Sindromul de tunel carpian (CTS) este o problema comuna care afecteaza mana si incheietura

mainii (pumnul). Simptomele incep atunci cand nervul median este comprimat in interiorul

tunelului carpian al incheieturii mainii, o afectiune cunoscuta sub numele neuropatie compresiva.

Orice afectiune care scade dimensiunile tunelului carpian sau creste  tesuturile in interiorul

tunelului, poate produce simptomele de sindrom de tunel carpian. Acest sindrom a primit o

atentie deosebita in ultimii ani, datorita faptului ca are legatura cu ocupatiile care necesita

utilizarea repetata a mainilor, cum ar fi tastarea la calculator sau munca de asamblare. De fapt,

multi oameni dezvolta aceasta afectiune, indiferent de tipul de munca pe care o fac.

Anatomie

Tunelul carpian este localizat pe fata dorsala a

incheietura mainii, si este format din oasele mainii pe o parte, si de ligamentul carpian transversal

pe de alta. Practic oasele carpului formeaza un sant, iar ligamentul transforma acest sant intr-un

canal. Nervul median trece prin tunelul carpian, si ajunge in regiunea palmara. Acesta inerveaza

senzitiv degetul mare, aratator, degetul lung, si o jumatate din degetul inelar, pe fata palmara, dar

are si o zona de inervatie pe fata dorsala a acestor degete. Acesta trimite, de asemenea, o

ramura nervoasa pentru a controla muschii tenari ai degetului mare. Muschii tenari ajuta la

miscarea degetului mare si va permit sa atingeti cu varful degetului mare, varful fiecarui deget de

la aceeasi mana, o miscare numita opozitie. Nervul median si tendoanele flexoare trec prin tunel

carpian. Nervul median se situeaza pe partea de sus a tendoanelor, chiar sub ligamentul carpian

transversal. Tendoanele flexoare sunt importante, deoarece ele permit miscarea degetelor, a

degetului mare, si a mainii, cum ar fi atunci cand prindem ceva. Tendoanele sunt acoperite de o

membrana sinoviala, alunecoasa care permite tendoanelor sa alunece unul langa celalalt, atunci

cand se contracta si se relaxeaza pentru a misca mana si degetele.

Care sunt cauzele sindromului de tunel carpian

Orice afectiune care scade dimensiunile tunelului carpian sau mareste dimensiunea tesuturilor

din interiorul tunelului, poate conduce la simptomele sindromului de tunel carpian. Tunelul

carpian nu se poate extinde (peretii sunt inextensibili),  astfel orice afectiune care provoaca o

presiune anormala in tunel poate produce simptome de sindrom de tunel carpian. Si orice

crestere a presiunii in tunelul carpian poate reduce fluxul de sange la nerv, ceea ce duce la

pierderea functiei nervoase. Diferite tipuri de artrita pot provoca inflamatie si presiune in tunelul

carpian. Modul in care oamenii exercita sarcinile lor reprezinta un risc de aparitie al sindromului

de tunel carpian. Unele dintre aceste riscuri includ :

• forta cu care exercita anumite activitati

• postura

• alinierea incheieturii mainii

• repetarea unor activitati

• temperatura

• vibratiile

Doar unul dintre aceste riscuri, singular, nu poate provoca o problema. Dar a face o miscare care

implica mai multi factori ar putea reprezenta un risc mare. Si cu cat o persoana este expusa la

unul sau mai multe riscuri, cu atat mai mare este posibilitatea de a avea o problema cu sindromul

de tunel carpian. Cu toate acestea, oamenii de stiinta cred ca alti factori, cum ar fi fumatul,

obezitatea si consumul de cofeina, ar putea fi de fapt mult mai importanti in  dezvoltarea

sindromul de tunel carpian.

In alte cazuri, sindromul de tunel carpian poate aparea atunci cand membrana sinoviala se

ingroasa de la iritatie sau inflamatie. Aceasta ingrosare determina crearea presiunii in interiorul

tunelului carpian, deci nervul median este comprimat intre tendoane si ligamentului carpian

transversal. In cazul in care presiunea continua sa creasca, nervul este in cele din urma in

imposibilitatea de a functiona in mod normal. Atunci cand presiunea creste pe nervul median,

alimentarea cu sange a invelisului exterior al nervului incetineste, si poate fi chiar oprita.

