PREVENIREA ŞI COMBATEREA VIOLENŢEI ÎN ŞCOLIIPsiholog Silvia Diaconu, consilier şcolar la L.T.L.Blaga

VIOLENŢA – conduită agresivă acută cu finalitate distructivă,punitivă sau transformativă.

AGRESIVITATEA – Walman defineşte agresivitatea în următoarele accepţiuni:- tendinţa de a arăta ostilitate prin manifestarea de acte agresive;- tendinţa de a depăşi opoziţiile întâlnite;- tendinţa de autoafirmare prin promovarea neabătută a propriilor interese;- hiperenergie în atitudini şi reacţii;- tendinţa permanentă de dominare în grupul social sau comunitate.

Este dificil să se realizeze discriminări între cele două concepte agresivitate şi violenţă.

M.Floro încearcă o diferenţiere în baza a trei criterii :

1. un criteriu funcţional: agresivitatea este o potenţialitate ce permite dirijarea acţiunii ; ea ţine mai mult de gândire, de analiză,în timp ce violenţa este de ordinul acţiunii noastre,o acţiune adaptată obiectivului ce trebuie atins.

2. un criteriu de ordin topologic: agresivitatea ar fi mai ales internă,în timp ce violenţa e mai ales externă.

3. un criteriu etic:în timp ce agresivitatea,înţeleasă ca potenţialitate care îi permite individului să înfrunte problemele,poate fi considerată acceptabilă,violenţa,în calitatea ei de acţiune ce produce durere, este inacceptabilă.

Formele de manifestare a agresivităţii:1.Excitabilitatea exprimă starea sistemului nervos central;caracterizată printr-o sensibilitate de grad maximal,faţă de factorii de mediu extern sau intern.2. Impulsivitatea este definită ca o trăsătură caracteristică implicând un mod impulsiv de a reacţiona prin impusuri( modalităţi acţionale de reacţie involuntară,bruscă,necontrolată şi neintegrată într-o activitate raţională).3. Propulsivitate este declanşarea agresivităţii datorită unui resort intern.Apare în mod forţat,automat,fără să se supună controlului voluntar( propulsiuni kinetic, monotipii ritmice,balansarea capului/unui membru).

Teorii ale agresivității1.Agresivitatea este înnăscută S. Freud, agresivitatea este un instinct – a agresa şi de a fi violenţiKonrand Lorenz accentuează asupra naturii biologic-instinctuale a comportamentului agresivInfluenţele biologice,cum ar fi:

- Infuenţe neuronale,zone ale cortexului stimulate electric facilitează comportamentul agresiv;

- Infuenţe hormonale,bărbaţii sunt mai agresivi decât femeile;- Influenţe biochimice:creşterea alcoolului în sânge, scăderea glicemiei

2. Agresivitatea este un răspuns la frustrare. John Dollard a postulat:- “agresivitatea este întotdeauna o consecinţă a frustrării”;- “ frustrarea întotdeauna conduce către o anumită formă de agresivitate”

Leonard Berkowitz susţine că frustrarea produce o supărare,o stare de pregătirea emoţională pentru a agresa.3. Agresivitatea este un comportament social învăţat. Albert Bandura comportamentul agresiv se învaţă familie,mediul social,mass-media direct (recompense /pedepse) sau indirect ( prin observarea unor modele de conduită).

Surse de influenţare a agresivităţiiCategorii:a.Surse ce ţin de individ,de conduită şi de reativitatea lui comportamentală:frustrarea,atacul sau provocarea directă fizică şi verbală,durerea fizic/moralăcăldura,aglomeraţia,alcoolul,drogurile,materiale sexy şi pornografice.b.Surse ale agresivităţii în cadrul familiei: bătaia şi incestul.c.Surse ce ţin de mijloace de comunicare în masă:violenţa expusă prin intermediul televiziunii,internetului şi presei.

