Facultatea de FilosofieşiŞtiinţe Social-Politice Claudia

Horobeț SpecializareaComunicareSocialăşiRelaţiiPublice CRP, An II, Grupa IV

Folosireaprincipiiloretice

(suportteoretic: Clifford G. Christians, Mark Fackler, Kim B. Rotzoll, Kathy B. McKee –

“Etica Mass-Media”, Studii de caz)

Valorile constituie cadrul de referință în care teoriile, deciziile și situațiile

capătă sens. Fiecare este capabil să aprecieze blândețea și compasiunea atât de

mult, încât atitudinile și limbajul ajung să se îmbine cu o etică sistematică a

pacifismului.

Valorile motivează acțiunea umană, reprezintă o marcă a speciei umane, iar

tendința fiecăruia este să apere și să explice propriile valori abia atunci când

reușește să le încalce.

În instituții, valorile reprezintă un amestec complicat de idei care adesea

trebuie verificate sau corectate.

Fiecare caz din această carte, este conceput în așa manieră încât să

prezinte întâi detaliile cele mai importante cu privire la caz, și mai apoi

comentariile, pentru a fi mai ușor de clarificat primele două pătrate din

diagrama lui Potter. Cazurile și mai ales comentariile, explică valorile

personajelor principale în procesul luării deciziei. De obicei, valorile importante

ale unei persoane sunt ușor de identificat în discursul, conversația sau

argumentele acesteia.

Acesta este motivul pentru care specialiștii în etică analizează cu mare atenție

retorica, pentru a decide ce este relevant pentru cel de-al doilea cvadrant -

valorile.

Managerul unei agenții de publicitate poate aprecia doar inovația, o companie

de film doar eficiența, astfel încât doar valorile subordonate fiecăruia în parte

pot supraviețui. De exemplu, în Documentele Pentagonului (cazul 12), New

York Times decide să publice știrea, conformându-se privilegiilor stipulate în

Primul Amendament, astfel încât orice alt considerent își pierdea importanța.

Însă, conform diagramei lui Potter, rezultă că nici o concluzie nu poate fi

Facultatea de FilosofieşiŞtiinţe Social-Politice Claudia

Horobeț SpecializareaComunicareSocialăşiRelaţiiPublice CRP, An II, Grupa IV

justificată moral în lipsa unei confirmări clare că decizia finală a fost modelată

de un principiu etic.

Astfel că, cele două cvadrante din partea stângă, care includ valorile, explică ce

se întâmplă defapt, iar cele două din partea dreaptă, care includ principiile

etice, explică ceea ce ar trebui să se întâmple. Jumătatea stângă a cutiei este

descriptivă, cea dreaptă este normativă.

Cu alte cuvinte, sistemul de valori caracterizează condiția noastră umană, în

calitate de ființe morale; el se exprimă automat în viața de zi cu zi. Valorile sunt

prezente în toate dimensiunile experienței umane, chiar și în experimentele cu

caracter științific. Pe de altă parte, etica pune accentul pe abilitatea de a

raționa și pe justificarea adecvată.

În continuarea voi prezenta primele trei principii etice, Calea de mijloc

aristotelică, Imperativul categoric al lui Kant și Principiul utilității al lui Mill.

1. Calea de mijloc aristotelică:,,Virtutea morală este situarea corespunzătoare

între două extreme.”

Acest principiu a apărut încă de la începuturile filosofiei occidentale în

Grecia, secolul al IV-lea Î.Hr. Aristotel caracteriza virtutea morală drept o

cale de mijloc între două extreme, una implicând excesul, iar cealaltă lipsa.

Când și-a conceput etica, Aristotel a pus accentul pe moderație, pe

cumpătare, considerând că moderația însemna să trăiești chibzuit.

În viziunea aristotelică, se pune accent mai mult pe caracter decât pe

comportament,comportamentul exterior fiind cel care reflectă dispoziția

interioară a unei persoane.

O cale de a opera cu acest principiu este prin identificarea extremelor - să

nu faci nimic versus să expui totul, de exemplu, cand trebuie relatat un

eveniment.

