1

Semne și simptome prezente în ortopedie și

traumatologie

1. Hemoragia

Hemoragia reprezintă ieşirea sângelui din sistemul vascular (din vase) ca urmare a

întreruperii continuităţii pereţilor vasculari.

Etiologie

- Traumatisme care lezează integritatea peretelui vascular,

- Liza purulentă a peretelui vascular,

- Tulburări de coagulare.

Clasificare

a) După caracterul vasului lezat se disting următoarele feluri de hemoragie.

- Hemoragia arterială: sânge de culoare roşie – aprinsă, ce ţâşneşte în jet,

ritmic, sincron cu bătăile inimii.

- Hemoragia venoasă: sânge de culoare roşie – închisă, ce curge uniform, mai

lent.

- Hemoragia capilară: sângerarea este pe toată suprafaţa plăgii, iar culoarea

sângelui este intermediară.

b) După modul de apariție hemoragiile pot fi:

- primare sau primitive: sunt hemoragiile ce survin imediat după un traumatism

- secundare: sunt hemoragiile care apar la un interval liber de la un traumatism.

c) După locul sângerării hemoragiile se împart:

- hemoragii externe: sunt hemoragiile la suprafața corpului

- hemoragii interne: sunt hemoragiile la nivelul organelor și țesuturilor interne.

d) După cantitatea de sânge pierdut:

- hemoragii mici: pierderea de sânge este de până la 500 ml sânge (sub10%

din volumul sanguin circulant)

- hemoragii medii: cantitatea de sânge pierdut este între 500 şi 1000 ml (între

10 - 20% din volumul sanguin circulant)

2

- hemoragii mari: pierderi sanguine mai mari de 1500 ml (peste 30% din

volumul sanguin circulant)

- hemoragii mortale: sunt hemoragii cataclismice, cantitatea de sânge pierdută

este este 1500 ml, într-un timp scurt.

Semne clinice

- paloarea pronunţată a tegumentelor şi mucoaselor.

- faţă trasă,

- ochii înfundați,

- tensiunea arterială scăzută,

- puls accelerat cu amplitudine mică (filiform),

- respiraţia accelerată,

- ameţeală,

- astenie generală, sete, greaţă, uneori vomă.

2. Hemartroza

Definiție

Hemoragia produsă la nivelul unei articulaţii se numește hemartroză, ce mai poate fi

definită și ca ieșirea sângelui din vas într-o cavitate articulară.

Etiologie

- Cauza determinantă: traumatism

- Cauze favorizante: coagulopatii (hemofilia etc.)

Tablou clinic

Hemartroza se caracterizează prin:

- tumefacția articulației afectate

- durere la nevelul articulației respective.

Tratament

- pungă cu gheață

- bandaj articular relativ strâns pentru a opri hemoragia

3

- repausul membrului afectat în poziție supraînălțată timp de 2 - 3 săptămâni.

3. Durerea osoasă

Durerea poate fi clasificată astfel:

In funcție de sediu:

- Durere localizată: TBC osoasă, tumori osoase maligne, osteomielită,

traumatisme

- Durere difuză: mielom multiplu, sifilis secundar și tertiar, osteoporoză etc.

In funcție de intensitate:

- Durere minimă ce cedează spontan sau la tratament cu antalgice în doze

minime: traumatismul ușor al genunchiului etc.

- Durere moderată în care calmarea necesită întotdeauna administrare de

antalgice: traumatisme, TBC osoasă etc.

- Durere intensă, rezistentă la antalgicele uzuale, necesitând medicație

specifică (morfină): metastaze osoase în cancerele pancreatice, cancerul de

prostată, cancerul ovarian etc.

In funcție de caracter:

- Durerea din tumorile osoase maligne: are caracterul fie al unor accese de

scurtă durată, intense, fie de nevralgie prin compresia pe care o realizează

tumora asupra filetelor nervoase, fie de durere cvasipermanentă, intensă.

