne sau benigne) renale sau suprarenale.

Page 46: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Explorarea radioizotopică renală

• oferă informaţii preţioase asupra integrităţii morfofuncţionale renale.Nefrograma radioizotopică se realizează prin administrarea intravenoasă a unei substanţe cu eliminare electiv renală (acidul paraaminohipuric marcat cu iod radioactiv) şi înregistrarea curbei radioactivităţii.Scintigrafia renală se realizează prin înregistrarea hărţii radioactive renale după administrarea unei substanţe radioactive.

Page 47: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

2.5 CISTOSCOPIA

• Cistoscopia este o metodă endoscopică prin care se inspectează uretra, colul vezical şi vezica urinară. Cu ajutorul cistoscopului se pot elimina calculi, polipi, tumori de prostată şi se administrează substanţa de contrast pentru pielografia ascendentă.

Intervenţii nursing:• pacientul va fi informat de utilitatea, scopul şi modul de desfăşurare a

intervenţiei,• intervenţia se efectuează pe nemâncate şi după golirea vezicii

urinare,• pacientul va fi aşezat în poziţie ginecologică,• se efectuează toaleta regiunii perineale,• se verifică funcţionalitatea cistoscopului, se asigură semiobscuritate,

se racordează cistoscopul la reţeaua electrică, se oferă materialul medicului la cerere,

• se supraveghează pacientul în timpul examinării (puls, respiraţie, stare generală).

Page 48: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

2.6 PUNCŢIA BIOPSIE RENALĂ

• are mare valoare în diagnosticarea unei proteinuriei sau la suspicionarea unei afectări glomerulare, precum şi în insuficienţa renală de cauză neclară, în stadii precoce.

Intervenţii nursing:• pacientul va fi informat despre scopul, utilitatea, durata,

posibilul disconfort şi riscurile intervenţiei,• se analizează anumite date de laborator, mai ales

coagularea,• se pregătesc materialele necesare efectuării puncţiei şi

recipientele pentru colectarea materialului bioptic,• se dezinfectează tegumentele şi se secondează medicul în

funcţie de cererile acestuia,• se supraveghează locul de puncţie şi se informează

medicul dacă apar: hemoragie, infecţie,• fragmentul de ţesut biopsiat este păstrat şi etichetat

corespunzător şi trimis la laborator.

Page 49: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

2.7 ALTE EXPLORĂRI RENALE CU VALOARE ETIOPATOGENICĂ

Testele imunologice au valoare:• etiologică (anticorpii antistreptococici, antivirali, antinucleari), • patologică: dozarea complexelor imune circulante, dozarea

complementului, etc.O serie de alte teste, cum ar fi: detectarea produşilor de

degradare ai fibrinei în urină, teste de coagulare, determinarea vitezei de sedimentare a hematiilor, proteina C reactivă, analiza proteinelor plasmatice, informează asupra etiopatogeniei afecţiunilor renale.

Intervenţii nursing:• asistenta va recolta probele după tehnica specifică fiecărei analize în

parte,• produsele recoltate vor fi etichetate şi trimise la laborator.

Page 50: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

PRINCIPII ŞI RAŢIONAMENTE NECESARE PRACTICII

NURSING

Page 51: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

• Aspecte generale• Aspecte legate de infecţie• Aspecte privind edemele• Aspecte privind hipertensiunea de cauză

renală• Aspecte privind incontinenţa• Aspecte privind enurezisul• Aspecte privind insuficienţa renală acută şi

cronică

Page 52: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

1. Aspecte generale

• rinichiul are rol în formarea urinei în timp ce restul sistemului urinar serveşte la drenarea sau stocarea urinei până aceasta va fi eliminată prin actul micţional,

• în timpul micţiunii există simultaneitate între relaxarea sfincterului urinar extern şi contracţia vezicii,

• poziţia “şezând” pentru femei şi “stând în picioare” pentru bărbaţi, permite relaxarea optimă a sfincterului urinar extern şi a muşchilor perineali,

• stresul şi anxietatea pot inhiba relaxarea sfincterului urinar,• pierderea tonusului vezicii urinare apare atunci când vezica este

destinsă mai mult de 1000 cm3 (vezica atonă) şi datorită sondajului vezical permanent,

• alcoolul, cafeaua şi ceaiul au un efect diuretic şi iritant asupra vezicii.

Page 53: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

2. Aspecte legate de infecţie

• staza sau acumularea de urină contribuie la creşterea bacteriană. Această situaţie poate apare atunci când există factori favorizanţi la acest nivel:

- factori obstructivi (calculi, tumori, stenoze);- reflux vezico-ureteral;

• în condiţii de stază urinară bacteriile pot ascensiona de-a lungul tractului urinar, realizând infecţia ascendentă;

• în producerea infecţiilor intervin şi traumatismele uretrei, consecutive activităţii sexuale sau manevrelor instrumentale efectuate în diverse situaţii la nivelul tractului urinar;

• infecţiile urinare recurente determină fibroză la nivelul vezicii urinare, scăzând astfel capacitatea vezicii;

• infecţiile renale recidivante pot determina afectarea funcţionalităţii renale (pielonefrita cronică prin fibroză secundară);

• staza urinară, infecţiile, urina alcalină şi scăderea volumului urinar contribuie la formarea calculilor la nivelul aparatului renal.

Page 54: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

3. Aspecte privind edemele

• Edemele reprezintă forma de manifestare clinică a hiperhidratării extracelulare. Edemul renal apare în sindroamele nefrotice, glomerulonefritele acute şi cronice. Sunt determinate de retenţia exagerată de sodiu şi apă prin diminuarea filtrării glomerulare şi creşterea reabsorbţiei tubulare. În sindroamele nefrotice un rol important în etiopatogenia edemelor îl are scăderea proteinelor plasmatice.

• Pielea edemaţiată este lucioasă şi transparentă, cu ştergerea cutelor obişnuite şi pierderea elasticităţii. La presiunea pe un plan osos apare a depresiune locală numită godeu.

• Uneori edemul este discret, putând fi decelat numai prin creşterea greutăţii, alteori edemul este generalizat (anasarcă).

• La pacienţii cu edeme asistenta trebuie să aibă în vedere următoarele:- lipsa de mişcare poate duce la apariţia trombozelor,- măsurarea greutăţii zilnice apreciază pierderea sau retenţia

de lichide, - tratamentul diuretic, utilizat în cazul edemelor, poate duce la hipotensiune, hipopotasemie (cu excepţia diureticelor care economisesc potasiu), hiponatremie,

- ţesutul edemaţiat este expus riscului de lezare deoarece este foarte fragil.

Page 55: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

4. Aspecte privind hipertensiunea de cauză renală

• Hipertensiunea arterială are caracter mixt sistolo-diastolic. Intensitatea ei este variabilă în funcţie de gradul leziunilor care o generează şi de stadiul evolutiv al bolii. Se realizează prin două mecanisme:

• supraîncărcarea volemică: HTA volum dependentă,• activarea sistemului renină-angiotensină: HTA renin dependentă.• În ambele tipuri de HTA pot să survină pusee bruşte de exacerbare, care

determină instalarea unor complicaţii severe.În urmărirea HTA asistenta trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte:• HTA de volum dependentă apare în evoluţia glomerulonefritelor acute, cronice,

insuficienţă renală cronică,• se însoţeşte de cefalee, acufene, tulburări de vedere (corelate cu creşterea

valorii TA),• puseele hipertensive sunt declanşate de cele mai multe ori de un aport

hidrosalin necontrolat,• profilaxia HTA se realizează prin aplicarea corectă a regimului igieno-dietetic,• valorile mici şi moderat crescute pot fi influenţate favorabil de repausul la pat

şi restricţia hidrosalină,• medicaţia hipotensoare va fi administrată la indicaţia medicului.

Page 56: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

5. Aspecte privind incontinenţa

– cel puţin 60% din totalul cazurilor de incontinenţă pot reveni la normal dacă asistenta se străduie să găsească factorii ce contribuie la incontinenţă,

– incontinenţa poate fi reversibilă sau controlabilă. Incontinenţa controlabilă nu poate fi vindecată dar golirea vezicii poate fi planificată,

– incontinenţa la stres se manifestă prin pierderea unei cantităţi mici de urină în condiţiile unei presiuni intraabdominale crescute (tuse, efort de defecaţie, strănut, râs),

– incontinenţa poate apare atunci când muşchii diafragmei pelvine sunt slăbiţi în urma naşterilor, traumelor locale,

– obstrucţiile istmului vezical, care duc la distensia vezicii şi incontinenţă prin prea plin, pot fi determinate de colonul impactat sau de măriri de volum ale prostatei,

– izolarea socială a persoanei cu incontinenţă poate fi consecinţa propriei decizii, din jenă sau poate fi impusă de alţii.