Termenul medical pentru acest lucru este ischemie. Daca presiunea continua sa creasca, in

interiorul nervului vor incepe sa apara noi celule (numite fibroblaste) care creaza tesut cicatricial.

Acest lucru se presupune ca produce senzatii de durere si amorteala la nivlul mainii. In cazul in

care presiunea este inlaturata, simptomele vor disparea repede. Persistenta acestor fenomene

fara un tratament corect, poate incetini sau chiar opri sansele de recuperare. Traumatismul, cum

ar fi o fractura la incheietura mainii, fractura/ luxatie, infectii, arsuri sau alte leziuni termice,

tulburari de coagulare, si accidente pot duce la aparitia sindromului de tunel carpian acut.

Aceasta afectiune este mult mai putin frecventa decat neuropatia compresiva cronica, cauzata de

oricare dintre factorii de risc descrisi anterior. Un accident cu traumatism la incheietura mainii

poate provoca umflarea, si o presiune suplimentara in tunelul carpian. Zona din interiorul tunelului

poate fi redusa dupa o fractura sau o luxatie la incheietura mainii. Oasele fracturate la incheietura

mainii pot provoca mai tarziu sindromul de tunel carpian, daca fragmentele vindecate duc la iritatii

anormale pe tendoanele flexor. Sarcina poate provoca retentia de lichid, ceea ce duce la o

presiune suplimentara in tunelul carpian. Diabeticii pot raporta simptome de sindrom de tunel

carpian, care pot fi de la o neuropatie sau de la o presiune reala asupra nervului median.

Persoanele cu functie tiroidiana scazuta (numita hipotiroidism) sunt mai predispuse la probleme

de sindrom de tunel carpian. Tumorile sau chisturile in incheietura mainii, pe tendoane, sau in

tunelul carpian pot provoca, de asemenea, sindromul de tunel carpian.

Simptome

Unul dintre primele simptome ale sindromului de

tunel carpian sunt furnicaturile, si amorteala treptata in zonele inervate de catre nervul median.

Aceasta este urmata de obicei de durere surda, vaga, in aceleasi zone. Mana poate incepe sa se

simta ca fiind adormita, mai ales in primele ore ale diminetii, dupa o noapte de odihna, scazand

forta musculara.  In cazul unui sindrom de tunel carpian acut, simptomele sunt bruste si severe,

apar in cateva ore, fata de saptamani sau luni, ca in cazul unei afectiuni cronice. Chiar daca este

acuta sau cronica, durerea asociata cu sindromul de tunel carpian se poate intinde in brat pana la

umar. In cazul in care afectiunea progreseaza, muschii tenari ai degetului mare se pot atrofia,

provocand neindemanarea atunci cand ridicati un pahar sau o ceasca. Daca presiunea continua

sa creasca in tunelul carpian, muschii tenari continua sa se atrofieze (micsoreze). Atingerea

varfurilor degetelor cu degetul mare de la aceeasi mana devine dificila, ceea ce face greu de

manevrat elemente, cum ar fi un volan, ziarul, sau telefonul.

Cum identifica doctorii afectiunea?

Medicul dumneavoastra incepe evaluarea prin

obtinerea unui istoric al problemei, urmat de un examen fizic amanuntit. Descrierea simptomelor

si examenul clinic sunt cele mai importante parti din diagnosticul de sindrom de tunel carpian. De

obicei, pacientii se vor plange in primul rand ca se trezesc in mijlocul noptii, cu durere si un

sentiment ca mana intreaga este amortita. Investigatia atenta, de obicei, arata ca degetul mic nu

este afectat. Acest lucru poate fi o informatie cheie pentru a pune diagnosticul. Daca va treziti cu

mana amortita, prindeti degetul mic pentru a vedea daca acesta este amortit, si asigurati-va ca

spuneti medicului dumneavoastra daca acesta este sau nu este amortit. Alte simptome includ

amorteala si durerile in timp ce aveti activitati de prindere, cum ar fi maturatul, folosirea

ciocanului, sau condusul.

