Sindromul Waardenburg

DefinițieSindromul Waardenburg

reprezintă o afecțiune genetică rară ce se manifestă prin următoarele simptome: hipoacuzie uni- sau bilaterală, heterocromia irisului și albinism parțial.

Pentru prima dată a fost descrisă de Johannes Waardenburg în 1947. El a descoperit-o studiind persoanele cu culori diferite ale ochilor și dereglări de auz.

Caracteristica:Sunt descrise 4 tipuri ale acestui sindrom ce se

deosebesc prin manifestarea fizică și cauza genetică:

Tipul I & II sunt practic similare, diferența fiind că la persoanele ce suferă de sindromul de tip I distanța intre ochi este mai mare pe cînd la cei cu tip II este obișnuită. De asemenea hipoacuzia este mai frecventă la persoanele cu tip II decît la tip I.

Tipul III (sindromul Klein-Waardenburg) include și malformații ale membrelor superioare pe lîngă hipoacuzie și dereglări în pigmentație.

Tipul IV (sindromul Waardenburg-Shah) deține caracteristici atit ale sindromului Waardenburg clasic cît și a maladiei Hirschsprung (afecțiune manifestată prin constipații severe și hipomobilitate intestinală).

Incidența:Este de aproximativ 1 :

40.000 populație. Constituie aproximativ 2 -

5 % din toate cazurile de hipoacuzie congenitală.

Tipurile I & II sunt formele cele mai des întîlnite tipul III și IV fiind foarte rare.

Modul de transmitere:Modul de transmitere de

obicei este autosomal dominant, astfel în cazul unui parinte cu patologia în cauză copiii vor avea riscul de afectare de 50%.

In unele cazuri de sindrom Waardenburg de tip II și IV este prezent modul autosomal recisiv de transmitere.

Copii moștenesc patologia de la parinții deja afectați de sindromul dat și riscul de transmitere este de 50%.

Genele afectate: În sindromul Waardenburg sunt afectate

următoarele gene: EDN3, EDNRB, MITF, PAX3, SNAI2c și SOX10.

PAX3 – răspunde de dezvoltarea faciesului și a urechii interne și sunt cauza tipului I & III ale acestui sindrom.

MITF – este localizată pe cromosomul 3 și răspunde de dezvoltarea urechii și a auzului. Împreună cu SNAI2c este întîlnită în tipul II al sindromului dat.

EDRNB/EDN3 – este implicată în tipul IV al patologiei în cauză.

Diagnostic clinic: Criteriile de diagnostic pentru sindromul Waardenburg (tip I) au

fost elaborate de catre Consortiumul Waardenburg  [Farrer et al 1992].

Pentru a pune diagnosticul sunt necesare 2 criterii majore sau un criteriu major plus 2 criterii minore de afectare.

Criterii majore:• Hipoacuzie sensoneurală congenitală  (>100 dB)• Hipopigmentarea părului• Heterocromia irisului• Rudă de gradul I afectată Criterii minore:• Hipopigmentarea pielii• Confluența sprîncenelor• Rădăcina nazală lată• Hipoplazia cartilajelor alare• Parul cărunt sub vîrsta de 30 ani

Testul molecular genetic:Gene

SymbolChromosomal Locus

Protein Name

Locus Specific

HGMD

PAX3 2q36 .1 Paired box protein Pax-3

Deafness Gene Mutation Database

PAX3

Gene Symbol Test MethodMutations Detected

Mutation Detection Frequency by Test Method 1

Test Availability

PAX3

Sequence analysis

Sequence variants 2 >90%

ClinicalDeletion / duplication analysis 3

Exonic or whole-gene deletions

~6%

Tratament:Nu exită tratament

specific pentru sindromul Waardenburg.

Există tratament de corijare a hipoacuziei sensoneurale și în cazul sindromului Waardenburg de tip IV în cazul constipației se urmează terapia și dieta necesară.

Mulțumesc pentru atenție!!!