Page 57: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

6. Aspecte privind enurezisul

• enurezisul apărut înainte de vârsta de 4 ani poate fi fiziologic. Cauzele enurezisului includ: vezică mică, modificări structurale ale tractului urinar, diabet (insipid, zaharat) şi epilepsia nocturnă,

• enurezisul după 4 ani poate fi fiziologic sau de maturaţie. Cei mai frecvenţi factori sunt reprezentaţi de: apariţia unui nou frate, probleme emoţionale, somn adânc.

• enurezisul este în primul rând o problemă de maturaţie şi de regulă încetează între 6-8 ani. Este mai frecvent la băieţi,

• enurezisul apare mai frecvent la copii cu antecedente familiale în acest sens,

• modificările comportamentale care apar uneori nu sunt determinate de enurezis ci sunt consecinţa unei slabe înţelegeri sau insensibilităţii anturajului faţă de această problemă.

Page 58: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

7. Aspecte privind insuficienţa renală acută şi cronică

• Insuficienţa renală este definită ca incapacitatea rinichiului de a-şi satisface multiplele funcţii datorită alterării rapide a funcţiei renale (insuficienţa renală acută) sau datorită distrugerii lent, progresive şi ireversibile a populaţiei de nefroni (insuficienţa renală cronică).

• Insuficienţa renală acută rezultă din suprimarea bruscă dar potenţial reversibilă a funcţiilor renale.

• În IRA această alterare survine, de obicei, pe rinichi anterior indemn.

• Tulburarea fiziopatologică centrală este reprezentată în IRA de întreruperea filtrării glomerulare ceea ce duce la oligoanurie cu retenţia de apă şi produşi de catabolism.

Page 59: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

• Retenţia de apă determină expansiunea spaţiilor atât extracelular (ceea ce duce la apariţia edemelor) cât şi intravascular (ceea ce duce la HTA, insuficienţă cardiacă).

• Semnele neurologice (convulsii, coma) constituie elementele de gravitate ale tabloului clinic în IRA.

• IRA poate apare şi pe fondul unei insuficienţe renale cronice (IRC) secundar deshidratărilor sau infecţiilor.

• IRC apare datorită leziunilor glomerulo-tubulare ireversibile care duc la dezordini metabolice şi modificări morfofuncţionale la nivelul tuturor sistemelor şi organelor.

• Orice nefropatie cronică bilaterală sau pe rinichi unic poate evolua spre IRC.

Page 60: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

PRINCIPIILE DE TRATAMENT ÎN BOLILE RENALE

1. Regimul igieno-dietetic

2. Diuretice

3. Dializa

4. Transplantul renal

Page 61: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

1. Regimul igieno-dietetic

• Regimul igieno-dietetic deţine o poziţie centrală în multe boli renale şi este adaptat fazei evolutive a bolii.

• Repausul la pat trebuie asigurat, în faza acută, deoarece reduce catabolismul endogen.

• Restricţia de lichide şi electroliţi este necesară pentru a diminua retenţia hidrosalină.

• Retenţia de lichide este necesară până la stabilirea diurezei. Calculul necesarului de lichide se face în funcţie de diureza zilei precedente, după formula: Total de lichide administrate=diureza(ml) zilei precedente + 400ml/m2/zi (rezultată din perspiraţia insensibilă), la care se adaugă cantitatea corespunzătoare unor eventuale pierderi (prin vărsături sau scaune diareice). Restricţia de electroliţi constă în suprimarea sodiului din alimentaţie şi restricţie de potasiu, până la reluarea diurezei (se evită citricile, bananele). Aceste măsuri favorizează resorbţia edemelor şi prevenirea complicaţiilor.

Page 62: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

• Aportul proteic redus este important atât în fazele acute ale bolii cât şi în IRC. În fazele acute restricţia de proteine este iniţial completă apoi parţială şi este dependentă de nivelul ureei serice. Aportul proteic redus scade efortul osmotic al rinichiului.

• În IRC aportul proteic redus scade retenţia azotată, scade rata degradării funcţiei renale, întârzie apariţia simptomelor, întârzie apariţia simptomelor uremiei.

• Principiile după care se alcătuieşte un regim hipoproteic ideal în IRC sunt urmatoarele:

- să nu negativeze bilanţul azotat,- să poată fi acceptat şi respectat de către pacient, - aportul de azot proteic redus să fie în echilibru cu pierderile

de azot.• În faza acută, în primele 2-3 zile de boală, nevoile calorice vor fi

asigurate prin aport de hidraţi de carbon (miere de albine, zahăr, sucuri de fructe).

Page 63: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

2. Diureticele

• Diureticele sunt substanţe care negativează bilanţul cel puţin unuia din constituienţii lichidelor extracelulare prin creşterea excreţiei urinare a acelui constituient.

• Tratamentul diuretic este indicat în hipertensiunea arterială de cauză renală, edemul renal, insuficienţa renală acută şi cronică.

• Complicaţiile comune tuturor diureticelor sunt: - depleţia de volum şi toate consecinţele ei renale, cardiace şi

hepatice,- hiponatremia,- hipopotasemia, cu excepţia diureticelor care economisesc

potasiu (spironolactonă)- hiperuricemia.

• În insuficienţa renală sunt contraindicate diureticele care economisesc potasiu.

Page 64: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

3. Dializa

• Dializa este un proces de epurare a produşilor catabolici din sânge.

• Poate fi folosită în IRA, până la apariţia funcţiei renale sau în IRC pentru a prelungi durata de supravieţuire. Pentru realizarea dializei este necesar ca sângele pacientului să vină în contact cu un fluid de dializă prin intermediul unei membrane semipermeabile.

• Astfel dializa apare ca un proces natural de difuziune şi osmoză.

• Există două tipuri de dializă utilizate: dializa peritoneală şi hemodializa.

Page 65: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Dializa peritoneală

• În acest tip de dializă membrana semipermeabilă utilizată este reprezentată de peritoneu.

• Fluidul de dializă este introdus în cavitatea peritoneală unde vine în contact cu reţeaua capilară bogată, de la nivelul peritoneului.

• Ureea, creatinina, potasiul şi alte substanţe toxice difuzează prin membrana peritoneală din capilare în lichidul de dializă, care este drenat în exterior.

• Dializa peritoneală poate fi folosită ca măsură temporară în tratamentul IRA sau ca metodă alternativă la hemodializa, în îngrijirea pacientului cu IRC. Există două metode principale de dializa: intermitentă şi continuă.

Page 66: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Dializa peritoneală intermitentă

• Prin peretele abdominal, sub anestezie locală, se introduce o canulă care se fixează prin sutură. Acest lucru se poate realiza manual sau cu ajutorul unui aparat. Lichidul de dializă este introdus în cavitatea peritoneală, iar după 15-30 minute este drenat într-un recipient în exterior. Se realizează astfel un ciclu de dializă, care se continuă timp de 24-48 ore şi se repetă dupa 2-3 zile, dacă este necesar.

• Pentru realizarea dializei se poate utiliza un dispozitiv automat ciclic, care realizează dializa timp de 12 ore în timpul nopţii când pacientul doarme.

Page 67: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Hemodializa

• Foloseşte o membrană semipermeabilă sintetică prin intermediul căreia sunt puse în contact, în afara organismului în aşa numitul rinichi artificial, sângele bolnavului şi o soluţie apoasă de electroliţi. Penru realizarea hemodializei trebuie să existe un flux sanguin adecvat prin dializor. De obicei, abordul vascular pentru dializă se realizează printr-o fistulă arterio-venoasă realizată chirurgical.

• Cea mai folosită fistulă este fisula Cimino-Brescia, realizată între vena cefalică a policelui şi artera radială.

Page 68: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Complicaţiile acute ale hemodializei sunt:• hipotensiunea datorită scăderii volumului

extracelular prin ulrafiltrarea crescută,• hipoxemie,• crampe musculare determinate de hipovolemie,

hipoxie tisulară sau • hipocalcemie, - reacţii alergice acute, - pruritul, - hemoliza, - aritmii, • tulburări hidroelecrolitice.

Page 69: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Complicaţiile cronice ale hemodializei sunt:

- complicaţii cardiovasculare,

- tulburări gastrointestinale,

- modificări pulmonare,

- tulburări metabolice şi endocrine,

- tulburări hematologice.

Page 70: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Nutriţia hemodializaţilor cronici

• Înainte de iniţierea hemodializei, uremicilor li se prescrie de rutină o dietă hipoproteică şi cu cantitate mică de fosfaţi, aceste diete sunt şi hipocalorice, epuizând rezervele nutriţionale încă dinaintea intrării în hemodializă.

• După începerea dializei, mulţi pacienţi continuă dieta deficitară proteic şi energetic.

