GHID DE PREVENIRE A EFECTELOR ALUNECĂRILOR DE TEREN

Alunecările de teren sunt o categorie de fenomene naturale de risc, ce definesc procesul

de deplasare, mișcarea propriu-zisă a rocilor sau depozitelor de pe versanți, cât și forma de

relief rezultată.

Procesul de alunecare include trei faze:

faza pregătitoare, de alunecare lentă, incipientă (procese anteprag);

alunecarea propriu-zisă (trecerea peste pragul geomorfologic);

stabilizarea naturală (echilibrarea, procese postprag)

În cazul unor procese clasice, tipice, forma de relief se definește prin:

râpa de desprindere,

corpul alunecării,

fruntea alunecării și

suprafața de alunecare.

Principalele caracteristici morfometrice ale unei alunecări de teren

TIPOLOGIA ALUNECĂRILOR DE TEREN DIN ROMÂNIA

Particularitățile genetice, geologice, condițiile și factorii declanșatori, specificul dinamic

pentru declanșare, activare, reactivare, stabilizarea dinamicii, masivitate și profunzime a

maselor de materiale alunecate, aspectele morfogenetice, vechimea (vârsta) altimetria treptei

de relief pe care se axează pornitura ș.a., conduc la posibilitatea individualizării și tipizării

acestor forme specifice de relief de pe teritoriul României. Astfel de particularități reprezintă

criterii pentru definirea unor tipuri de alunecări În raport de adâncimea pe care este dislocată

masa de materiale:

- alunecări superficiale, care frecvent antrenează materiale de suprafețe cu declivitate ce

depășeste aproximativ valoarea de 5 grade (în cazul materialelor foarte ușor labile) și 10-15

grade când depozitele de pe versanți și suprafete de racord se umezesc mai greu și dislocarea

lor se face mai lent.

- alunecările profunde (de profunzime) definesc porniturile de teren care antrenează

depozitele și roca în loc pe o secțiune de adâncime ce depășește frecvent 2-5 m, ajungând chiar

la zeci de metri. Alunecările profunde sunt concordante în anumite regiuni cu alunecările

numite "masive", care pot să antreneze sectoare relativ mari sau chiar serii de culmi deluroase.

Un fapt potențial și specific pentru astfel de alunecări este, de exemplu, amploarea lor, ele au

vechime mare și foarte mare; ca urmare a rezistenței lor în timp îndelungat și reactivarea

repetată conduc la transformarea acestora în alte tipuri de alunecări. Ele îndeplinesc și rolul de

suport pentru manifestarea altor categorii genetice de procese geomorfologice (și, eventual, de

un alt tip geomorfologic), apariția altor forme de relief, etc.

MĂSURILE DE PREVENIRE, LIMITARE, DIMINUARE ŞI ÎNLĂTURARE A EFECTELOR

ALUNECĂRILOR DE TEREN

Măsurile de prevenire includ pe de o parte, evitarea declanșării porniturilor, iar pe de altă

parte reducerea efectelor distructive, acolo unde s-au produs deplasări de materiale pe versanți.

Evitarea declanșării porniturilor

Implementarea programele de împădurire a versanților, cu predispoziție la

acțiunea porniturilor de teren, reîmpăduriri (refaceri de spații ori parchete forestiere, unde

defrișările au fost scăpate de sub control), legat de care se ridică și aspecte de regenerare a

solurilor erodate. Sectoarele de izvoare ale apelor curgătoare (obarsiile), fac parte din categoria

prioritară a arealelor vizate de împăduriri și reîmpăduriri, acestea constituind locurile cel mai

frecvent expuse cauzelor potențiale și pregătitoare pentru declanșarea porniturilor de teren. În

același timp, atenția acordată solurilor erodate devine foarte importantă pentru asigurarea

condițiilor de reinstalare a fondului forestier. În unele situații conservarea, împădurirea ori

reîmpădurirea porțiunilor din partea inferioară a versanților, contribuie la o asigurare a

rezistentelor acestora în fața acțiunilor de subminare prin eroziune exercitată de albiile minore

ale râurilor, care sunt instalate la baza acestor suprafețe morfologice înclinate. Prezența acestei

surse de apă din imediata apropiere, pe care o reprezintă râurile și corespondențele lor cu

pânzele freatice din interiorul versanților, ofera vegetației forestiere o dezvoltare optimă mai

ales cand arborii sunt și adaptați creșterii în condiții de umiditate accentuată. Asemenea fâșii

forestiere îndeplinesc un rol important pentru rezistența versanților în fața alunecărilor

delapsive.

Drenarea apelor din pânzele freatice existente în cadrul versanților poate

reprezenta o altă modalitate de prevenire a mișcării pe pante, realizându-se astfel posibilitatea

de scădere a gradului de îmbibare a materialelor și rocilor care intră în alcătuirea acestora.

Puțuri și șanțuri pentru drenaj amplasate convenabil, permit acceptabil evacuarea unor

cantități importante de apă. Un asemenea procedeu devine deosebit de necesar pentru

versanții situați în imediata apropiere a localităților expuse riscului geomorfologic al porniturilor

de teren.

