Folosirea rațională a apei

În industria alimnetară apa e folosită pe larg în toate domeniile ei. De aceea o mare

problemă a industriei este folosirea rațională a apelor si nu doar folosirea, dar și reutilizarea

apelor reziduale din nou.

Principalele industri ce folosesc resurse majore de apă sînt:

– Prelucrarea carnii

– Prelucrarea laptelui

– Prelucrarea pestelui/fructelor de mare

– Prelucrarea legumelor si fructelor

– Obtinerea amidonului si glutenului

– Fabricarea zaharului

– Fabricarea bauturilor alcoolice/nealcoolice

În industria cărnii apa e folosită la toate etapele e producer, putem diviza procesul de

producre în două etape principale :

Prima etapa: abatorizarea

– Receptia si pregatirea animalelor

– Asomarea

– Suprimarea vietii

– Sangerarea

– Indepartarea parului, jupuirea

– Eviscerarea

– Indepartarea organelor interne

– Spalarea carcaselor

– Transarea

– Pregatirea carcaselor.

A doua etapă: procesarea carcaselor

– Taiere

– Dezosare

– Tocare

– Creare compoziție

– Șprițare

– Dușare etc.

Apele ce au fost folosite la procesare și urmează de a fi îndreptate spre canalizre,

devin deja ape reziduale cu conținut de diferite substanțe, însă prelucrearea și reintroducerea

apelor reziduale din nou în folosire e complicată din următoarele motive:

Grasimi, uleiuri;

Suspensii solide;

Continut de substante chimice;

Variatie sezoniera mare a debitelor;

Variatii orare mari si variatii mari de concentratie de-a lungul zilei;

Majoritatea unitatilor de productie sunt de talie mica sau medie.

Pentru micșorarea volumelor de apă folosită pentru prelucrare pot fi folosite unele

acțiuni ajutătoare precum ar fi:

reducerea cantitatii de apa de spalare a materiilor prime si reutilizarea acesteia;

separarea mecanica cu obtinerea de apa reziduala concentrata;

reducerea timpului de stationare a animalelor vii in abator

indepartarea uscata a dejectiilor

eficientizarea colectarii sangelui

Noțiunea de igienă este valabilă nu doar pentru industria alimentară, dar și pentru apa

ce este folosită la obținerea produselor finite ce trebuie să corespundă normelor sanitare și să

fie sigure pentru consumator. Odată ce apa folosită la procesare nu va corespunde cerințelor

igienice în rezultat se vor obține produse ce vor pune în pericol sănătatea consumatorului.

Producţia modernă foloseşte de obicei acidificarea apei ca instrument de prevenţie pentru

managementul bolilor şi îmbunătăţirea performanţei animalelor. Produsele sub formă lichidă

din gama de produse de acidificare contribuie la îmbunătăţirea igienei apei prin reducerea

nivelului ph-ului şi controlul bacteriilor gram negative precum Salmonella spp şi E.coli.

aceasta stopează degradarea apei şi transferul microbian la nivelul tubului digestiv al

animalelor. În plus, ingredientele active ale  reduc nivelul pH-ului în partea superioară a

tubului digestiv, cresc digestabilitatea nutrienţilor şi mineralelor, simulează microflora

benefică şi previn diareea. Acidificarea apei optimizează salubritatea apei, clorurarea sau

tratamentul cu peroxid de hidrogen. Combinând salubrizarea apei şi acidificarea ei creşte

eficienţa microbiană împotriva unui vast spectru de patogeni şi previne acumularea

mineralelor la nivelul conductelor. Aceasta creşte durata de folosire a sistemului de

alimentare şi controlează microorganismele, în special E.colli şi Salmonella spp atât în apa

de băut cât şi în tubul digestiv al animalelor.

Pentru a avea un consum corect și corespunzător e nevoie de respectat unele normele cum

ar fi:

-        apa pentru procesul tehnologic, spalare si dezinfectie;

-        apa pentru nevoile proprii ale personalului;

-        apa pentru intretinerea cailor de acces, a eventualelor zone verzi si apa de rezerva

necesara combaterii incendiilor.

Debitul de apa necesar productiei este diferit, in functie de specificul procesului

tehnologic, de utilajele folosite si de caracteristicile materiei prime utilizate. Calculul

necesarului de apa pentru nevoile tehnologice este corelat cu calculul productiei pe

faze si cu volumul productiei.

Necesarul de apa pentru nevoile personalului (apa de baut, cea necesara mentinerii

igienei angajatilor in timpul productiei), cat si cel necesar rezervelor pentru

combaterea incendiilor se stabileste in conformitate cu prevederile normativelor in

vigoare.

Respectarea acestor norme duce la un consum corespunzător, deci prin respectarea

acestor norme obținem o folosire eficientă și o protecție a apei, cheltuieili mai mici și un

volum de ape reziduale mai mici, ce duce la un nivel ecologic al apei mai bun.