Page 71: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Necesarul nutriţional al hemodializaţilor cronici

• necesarul energetic este egal cu al adultului normal, 35-38 kcal/kg/zi; bolnavii care au peste 60 ani au necesităţi energetice mai mici 30 kcal/kg/zi; la obezi aportul trebuie redus sub 35 kcal/kg/zi,

• necesarul de proteine este minim 1g/kg/zi, optim 1,2g/kg/zi, din care cel puţin jumătate să fie de valoare biologică mare (carne, ouă, peşte),

• aportul de lipide trebuie să asigure 30-40% din necesarul de calorii, cu o raţie de acizi graşi polinesaturaţi/saturaţi de 1; aportul de colesterol mai puţin de 300mg/zi,

• aportul de apă trebuie să fie egal cu diureza plus maxim 500 ml pentru a acoperi pierderile insensibile. Aportul de sodiu variază în funcţie de pacient;

• reducerea sodiului se face la oligurici, hipertensivi, pacienţi cu insuficienţă

• cardiacă, bolnavii cu retenţie lichidiană mare între şedinţele de dializă.• vitaminele hidrosolubile sunt deficiente la hemodializaţi, de aceea ele

trebuie suplimentate în alimentaţie.

Page 72: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

În dializa de lungă durată apar o serie de probleme psiho-sociale:• dependenţa: - pacientul este stresat, dependent de alţii,

- poate conduce la resentimente şi agresiune.• depresia: - poate fi cauzată de mai mulţi factori,

- deşi după hemodializă pacienul se simte mai bine, ştie că este o situaţie de moment şi că ulterior va trebui să apeleze din nou la dializă,

- apar restricţii în stilul de viată care duc la scăderea veniturilor, - scăderea activităţii sexuale, impotenţa duc la probleme maritale.

Page 73: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

4. Transplantul renal

• Transplantul renal este astăzi un tratament acceptat ca şi tratament în insuficienţa renală cronică. Rinichiul donat poate fi prelevat de la o persoană în viaţă (5-10%) sau, în cele mai multe cazuri de la decedaţi, după ce s-a declarat moartea cerebrală şi s-a obtinut acceptul familiei. Donatorul trebuie să fie compatibil cu primitorul în grup sanguin şi antigene HLA.

• Înainte de transplant, pacientul trebuie avertizat asupra riscurilor şi beneficiilor transplantului.

• Riscurile transplantului sunt reprezentate de: - rejetul rinichiului transplantat, - efectele tratamentului imunosupresor: infecţii, deprimarea hematopoiezei.

Page 74: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Strategii nursing postoperator:

• evaluarea balanţei hidroelectrolitice, transplantului, semnelor de rejet, infecţiilor,

• pacientul va sta singur în cameră, se vor institui măsuri de asepsie continuă,

• monitorizarea temperaturii, recoltarea periodică a uroculturii.Pentru prevenirea rejetului sunt necesare următoarele măsuri: - administrarea imunosupresoarelor, - urmărire şi semnalarea semnelor de rejet care apar în a-2-a sau

a-3-a zi postoperator. Aceste semne sunt reprezentate de: - febră, - starea generală modificată, - diureză scăzută, - creatinina şi ureea crescute.

Page 75: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

• În cazul prezenţei acestor semne se instituie tratament de urgenţă (corticosteroizi intravenos).

• Pentru reuşita transplantului este necesar suportul psihologic din partea asistentelor:

• să discute cu pacientul despre: frica de rejet, viitorul incert, tratamentul cu imunosupresoare,

• să pregătească pacientul pentru externare: - pacientul trebuie să fie conştient că va urma un tratament de lungă durată, - să recunoască semnele rejetului, infecţiilor, - să accepte dieta şi restricţia hidrică, - să se adapteze noului stil de viaţă.

Page 76: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

TULBURĂRILE FUNCŢIILOR APARATULUI URINAR

1. Aspecte generale

2. Factori etiologici şi favorizanţi

3 Culegerea de date privind tulburările micţionale

4. Aspecte nursing legate de disurie

5. Aspecte nursing legate de enurezis

6. Aspecte nursing legate de incontinenţă

Page 77: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

1. Aspecte generale

1. Micţiunea este iniţiată prin excitarea fibrelor parasimpatice din pereţii vezicii urinare ca urmare a destinderii acestora prin acumulare de urină.2. Contracţia detrusorului şi relaxarea sfincterului intern sunt comandate

de un reflex integrat medular.3. Sfincterul striat extern este supus controlului cortical, al cărui centru

se află în cortex.4. Declanşarea micţiunii devine un act voluntar începând cu al doilea an

de viaţă.5. Realizarea unei micţiuni normale presupune integritatea morfologică şi

funcţională a tuturor structurilor care intervin în mecanismul micţiunii sau în desfăşurarea acesteia (sistem nervos, căi urinare).

• Asistentele pot diagnostica şi trata independent numai tulburările legate de actul micţional, nu şi tulburările legate de formarea urinei.

Page 78: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

2. Factori etiologici şi favorizanţi

2.1 Factori etiologici:• Anomalii congenitale ale tractului urinar:

- stricturi, - hipospadias sau epispadias, - ureterocel, - megavezică (capacitatea urinară crescută dar

fără tonus), - boala de col vezical.• Tulburări ale tractului urinar:

- infecţii, - obstrucţii.

Page 79: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

• Leziuni sau tulburări neurogene: - tumori cerebrale,

- accidente vasculare cerebrale, - scleroza multiplă, - boli demielinizante.• Măriri de volum ale prostatei:

- cancer de prostată, - adenom de prostată.• Deficit de estrogeni:

- vaginite, - uretrita atrofică.

Page 80: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

2.2. Factori favorizanţi:

• Scăderea tonusului diafragmei pelvine: - obezitate, - scădere importantă în greutate şi de dată recentă, - postprostatectomie, - cicatrici ale regiunii perineale.• Colon impactat• Deshidratare• Terapie medicamentoasă: - antihistaminice, - anticolinergice, - terapie imunosupresoare, - diuretice.

Page 81: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

• Factori iritanţi ai regiunii perineale: - activitate sexuală, - igienă personală deficitară, - utilizarea unei metode instrumentale de diagnostic.• Graviditatea• Anestezia generală sau rahidiană• Incapacitatea de a-şi comunica nevoile• Lipsa de intimitate• Scăderea reactivităţii vezicii urinare la umplere datorită: - sedativelor, - tranchilizantelor, - depresiei, - confuziei.• Cateter Foley• Stres sau frică• Accesul redus la baie datorită:

- distanţei, - proastei iluminări, - patului prea înalt, - grilajelor laterale de protecţie.

Page 82: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

2.3.Factori legaţi de vârstă:

• copii:

- capacitate mică a vezicii urinare,

- lipsa de motivaţie.• vârstnici:

- sensibilitate motorie şi senzitivă scăzută,

- scăderea tonusului muscular,

- incapacitatea de a-şi comunica nevoile.

Page 83: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

3. Culegerea de date privind tulburările micţionale

• Culegerea de date este o etapă importantă deoarece pe baza informaţiilor obţinute prin această etapă a procesului de nursing se elaborează diagnosticul nursing şi intervenţiile nursing.

• Datele obţinute sunt: obiective şi subiective.• Datele subiective sunt cele percepute şi descrise de pacient, iar

datele obiective sunt reprezentate de datele obţinute de asistentă cu ajutorul simţurilor.

• Din punct de vedere clinic, tulburările micţionale prezintă câteva caracteristici definitorii:

- disuria, - polakiuria, - nicturia, - enurezis, - jet urinar fracţionat, - distensie vezicală, - incontinenţa.

Page 84: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

3.1. Culegerea datelor subiective:

Istoricul simptomelor: pacientul acuză:- pierderea controlului micţional,

- durere sau disconfort, - arsuri, - modificări ale orarului micţional, - debutul şi durata, orarul şi descrierea actului micţional, factorii care

precipită, calmează, provoacă simptomele urinare,

- senzaţii care apar înainte şi în timpul micţiunii:- dificultăţi la începutul micţiunii,- dificultăţi la sfârşitul micţiunii,- efort micţional dureros.

• senzaţia de uşurare după micţiune:- completă,- continuă dorinţa de micţionare şi după ce vezica a fost golită

• capacitatea de a întârzia actul micţional după apariţia nevoii de a urina:- prezenţa (cât timp?),

- absenţa, - modul în care copilul a deprins utilizarea toaletei.

Page 85: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

• Consecinţe asupra modului de viaţă: - social, - profesional,

- sexual,- asumarea responsabilităţilor,- reacţia celorlalţi faţă de copil (părinţi, fraţi, alţi

copii).• Identificarea factorilor etiologici şi favorizanţi:

- infecţii,- tulburări renale sau vezicale,- tulburări neurologice,- probleme legate de prostată,- factori legaţi de vârstă.

Page 86: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

3.2. Culegerea datelor obiective:• Observarea modului în care se efectuează micţiunea şi aprecierea caracterului jetului

urinar constituie un element de mare valoare semiologică.• Modificările jetului urinar constau în:

- jet slab,- cu traiectorie mult micşorată,- dedublat,- evacuarea urinei picătură cu picătură, asemănător cu evacuarea din

stropitoare.• Urina:

- culoare: - galben, - chihlimbar, - culoarea paiului, - roşu-brun, - brun-închis, - negru. - miros: slab, amoniacal, puternic, acetonic; - clară sau tulbure; - reacţie (pH): - normal 4,6-7,5 sau alcalin peste 7,5, - negativ sau pozitiv pentru glucoză, proteine, bacterii, corpi cetonici, hematii.

