TULBURĂRILE AUZULUI FONEMATIC LA COPILUL DEFICIENT MINTAL, O CAUZĂ MAJORĂ A DISLEXIEI ȘI DISGRAFIEI

Prof. logoped Irina Popa, Negrești/VasluiProf. educator Adriana Sardariu, Negrești/Vaslui

Articolul nostru, a pornit de la observarea frecvenței și uneori a greșelilor de citire și de scriere întâlnite la elevii cu CES și de la necesitatea de a le corecta. Știindu-se că limbajul se construieşte în cadrul interacţiunii sociale și nu este un dat genetic vom aminti câteva elemente ale dezvoltării vorbirii la copilul deficient mintal comparativ cu cel normal. Se ştie că în timp copilul normal își însusește vorbirea mai mult spontan, până la intrarea în școală, iar dezvoltarea psihica se realizează progresiv, copii cu deficiente mintale dispun de posibilități mai reduse și manifestă stagnări în evoluția limbajului, nu numai datorită deficienței de pronunție pe care o au, dar și altor cauze din care amintim tulburarea auzului fonematic și a faptului că persoanele înconjurătoare nu îi încadrează într-un sistem de comunicare permanent, mai ales în cazul celor care provin din medii defavorizate și subculturale.La școlarul deficient mintal decalajul dintre dezvoltarea limbajului și celelalte funcții psihice este foarte evident datorita faptului că posibilitățile de înțelegere și ideaţie rămân limitate, în timp ce capacitatea de exprimare înregistrează progrese interesante.Formarea deprinderilor de scris citit depinde de o serie de factori printre care cei mai importanţi se referă la dezvoltarea psihică generală și a chinesteziei mâinii în special, de integritatea auzului fonematic, de nivelul achiziților verbale și calitatea conduitei verbale, motivația pentru activitatea respectivă și interesul subiectului de a-și însuși cat mai repede noile achiziții.Lăsând la o parte ceilalți factori trebuie să subliniem că elaborare deprinderilor senzoriale de audiere a vorbirii, respectiv auzul fonematic, reprezintă o importantă condiţie pentru elaborarea deprinderilor motrice ale comunicări orale, mai întâi și apoi scrise.Auzul fonematic se constituie la copil ca o structură senzorial – perceptivă care asigura atât discriminarea auditivă a sunetelor emise de cei din jur, cât și reglarea percepției propriei emisie, există o legătură strânsă, audierea implicând o schițare a mișcării fono– articulatorii, iar emisia presupune neapărat autopercepția pe baza căreia se realizează autocontrolul și autocorecția.Dislalia deficientului mintal reprezintă în fond o tulburare de tip gnozo – praxic auditiv. Percepția sunetului si procesului de învățare prin discriminare auditivă sunt în primul rând tulburate, iar capacitatea de sinteză la nivelul praxic al imaginii auditive și mișcări fono –articulatorie se realizează cu greu sau nu se realizează deloc. Implicațiile acestei disfuncții devin și mai semnificative în procesul de învățare a limbi scrise și citite(grafie-lexie).Învățarea limbii citite și scrise la deficientul mintal constituie în primul rând o probă de terapie complexă.Nu există nici o îndoială că cea mai dificilă activitate pe care o învață deficientul mintal este aceea de scriere și citire. În general se pornește de la premisa că toți copii pot învăța scrisul și cititul într-o perioadă de 1-2 ani, dar acesta este un deziderat,

iar realitatea este că deficientul mintal, școlarizabil, recuperabil nu-și poate însuși scris-cititul în această perioadă, structura neuropsihică a acestuia nereprezentând decât într-o mică măsură potențialele și mecanismele învățării unei asemenea activități. Actul lexic constituie o activitate complexă care solicită mecanisme auditive, vizuale, senzorio-motorii, de organizare și structurare spațio – temporala, înțelegerea semnificației simbolurilor codificate de societate, activitate ce constituie un obiectiv principal al școlii și presupune un nivel mintal minimal de 6 ani, știindu-se că imbecilii sunt incapabili să învețe.În perioada preabecedară am sesizat că unii dintre ei prezintă tulburări ale auzului fonematic, pe lângă alte tulburări specifice copilului cu deficiență mintală. Există tulburări ale auzului fonematic sau slaba dezvoltare a acestuia care determină nu numai la nivelul emisiei, dar, mai târziu și la cel al discriminării sunetelor și reprezentării lor în planul grafic. Unde fenomenul este mai accentuat, dificultățile se extind și la nivelul grupurilor de litere și chiar a cuvintelor. Terapia a început prin exerciții zilnice de respirație și gimnastică facială, de dezvoltare a abilităților perceptive motrice și vizuale- auditive, de stimulare și organizarea comunicării verbale, de dezvoltare a atenției auditive, a memoriei auditive și de dezvoltare a auzului fonematic însoțită de coordonare audio- grafica.Un rol important în activitatea de recuperare l-au avut exercițiile și jocurile în care s-au valorificat frământările de limbă. Aceste exemple au un rol important în dezvoltarea auzului fonematic la școlarilor cu deficiență mintală.Iată câteva exemple…