Daca simptomele apar dupa o lovitura traumatica la incheietura mainii, o radiografie poate fi

necesara pentru a verifica daca exista un os fracturat, sau o luxatie. Daca este nevoie de mai

multe informatii pentru a pune diagnosticul, medicul dumneavoastra va poate recomanda studii

electrice ale nervilor. Mai multe teste sunt disponibile pentru a vedea cat de bine functioneaza

nervul median, inclusiv testarea vitezei de conducere nervoasa. Acest test masoara cate de

repede se misca impulsurile nervoase prin nerv. Investigatia se numeste EMG.

Cum se trateaza sindromul de tunel carpian?

Academia Americana a Chirurgilor ortopedici a publicat orientari privind tratamentul sindromului

de tunel carpian. Aceste linii directoare reflecta dovezile actuale de cercetare si sunt incluse in

acest articol.

Tratamentul nechirurgical

Activitatile care cauzeaza simptome trebuie sa fie modificate sau oprite, daca este posibil. Evitati

miscarile repetitive ale mainii, apucarea obiectelor grele, tinerea de instrumente cu vibratii, si

pozitionarea indoita a incheieturii (flexata palmar). Daca sunteti fumator, discutati cu medicul

dumneavoastra despre modalitati de a va ajuta sa renuntati. Pierdeti in greutate, daca sunteti

supraponderali. Reduceti consumul de cofeina.

O fasa elastica pentru incheietura mainii va scadea uneori simptomele din primele etape ale

sindormului de tunel carpian pentru ca tine incheietura mainii intr-o pozitie de repaus, nu flexata

foarte mult. Cand incheietura mainii se afla in aceasta pozitie, tunelul carpian este la fel de mare

pe cat posibil, deci nervul are la fel de mult spatiu in interiorul tunelului carpian. O orteza poate fi

utila mai ales pe timp de noapte, evitand astfel indoirea mainii in timp ce dormiti scadeti dureri si

amortelile nocturne. Orteza pentru incheietura mainii poate fi, de asemenea, purtata in timpul zilei

pentru a calma simptomele si pentru a relaxa tesuturile din tunelul carpian.

Medicamentele anti -inflamatorii pot ajuta, de asemenea pentru a reduce simptomele sindromul

tunelului carpian. Acestea includ medicamente fara prescriptie medicala, cum ar fi Arcoxia/

Voltaren/ Diclofenac, etc. In unele studii, dozele mari de vitamina B6, s-au dovedit a fi de ajutor in

reducerea simptomelor sindromului de tunel carpian. Unele tipuri de exercitii au demontrat ca

ajuta la prevenirea sau cel putin in controlul simptomelor de sindrom de tunel carpian.

In cazul in care aceste masuri simple, nu ajuta in

a controla simptomele, o injectie cu cortizon in tunelul carpian poate aduce ameliorari. Acest

medicament este utilizat pentru a reduce umflarea in tunel, si pentru a ameliora temporar

simptomele. Pe langa faptul ca amelioreaza simptomele, o injectie cu cortizon poate ajuta

medicul dumneavoastra sa puna un diagnostic. Daca nu obtineti o ameliorare  chiar si temporara

de la injectare, acest lucru ar putea indica faptul ca o alta problema este cauza simptomelor.

Cand simptomele dispar dupa injectare, atunci diagnosticul este clar. Unii medici cred ca acest

lucru este un semn, ca o sectionare chirurgicala a ligamentului carpian transversal ar avea un

rezultat pozitiv.

Reabilitarea nechirurgicala. Daca tratamentul nechirurgical are succes, puteti vedea o

imbunatatire in patru pana la sase saptamani. Este posibil sa fie necesar sa continuati sa purtati

atela la incheietura mainii pe timp de noapte, pentru a controla simptomele si pentru a evita

indoirea incheieturii mainii in timp ce dormiti. Incercati sa faceti activitati folosind mana

sanatoasa. Limitati activitatile care necesita miscari repetate, apucari grele, si vibratii in mana.

Tratamentul chirurgical

Daca toate incercarile de a controla simptomele au esuat, chirurgia poate fi utila si necesara

pentru a reduce presiunea asupra nervului median. O interventie chirurgicala nu este

recomandata in cazul in care exista leziuni avansate ale nervilor. Este posibil ca durerea

persistenta si amorteala sa nu dispara dupa interventia chirurgicala. Daca aveti atrofie musculara

si tulburari de sensibilitate permanente, nu puteti fi un bun candidat pentru o interventie

chirurgicala. O interventie chirurgicala nu poate fi recomandata in cazul in care studiile

electrofiziologice arata rezultate normale. In astfel de cazuri, pacientii care doresc ameliorarea

durerii vor fi sfatuiti sa continue cu tratament conservator.