Page 87: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

• Monitorizarea eliminărilor şi aportului de lichide (înregistrarea pe 2-4 zile pentru a stabili media).

• Din datele culese, asistenta trebuie să răspundă întrebărilor:

- care este aportul zilnic de lichide?- la ce cantitate de lichide ingerate apare

incontinenţa?• Date legate de tonusul muscular:

- abdomenul prezintă tonus sau este flasc,- există o scădere considerabilă în greutate de dată

recentă care ar putea afecta tonusul musculaturii abdominale.• Date despre vezică:

- destinsă (palpabilă) - poate fi golită prin stimulare externă (metoda Crede - apă caldă turnată peste perineu), - capacitatea vezicală (cel puţin 300-350 ml).

Page 88: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

• După actul micţional există (dacă există, în ce cantitate?) sau nu urină reziduală

• Date obţinute în urma examenelor paraclinice:- examen de urină, uroculură şi

antibiograma,- sânge (uree,creatinina),- radiografii (urografie, radiografie renală

simplă),- electromiografia muşchilor sfincterului

urinar extern şi a muşchilor diafragmei pelvine.

Page 89: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

TULBURĂRILE FUNCŢIILOR APARATULUI URINAR

4. Aspecte nursing legate de disurie

5. Aspecte nursing legate de enurezis

6. Aspecte nursing legate de incontinenţă

Page 90: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

6.4 Aspecte nursing legate de disurie (diagnostic nursing)

• Disuria este o stare în care pacientul are ca problemă (actuală sau potenţială) micţiunea dureroasă sau dificilă.

• 6.4.1.Culegerea datelor obiective şi subiective• Subiectiv pacientul acuză:

- frisoane, - greaţă, - durere în flancuri, - durere sau senzaţie de arsură la micţiune.• Obiectiv pacientul prezintă:

- febră, - hematurie, - proteinurie, - urină tulbure şi urât mirositoare.

Page 91: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

• 6.4.2 Obiective nursing Asistenta va urmări: - diminuarea durerilor sau arsurilor

- evitarea recurenţelor (prevenirea acestora).

• 6.4.3 Intervenţii nursing• Evaluarea cauzelor şi factorilor determinanţi: - infecţia, - activitatea sexuală (cu 24 ore înainte de apariţia simptomelor), - utilizarea unor detergenţi lichizi sau spumanţi de baie.• Aplicarea unor măsuri care cresc confortul pacientului (băi de şezut,

comprese calde perineale).• Obţinerea unei urini diluate şi acide: - creşterea aportului lichidian, - încurajarea ingestiei sucului de merişor pentru acidifierea urinei.

Page 92: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

• Măsuri pentru prevenirea recurenţelor: - recomandarea efectuării mai frecvente a duşului,

pentru a preveni invazia uretrei, - la femei, igiena locală după fiecare scaun să se

realizeze prin curăţarea perineului din anterior spre posterior,

- ingerarea unor mari cantităţi de lichide şi urinarea la 2-3 ore pentru eliminarea bacteriilor,

- dacă disuria apare la 24-48 ore după un act sexual trebuie crescut aportul lichdian pentru a dilua urina şi este recomandată micţiunea după actul sexual.

Page 93: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

6.5 Aspecte nursing legate de enurezis

• Enurezisul este reprezentat de micţiunea involuntară în timpul nopţii la copil; nu are semnificaţie patologică.

• 6.5.1.Date obiective şi subiective: Datele subiective sunt preluate de la părinţi: - copilul udă patul noaptea, - nu se duce la toaleta înainte de culcare (este prea ocupat), - a fost învăţat la oliţă foarte devreme. Obiectiv se constată: - vezica mică cu volum mai mic de 300ml. Acest lucru se

poate învăţa prin învăţarea copilului să se abţină cât poate de mult şi apoi să măsoare volumul urinar eliminat. Această măsurare se efectuează de cel puţin de trei ori.

Page 94: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

6.5.2 Obiective nursing• Asistenta trebuie să aibă în vedere următoarele:• Copilul să rămână uscat în timpul nopţii,• Copilul şi familia să depisteze cauza enurezisului.

6.5.3 Intervenţii nursing• Evaluarea factorilor etiologici şi favorizanţi: - vezică urinară cu volum mic, - somn profund, - reacţie la stres (la şcoală sau acasă).• Promovarea unei bune relaţii copil-părinte: - explicarea naturii enurezisului copilului şi părinţilor - evitarea de către părinţi a pedepsirii, dezaprobării, care

nu numai ca nu au efect dar pot transforma copilul într-un timorat sau timid.

Page 95: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

• Reducerea factorilor determinanţi dacă este posibil:a) Volumul redus al vezicii urinare poate fi crescut prin abţinerea de la urinat cât mai mult posibil, după ce copilul a ingerat lichide.b) Somnul profund: - vizită la toaleta înainte de culcare, - aport lichidian redus înainte de culcare, - dacă este sculat de părinţi ca să urineze, trebuie trezit complet pentru a conştientiza actul micţionalc) Nu sesizează vezica urinară plină deoarece este prea ocupat (scăpări urinare în timpul zilei) - copilul trebuie instruit să recunoască senzaţiile înainte de urinare, - trebuie învăţat să-şi controleze micţiunea (să pornească şi să oprească voluntar jetul urinar, să se abţină de la urinat în timpul zilei, chiar şi pe perioade scurte de timp), - se întocmeşte un orar în care se subliniază zilele şi nopţile când nu uda patul.

Page 96: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

6.6 Aspecte nursing legate de incontinenţă

• Incontinenţa urinară este definită ca o micţiune anormală, continuă,

involuntară şi inconştientă.• 6.6.1 Factori etiologici şi favorizanţi 1.Factori patologici:• infecţii,• procese inflamatorii: - vaginite, - uretrite, - vaginite sau uretrite atrofice prin deficit estrogenic.• obstrucţii ale colului vezical: - colon infiltrat, - măriri de volum ale prostatei, - tumori.• anomalii congenitale,• scăderea tonusului muscular (de la naştere, obezitate, scădere recentă

în greutate),

Page 97: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

• operaţii chirurgicale pe vezică sau pe uretră,• postanestezie,• scăderea capacităţii vezicii urinare,• ateroscleroză cerebrală sau accident vascular cerebral,• leziuni sau tumori cerebrale,• boli demielinizante (scleroza multiplă, scleroza laterală

amiotrofică),• afectarea măduvii spinării (leziuni, infecţii, tumori),• poliomelita,• diminuarea tonusului vezicii (distensia vezicală excesivă,

sondaj vezical).

Page 98: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

2. Factori psihologici: - scăderea atenţiei, - depresia, - anxietatea, - dezorientarea.

3. Factori de mediu: - accesul la toaletă dificil (lipsa liftului, prea departe,

pat prea înalt, grilaje laterale de protecţie), - toaletă inadecvată (fără bare de susţinere), - dificultăţi în solicitarea asistentei datorită unui sistem

de semnalizare inadecvat.

Page 99: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

6.6.2 Culegerea datelor obiective şi subiective• Datele subiectivePacientul acuză: - imposibilitatea controlului micţiunii, - lipsa senzaţiei imperioase de a urina, - pierderi prin prea plin. Datele obiective: - reziduu vezical mai mare de 50 ml, - scăderea volumului vezicii sub 350 ml, - diminuarea senzaţiei de micţionare, - vezica urinară palpabilă suprapubian, - incapacitatea persoanei de a porni sau opri micţiunea.

Page 100: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

6.6.3 Obiective nursing• Episoadele de incontinenţă vor fi reduse sau chiar

eliminate,• Pacientul va şti să-şi explice cauzele incontinenţei

şi va cunoaşte modalităţile de tratament sau control relativ al episoadelor de incontinenţă,

• Reziduu urinar va fi de 30-50ml sau va reprezenta 15% din capacitatea vezicii.

Page 101: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

• 6.6.4 Intervenţii nursing– Reducerea sau eliminarea factorilor favorizanţi, dacă este posibil:

• infecţiile sau inflamaţiile vor fi rezolvate prin consult medical şi tratament de specialitate,

• informarea pacientului asupra rolului muşchilor diafragmei pelvine în continenţă (vezi principii şi raţionamente nursing),

• efectuarea de către pacient a unor exerciţii de întărire a muşchilor diafragmei pelvine,

• asistenta va învăţa pacientul să-şi oprească şi să pornească jetul urinar, de câteva ori în timpul micţiunii.– Rezolvarea factorilor de mediu:

• rezolvarea problemei de acces (lift, lumină, distanţă),• încurajarea bolnavului să solicite plosca sau toaleta cu

facilităţi (bare de sprijin).