Reducerea cât mai mare a greutății determinată de efectuarea unor construcții

grele amplasate în diferite porțiuni și, în special, în treimea superioară a versanților, ori în

situații care dovedesc și mai multă dificultate, interzicerea efectuării construcțiilor.

Evitarea tăierii de drumuri transversale pe versanți, care să fie utilizate

predominant pentru transporturi uneori de mare capacitate. Evitarea executării construcţiilor şi

a drumurilor forestiere insuficient consolidate în zone cu predispoziţie ridicată la alunecări.

Reducerea efectelor distructive

Fixarea/nivelarea valurilor și scoaterea din funcționalitate (consolidarea) a râpei de desprindere

și (astuparea) a eventualelor crăpături care o însoțesc pe aceasta, pentru a bloca o eventuală evoluție a

lor în direcția transformării în viitoare râpe de desprindere. Pentru această parte superioară a unei

alunecări, conservarea spațiului forestier (menţinerea integrităţii pădurilor) de deasupra și

reîmpăduririle fac parte din categoria măsurilor de o foarte strictă necesitate pentru diminuarea

deplasării și stingerea unei pornituri de teren. Când versanții cu desfășurare pe mari suprafețe sunt

afectați de pornituri de materiale aproape în integralitatea lor, cerința unei fixări cu pădure devine o

prioritate.

Drenarea unei cantități cât mai mari de apă din microdepresiuni, evacuare

dirijată a afluxului scurgerilor superficiale de apă de pe versanţi şi devierea izvoarelor prin

şanţuri de coastă din zona amonte de râpa de desprindere, pentru a condiționa reducerea

deplasării și, dacă este posibilă stagnarea/stoparea porniturii de teren. Se întelege ca o

asemenea drenare trebuie să dureze până când efectele sunt constatate, alunecarea dovedind

ieșirea ei din faza dinamică, după care pot fi aplicate și operații tehnice de consolidare a

sectoarelor de versanți, situațiile de risc fiind îndepărtate.

Consolidarea prin baraje de rezistență de tipul unor parapete masive și cât mai

profund fixate cu talpa lor în masa de materiale și roci expuse mișcării prin alunecare în lungul

versanților. Astfel de corecții de ordin tehnic sunt eficiente pentru alunecările superficiale și de

medie profunzime, în cazul acestora existând un procent ridicat de asigurare pentru revenirea

stării de stabilitate a versanților cu pornituri de teren.

Consolidarea bazei versanţilor cu lucrări de corectare a torenţilor (în cazul

subminării acesteia de către un curs de apă) şi/sau ziduri de sprijin (în cazul drumurilor de vale).

MĂSURI SPECIALE DE STABILIZARE A ALUNECĂRILOR DE TEREN

înlăturarea unei părţi din deluviul alunecărilor de teren pentru evitarea suprasarcinii şi

aducerea pantelor la un profil de stabilitate. Această operaţiune trebuie combinată cu măsuri

de protecţie a taluzului nou creat pentru limitarea scurgerii şi infiltraţiilor, procedându-se la în

ierbarea, plantarea în terase mici cu cătină sau cleionaje;

implantarea de stâlpi rezistenţi (de preferat din stejar) în cazul maselor deluviale care

înregistrează începutul unui dezechilibru;

tratarea termică a depozitelor până la 600 – 800°C având drept urmare eliminarea din

masa deluvială a apei în stare liberă, dar şi a apei de constituţie din unele minerale.

Dezavantajul acestei metode constă în faptul că presupune costuri ridicate;

cu ajutorul piloţilor de var nestins depozitele predispuse la alunecare se pot consolida;

aceşti piloţi acţionează pe două căi: este absorbită apa din deluviul supraumectat, iar la

contactul dintre var şi deluviu se formează compuşi de calciu care se comportă ca materialele

de cimentare. Această metodă ar putea fi folosită cu succes pentru consolidarea taluzurilor

unor ravene;

tratarea electrochimică cu un principiu simplu: între doi electrozi plasaţi în masa

deluviului se deschide un circuit electric care asigură formarea unui curent de apă dinspre anod

spre catod. Se declanşează astfel un proces de electroliză care provoacă descompunerea

materialului din care este format anodul. În acest fel, pe circuit se distribuie ioni de fier sau de

calciu, intrând în complexul absorbtiv al materialului argilos, ceea ce contribuie la consolidarea

de ansamblu a depozitului;

REGULI DE PROTECŢIE, COMPORTARE ŞI ACŢIUNE A POPULAŢIEI ÎN CAZ DE ALUNECĂRI

DE TEREN

CARE SUNT SEMNELE CARE PREVESTESC O ALUNECARE DE TEREN

- Uşile şi ferestrele casei se blochează;

- Apar fisuri în tencuială, se desprind ţigle;

- Pereţii exteriori şi scările se depărtează de clădire;

- Gardurile, zidurile de susţinere, stâlpii sau copacii se înclină sau sunt uşor de mişcat;

- Apar fisuri în carosabil şi alei, care se măresc lent pe sol;

- Apar defecţiuni la utilităţi;

- Apar acumulări de pământ la baza unei pante.