Violenţa în şcoală Violenţă în şcolă cuprinde orice formă de manifestare a unor comportamente

precum: violenţa verbală şi psihologică(poreclire,tachinare,ameninţare,hărţuire);Violenţă fizică;comportamente care intră sub incidenţa legii (hărţuire sexuală,viol,consum/comercializare de droguri,furt);ofensă adusă statutului/autorităţii cadrului didactic; alte tipuri de comportament deviant în relaţie cu şcoală.

Formele de manifestare a violenţei în şcoala contemporană,la nivel internaţional; Trecerea de la violenţa fizică,directă,vizibilă,legitimată şi încurajată uneori,la forme

unei violenţe de tip simbolic,situată la nivelul valorilor promovate,la nivelul tipurilor de relaţii din spaţiul şcolii şi a impunerii unor anumite modele dezirabile de comportament;

Proliferarea violenţelor în şcoală care au ca fundament diferenţele etnice, religioase,de statut social sau de gen;

Multiplicarea formelor de violenţă asupre profesorilor; Creşterea numărului fenomenelor de violenţă gravă în şcoală,care intră sub incidenţa

legii(crime,violuri,utilizarea armelor de foc/albe) ca urmare a escaladării violenţei societate

Principalele forme ale violenţei în mediul şcolar în RomâniaViolenţa elev-elev: - violenţa verbală( certuri,conflicte,injurii,ţipete)- violenţa fizică între elevi Violenţa elevilor faţă de profesori:- lipsa de implicare şi de participare a elevilor la activităţile şcolare (absenteismul şcolar,fuga de la ore,indisciplina în clasă,ignorarea profesorilor)- ofensă adusă statutului şi autorităţii cadrului didactic ( refuzul îndeplinirii sarcinilor şcolare,atitudini ironice sau sarcastice,zgomote în timpul orei)Violenţa profesorilor faţă de elevi:- agresiunea verbală faţă de elevi( atitudini ironice,ţipete,chiar injurii,jigniri)- agresiune non-verbală(ignorarea mesajelor elevilor şi neacordarea de atenţia

acestora,gesturi sau priviri ameninţătoare,atitudini discriminative)- excluderea de la activităţile didactice sau chiar pedeapsa fizicăViolenţa părinţilor în spaţiul şcolii:- faţă de profesori - violenţă verbală( ironii,discuţii aprinse,ţipete)- faţă de alţi elevi /faţă de propriul copil

Cauzele care generează violenţa şcolară,ale căror efecte se cumuleză şi se potenţează reciproc:Cauze psiho-individuale:- factori individuali:toleranţă scăzută la frustrare,dificultăţi de adaptare la disciplina şcolară,imagine de sine negativă,instabilitate emoţionalăCauze familiale:- climatul socio-afectiv( relaţii tensionate între părinţii,mediu lipsit de securitate afectivă)- tipul/dimensinea familiei- condiţiile economice ale familieiCauze şcolare:- dificultăţi de comunicare elevi-profesori,impunerea autorităţii cadrelor didactice,stiluri didactice de tip excesiv autoritare ale profesorilor,distorsiuni în evaluarea elevilorCauze induse de contextul social:- mass-media- influenţa grupului de preieteni şi a anturajului din afara şcolii(“găştile de cartier”)

Agresivitatea Comportamentele agresive de tipul a lovi pe cineva,a-l împinge sau a-i smulge un obiect din mână reprezintă o formă primară de interacţiune comportamentală. Studiile ne arată că între 2- 4 ani,pe masură ce se dezvoltă limbajul,agresivitatea fizică scade şi creşte agresivitatea verbală. ( Cairns,1979;Fabers şi Eisenberg 1992)Educaţia emoţională îşi pune amprenta asupra modului cum se dezvoltă violenţă în funcţie de gen.Fetele învaţă să se manifeste într-o formă aparte agresivitatea verbală ”agresivitate relaţională”(Ostrov,2004;Crick şi colab.,1999) – răspândirea de zvonuri negative despre cineva bârfirea şi hărţuirea unei persoane.Ele sunt penalizate social mai mult decât băieţii atunci când manifestă agresivitatea fizică şi le este întărit comportamentul de către adulţii.

