BIOLOGIA COMPORTAMENTULUI

• Determinism comportament - substratul morfologic în corelaţie cu procesele fiziologice ale sistemului nervos.

GeneticaNeuroanatomieNeurofiziologie Neurochimie

GENETICA

• genele codifică sinteza unor proteine care deţin diferite roluri în cadrul proceselor biochimice şi fiziologice şi aceste procese se reflectă în fenomenele vieţii psihice.

NOTIUNI DE BAZA

• 23 de perechi de cromozomi - 22 de perechi autozomi şi o pereche cromozomii sexuali, X şi Y

• Gene - sub formă de perechi (una se află pe cromozomul matern, iar cealaltă se află pe cromozomul patern, ocupând un anumit locus pe cromozomii omologi) ce controlează o singură trăsătură ereditară

• ADN este constituită din două catene sub forma unui ax helicoidal constituite din nucleotide, formate, la rândul lor din bazele nucleotide (A, T, C, G)

TRANSMITERE GENETICA

• Transmiterea autozomal dominantă - gena mutantă capătă expresie fenotipică atunci când numai una din alele (cu caracter dominant) prezintă o mutaţie. Există o şansă de 50% ca părintele să transmită trăsătura respectivă la urmaşi.

• Transmiterea autozomal recesivă - boala apare numai atunci când cele două alele (cu caracter recesiv) prezintă acelaşi tip de mutaţie. Astfel, un părinte transmite o anumită trăsătură autozomal recesivă la urmaşi numai atunci când celălalt partener transmite aceeaşi genă mutantă.

• Transmiterea X linkată - gena mutantă se află pe cromozomul X şi se exprimă fenotipic atunci când se află pe un cromozom X care nu are pereche. Aşadar, trăsătura recesivă X linkată apare la bărbaţi, femeile fiind doar purtătoare ale genei respective.

• Transmiterea poligenică - sunt implicate mai multe gene mutante.

GENETICA TULBURARILOR PSIHICE

• Tulburările psihice majore dispun, în general, de un determinism multifactorial. Astfel, tulburări precum schizofrenia, tulburările afective, tulburările de personalitate, tulburările anxioase şi în special tulburarea de panică, tulburarea obsesiv-compulsivă, alcoolismul, etc. au o puternică încărcătură genetică, dar ele nu se transmit conform principiilor clasice mendeliene, ci se transmit sub forma unei predispoziţii genetice la care se adaugă influenţa factorilor ambientali.

SCHIZOFRENIE

• Studiile efectuate asupra rudelor probanzilor cu schizofrenie au arătat că:

• - cel mai mare risc de a dezvolta schizofrenia se întâlneşte la copiii cu ambii părinţi prezentând schizofrenie (45-50%).

• - rudele de gradul I ale probandului au un risc de a dezvolta boala de aproximativ 6-12%.

• - rudele de gradul II ale probandului au un risc de a dezvolta boala de aproximativ 2-6%.

• - rudele de gradul III prezintă un risc de apariţie a bolii de aproximativ 2%.

NEURONATOMIE

• cortexul cerebral - centrul de integrare a funcţiilor superioare ale psihicului uman ce se află în relaţie strânsă cu formaţiunile cerebrale corticale

- geneza proceselor cognitive (gândirea şi limbajul) - baza proceselor afective şi comportamentale adânc elaborate.• formaţiuni subcorticale (sistemului limbic) - sediul

vieţii instinctuale, afectiv-emoţionale, vegetative şi endocrine.

