ASPECTE ALE DIVERSITĂȚII CULTURALE ÎN ACTIVITATEACU COPIII DIN GRĂDINIȚĂ

PROF. SIMINA-IOANA GHERŢANGRĂDINIŢA MICHERECHI-UNGARIA

PROF. LIGIA-RODICA BENEAG.P.P. TOLDI SALONTA-BIHOR

Diversitatea extraculturală din satul Micherechi (Ungaria)

• Diversitatea extraculturală apare si la grădiniță. Aici este vârsta la care începe conturarea și conștientizarea propriei identitați culturale. Obișnuirea copiilor cu ideea diversități trebuie să reprezinte o prioritate pentru cadrele didactice.

• În satul Micherechi(Ungaria) 80% din localnici sunt români, care țin să-și păstreze mai departe limba, portul, obiceiurile, dar trăiesc alături de maghiari, în bună înţelegere. După părerea mea, ca profesor nou integrat în acest sistem de colaborare, indiferent de profilul copiilor cu care se lucrează, cu atât mai mult în situația prezenței în grupă a unor copii proveniți din familii în care unul sau ambii parinți provin dintr-un mediu cultural diferit, fie aparținând unei minorități nationale sau cu aparteneța religioasă diferită, trebuie pus accent pe respectarea diversității culturale.

Structura educaţiei

• Mediul educațional trebuie strucutat în așa fel încât să reflecte diversitatea culturală și să ofere copiilor oportunități de a întelege, prin joc, implicațiie asemănărilor și diferenţelor dintre oameni(dintre românii din satul lor și românii din România) astfel încât efectele asupra copiilor să fie în sensul acceptării diversității, al promovării respectului și cooperării.

• Diversitatea culturală unanim recunoscută ca o realitate a societății contemporane, generează nevoia de instituții publice, inclusiv la nivelul sistemului educativ, precum și nevoia de gestionare a interacțiunilor asociate conviețuirii diferitelor grupuri etnoculturale.

• Identificăm în cultură zone vizibile precum arta, gătitul, tradiții, dar fundația puternică a culturii este mai greu de observat, ea este ancorată în istoria grupului respectiv, înclude normele, valorile, atitudinea despre spațiu, natură, timp , relații sociale, etc.

Declarația Universală privind Diversitatea Culturală

• În declarația Universală privind Diversitatea Culturală, adoptată de UNESCO în anul 2001, cultura este definită ca ’’ansamblul de elemente distinctive, de ordin spiritual, material , intelectual si emoțional, ale unei societăți sau ale unui grup social, ce include, pe lângă artă și literatură, stiluri de viață, moduri de conviețuire, sisteme de valori, tradiții și credințe’’.

• O abordare incluzivă și interculturală în educație, presupune o abordare globală , o reflectare a diversității sociale, lingvistice și culturale în:

• -activitățile de învățare de toate tipurile;• -mediul educațional;• -relațiile cu familia și comunitatea.• Practicile incluzive și interculturale trebuie să se

regăsească pe tot parcursul zilei, în toate tipurile de activități, în mod constant. Acest demers este facilitat în mod deosebit de metodele interactive , a căror utilizare este recomandată în contextul reformei timpurii, precum și ale structurării activităților pe centre de învățare, pe teme, prin utilizarea de exemplu , a metodei proiectului(metoda aplicată în grădinițele din România, conform noului Curriculum Național).

• În toate activitățile desfășurate în grădiniță este necesară introducerea unei abordări incluzive și interculturale. Aceasta se poate face în două moduri :

• -prin conținuturi- prin includerea în diferite activități de invățare a unor teme ce se referă la diversitatea culturală în general sau la relații și atitudini între persoane cu apartenență culturală diferită;

• -prin strategii utilizate între copii, prin modul de structurare a interacțiunilor între copii, prin rolurile și sarcinile atribuite copiilor, prin caracteristicile materialelor didactice utilizate, precum și prin metodele de evaluare, cadrul didactic poate încuraja cooperarea, dezvoltarea atitudinilor reciproce pozitive între copii

Aspect practic privind reflectarea diversității în activitațile de dezvoltare personală la grădinița din

Micherechi:

• Sosirea și plecarea copilului sunt momente în care personalul grădiniței interacționeaza simultan cu copilul și cu un membru din familia acestuia. Gestionarea adecvată a acestor momente poate contribui la construirea unei relații deschise și pozitive cu familiile copiilor.

• În cazul grupelor mixte (preponderent la Micherechi ) este important să se mețină echilibrul luărilor de cuvânt și să se valorizeze intervențiile copiilor, aptitudinile lor și cunoștințele pe care le au despre propria lor cultură, ca și contribuție la activitatea realizată.

• Conștientizarea diversitații și deschiderea spre relații pozitive cu persoane ce au apartenența etnoculturală diferită pot porni de la conștientizarea faptului că oamenii vorbesc limbi diferite, uneori dialecte sau variante ale unei limbi.

• Din colaborarea mea cu G.P.P ’’Toldi’’ din Salonta-România (structură G.P.P ’’ Micul Print ’’) unde mama mea este educatoare am aflat că activitățile integrate oferă oportunități deosebite pentru atingerea obiectivelor unei educații timpurii incluzive și interculturale, de aceea este preferabilă integrarea unor elemente specifice anumitor culturi în teme generale, de interes pentru toți copiii.

• Ca și cadre didactice a ne raporta față de toți copiii la fel nu înseamnă în mod necesar a oferi un ,,tratament” egal și echitabil. Promovarea ideii că fiecare copil este unic, așa cum se subliniază în toate documentele de politică aducațională recente din domeniul educației timpurii, constituie un argument puternic în acest sens. Din perspectiva cadrului didactic, a considera unic fiecare copil înseamnă a lua în considerare toate particularitațile acestuia privind mediul socio-cultural, istoricul său , ritmul de dezvoltare și nevoile specifice , atât cele personale, cât și cele ale familiei sale, cu scopul de a-i oferi copilului cele mai adecvate oportunități de învățare și dezvoltare.

Concluzii

• Asupra tinerelor generații trebuie acţionat încă de foarte devreme, de la vârsta de trei-patru ani, pentru a le face să înțeleagă că există limbi diferite, și prin acestea ideea de diversitate. Și pentru că semiologia se ocupă de toate sistemele culturale(și nu numai de limbi), ea ar putea să contribuie la a-i învăța pe copii că există și alte moduri de a se îmbrăca, de a se hrăni, pe scurt, comportamente ritualice diferite, în diferite societăți. Acesta ar fi o abordare potrivită pentru a-i învăța să fie toleranți și înțelegători.

BIBLIOGRAFIE

• Călin Rus, Mihaela Zătreanu ,Liliana Voicu, Educaţia timpurie incluzivă. Ministerul educaţiei, Cercetării, Tineretului și sportului, Unitatea de management al Proietelor cu Finanțare Externă, Module pentru formarea personalului din serviciile de educație timpurie, parte componentă a Programului de Inclziune Socială care se delurează în perioada 2007-2011

• Ghidul de bune practici pentru educația timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului, 2008.

• Curriculum pentru educația timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani, București, Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului , 2008.