Agresivitatea “ascunsă”a fetelor – “ nevoia de a fi pe placul celorlalţi” – nevoia de popularitate – mint ca să fie acceptate,se folosesc de prieteni şi “ fură secretele altora pentru a vinde la un preţ mai mare”

Aceeaşi persoană poate fi şi victimă şi agresor ( Marsh şi colab.,2001)- Victimele au un scor mai scăzut la concepţia generală despre sine şi o evaluare

negativă a competenţelor sociale şi a acceptării din partea prietenilor.- Agresorii îşi aleg ca ţinte ale violenţei pe aceia care sunt diferiţi de majoritatea pentru

ca apoi să exploateze aceste diferenţe.Violenţele verbale (certuri, conflicte,injurii, tipete) sunt considerate situaţii tolerabile şi obişnuite în orice şcoală,în famillie, în contextul social actual (violenţa verbală a străzii, a mass-mediei etc.). În acelaşi domeniu al violenţei verbale au fost menţionate cu frecvenţa ridicată si jignirile cu referire la trăsăturile fizice sau psihice ale colegilor, comportament determinat deseori de specificul vârstei adolescenţei, când elevii devin mai atenti si mai critici cu privire la diferite caracteristici fizice sau psihice, proprii sau ale celorlalţi.Cauzele violenţei fizice – „expresie culturală a frustrării în spaţiul şcolii” pot fi diverse: consecinţe ale imobilităţii elevilor în clasa pe parcursul duratei unei activităţi

didactice (şi, de aici, nevoia de mişcare în timpul recreaţiei,care poate genera agresivitate fizica între elevi);

lipsa unei „culturi a jocului”, ceea ce face ca jocul să se transforme în agresivitate fizică: copiii nu mai ştiu să se joace, nu mai sunt învăţaţi cum să facă acest lucru;

trăsăturile specifice vârstei (nevoia de libertate şi de manifestare a propriei individualităţi, de impunere într-un grup, inclusiv prin violenţă fizică);

apariţia unor „găşti” ca manifestare a subculturilor şcolare; provenienţa din medii socio-familiale şi culturale foarte diferite sau defavorizante

etc.Motivaţia din spatele comportamentelor de violenţă Ca o modalitate de a face faţă propriilor lor probleme:

Pentru a obţine atenţia celorlalţi;Pentru a deveni populari;Pentru a se simţi importanţi sau în control;

Ce se află în spatele comportamentelor agresiv - înţelegerea rolului şi funcţiilor comportamentelor ,ca modalitate de a face faţă a unor :

- Probleme interne:AnxietateaDepresiaControlul emoţional deficitar( controlul furiei)

- Ca reacţie la o problemă externă Rezolvarea de probleme deficitară( lipsa de rezolvare de probleme,rigiditate cognitivă,lipsa abilităţii de anticipare a consecinţelor).

Ce este bullying-ul ?Bullyingul este definit ca un comportament de hărţuire cronică fizică sau/şi

psihologică a unei alte persoane ( Olewus,1991).Se identifică prin următoarele aspecte:

- Este un comportament abuziv care de regulă coduce la comportamente violente pronunţate şi persistente,care se menţin pe termen lung.- Experimentarea victimizării pe termen lung cauzează elevului agresat discomfort,frică

şi suferinţă.