Page 102: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

– Intervenţii legate de diminuarea capacităţii pacientului de a detecta

• stimularea vezicii prin umplere şi de a prelungi timpul până la micţiune:

• determinarea intervalului de timp dintre senzaţia de micţiune şi necesitatea imperioasă de a micţiona,

• pentru persoanele la care acest interval de timp este scurt, asistentele trebuie să răspundă prompt (se notează în planul de îngrijire),

• pacientul va fi învăţat să-şi mărească acest timp prin creşterea capacităţii vezicale:

a) pacientul să se abţină cât mai mult posibil de la actul micţional,

b) evitarea actelor micţionale din obişnuinţă, care nu sunt absolut necesare,

c) orientarea pacientului către realizarea unei intervenţii chirurgicale (plastia de vezică).– Stimularea comunicării între pacient, familie şi

personalul medical

Page 103: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

– Menţinerea unei hidratări optime:• aport lichidian de 2-3 l/zi, dacă nu este contraindicat,• spaţierea lichidelor la cel puţin 2 ore,• scăderea aportului lichidian după ora 6 p.m. şi ingestia unei cantităţi minime

de lichide în timpul nopţii,• scăderea aportului de cafea, suc de grapefruit, ceai, datorită efectului lor

diuretic.• Menţinerea unui aport nutriţional adecvat pentru a asigura scaun la cel puţin

trei zile.• Recomandarea formării unor deprinderi pentru persoanele cu incontinenţă: - informarea pacientului asupra relaţiei dintre dietă, hidratare, viaţa socială şi

întărirea continenţei; - sfaturi pentru înregistrarea şi evaluarea incontinenţei pe 24 ore: a) monitorizarea diurezei, b) evaluarea cantităţii de urină eliminată prin incontinenţă (mică, moderată, mare), c) tipul şi cantitatea aportului de lichide. - după evaluarea incontinenţei pacientul şi familia să aibă în vedere

următoarele: a) să evacueze urina înainte de episodul de incontinenţă, b) să utilizeze lenjeria intimă pentru incontinenţă până când controlul este restabilit c) în condiţiile în care este indicat, pacientul şi familia să practice sondajul vezical.

Page 104: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

7. AFECŢIUNI ALE APARATULUI URINAR

7.1 Infecţiile urinare 7.1.1 Cistita 7.1.2 Pielonefrita acută 7.1.3 Pielonefrita cronică7.2 Litiaza urinară7.3 Glomerulonefritele7.4 Sindromul nefrotic7.5 Insuficienţa renală acută7.6 Insuficienţa renală cronică7.8 Neoplaziile aparatului renal7.9 Îngrijirea postoperatorie a pacienţilor cu afecţiuni renale

Page 105: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

7.1 INFECŢIILE URINARE

• Infecţia urinară se defineşte ca un complex de modificări clinice, funcţionale şi morfologice, secundare colonizării şi multiplicării bacteriene în căile urinare (infecţiile tractului urinar) sau în parenchimul renal (pielonefrite).

• Sunt determinate, cel mai adesea, de microorganisme care pătrund prin uretră şi ascensionează de-a lungul tractului urinar. Cel mai frecvent germene implicat este reprezentat de Escherichia coli. După manevre instrumentale sau în prezenţa obstrucţiei apar infecţii şi cu alţi germeni gram negativ, cum ar fi Proteus şi Pseudomonas.

• Graviditatea favorizează infecţia prin staza generată de relaxarea tractului urinar datorită progesteronului.

Page 106: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

7.1.1 Cistita

• Cistita este definită ca o inflamaţie a vezicii urinare produsă de germeni patogeni sau determinată de alte cauze.

• Producerea cistitei este favorizată de factori ca:

- relaţiile sexuale, - reducerea ingestiei de lichide, - constipaţia.

Page 107: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Cistita acută

• Este o infecţie mult mai frecventă la femei, datorită condiţiilor

anatomice (uretra scurtă).• Tabloul clinic constă în polakiurie, disurie, durere în regiunea

hipogastrică. De regulă febra lipseşte, urinile tulburi sunt în cantitate redusă, rareori se observă urini hematurice.

• Examene paraclinice: - examenul macro şi microscopic al urinei, - urocultura şi antibiograma, pentru a izola germenul patogen şi

pentru a-i testa sensibilitatea la antibiotice.• Evoluţia este favorabilă şi un mare număr de cazuri se vindecă

spontan, fără tratament medical.

Page 108: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Cistita cronică

• Cistita cronică are simptomatologie comună cu cistita acută dar durata simptomelor este mai mare.

• Factori favorizanţi: - obstrucţii la nivelul vezicii urinare, - suferinţe de vecinătate (colon, organe genitale).• Tratament medical: - antibioticoterapie în funcţie de antibiogramă (tratament etiologic) - antispastice şi analgetice ca tratament simptomatic.

Page 109: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Intervenţii nursing

• Femeile care prezintă cistite recurente trebuie îndrumate să instituie măsuri care să prevină cistita sau să amelioreze simptomatologia, când acesta a apărut.

• Igiena perineală, pentru a preveni contaminarea bacteriană: - utilizarea mai frecventă a duşului şi nu a căzii, - igiena locală după un scaun să se realizeze din anterior spre posterior, - evitarea iritanţilor locali, cum ar fi: spuma de baie, deodorante vaginale, pudra de talc.• Iritanţi cum sunt alcoolul, cafeaua şi ceaiul trebuiesc evitaţi• Pentru a micşora concentraţia bacteriană urinară este indicată micţionarea la• cel puţin trei ore şi creşterea fluxului urinar prin aport lichidian adecvat (cel

puţin trei litri pe zi).• Femeia activă din punct de vedere sexual trebuie sfătuită ca, atât ea cât şi• partenerul, să practice igiena locală înainte de actul sexual.• Simptomele cistitei pot fi ameliorate prin consumul de lichide din 20 în 20 de• minute, pentru a dilua urina şi a elimina bacteriile. Alcalinizarea urinei (prin

administrarea de bicarbonat de sodiu) reduce aciditatea urinei şi micşorează intensitatea durerilor.

Page 110: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

7.1.2 Pielonefrita acută

• Pielonefrita acută este reprezentată de manifestările clinice, biologice şi morfologice

consecutive inflamaţiei acute de natura microbiană a rinichiului.• Simptomatologia: debutul - brusc, febră, frison, - tulburări digestive, - dureri lombare.• În perioada de stare: - febră, - stare generală alterată, - tulburări de micţiune, polakiurie,disurie, - tulburări digestive: greţuri, vărsături, dureri abdominale.• La examenul clinic obiectiv, lojele renale sunt sensibile la palpare.• Examenele paraclinice: - urocultura şi antibiograma, - examenul macroscopic al urinei- piurie (urina tulbure), - examenele radiologice evidenţiază rinichi măriţi de volum.• Complicaţii: supuraţie renală, necroză papilară, septicemie, IRA• Tratament medicamentos: - antibioticoterapie conform antibiogramei, - analgetice, antipiretice.

Page 111: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Intervenţii nursing

• Colectarea şi observarea urinei (urină tulbure, miros puternic),

• Asistenta să se asigure că pacientul ia antibioticele prescrise,

• Aportul lichidian trebuie crescut la mai mult de 3 litri pe zi, pentru creşterea fluxului renal cu efect de spălare a tractului urinar.

Page 112: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

PLAN DE ÎNGRIJIRE PENTRU UN PACIENT CU PIELONEFRITĂ ACUTĂ

DIAGNOSTIC NURSING

OBIECTIVE INTERVENŢII NURSING RAŢIONAMENT

Durere - reducerea durerii - administrarea tratamentului analgezic prescris de medic

- asigurarea confortului, cooperării pacientului

Infecţia tractului urinar

- tratamentul infecţiei- prevenirea recurenţelor

- administrarea tratamentului prescis de medic- încurajarea aportului hidric- efectuarea balanţei hidrice- recoltarea urinei şi a sângelui pentru examene de laborator- recoltarea de urină pentru urocultură la fiecare trei zile

- tratamentul infecţiei cu antibioticul potrivit cât mai rapid posibil- spălarea tractului urinar- monitorizarea funcţiei rinichiului- monitorizarea efectului tratamentului

Polakiuria - restabilirea micţiunilor normale

- administrarea medicaţiei antispastice prescrise- asigurarea accesului la toaletă

- reduce spasmele vezicii urinare- reduce anxietatea legată de micţiune

Page 113: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Disuria - reducerea disconfortului

- administrarea de substanţe alcaline- încurajarea aportului de lichide

- neutralizează aciditatea şi reduce senzaţia de arsură- diluarea urinei

Greţuri şi vărsături

- reducerea greţurilor şi vărsăturilor

- administrarea antiemeticelor prescrise de medic- toaleta cavităţii bucale

- reduce disconfortul

Febră, stare de rău

- reducerea febei şi a disconfortului

- administrarea antipireticelor- măsurarea la intervale regulate a temperaturii- repaus la pat, schimbarea lenjeriei- administrarea de lichide

- antipireticele reduc febra- repausul favorizează repararea tisulară- substituirea lichidelor pierdute

Anxietate - reducerea anxietăţii

- explicarea bolii şi necesităţii tratamentului- informarea pacientului asupra efectului tratamentului- purtarea de discuţii cu pacientul

- ajutarea pacientului să înţeleagă boala şi să coopereze la tratament- identificarea cauzelor anxietăţii pentru ca pacientul să fie ajutat corespunzător

Page 114: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

7.1.3 Pielonefrita cronică

• Pielonefrita cronică este, de regulă, cauzată de infecţii recurente determinate de obstrucţii ale tractului urinar sau de refluxul vezico-ureteral.