LOB FRONTAL

• Lob frontal - Girusul precentral (aria 4 Brodmann) controlează mişcarea voluntară şi este locul de origine a tracturilor corticospinale şi corticobulbare. - Cortexul prefrontal controlează aspectele motorii ale limbajului. - Cortexul orbitofrontal se află în strânsă legătură cu sistemul limbic şi este în legătură cu diverse aspecte ale comportamentului. - Cortexul mediofrontal este în legătură cu girusul cingulat şi are un rol în motivaţie şi în iniţierea unei acţiuni voluntare

LOB FRONTAL

• Disfuncţia lobului frontal - semne neurologice de tipul hemiplegiei contralaterale, afaziei expresive, etc. şi simptomelor psihice de tipul depresiei sau simptomelor maniacale, apatiei, sau dimpotrivă impulsivităţii, agresivităţii, comportamentului antisocial.

LOB TEMPORAL

• Lobul temporal Funcţiile controlate de către lobul temporal sunt: auzul, limbajul receptiv, memoria şi emoţia. - Girusul Heschl reprezintă aria auditivă primară. - Aria Wernicke - înţelegerea limbajului vorbit. - Lobul mediotemporal conţine hipocampul. - Amigdala Disfuncţia lobului temporal se asociază de obicei cu crizele convulsive complexe caracterizate printr-o serie de simptome psihice ce mimează diferite tulburări psihice: déjà vu, jamais vu, halucinaţii, derealizare, depersonalizare, automatisme motorii

LOB PARIETAL

• Lobul parietal Lobul parietal drept este implicat în funcţiile vizuospaţiale, funcţia de atenţie, în timp ce lobul parietal stâng deţine unele funcţii cognitive, cum ar fi cititul, calculul, etc.• lemniscul medial transmite senzaţiile vibratorii şi de poziţie la nucleul

ventral posterior lateral din talamus şi de aici în cortexul parietal somatosenzitiv.

• tractul spinotalamic transmite senzaţiile termice şi dureroase de la măduva spinării la nucleul posterior lateral din talamus şi, de aici, în cortexul parietal

Disfuncţia lobului parietal se asociază cu o perturbare a discriminării senzoriale exprimată prin distorsiunea imaginii corpului, agnozie, apraxie

LOB OCCIPITAL

• Lobul occipital Are un rol de integrare a informaţiei vizuale ce soseşte de la talamus - Cortexul calcarin de la nivelul lobului mediu occipital (aria 17) - Arii vizuale de asociaţie (ariile 18, 19)• Disfuncţia lobului occipital conduce la formarea iluziilor

şi halucinaţiilor vizuale, agnozie vizuală, cecitate psihică.

SISTEMUL LIMBIC

• o colecţie de structuri nervoase ce se află la graniţa între diencefal şi emisferele cerebrale (“limbus” = margine), unele formaţiuni constituente ale sale găsindu-se în alte structuri nervoase (de ex, amigdala şi hipocampul se află în lobul mediu temporal).

• exprimarea emoţiilor, motivaţiilor şi a comportamentului sexual şi social, în învăţare şi în memorie şi în monitorizarea homeotaziei interne.

• girusul cingulat, hipocampul, amigdala, aria septala, hipotalamus

SISTEM LIMBIC - HIPOCAMP

• funcţie mnestica, prin integrarea acestuia în circuitul lui Papez (girusul cingulat, girusul hipocampal, hipocampul, fornixul, corpii mamilari, tractul mamilotalamic, nucleul anterior al talamusului).

• memoria deservită de hipocamp serveşte la reţinerea faptelor şi evenimentelor, iar faptul că la nivelul hipocampului este controlată atât emoţia, cât şi memoria, se asociază cu faptul că evenimentele care trezesc o emoţie sunt mai bine reţinute.

SISTEMUL LIMBIC - AMIGDALA

• nucleii anteromediali sunt implicaţi în funcţia motorie, olfactivă şi sexuală, iar nucleii laterali există numai la rasa umană şi sunt responsabili de viaţa emoţională şi socială.

• impulsuri amigdala declanşează răspunsuri de orientare şi de concentrare a atenţiei dacă informaţiile ce îi parvin merită interesul şi dau expresie unor sentimente sau conduite sociale cum ar fi prietenia, frica, afecţiunea, neîncrederea, furia, mania, agresivitatea.