- Durerea din TBC osoasă: este o durere localizată, moderată și este

exacerbată de efort, debutul este insidios cu semne generale precum

subfebrilitatea, astenie, eventual prezența unui abces rece care fistulizează.

În cazul durerii osteo – articulare trebuie precizat:

- Sediul exact: monoarticulară, coxală, coxofemurală, poliarticulară etc.

- Caracterul evolutiv al acesteia: acut, subacut, cronic.

- Caracterul migrator sau fix

- Caracterul permanent sau recidivant

- Intensitatea

4

- Relația durere - efort

- Asocierea cu alte semne locale (roșeață, căldură etc.) și/sau generale.

De reținut că durerea osoasă poate avea originea la nivelul:

- osului,

- periostului,

- sinovialei articulare,

- tendoanelor,

- ligamentelor

- mușchilor

Ea poate exista ca unic simptom sau poate asocia cu senzație de greutate și/sau

tumefacție.

Durerea osoasă se poate accentua noaptea, la mobilizare și la suprasolicitare.

4. Hematomul

Definiție: hematomul este o tumoră de cauză traumatică, datorată acumulării de

sânge în țesutul sau organul traumatizat, apărută în urma unei hemoragii locale.

Hematomului este datorat invadării cu sânge a țesutului traumatizat, în urma ruperii

unor capilare sanguine. Este mai frecvent la bolnavii cu tulburări de coagulare.

Tipuri:

- hematom spontan

- hematom patologic (în caz de hemofilie, fragilitate capilară, în cursul unui

tratament cu anticoagulante).

Evoluție

- hematomul se resoarbe treptat

- uneori se poate suprainfecta bacterian, apărând abcese sau flegmoane.

Resorbția hematomului poate determina o stare febrilă.

5

5. Edemul posttraumatic (celulodermita contuzivă)

Edem reprezintă un semn clinic care traduce acumularea anormală de lichide în

ţesutul celular subcutanat.

Edemul posttraumatic este edemul determinat de acțiunea directă a agentului

traumatic sau a manoperelor din intervențiile chirurgicale asupra țesuturilor.

Definiţie:

Edemul dur post-traumatic este o complicaţie ce apare în urma traumatismelor

mâinii, piciorului sau a degetelor. Regiunea cea mai afectată este faţa dorsală a

mâinii.

Se produce prin tulburări vaso-motorii care se instalează ca urmare a unei contuzii

sau a unor traumatisme repetate.

Tablou clinic

- Edemul este dur, dureros, elastic şi cald

- Edemul lasă de obicei degetele libere şi urcă spre antebraţ unde se termină

printr-o brăţară circulară.

- Pielea este palidă sau cianotică, cu hiperhidroză și hiperkeratoză.

- Este afectată mai ales flexia mâinii şi a degetelor

Evoluţia este imprevizibilă.

6. Tumefacția

Tumefacţia sau tumefierea este termenul medical folosit pentru descrierea unor

tumori non-neoplazice; este o modificare locală de formă și volum, provocată de

tulburări ale circulației sângelui, secundare de cele mai multe ori unui proces

inflamator local dar și unui traumatism.

7. Deformarea și scurtarea oaselor

Deformarea regiunii, în ortopedie, este un semn extrem de important, mai ales în

caz de fracturi, care arată lipsa de continuitate normală a osului. Deformările iau

uneori aspecte tipice pe baza cărora se pune cu uşurinţă diagnostic de fractură.

6

Scurtarea osului este de cele mai mule ori insesizabilă. Pentru unele oase lungi

unice, cum ar fi femurul, dacă se produce o fractură oblică, scurtarea poate fi

evidentă. Trebuie reținut că există scurtare şi în cazul unei luxaţii.

Impotenţa funcţională se datorează lipsei de continuitate a pârghiei osoase. Uneori

impotenţa funcţionala este determinată numai de durere, ca în cazul entorselor.

Mobilitatea anormală se manifestă atunci când executându-se manevre asupra

osului bănuit a fi fracturat, se constată mobilitatea anormală a acestora.

Crepitaţia osoasă se percepe o dată cu mobilitatea anormală a osului.