Manifestări când :Băiatul este agresor Fata este agresor - Intimidarea - Cruzimea socială- Controlul - Manipularea- Dominarea prin forţă - Rănirea sentimentelor- Ameninţarea siguranţei personale - Respingerea subtilă şi

izolarea/marginalizarea victimei

Consecinţele manifestăriilor agresive/violente în contextul şcolar Farrington,1991;Olwus,1979

Performanţe şcolare scăzute Eşec şcolar,suspendare,excludere sau părăsirea voluntară a şcolii Asumarea violenţei ca formă acceptabilă de rezolvare a problemelor/conflictelor Efort suplimentar din partea profesorilor şi administraţiei pentru gestionarea

problemelor de disciplină( comportamentetele disruptive de la clasă şi agresive din pauză necesită atenţie şi supraveghere suplimentară),ceea ce duce la scăderea eficienţei predării şi limitarea oportunităţilor de învăţare pentru ceilalţi elevi

Imagine negativă din partea colegilor şi a profesorilor Marginalizarea elevului Sentimente de izolare şi singurătate Consumul de alcool,droguri Acte de delicvenţă în adolescenţă Criminalitate şi psihopatologie la vârsta adultă

Tipuri de activităţi de prevenire a fenomenelor de violenţă Organizate la nivelul unităţiilor de învăţamânt:

Acţiuni de conştientizare de către elevi a efectelor negative ale violenţei Organizarea unor întâlniri şi discuţii cu autorităţile de poliţie şi jandarmerie Organizarea cu părinţii a unor activităţii pe tema prevenirii violenţei şcolare,lectorate

cu părinţii Dezvoltarea unor programe de formare a cadrelor didactice privind managementul

clasei,dezvoltarea abilităţilor de comunicare,dezvoltarea de conflicte,promovarea cooperării

Participarea/implicarea elevilor în proiecte care vizează reducerea violenţei şcolare Schimbul de experienţă între şcoli pe tematica prevenirii violenţei Activităţi extraşcolare în care să fie analizate fenomenele de violenţă

şcolară,concursuri între clase,organizarea de spectacole,scenete privind violenţa Implicarea comitetului de părinţi în organizarea unor activităţi de ăprevenire şi

combatere a fenomenului violenţei Dezbateri tematice organizate de elevii,organizarea “săptămânii toleranţei”,a

“săptămânii antiviolenţă” în şcoalăManagementul clasei – analiza SWOT

Principalele PUNCTE TARI ale clasei în problematica violenţei şcolare- Număr redus de elevi care au fost implicaţi în acte de violenţă- Reprezentarea clasei în structurile anti-violenţă la nivelul şcolii

- Numărul ridicat de elevi din scoală care au participat în anii anteriori la activitati anti-violenţă desfăşurate atât la nivelul clasei cât şi la nivelul şcolii- Nivel ridicat de cunoaştere a cauzelor violenţei şcolare în rândul elevilor şi profesorilor

Principalele PUNCTE SLABE ale clasei în problematica violenţei şcolare - Nivelul scăzut de conştientizare a problemei violenţei şcolare la nivelul părinţilor

- Lipsa resurselor (materiale şi financiare) pentru desfăşurarea activitaţilor planificate Principalele OPORTUNITĂŢI ale clasei în problematica violenţei şcolare

- Climat de cooperare, deschis, cultura democratica la nivelul clasei- Posibilitatea de a obţine o finanţare nerambursabilă din fonduri europene pentru implementarea unui proiect

Principalele AMENINŢĂRI ale clasei în problematica violenţei şcolare - Nivel de implicare mai scăzut al elevilor în activităţile din anul în curs(de exemplu, implicarea în alte proiecte, elevi în clasa a XII-a etc.)- Creşterea numărului de acte de violenţă stradalaăîn zona în care funcţioneaza şcoala.