• Leziunile amigdalei şi mai ales cele bilaterale conduc la reducerea marcată a agresivităţii cu docilitate, pasivitate, scăderea interesului social, a competitivităţii ( “orbire psihică” sau “sindromul Kluver Burcy”).

SISTEMUL LIMBIC - ARIA SEPTALA

• Aria septală este constituită din mai mulţi nuclei situaţi pe faţa medială emisferelor, anterior de hipotalamus.

• Din punct de vedere funcţional, nucleii septali deţin roluri antagoniste faţă de amigdală, ei sunt răspunzători de reducerea emoţiilor extreme, menţinând organismul într-o stare de calm şi de pregătire a răspunsului la stimuli.

• Distrugerea nucleilor septali conduce la creşterea comportamentului agresiv. Dacă însă ulterior este distrusă şi amigdala bilateral, atunci reactivitatea emoţională şi agresivitatea este complet atenuată.

SISTEMUL LIMBIC - HIPOTALAMUS

• centru de control a sistemului nervos vegetativ (simpatic şi parasimpatic) - reglarea homeostaziei corpului ce modulează funcţia digestivă, circulaţia, funcţia sexuală, echilibrul hidroelectrolitic, temperatura corpului.

• intervine în monitorizarea necesităţilor biologice (foame şi sete) prin intermediul receptorilor senzitivi la conţinutul alimentelor în lipide, glucide şi a osmoreceptorilor.

• hipotalamusul lateral este responsabil de apariţia sentimentelor de plăcere şi de recompensă prin răspunsul la substanţele opioid-like.

• controlează funcţia endocrină prin intermediul acţiunii asupra hipofizei.• joacă un rol în exprimarea emoţiilor primare, difuze, nedirecţionate,

limitate la plăcere, în general, voie bună, râs, veselie, sau dimpotrivă neplăcere, furie, atacuri agresive.

SISTEMUL LIMBIC - GIRUS CINGULAT

• Girusul cingulat are o serie de legături cu neocortexul, cu amigdala, hipocampul, fapt care atribuie girusului cingulat contribuţia la expresia emoţională, comportamentul social, limbaj. Funcţia specifică a acestuia este reprezentată însă de prezenţa sentimentelor materne.

TALAMUS

• Funcţia caracteristică a talamusului este aceea de staţie de releu a sistemelor senzoriale în drumul acestora spre cortexul cerebral.

• un grup de nuclei constituie o staţie de releu pentru o multitudine de informaţii senzoriale, cu excepţia celor de natură olfactivă.

• un alt grup de nuclei primesc informaţii de natură motorie de la nivelul cerebelului şi a ganglionilor bazali la cortex

• al treilea grup să fie responsabil de funcţia veghe/somn.

GANGLIONI BAZALI

• complexul format de nucleul caudat şi putamen poartă denumirea de neostriat.

• neostriatul si substanţa neagră sunt de regulă consideraţi împreună, sub forma regiunii nigrostriatale.

• sunt conectaţi cu cortexul cerebral motor şi contribuie la iniţierea şi menţinerea mişcărilor, dar şi cu cerebelul şi atunci intervin în coordonarea mişcărilor motorii

• afecţiunea ce se asociază în mod caracteristic cu unele deficienţe la nivelul ganglionilor bazali la nivelul căii nigrostriatale, este reprezentată de boala Parkinson, afecţiune în care se înregistrează o pierdere de neuroni dopaminergici aflaţi în substanţa neagră şi se caracterizează prin tulburări motorii de tipul hipokineziei, tremorului, rigidităţii.

