Societate civilă în România și Polonia

Societatea civilă se definește ca sferă a interacțiunii sociale între stat și societate, își

propune să compenseze lipsurile cetățenilor, sa apere și să promoveze interesele generale

specifice cetățenilor. Societatea civilă își îndeplinește acest rol prin fixarea unor raporturi de

colaborare cu statul și organismele acestuia, dar nu printr-o subordonare necondiționată față

de acesta.

Conceptul de societate civilă a însemnat pentru Estul Europei un concept nou, introdus

odată cu democratizarea țărilor din blocul comunist. Acest studiu comparativ urmărește să

identifice diferențele substanțiale dintre societățile civile din România și Polonia. Am ales ca

model de comparație Polonia, datorită faptului ca trecutul comunist aduce o asemanare cu țara

noastră, însă parcursul post-comunist este unul diferit în cele două țări.

Studiul de față are ca subiect două țări care au trecut de la un stat totalitar, în care

societatea civilă era aproape inexistentă, în care drepturile la asociere și liberă exprimare nu

existau, la un stat democratic, care oferă o gamă largă de drepturi și libertăți cu care oamenii

vremii nu se confruntaseră. Este important să analizăm procesul de dezvoltare al societății

civile din cele două state, pentru a vedea de unde a pornit discrepanța care a facut ca cele două

societăți să aibă un parcurs diferit. Privind retrospectiv, societatea civilă a avut un rol și o

activitate mai consistentă în Polonia decât în România. Diferențele la nivelul societății civile

au început să apară încă din perioada comunistă, de la înființarea Sindicatului Solidaritatea ,

și s-au continuat după căderea comunismului.

Subiectul societății civile din România este important pentru o țară democratică în

proces de dezvoltare. În lipsa unei societăți civile stabile și însemnate, statul poate deriva

către o putere absolută care să nu întâmpine dificultăți din partea cetățenilor. Un motiv

datorită căruia se naște societatea civilă îl constituie faptul ca puterea unui singur individ nu

este suficientă pentru a aduce schimbări la nivelul politicilor de interes public. În mod

rațional, asocierea mai multor indivizi duce la multiplicarea șanselor de atingere a scopului

stabilit. Un alt scop esențial ce trebuie îndeplinit cu ajutorul societății civile, îl constituie

înlăturarea politicienilor corupți din sfera politică. Acest demers este unul mai greu de

realizat, ca dovadă, în anul 2004 organizaţii ale societăţii civile din România au iniţiat

acţiunea „Coaliţia pentru un Parlament Curat”, care avea ca obiectiv eliminarea de pe listele

de partid pentru alegeri a persoanelor care nu îndeplineau condiţiile morale şi nu numai,

pentru a deveni senatori şi deputaţi. Acestă inițiativa nu a fost luată în serios de clasa politică

datorită lipsei de mobilizare a sferei publice și societății civile care nu reușește să își

îndeplinească rolul .

Utilitatea studierii societății civile este una însemnată pentru a mobiliza o parte cât

mai însemnată din cetățeni să participe activ în societate și să influențeze într-un grad cât mai

ridicat deciziile politice, administrative și economice.

Întrebările cercetării

1. De ce societatea civilă este mai dezvoltată în România decât în Polonia?

2. Ce factori ar putea contribui la dezvoltarea societății civile din România?

3. Ce dificultăți a întâmpinat societatea civilă post-comunistă din România față de

Polonia?

4. Care sunt sferele de activitate ale societății civile poloneze care le domină în mode

clar pe cele românești?

5. Ce soluții s-ar putea implementa pentru a se ajunge la o dezvoltare cât mai apropiată a

societății civile românești față de ce poloneză?

BIBLIOGRAFIE

FLONTA Mircea, “Religia si societatea civila”, ed. Paralela 45, Pitesti, 2005

KEANE John, “Societatea civila”, ed. Institutul European, Iasi 2003

STANESCU Vasile, "Societatea civila", ed. Expert, Bucuresti, 2001