Protectia sanitara a apei

Pentru pastrarea calitatilor apei si pentru prevenirea riscului impurificarilor, sursele de apa trebuie protejate cu amenajari denumite zone de protectie sanitara, care, in general, sunt formate din trei perimetre ce se stabilesc in conformitate cu normativele in vigoare.

Cele trei perimetre ale zonei de protectie sanitara a captarilor sunt:

-        perimetrul de regim sever in care nu este permis sa se construiasca locuinte si/sau constructii anexe si in care nu au acces persoanele fara interes de serviciu. Zona se prevede cu indiguiri si cu paza permanenta;

-        perimetrul de restrictie, situat in jurul zonei de regim sever, in care se pastreaza o salubritate perfecta si se interzice utilizarea terenului in scopuri care ar putea reduce debitele (despaduriri etc.) sau ar altera calitatea apei (depozite de gunoi etc.). Acest perimetru se marcheaza pe teren prin borne cu inscriptii;

-        perimetrul de observatie cuprinde zona in care organele sanitare fac observatii sistematice asupra starii sanitare a oamenilor.

Zonele de protectie sanitara au rolul de a stabili perimetrele in care se impun conditii speciale in vederea prevenirii contaminarii si impurificarii apei de catre diversi factori cum ar fi: balti, depozite de gunoaie, retele de canalizare, grupuri sanitare (closete) sau orice instalatii sau depozite insalubre. Pentru apele din cursurile naturale si izvoare se vor lua masuri pentru a nu le polua cu ape reziduale industriale si menajere. Oprirea deversarii in bazinele de apa a apelor uzate neepurate, provenite de la intreprinderile de industrie alimentara, este stipulata in normativele legale de functionare a acestora, deci este obligatorie.

Pentru protectia sanitara a apei, personalul care deserveste instalatiile de aprovizionare cu apa potabila trebuie sa aiba controlul medical la zi in carnetul de sanatate si sa poarte, in timpul lucrului, echipamentul sanitar de protectie. Angajatii depistati cu diferite afectiuni (deci cu contraindicatii medicale) la controlul medical periodic obligatoriu vor fi scosi pentru a preveni contaminarea apei.

Intreprinderile de industrie alimentara care au surse proprii de aprovizionare cu apa (puturi) sunt obligate sa ia masurile necesare pentru respectarea conditiilor de protectie sanitara prevazute pentru fiecare perimetru al zonei conform normativelor legale in vigoare.

Pentru prevenirea contaminarii si impurificarii apei potabile, intreaga retea de distributie trebuie sa fie mentinuta in bune conditii de functionare, evitand pierderile pe retea, eliminand posibilitatea de impurificare prin deteriorarea acesteia ca si contactul cu punctele critice de insalubrizare (haznale, conducte de canalizare, closete, gropi de gunoaie etc.).

Fantanile arteziene din curtile intreprinderilor vor fi protejate in timpul iernii contra inghetului.

Nostalgia apei de izvor Dar daca aerul, asa cum este, deocamdata poate fi respirat pretutindeni pe gratis, nu

acelasi lucru se intampla cu apa potabila, care pentru citadini are de mai multa vreme un

pret.Si inca in continua crestere.Caci apa, acest al doilea element in ordinea urgentelor

omenesti, dupa aer, a devenit si el un produs industrial.In preajma marilor orase si unitati

industriale apar instalatii uriase de “tratare” a apelor naturale, prin decantare, filtrare,

serilizare de mai multe feluri etc.

La prima vedere, pare paradoxal sa vorbim de nevoia asigurarii apei pe o planeta care

dispune de atata apa, incat s-ar putea inunda complet cu un strat de 3 km grosime.Chestiunea

e ca 97 la suta din apa globului este sarata, iar din restul de 3 la suta cea mai mare parte se

afla in ghetari.Rezulta ca populatia lumii are la dispozitie pentru consumul personal si pentru

activi-tatile sale economice numai in jur de 1 la suta din volumul de apa dulce, respectiv cea

din rauri, fluvii, lacuri si din unele panze freatice.Chiar si asa, ar fi mai mult decat suficient

pe ansamblu, numai ca, asa ca si la alte capitole ale inzestrarii naturale, apa e foarte

neuniform repartizata pe intinderea globului, iar o mare parte din ea este de acum puternic

poluata.In ansamblul poluarii, ponderea apelor uzate – menajere si industriale – este

covarsitoare.

Daca la poluarea aerului imaginea-simbol este oferita de arborii “perforati” de “ploile

acide”, la poluarea apei expresia caracteristica ar putea fi considerate “mareele negre”, adica

poluarea, practic continua, cu petrol a marilor si oceanelor lumii, avand efecte dezastroase

asupra florei si faunei marine.