Un exemplu potrivit, pentru a înțelege acest principiu etic, este cel cu

privire la Comisia Federală pentru Comerț, care atunci când trebuia să

decidă între interzicerea tutunului și acceptarea publicității

nereglementare, a ales calea de mijloc - a interzis reclamele la țigări la

Facultatea de FilosofieşiŞtiinţe Social-Politice Claudia

Horobeț SpecializareaComunicareSocialăşiRelaţiiPublice CRP, An II, Grupa IV

televiziune și a hotărât atașarea etichetelor de avertisment pe pachetele de

țigări.

Calea de mijloc nu înseamnă numai cantitatea potrivită, ci și momentul

potrivit, publicul potrivit, motivul potrivit și modalitatea potrivită.

2. Imperativul categoric al lui Kant: ,,Acționează conform acelei maxime care

vrei să capete valoare de lege universală.”

Imperativulcategoriceste un concept întâlnitînfilozofiamorală a lui

Immanuel Kant. Desemnează o acțiunecafiindnecesarăîn chip necondiționat

(de exemplu „Nu aivoiesăucizi!").

Sistemul etic kantian, se bazeazăpeconvingerea,

cărațiuneaesteceamaiînaltăinstanță a moralei. Semnuldistinctiv al

unuiastfel de imperativesteprezențalui “trebuie”. Kant

argumenteazăcămoralitateapoate fi exprimatănumaiprin imperative

categorice.

Condițiasupremă a moralitățiiestelegeamorală, care se

impunenecondiționattuturorființelorraționale.

De exemplu, cinevaîșiîncalcă o promisiune, pentrucăacestlucrui se pare a fi

înpropriulinteres; dardacăfiecaredintrenoiși-arîncălcapromisiunileoricândi-

arconveni, promisiunile nu armaiaveasensșisocietățileardecădeaînteroare.

Prinurmare, anumiteacțiunisuntmereugreșite: înșelăciunea,

furtulșinecinstea,

iarbunaintențieșirespectulpentruadevărsuntvalabileîntotdeaunașiîn mod

universal.

Contribuțialui Kant estenumităeticădeontologică(de la

grecesculdeon,,datorie”). Eticakantianăesteîn mare parte sinonimă cu

respectulpentrudatorie.

Imperativulsăucategoricîncurajeazăobediențașiactivitatealoială.

3. Principiulutilității al lui Mill: ,,Cautăceamai mare

fericirepentruceimaimulți.”

Pentru Mill utilitatea estefundamentul moralei. Conform

acestuiprincipiuacțiunilesuntcorecteproporțional cu tendințalor de a

promova fericirea șisuntincorecteînmăsuraîn care

Facultatea de FilosofieşiŞtiinţe Social-Politice Claudia

Horobeț SpecializareaComunicareSocialăşiRelaţiiPublice CRP, An II, Grupa IV

tindsăproducăinversulfericirii. Prinnoțiunea de fericire Mill

înțelegeprezențaplăceriișiabsențadurerii, dartermenul de

plăceretrebuieînțelesîntr-o accepțiunegenerală care nu

înseamnădoarplăcerefizică ci și „plăcereafrumosului, a decorativului, a

delectării”.Mill argumenta căfericireaestesingurulscop al

acțiuniiumaneșitestulprin care trebuiejudecatoricecomportament.

Utilitarismulestedefinitcapromotor al celuimai mare bine

pentruceimaimulțioameni.

Înurmaacestorclarificăridistingemdouătipuri de utilități:

utilitarismulacțiuniișiutilitarismulregulilor.

Utilitarismulacțiuniiimplicăurmătoareaîntrebarefundamentală: dacă o

anumităacțiuneîntr-o

situațieconcretăvaaveadreptrezultattriumfulbineluiasuprarăului?

Utilitariștiiregulilorconstruiescreguli morale pentrupromovareaceluimai

mare bine general. Problemaesteceregulăgeneralăpoate produce ceamai

mare utilitate.

Înexemplulclasic al lui Robin Hood, care

atacăbogațiipentruaîmpărțibunurilefuratesăracilor,

utilitarismulacțiuniiîiiartăcomportamentul, considerându-l justificat moral.