• Tabloul clinic: - debut insidios sau prin episoade de pielonefrită, - semne generale nespecifice: scădere în greutate, astenie, subfebrilităţi sau febră, - semne specifice de afectare renală: - dureri lombare, - disurie, polakiurie, - piurie. - semne clinice determinate de: - leziunile de scleroză renală (HTA) - complicaţii (IRC).• Tratamentul medical este reprezentat de administrarea antibioticelor, conform

antibiogramei, repetat şi pe termen lung.

Page 115: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

7.2 LITIAZA RENALĂ

• Calculii renali se pot dezvolta în orice parte a tractului urinar şi sunt formaţi din depozite de substanţă cristaline care se găsesc în urină. Mărimea şi forma calculilor variază de la particule mici, asemănătoare nisipului, până la pietre rotunde de dimensiunile unei portocale sau calculi mari de formă neregulată care ocupă calicele şi bazinetul rinichiului.

• Etiologia• Substanţele din care se formează calculii se găsesc în urină, în mod

normal. Orice situaţie care determină creşterea concentraţiei în urină a acestor substanţe sau determină staza urinară predispune la formarea de calculi. Alte condiţii care favorizează litogeneza sunt reprezentate de: hiperparatiroidism, gută şi infecţiile tractului urinar.

Page 116: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Manifestările clinice • Simptomele determinate de calculii renali şi ureterali depind de:

- mărimea calculului,- nivelul obstrucţiei,- extensia iritaţiei la nivelul epiteliului renal,- prezenţa sau absenţa infecţiei.

• În forma asimptomatică litiaza este descoperită accidental cu ocazia

unui examen ecografic sau a unei radiografii de abdomen pe gol.• În formele simptomatice pot apare următoarele manifestări: - colica renală, - hematuria determinată de lezarea tractului urinar de către calcul, - semnele infecţiei urinare, aceasta fiind adesea asociată prezenţei calculilor renali.• Diagnosticul este precizat prin următoarele investigaţii paraclinice: - ecografia abdominală, - radiografie abdominală pe gol, - urografia i.v.

Page 117: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Colica renală

• Colica renală este determinată de blocarea unui calcul mic la nivelul joncţiunii pelvi-ureterale sau la nivelul ureterului şi apare datorită spasmului sever al musculaturii netede, prin care se încearcă îndepărtarea obstrucţiei.

• Pacientul acuză durere violentă lombară şi abdominală cu iradiere inghinală. De cele mai multe ori se însoţeşte de:

- greţuri, - vărsături, - hematurie micro- sau macroscopică, - stare generală proastă.• Reprezintă o urgenţă medicală, pacientului administrându-se

analgetice puternice.

Page 118: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Tratamentul este dictat în funcţie de mărimea, forma şi compoziţia calculului:

• tratament igieno- dietetic, este încurajat aporul de lichide pentru a preveni staza şi concentrarea urinei; dacă este cunoscută compoziţia calculilor se prescrie regim adecvat;

• efectuarea frecventă a uroculturilor şi sensibilităţii la antibiotice pentru a surprinde apariţia infecţiilor;

• tratamentul medical, în cazul calculilor urici, este reprezentat de administrarea de alopurinol;

• metode intervenţionale de distrucţie a calculilor: a) litotriţia extracorporeală- un tratament

noninvaziv bazat pe distrugerea calculilor cu ajutorul undelor de frecvenţă joasă, emise de un aparat,

b) nefrolitotomia percutană este un procedeu endoscopic de extragere al calculilor;

• metode chirurgicale: nefrolitotomia,ureterolitotomia.

Page 119: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

PLAN DE PENTRU UN PACIENT CU COLICĂ

RENALĂ DIAGNOSTIC NURSING

OBIECTIVE INTERVENŢII NURSING RAŢIONAMENT

Durere - reducerea durerii - administrarea de analgezice, antispastice- monitorizarea efectului tratamentului

- analgezicele şi antispasticele reduc spasmul uretral- aprecierea dozei, ritmului de administrare

Eliminarea calcului

- monitorizarea eliminării urinare

- colectarea urinei pe 24 ore- trimiterea urinei la examene de laborator - încurajarea aportului de lichide- notarea balanţei hidrice- recoltarea de urină pentru urocultură şi antibiogramă

- analiza chimică a calcului poate ajuta la stabilirea tratamentului pentru prevenire- cura de diureză poate mobiliza calculul- pacienţii cu litiază au frecvent infecţie urinară

Page 120: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Greţuri, vărsături

- reducerea greţurilor şi vărsăturilor

- administrarea de antiemetice- administrarea intravenoasă de lichide- toaleta cavităţii bucale după vărsătură

- antimeticele reduc vărsăturile- asigurarea aportului de lichide- reduce gustul neplăcut

Anxietate - reducerea anxietăţii - explicarea necesităţii testelor- se vor purta discuţii cu pacientul pentru identificarea cauzelor anxietăţii

- se asigură confortul pacientului

Deficit de cunoştinţe

- înţelegerea bolii şi a îngrijirilor

- explicarea necesităţii îngrijirii- efectuarea tratamentului preventiv- explicarea necesităţii aportului de lichide crescut

- reduce recurenţa bolii

Page 121: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

7.3 GLOMERULONEFRITELE

• Glomerulonefritele sunt un grup de boli renale determinate de inflamaţii ce apar secundar depunerii complexelor imune pe membrana bazală glomerulară. Cel mai cunoscut agent microbian care poate genera antigene ce iniţiază această reacţie este streptococul hemolitic.

• Glomerulonefritele sunt clasificate după aspectul histologic. Constant apar modificări la nivelul glomerulilor şi din punct de vedere clinic apare proteinuria.

• Clinic apar semne de:- nefrită acută, - edeme faciale,- oligurie, - proteinurie<3g/24 ore,

- hematurie, - HTA (poate fi absentă), - sindrom nefrotic (edeme, proteinurie>3g/24 ore, hipoproteinemie).

Page 122: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Glomerulonefrita acută proliferativă

• Etiologie: reacţie declanşată de infecţia cu Streptococ beta hemolitic, pe care o urmează la 1-2 săptămâni.

• Clinic: - din anamneză reiese că pacientul a prezentat o infecţie de căi respiratorii în urmă cu 1-2 săptămâni,

- semne de nefrită acută sau sindrom nefrotic.• Investigaţiile paraclinice arată:

- examen sumar de urină (hematurie, proteinurie),

- exudat faringian (se izolează streptococul hemolitic), - complementul este scăzut, - biopsia renală (aspect histologic caracteristic).

Page 123: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Tratament

• Medicamentos:- tratamentul infecţiei, tratament etiologic,

- diuretice, - antihipertensive.• Regimul igieno-dietetic:

- repaus la pat pe perioada de activitate a bolii,

- normocaloric, - hipoproteic în perioada de activitate a bolii, 0,5 g/zi - în cantitate normală sau uşor crescute în completarea

raţiei calorice glucide, - hiposodat 3g/zi, - aport hidric: diureza plus 500 ml.

Page 124: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Obiective nursing

1. reducerea edemelor,

2. examenul de urină să devină normal,

3. funcţia renală să se normalizeze,

4. tensiunea arterială să fie normală.

Page 125: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Intervenţii nursing

• Pacientul va sta la pat până se normalizează ureea, examenul de urină şi tensiunea arterială;

• Va urma un regim igieno-dietetic: - hipoproteic,- hiperglucidic, - hiposodat.

• Măsurarea zilnică a greutăţii;• Recunoaşterea semnelor de insuficienţă renală pentru instituirea rapidă a tratamentului:

- greţuri,vărsături,- prurit, - aritmii.

• Monitorizarea temperaturii, pulsului, respiraţiei şi tensiunii arteriale;• Educaţia pacientului:

- explicarea importanţei testelor de urină şi de sânge, - pacientul să cunoască semnele de infecţie şi de insuficienţă renală, - cunoaşterea importanţei controalelor medicale.

Prognostic: - remisie spontană în 2-3 săptămâni, - insuficienţă renală la 5-10%.

Page 126: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

7.4 SINDROMUL NEFROTIC

• Sindromul nefrotic nu este o boală distinctă ci reprezintă un tablou clinic determinat de proteinuria masivă.