Activităţi anti-violenţă la nivelul clasei Realizarea unei mici anchete de teren privind principalele situaţii de violenţă care

apar în zona în care locuiesc elevii; Dezbaterea unor situaţii de violenţă şcolară prezentate în

mass-media:înţelegerea cauzelor, analiza modului în care situaţiile puteau fi evitate,analiza consecintelor asupra victimelor/agresorilor;

Analiza în cadrul unei dezbateri a principiilor/valorilor morale încălcate de diferite acte de violenţă şcolară;

Realizarea unui colaj de imagini din presa scrisă care prezintă situaţii de violenţă şi analiza acestora în cadrul unei ore de dirigenţie;

Realizarea unei prezentari Power Point în cadrul orelor de informatică care să urmărească o temă relevantă privind violenţa şcolară;

Organizarea unui joc de rol în care elevii să simuleze un proces, pornind de la un incident violent petrecut în şcoală;

Organizarea unor concursuri între elevi pe o tema relevantă (Ce aş dori să ştiu despre violenţa şcolară) sau organizarea unor concursuri artistice, sportive etc.;

Organizare de către elevii clasei a unui atelier pentru părinţi pe tema:Cum aşteptăm să ne sprijine familia pentru a ne simţi în siguranţă;

Organizarea unei dezbateri cu elevii clasei pe tema: Cine sau ce ne influenţează cel mai mult alegerile? şi analiza relevanţei concluziilor pentru activităţile de combatere şi prevenire a violenţei şcolare;

Organizarea unei dezbateri cu elevii pe tema: Dificultăţi de comunicare între elevi şi profesori şi prezentarea concluziilor tuturor cadrelor didactice care predau la clasa respectivă;

Strategii de prevenire şi reducere a agresivităţii în contextul şcolar 1. Introducerea părinţilor în programe de prevenţie şi intervenţie – părinţii trebuie să fie parteneri sociali ai cadrelor didactice pentru susţinerea efortului de reducere şi prevenţie a comportamentelor violente(“ recompensarea acasă a comportamentelor prosociale”). 2. Schimbarea contextelor şcolare care utilizează pedeapsa – aspectele negative din contextul şcolar care au legătură cu întărirea comportamentelor agresive pot fi: utilizarea excesivă a dezaprobării sau lipsa remarcilor de aprobare din partea profesorului sau a colegilor,experienţe de eşec şcolar,greşeli excesive,schimbări în rutina clasei,tehnici agresive de gestionare a comportamentelor violente ale copiilor Obiectivele acestui gen de intervenţie vizează învăţarea şi utilizarea de către cadrele didatice a tehnicilor de gestionare s comportamentelor elevilor,încurajarea comportamentelor acceptate social.

3. Învăţarea de către copii a abilităţilor sociale – cei mai mulţi copii devin agresivi deoarece au un deficit de abilităţi sociale adecvate. Obiectivele acestei strategii de intervenţie vizează învăţarea de către elevi a unor comportamente care să-i ajute să gestioneze situaţiile în care se confruntă cu comportamente agresive le celorlalţi ( să ignore situaţiile,să-şi ia distanţă de aceste situaţii,să reacţioneze cu fermitate şi să solicite asistenţa profesorilor atunci când este nevoie).

Bibliografie:1.N. Mitrofan,Psihologie socială( coord. A. Neculau),Ed. Polirom,Iaşi,19962.Constantin Păunescu,Agresivitatea şi condiţia umană,Ed. Tehnică,19943.Ana Stoica-Constantin,A. Neculau,Psihosociologia rezolvării conflictului, Ed. Polirom,Iaşi,19984. P. Popescu-Neveanu,Dicţionar de psihologie,Ed. Albatros,Bucureşti,19785. Domnica Petrovai,Modificări comportamentale aplicate comportamentelor agresive –draft,Curs Centrul de educaţie emoţională ţi comportamentală pentru copii,Salvaţii Copiii,20106. xxx,Violenţa în şcoală,Metode de interveţie,Ed. Atelier Didactic,Bucureşti,2007 7. xxx,Prevenirea şi combaterea violenţei în scoli,Ghid practic pentru directori şi cadre didactice, ISE,MEC,20068. Floro , M., Question de violence a l`ecole,Editions Eres, Paris,1996