INSULA ȘERPILOR

IOVA IONUȚ-ROBERTANUL III

Insula Șerpilor se află în Marea Neagră, în fața gurilor Dunării. E o stâncă uriașă ce a rămas din lanțul muntos prăbușit în mare, legat odinioară cu munții din Nordul Dobrogei

Insula Șerpilor se află la o distanță de aproximativ 45 km de orasul-port Sulina și la 50 km de orasul Valkov, fiind, astfel, mai depărtat de terioriul ucrainean decât de cel românesc.

Cu o suprafață de doar 17 hectare, Insula Șerpilor nu este foarte importantă din punct de vedere teritorial, în schimb are importanță strategico-militară și economic, aceasta din urmă remarcându-se mai recent, după 1980, odată cu descoperirea unor zăcăminte de petrol și gaz natural.

Insula Șerpilor a avut diferiți stăpâni, de-a lungul istoriei: pe geți, greci, persani, romani, bizantini, venețieni, genovezi, revenind apoi pentru o perioadă sub administrația autohtonă, în timpul cneazului Dobrotici, al lui Mircea cel Bătrân și al lui Ștefan cel Mare. În anul 1484, insula intră sub stăpânirea otomană, pentru ca, mai apoi, să treacă, succesiv de sub administrație turcească sub administrație rusească.

După războiul ruso-turc din 1806-1812, Rusia întreprinde diverse expediții pe insulă, iar mai apoi, în 1829 o ocupă.

După războiul Crimeei(1853-1856), încheiat prin înfrângerea Rusiei, Insula Șerpilor revine Dobrogei, care împreună cu Moldova și Țara Românească se aflau sub suzeranitate otomană.

În 13 iulie 1878, după războiul ruso-româno-turc din 1877, Rusia primește sudul Basarabiei, iar Regatul Român - sudul Dobrogei, insulele care formau Delta Dunării și Insula Șerpilor.

Între anii 1941-1944, intră în subordinea Comandamentului german, ca punct de observație.

Insula rămâne totuși teritoriu românesc până în 1948, când este anexată de URSS.

În plin război rece, aceasta avea un important rol strategic, astfel că imediat după ocupare, sovieticii au început construcția unei baze militare de control maritim și aerian, precum și a unor radare ce supravegheau Balcanii.

  Posesia sovietică asupra insulei Șerpilor a fost confirmată prin Tratatul încheiat între Guvernul Republicii Populare Române și Guvernul Uniunii Sovietice cu privire la regimul frontierei româno-sovietice, de colaborare și asistență mutuală, semnat la București, în februarie 1961.

Au urmat apoi negocierile din anii 1967, 1975, 1976, 1978, 1980, 1986 și 1987, dar fără rezultate notabile. Între timp, sovieticii transformaseră insula în leprozerie, pușcărie și unitate militară de transmisiuni

După dezmembrarea URSS-ului, în 1991, Insula Șerpilor intră în componența Ucrainei, „succesoarea legitimă” a URSS-ului în zonă. Totuși, din punct de vedere militar, insula se afla în stăpânire comună ruso-ucraineană. Tot în 1993, „oficialitățile de la București au făcut o încercare timidă de a deschide subiectul Insulei Șerpilor, la Moscova […], dar au fost rapid pasate la Kiev” și astfel încep negocierile româno-ucrainene.

Zăcămintele de petrol și gaze naturale găsite în jurul insulei au mărit miza acestei dispute, transformând-o dintr-una exclusiv strategică într-una strategico-economică. De aceea, disputa s-a mutat la Haga în fața Curții Internationale de Justiție. 

Ceea ce puțini se pare că au înțeles este legat de faptul că nu insula în sine a fost obiectul acestui litigiu, ci platoul continental al acesteia.

Lungul șir de tratative s-a finalizat doar în 2009, la Curtea Internațională de Justiție de la Haga, când s-a judecat delimitarea platoului maritim dintre cele două țări, după șapte ani de negocieri sterile. 

Insula rămâne, prin decizia Curții Internaționale de Justiție în componenta Ucrainei, dar cea mai mare parte a platoului continental, mai exact 9.730 km2 din cei 12.200 km2 aflaţi în dispută i-au revenit României, adică 79,34%, pe când Ucrainei i-au revenit doar 2.500 km2, adică 20,66%.

Acest deznodământ, venit pe data de 2 Februarie 2009, după 40 de ani de negocieri cu Uniunea Sovietică și alți 20 ani comprimați în 34 de runde de discuții cu Ucraina, este considerat unul avantajos pentru țara noastră, iar acest lucru îi este datorat, în mare parte agentului României la Haga, Bogdan Aurescu

Bogdan Aurescu concluzionează: „Teritorial (maritim) nu am

câştigat nimic nou! La Haga ne-au fost recunoscute de către CIJ o parte din drepturile noastre istorice! Este impropriu spus că am câştigat ceva în plus, pentru că, istoric vorbind, Ucraina a rămas cu Insula Şerpilor, şi o parte din zona economică exclusivă şi platoul continental care, dacă nu ar fi existat Protocolul din 4 februarie 1948 şi „succesiunea” Ucrainei din 1991, totul ne-ar fi aparţinut nouă, în întregime, fără nici un proces la Haga! Am câştigat ceva ce era/este al nostru, din ceea ce ni s-a luat abuziv!”

BIBLIOGRAFIE: 1. Petre Dogaru, Insula șerpilorîn calea rechinilor, ediția a II-a, necenzurată și augumentată, București, Edit. SAECULUM și Edit. VESTALA, 1996 2. Vasile Cucu, Gheorghe Vlasceanu, Insula Șerpilor, București, Casa de editură și presă „Viața românească”, 19913. O. G. Lecca, Dicționar istoric, arheologic și geografic al româniei, București, Edit. SAECULUM, 2012, p 4354. Lucian Predescu, Enciclopedia României. Cugetarea. Material românesc, oameni și înfăptuiri, ediție anastatică, București, Edit. Saeculum LO și Edit. Vestala, 1999, pp. 775-7765. Gheorghe I. Brătianu, Marea Neagră, de la origini până la cucerirea otomană, ed a II-a revăzută. Trad. Mihaela Spinei, ediție îngrijită, studiu introductiv, note și bibliografie de Victor Spinei, Iași, Edit. Polirom, 1999, p. 1126. Nicu Pârlog, Adio Ostriv Zminii, bine ai revenit, Insula Șerpilor, articol publicat în 02.03.2009, accesat la data de 07.10.2016, http://www.descopera.ro/cultura/3857482-adio-ostriv-zminii-bine-ai-revenit-insula-serpilor

7. Dominut Padureanu, Statutul Juridic al Insulei Şerpilor. Hotărârea Curţii Internaţionale de Justiţie de la Haga (3 februarie 2009) privind zonele economice exclusive și platoul continental al României și Ucrainei în Marea Neagră, articol publicat în Dacoromania, accesat la data de 07.10.2016, http://www.dacoromania-alba.ro/nr44/insula_serpilor.htm8. Cristina Păiușan-Nuica, Insula Șerpilor, un conflict încheiat?, articol publicat în Historia, accesat la data 0810.2016, http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/insula-serpilor-un-conflict-incheiat#disqus_thread