• Etiologia• Sindromul nefrotic poate fi cauzat de orice boală care

duce la distrucţia membranei capilare glomerulare:- glomerulonefrita cronică,

- neuropatia diabetică, - boli ale ţesutului conjunctiv.• Simptomatologie:

- pacienţii prezintă edeme marcate care au apărut în decurs de 2-3 săptămâni,

- proteinurie (mai mult de 3g în 24 ore), care duce la depleţia masivă a proteinelor din organism, crescând astfel susceptibilitatea la infecţii,

- anorexie, slăbiciune.

Page 127: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

• Investigaţii:- examenul cantitativ şi calitativ al urinei arată reducerea volumului urinar şi proteinurie (mai mult de 3g în 24 ore);

- examenul de sânge arată hipoproteinemie cu hipoalbuminemie.• Complicaţii: infecţii, tromboze.• Tratament:

- prednison, - diuretice, - regim igieno-dietetic: hiperproteic, hiposodat.

• Obiective nursing:1. reducerea edemelor,2. reducerea proteinuriei,3. prevenirea infecţiilor,4. eliminări urinare normale,5. proteine serice normale.

Page 128: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

PLAN DE ÎNGRIJIRE LA UN PACIENT CU SINDROM NEFROTIC

DIAGNOSTIC NURSING

OBIECTIVE INTERVENŢII NURSING RAŢIONAMENT

Oliguria - balanţă hidrică- prevenirea hiperhidratării

- măsurarea şi notarea diurezei- restricţia aportului de lichide în funcţie de eliminările urinare

- aportul de lichide pe următoarele 24 ore depinde de eliminările urinare

Proteinuria - prevenirea pierderilor urinare de proteine

- test zilnic pentru a depista prezenţa în urină a proteinelor, glucozei, elementelor sangiune- colectarea urinii pe 24 ore- dietă hiperproteică, hiposodată

- monitorizarea evoluţiei bolii- persistenţa hematuriei denotă prezenţa leziunilor glomerulare- prezenţa glicozuriei arată prezenţa unui diabet indus de tratamentul steroidian- proteinele înlocuiesc pierderile- reducerea sodiului din dietă favorizează reducerea edemelor

Page 129: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Edemele - reducerea edemelor- prevenirea leziunilor pielii

- încurajarea mişcării- îngrijirea pielii- măsurarea zilnică a greutăţii- măsurarea T.A. în ortostatism şi clinostatism- monitorizarea pulsului- administrarea diureticelor

- reduce riscul trombozelor- ţesutul edemaţiat este expus riscului de lezare- se apreciază pierderile sau retenţia de lichide- se depistează HTA sau hTA- evaluează activitatea cardiacă- reduce edemele

Risc de infecţie - prevenirea infecţiei

- monitorizarea temperaturii- recoltarea periodică a uroculturii- îngrijirea pielii

- imunoglobulinele serice sunt scăzute secundar pierderilor urinare

Risc de tromboză

- prevenirea trombozei

- mobilizare- exerciţii active şi pasive a membrelor inferioare în pat

- scade incidenţa tromboflebitei

Page 130: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

7.5 INSUFICIENŢA RENALĂ ACUTĂ

• Este definită ca reducerea bruscă şi severă a funcţionalităţii renale determinând:

- tulburări hidroelectrolitice,

- acumularea produşilor de metabolism.• De obicei este reversibilă, dacă se intervine

prompt asupra cauzei.

Page 131: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Etiologia

• prerenală- IRA apare prin scăderea filtratului glomerular:- deshidratare severă,- hemoragie,- arsuri extinse,- şoc septic,- şoc chirurgical,- infarct miocardic.

• intrarenală este determinată de afectarea ţesutului renal:- boli glomerulare,- substanţe nefrotoxice,- incompatibilităţi sanguine.

• postrenală apare datorită obstrucţiei:- calculi,- tumori,- hipertrofie de prostată,- fibroza retroperitoneală.

Page 132: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

• Date clinice şi de laborator:- poate fi dificil de recunoscut iniţial deoarece poate fi mascată de semnele bolii iniţiale.

• Faza oligurică:• oliguria <500ml/zi, duce la:

- edeme, - edem pulmonar acut, - HTA.

• hiperkalemia creşte rapid şi afectează funcţia cardiacă;• uremia: - creşte rapid (accentuată de febră, infecţii, distrugeri tisulare),

- determină greţuri, vărsături, prurit, comă.• Faza poliurică:

- trecere bruscă, - eliminări urinare mai mult de 3l/zi,

- este afectată funcţia de concentrare a urinei, - este necesară refacerea balanţei hidroelectrolitice existând riscul de:

- hipotensiune arterială,- crampe musculare,- aritmii cardiace (prin scăderea potasiului).

• Faza de recuperare: - poate dura 3-12 luni, - de obicei se recuperează complet.

Page 133: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

• Investigaţii:- examen de urină,

- uree, creatinină, electroliţi, pentru a monitoriza funcţia renală, - ecografia - mărimea rinichilor, calculi, - pielografia retrogradă dacă este suspectată obstrucţia.• Tratament:• precoce, în funcţie de cauză:

- reumplerea patului vascular, - dezobstrucţia căilor urinare, - dializa.

Page 134: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Strategii nursing

• Evaluare: - balanţă hidrică, - verificarea frecventă a funcţiilor vitale (monitorizare cardiacă), - determinarea zilnică a greutăţii.• Planificarea şi implementarea privind:

- boala iniţială: - hemoragii, - traumatism, - arsura; - balanţa hidroelectrolitică: - aport dirijat; - scăderea uremiei, regim hipoproteic, hipercaloric; - dializa.• Obiective nursing: 1. balanţă hidroelectrolitică restabilită (edeme,TA,potasiu, sodiu); 2. eliminarea produşilor de metabolism; 3. evitarea complicaţiilor.

Page 135: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

PLAN DE PENTRU UN PACIENT CU INSUFICIENŢĂ RENALĂ ACUTĂ

DIAGNOSTIC NURSING

OBIECTIVE INTERVENŢII NURSING RAŢIONAMENT

Alterarea eliminării urinare

- menţinerea balanţei hidrice

- măsurarea şi notarea corectă a aportului şi eliminărilor de lichide- în faza oligurică restricţia de lichide la 500 ml+eliminările zilei precedente- observarea edemelor- în faza poliurică creşterea aportului de lichide pentru a compensa pierderile- monitorizarea pulsului şi TA

- permite calcularea cantităţii de lichide permise pentru următoarele 24 ore- previne hiperhidratarea (supraîncărcarea lichidiană)- evaluarea balanţei hidrice clinic- prevenirea deshidratării prin pierdere urinară- evaluarea funcţiei cordului

Page 136: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Anomalii electrolitice

- menţinerea balanţei electrolitice

- în faza oligurică dietă fără sare- în faza poliurică adaos de sare- monitorizarea potasiului seric şi dacă este necesar se face restricţie sau se suplimentează potasiu în dietă- efectuarea examenului de urină- monitorizarea diurezei

- rinichiul este incapabil de a excreta sodiuîn faza poliurică se piede în exces- în faza oligurică potasiu nu este excretat, de aceea se impune restricţia- permite evaluarea evoluţiei bolii- monitorizarea electroliţilor excretaţi

Retenţia produşilor de metabolism

- reducerea nivelului ureei

- dietă hipoproteică- dietă bogată în hidraţi de carbon

- ureea este un produs de metabolism al proteinelor- previne catabolizarea proteinelor proprii

Risc de infecţie - reducerea riscului de infecţie

- monitorizarea temperaturii- recoltarea periodică de urină pentru urocultură- respectarea măsurilor de ansepsie şi antisepsie de către personalul medical

- permite diagnosticul precoce - previne contaminarea urinară

Page 137: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

7.6 INSUFICIENŢA RENALĂ CRONICĂ

• Insuficienţa renală cronică este o boala insidioasă, ca urmare a leziunilor renale ireversibile.

• Etiologie:- glomerulonefrita,

- pielonefrita cronică, - nefropatia obstructivă, - boala polichistică, - diabet zaharat, - hipertensiune arterială.• Aspecte clinice:

- prezintă manifestări variate, - iniţial prezintă: poliurie, sete, astenie, anemie, anorexie, greţuri, vărsături, - în evoluţie poate apare anuria ce duce la:

- edem, HTA, edem pulmonar, - pericardită, insuficienţă cardiacă congestivă.

Page 138: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

• Pot apare manifestări pe orice sistem sau organ: - stare generală: astenie, iritabilitate; - ochi: retinopatie, keratită; - piele: pigmentare, prurit, piele uscată; - sistem osteo-muscular: boli osoase (demielinizare), crampe musculare; - sistem endocrin: hiperparatiroidism secundar; - sistem nervos: cefalee, parestezii, convulsii, comă; - sistem gastrointestinal: greţuri, vărsături, anorexie, diaree, hemoragii gastrointestinale; - hematologie: anemie, tendinţa la hemoragii, susceptibilitate la infecţii; - sistem respirator: dispnee, edem pulmonar; - sistem cardiovascular: edeme, HTA, pericardită, angină pectorală; - sistem uro-genital: poliurie, oligurie, impotenţă, tulburări menstruale; - metabolism: - creşterea în sânge a ureei, creatininei, acidului uric, potasiului, fosforului, - acidoza metabolică.