CEREBEL

• Funcţiile cerebelului sunt legate de coordonarea activităţii motorii• deficienţele motorii asociate cu leziunile cerebelului sunt

reprezentate de: tulburări de echilibru, ale mersului, hipotonie, lipsă de necoordonare

• apariţia unor tulburări de echilibru semnifică leziuni ale lobului floculonodular, leziunile vermisului sunt apanajul degenerării cerebeloase de natură toxic etanolică şi sunt reprezentate de tulburările de mers şi mişcările necoordonate ale membrelor, iar disfuncţiile de la nivelul emisferelor cerebeloase cauzează hipotonie, tulburări de coordonare ale membrelor şi tremor intenţional.

TRUNCHI CEREBRAL

• Nucleii bulbari sunt de tip senzitiv, motor care inervează diferite formaţiuni ale capului şi gâtului, dar tot aici se găsesc şi nucleii ce controlează funcţiile vitale, circulaţia şi respiraţia şi alte funcţii indispensabile supravieţuirii.

• Nucleii nervilor motori şi senzitivi din punte inervează faţa, din fibrele nervoase ce leagă diferite formaţiuni cerebrale (măduva spinării, neocortexul, cerebelul, etc) şi, în plus, la acest nivel se găseşte şi substanţa reticulată cu rol în reglarea vigilenţei, a respiraţiei şi circulaţiei

• Mezencefalul - coliculii cvadrigemeni superiori răspunzători de procesarea informaţiei vizuale şi coliculii cvadrigemeni inferiori implicaţi în procesarea informaţiei auditive; mezencefalul este şi sediul nucleilor de origine ai unor nervi cranieni care inervează musculatura ochiului.

NEUROFIZIOLOGIE

• Generarea impulsului nervos, apoi trecerea informaţiei de la un neuron la altul sub formă de semnal chimic şi apoi retransformarea informaţiei în semnal electric şi conducerea impulsului nervos de-a lungul celulei sunt procese fiziologice care se constituie ca procese bazale ale proceselor psihice de natură diferită ce stau la baza comportamentului.

SINAPSA

• Segment presinaptic (capat terminal n. presinaptic) – neurotransmitator (excitator/inhibitor)

- receptori presinaptici (canale de Ca+2) - receptori presinaptici (autoreceptori) - transportori membranari • Fanta sinaptica• Segment postsinaptic (corp celular/dendrite) - receptor de pe versant postsinaptic - potential electric (depolarizare/hiperpolarizare)

NEUROTRANSMITATORI

• Amine biogene: catecolamine (dopamina, noradrenalina, adrenalina), serotonina, acetilcolina, histamina.

• Aminoacizi: GABA, glutamat, aspartat, etc.• Neuropeptide: opioizi endogeni, substanţa P,

neurotensina, colecistokinina, somatostatina, vasopresina, oxitocina,

DOPAMINA

• Dopamina (neuromediator) - întâlnit atât la nivelul sistemului nervos central şi periferic

- reglarea motorie - integrarea proceselor de gândire cu activitatea motorie limbajul - dispoziţie - memorie de lucru, - procese motivaţionale - diferite funcţii vegetative

CAI DOPAMINERGICE

NORADRENALINA

• Noradrenalina - răspuns comportamental la stress, reacţia “luptă sau fugi”. - ciclu somn-veghe - anxietate - procese cognitive - funcţiilor vegetative (reglarea tensiunii arteriale, ritmului cardiac, termoreglare, etc).

CAI NORADRENERGICE

SEROTONINA

• Serotonina - comportamentul agresiv - comportament alimentar - reglarea dispoziţiei - somn - anxietate - diferite funcţii vegetative (controlul tensiunii arteriale, a ritmului cardiac, termoreglare, etc).

• GABA, cel mai important neurotransmiţător inhibitor, intervine în reglarea anxietăţii, în tonusul muscular şi relaxare

• Glutamatul este un neurotransmiţător excitator care are roluri importante legate de învăţare, memorie şi, de asemenea, intervine în excitocitoxicitatea şi moartea neuronală ce apare în urma unui accident vascular cerebral sau a altor injurii cerebrale..