S-Z-Ț, Ș-J, CE-CI

1. Nici n-a zis şi zici c-am zis, când oi zice chiar oi zice ca să zici c-am zis ce-oi zice2. 6 sași în 6 saci3. Stanca stă-n castan ca Stan.4. Cere cei ce cer cercei!5. Un vultur stă pe pisc cu pixul în plisc.6.O barză brează face zarvă pe o varză.7. E pestriță prepeliță pestriță, dar mai pestriți sunt puii prepeliței pestrițe.8. Știu că știi că că știuca-i pește, dar mai știu că știuca-i știucă.9.Muștele mușcă mușcatele.10. Mușcati-ar musca mușchiul.11. Muștele mustesc în mușchiul mușcatei.12. 12 cocostârci se cocostârcesc pe casa lui kogalniceanu.13. Sașiul stă pe șașiu și șușotește.

L-R1. Capra calcă piatra, piatra crapă-n patru, crăpa-i-ar capul caprei cum a crăpat piatra-n patru. Piatra crapă capra, capra crapă piatra. Piatra crapă capul caprei în patru, cum a crăpat şi capra piatra în patru.2. O întâmplare întâmplăoare s-a întâmplat din întâmplare3. Tâmplarul s-a lovit cu tâmpla de tâmpla tâmplăresei.

F-V1. Prin Vulturi vântul viu vuia.2. Florica, fata fierarului Fănică, fierbe fasole făra foc, fiindca focul face fum.4. N-am venit ca am venit, am venit că n –am venit

C1. Un caricaturist caricaturizează o caricatură caricaturistică.După realizarea pașilor din planul de interveție iată, câteva exemple de reușită:

Ex.1D.D (14 ani) vine în clasa a II-a cu diagnosticul deficient mintal accentuat, dislalie, limbaj mult redus, dislexie, disgrafiie, acalculie, tulburări de orientare spațio-temporală, emotivitate crescută. A repetat de 3 ori clasa I în școala generală. Nu cunoaște nici o literă, mâzgălelile care imitau scrisul erau slab conturate și porneau din colțul stâng al paginii și mergeau spre coltul drept de jos al paginii.În prezent are vârsta mintală 7-8 ani. După un program terapeutic susținut timp de 3 ani rezultatele sunt slabe din cauza diagnosticul sever. În momentul actual cunoște alfabetul, citește cuvinte monosilabice și multisilabice fără a sintetiza și înțelege sensul, dislalia este aproape corectată, copiază numere și adună în contextul 0-10.Ex.2

I.F.G.(12 ani), vine în clasa a II a de la școala generală cu diagniosticul deficiență mintală, mare deficit de concentrare, instabilitate psihomotrică, limbaj sărac, atenție și emoție scăzută, dislalie poliformă, tulburări de auz fonematic, disgrafie, acalculie. Vorbirea sa era de tipul,, na șu a leta,,. Vârsta mintală actuală este de 9 ani. Urmând un program terapeutic adecvat și-a corectat o parte din tulburările de auz fonematic, s-a corectat puțin și dislalia, cunoaște literele, citește cuvinte monosilabice cu ușurință, copiază un text relativ corect, adună până la nivelul numerelor formate din sute, scade mai greu confundând semnele adunării și scăderii, știe tabla înmulțirii de la 1 la 5.

BIBLIOGRAFIE:

1. A. Kreindler ,, Dinamica Proceselor Cerebrale ,, Ed. Academiei, Buc. 19672. C. Paunescu, C. Toncescu, M.Neagu ,, Dezvoltarea vorbirii copilului,, E.D.P., Buc.,19723. T. Slama-Cazacu ,, Dialog la copil,, Ed. Academica, Buc.,1961