In caz de sindrom de tunel carpian acut, chirurgia este necesara imediat pentru a decomprima

nervul, si pentru a-l salva de la daune permanente. Aceasta se numeste decompresie nervoasa.

Daca un pacient sufera un accident cu traumatism la mana sau incheietura mainii, cu agravarea

simptomelor si pierderea functiei normale a mainii, este necesara interventia chirurgicala. Cand

este nevoie de o interventie chirurgicala, mai multe proceduri chirurgicale diferite au fost

concepute pentru a elibera presiunea asupra nervului median. Prin eliberarea presiunii asupra

nervului, aportul sanguin al nervului se imbunatateste, si cei mai multi oameni obtin ameliorarea

simptomelor. Cu toate acestea, in cazul in care presiunea la nerv s-a facut pe o perioada lunga

de timp, nervul median poate fi ingrosat si cicatrizat, astfel incat recuperarea dupa operatie este

mult mai lenta.

-sectionarea deschisa a ligamentului transversal al carpului

Operatia standard pentru sindromul de tunel carpian este numita eliberare deschisa. Se practica

o incizie de cca 3-4 cm, pe fata palmara a incheieturii mainii, in linie mediana. Chirurgul taie

ligamentul carpian transversal, in scopul de a lua presiunea de pe nervul median.

Dupa sectionarea ligamentului carpian transversal, chirurgul coase doar pielea si lasa capetele

libere ale ligamentului separate. Capetele libere sunt lasate separate pentru a evita presiunea pe

nervul median. In cele din urma, locul dintre cele doua capete ale ligamentului se va vindeca cu

tesut cicatricial.

-eliberarea endoscopica

Unii chirurgi folosesc o procedura mai noua,

numita eliberare endoscopica de tunel carpian. Chirurgul face una sau doua incizii mici, pentru

introducerea endoscopului. Un endoscop este un aparat video cu fibra optica, care permite

chirurgului sa vada in interiorul tunelului carpian, in timp ce ligamentul carpian transversal este

atent eliberat. Dupa introducerea endoscopului, chirurgul poate vedea structurile pe un ecran TV.

Un cutit special este folosit pentru a taia numai ligamentul carpian transversal. Ca si in eliberarea

deschisa, capetele libere de ligament carpian transversal sunt lasate libere, separate, pentru a

evita presiunea de pe nervul median. Decalajul dintre cele doua capete se umple cu tesut

cicatricial.

Dupa operatie. Este, in general, nevoie de mai mult timp pentru a va recupera dupa eliberarea

deschisa a tunelului carpian. Durerea, de obicei, incepe sa scada in intensitate, dar este posibil

sa aveti sensibilitate crescuta in zona de incizie pentru mai multe luni dupa interventia

chirurgicala. Pacientii care asteapta prea mult timp sa ceara sfatul medical, au uneori dificultati de

adaptare dupa interventia chirurgicala. Abilitatile de adaptare slabe, durerea persistenta si

amorteala, pot duce la dezamagire sau nemultumire fata de rezultatele interventiei chirurgicale.

Recuperarea poate dura mai mult decat era de asteptat, atunci cand leziunile nervilor sunt

severe. In unele cazuri, simptomele nu sunt atenuate in intregime. Dupa scoaterea firelor la 14

zile postoperator,trebuie sa incepeti  sa lucrati cu un kinetoterapeut pentru sase pana la opt

saptamani. Tratamentele sunt utilizate la inceput pentru a scadea durerea si inflamatia. Masajul

bland la incizie poate ajuta la reducerea sensibilitatii in jurul inciziei, si la limitarea formarii de

tesut cicatricial. Sunt folosite exercitii speciale pentru a incuraja alunecarea normala a

tendoanelor, si a nervului median in tunelul carpian. Pe masura ce progresati, terapeutul va va

oferi exercitii care vor ajuta la tonifierea muschilor bratului, antebratului si mainii. Alte exercitii

sunt folosite pentru a imbunatati controlul motor si dexteritatea in mana. Terapeutul va lucra cu

dumneavoastra pentru a va ajuta sa faceti activitatile de zi cu zi si de la locul de munca, in conditii

de siguranta.