Page 139: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

• Investigaţii paraclinice:- uree, creatinina crescute în sânge,

- hemoglobina, hematocrit scăzute, - ecografie, examen radiologic arată:

- structura anormală, - rinichi polichistic,

- biopsia renală evidenţiază prezenţa unei glomerulonefrite.

Page 140: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Strategii nursing• Evaluare:

- balanţa hidrică, - monitorizarea pulsului, TA, respiraţie, greutate, - identificarea surselor potenţiale de dezechilibru, - observarea precoce a semnelor complicaţiilor (infecţii).• Problemele cu care se confruntă pacientul:

- alterarea balanţei hidroelectrolitice,- alterarea statusului nutriţional,- stres, anxietate, deficit de cunoştinţe.

• Planificare şi implementare• educarea pacientului privind:

- echilibrarea hidroelectrolitică; - managementului dietei şi medicamentelor ce se utilizează pentru controlul uremiei; pacientul va primi o dieta hipoproteică, hiperglucidică, hipercalorică, hiposodată sau normosodată;• rezolvarea problemelor psihologice:

- depresia legată de starea de rău, - conştientizarea evoluţiei bolii, - implicarea familiei.

Page 141: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

7.7 NEOPLAZIILE APARATULUI RENAL

• Cele mai comune tumori renale sunt reprezentate de carcinoamele renale şi apar mai frecvent la bărbaţi cu vârste între 50-60 ani. Metastazează în plămâni, oase, ficat şi creier.

• Simptomatologie• Cel mai comun semn întâlnit în carcinomul renal este reprezentat de hematuria

nedureroasă. Mai pot apare: - dureri lombare, - scădere în greutate, - subfebrilităţi.• Investigaţii:

- ecografie, radiografie renală.• Tratament: nefrectomie cu sau fără ureterectomie.• Intervenţii nursing:• Instituirea unei bune relaţii între pacient şi asistentă pentru ca acesta să-şi

poată manifesta frica, anxietatea;• Evaluarea nivelului de înţelegere al pacientului şi informarea acestuia în

legătură cu boala;• Pentru a obţine cooperarea pacientului este necesară informarea asupra

tratamentului instituit;• Administrarea analgeticelor prescrise de medic, în caz de dureri.

Page 142: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Tumora Wilms (nefroblastomul)

• Este o tumoră foarte rară, cu malignitate crescută, care se dezvoltă la copii. De cele mai multe ori este descoperită în primii trei ani de viaţă. Creşte rapid în dimensiuni şi dă metastaze, în special, în plămâni.

• Simptomatologie• Copilul prezintă un abdomen mărit de volum şi este oprit în

creştere.• Tratament• Prognosticul copiilor cu tumora Wilms este favorabil dacă

se practică nefrectomie în combinaţie cu chimioterapie. Pe perioada tratamentului este necesar suportul emoţional din partea părinţilor.

Page 143: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

7.7.2 Tumorile vezicii urinare

• Cele mai multe cancere ale vezicii au ca punct de plecare epiteliul vezical. Cancerul de vezică este mai frecvent la bărbaţi decât la femei şi afectează pacienţii cu vârste peste 60 ani.

• Etiologie• Se pare că există mai mulţi agenţi implicaţi în etiologie:

- fumatul,- chimicalele utilizate în fabricarea cauciucului, insecticidelor,- calculi vezicali,- inflamaţii cronice.

• Simptomatologie: - hematurie nedureroasă, primul simptom evidenţiat,

- cistita, - disurie,

- polakiurie.

Page 144: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

• Investigaţii paraclinice:- urografia i.v.,

- cistoscopia, utilizată pentru a vizualiza tumora şi pentru a recolta biopsii, - computer tomografia.• Tratament• Nu există o singură metodă de tratament, alegerea acestuia făcându-se

în funcţie de caracteristicile tumorii, de infiltrarea peretelui vezical şi de apariţia metastazelor.

• Papiloamele benigne sunt tratate prin cistodiatermie. Tumorile noninvazive sunt tratate prin chimioterapie intravezicală.

• Pentru tratamentul tumorilor invazive se folosesc:- rezecţia transuretrală,- radioterapia,- chimioterapia sistemică,- cistectomia cu reimplantarea ureterelor.

Page 145: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

7.8 Îngrijirea postoperatorie a pacienţilor cu afecţiuni renale

• Afecţiuni care pot beneficia de tratament chirurgical:- litiaza urinară,

- hematom renal, - abces renal, - tumorile renale, - malformaţii reno-ureterale.• Obiective nursing:

1. prevenirea complicaţiilor,2. reducerea durerii, disconfortului,3. îngrijirea tuburilor de dren, cateterelor.

Page 146: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

• Evaluarea:- respiraţiei,

- circulaţiei, - durerii şi a răspunsului la tratament, - verificarea drenajului urinar în mod regulat, - verificarea periodică a pansamentului pentru a descoperi o sângerare excesivă.• Pacientul poate prezenta următoarele probleme:

- risc de şoc şi hemoragie,- risc de complicaţii respiratorii,- risc de complicaţii urinare,- risc de ileus paralitic (nu se reia tranzitul intestinal),- durere, disconfort,- alterarea integritătii tegumentare (plaga operatorie),- anxietate.

• Postoperator se monitorizează pulsul, tensiunea, respiraţia, temperatura, balanţa hidrică, durerea, pansamentul, tuburile de dren, cateterele.

Page 147: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

PLAN DE ÎNGRIJIRE ÎN FAZA POSTOPERATORIE

DIAGNOSTIC NURSING

OBIECTIVE INTERVENŢII NURSING RAŢIONAMENT

Risc de şoc şi hemoragie

- prevenirea şocului şi hemoragiei- depistarea precoce a semnelor de şoc şi hemoragie

- monitorizarea şi înregistrarea pulsului şi T.A.- observarea stării generale şi a culorii tegumentelor- verificarea regulată a pansamentului- verificarea regulată a drenajului

- detectarea precoce a şocului şi hemoragiei prin scăderea TA şi accelerarea pulsului- observarea alterării stării generale sau a palorii sunt semne de şoc- observarea precoce a sângerării- observarea semnelor pierderii excesive de sânge

Risc de complicaţii respiratorii

- prevenirea şi depistarea precoce a complicaţiilor respiratorii

- monitorizarea, înregistrarea frecvenţei respiratorii, temperaturii- încurajarea respiraţiilor adânci- adoptarea poziţiei semişezândă

- observarea polipneei, bradipneei- asigurarea unei respiraţii eficiente- facilitează expansiunea plămânului

Page 148: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Risc de complicaţii urinare

- prevenirea şi depistarea precoce a complicaţiilor urinare

- măsurarea şi notarea eliminărilor urinare- observarea culorii urinei- trimiterea urinei pentru probe bacteriologice şi antibiogramă- asigurarea aportului adecvat de lichide- verificarea cateterului urinar- efectuarea igienei locale

- monitorizarea funcţionalităţii rinchiului- observarea anomaliilor- detectarea pecoce a infecţiei- hidratarea adecvată previne infecţiile urinare

Risc de ileus paralitic

- prevenirea ileusului paralitic

- suprimarea alimentaţiei orale- administrarea progresivă de lichide când tranzitul se reia (prezenţa gazelor)- dietă uşoară după ce lichidele au fost tolerate

- ileusul paralitic poate fi determinat şi de tulburări în aria retroperitoneală- permite reluarea peristalticii normale

Page 149: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Durere, disconfort

- reducerea durerii, disconfortului

- adminisrarea de analgezice conform presscripţiei medicale- monitorizarea durerii- ajutarea pacientului să se mobilizeze şi de a-şi găsi poziţii confortabile

- absenţa durerii creează un confort psihic

Hidratarea intravenoasă

- asigurarea hidratării intravenoase

- administrarea lichidelor conform prescripţiei medicului- verificarea balanţei hidrice- verificarea locului de puncţie

- hidratarea previne infecţiile urinare- detectarea semnelor de inflamaţie, infiltraţie şi luarea măsurilor corespunzătoare

Alterarea integrităţii tegumentelor

- menţinerea integrităţii tegumentelor

- verificarea regulată a pansamentului- observarea vindecării plăgii- observarea drenajului: cantitate, caracteristici- menţinerea igienei personale pentru 2-3 zile- încurajarea efectuării igienei personale după ce tuburile de drenaj au fost scoase- ajutarea pacientului să-şi schimbe poziţia în pat în funcţie de necesităţi

- permite detectarea sângerării- permite evaluarea procesului de vindecare

Page 150: NURSING ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI RENAL

Anxietate - reducerea anxietăţii

- purtarea de discuţii cu pacientul pentru ca acesta să-şi expime sentimentele- oferirea de informaţii despre evoluţia bolii

- reducerea anxietăţii asigură o stare de bine psihică


Recommended