- Apar noi izvoare de apă la suprafaţă;

ÎNAINTE DE PRODUCEREA ALUNECĂRII

- Informează-te asupra riscurilor locale legate de alunecările de teren.

- Înainte de a construi, fă o evaluare a terenului. Consultă un expert în domeniu.

- Pe timpul construcţiei foloseşte garnituri flexibile la conducte pentru a evita scurgerile

de apă sau de gaz.

- Asigură-te că ai numerele de telefon ale serviciilor de urgenţă la îndemână. Învaţă copii

să sune la 112.

- Pregăteşte-te pentru evacuare. Învaţă rutele de evacuare din comunitate. Participă

împreună cu familia la exerciţii de evacuare, exersează cu familia cel puţin odată la 6 luni

evacuarea.

- Fii pregătit să supravieţuieşti cel puţin 72 ore. Pregăteşte un kit de urgenţă şi păstrează

kit-ul într-un loc cunoscut de toată lumea şi împrospătează periodic stocul de alimente şi apă

potabilă. Nu uita să ai echipament auxiliar destinat celor care nu ştiu să înoate sau celor cu

dizabilităţi

- Păstrează documentele şi obiectele personale importante în locuri unde nu se vor

deteriora. Copiile acestora păstrează-le pe un suport magnetic în alt loc decât cel de acasă.

- Dezvoltă un Plan Familial pentru Urgenţă

- Învaţă cum se întrerup utilităţile – alimentarea cu curent electric, gaz şi apă.

- Asigură-ţi locuinţa şi bunurile.

- Cunoaşte împrejurimile: micile schimbări în peisajul local pot da indicii asupra unei

potenţiale ameninţări;

- Consemnează orice modifcare a terenului (mici alunecări, copaci ale căror trunchiuri se

înclină progresiv).

- Ţine sub observaţie terenul înainte şi în timpul furtunilor puternice. Acţionează urgent la

cele mai mici semne de schimbare.

ÎN TIMPUL ALUNECĂRII DE TEREN

- Urmăreşte buletinele meteo şi avertismentele care anunţă precipitaţii abundente sau

extinse pe perioade de mai multe zile.

- Fii pregătit de evacuare, pregăteşte din timp un loc de refugiu.

- Evacuează locuinţa dacă autorităţile locale cer acest lucru sau dacă consideri că este

necesar.

- Dacă rămâi acasă evită să stai pe direcţia alunecării.

- Fii în alertă la schimbările de manifestare a căderilor de precipitaţii (rafale scurte şi

intense de ploaie urmează după ploi masive sau vreme umedă) deoarece acestea măresc riscul

alunecării de teren.

- Fii atent la orice sunet neobişnuit care ar putea indica mişcarea pământului (ruperi de

copaci, ciocniri de pietre, torente de noroi), creşterea sau scăderea subită a debitului apei,

schimbarea aspectului apei din limpede în tulbure.

- Atenţie când eşti la volanul unei maşini. Movilele de pământ aflate de-a lungul soselelor

sunt primele susceptibile alunecărilor de teren. Observă pavajul distrus, noroiul, pietrele căzute

– acestea pot fi indicii ale unor posibile alunecări de teren.

- Părăseşte locul şi evită direcţia alunecării de teren. Caută un loc sigur.

- Dacă eşti surprins, ghemuieşte-te şi protejează-ţi capul cu mâinile.

Zonele considerate sigure sunt:

- zone în care nu au avut loc deplasări de teren în trecut;

- zone relativ plane, la distanţă de pante;

- zonele din vârful sau de-a lungul crestelor.

DUPĂ O ALUNECARE DE TEREN

- Nu intra în zona afectată. Poate exista pericolul altor alunecări.

- Verifică dacă există persoane rănite sau blocate în perimetrul afectat. Nu pătrunde în

zonă! Îndrumă salvatorii spre acele locuri.

- Ajută-ţi vecinii care ar putea avea nevoie de asistenţă specială – familii numeroase,

copii,bătrâni şi persoane cu dizabilităţi.

- Urmăreşte buletinele informative.

- Informează despre existenţa utilităţilor în zonă. Întreruperea funcţionării acestora poate

salva vieţi!

- Nu intra în clădire dacă simţi miros de gaz sau auzi un şuierat. Închide gazul din afara

clădirii,dacă este posibil.

- Verifică dacă fundaţia, coşul şi terenul înconjurător au suferit pagube. Apelează la

expertiza specialiştilor în construcţii pentru o evaluare completă a stării imobilelor.

- Fii atent la efectele secundare – inundații.

- Fixează terenurile afectate prin plantarea de vegetaţie forestieră cât mai repede posibil.

Eroziunea existentă poate produce noi fenomene dezastruoase.

- În caz că ai fost evacuat - respectă indicaţiile autorităţilor responsabile.

Harta zonelor cu pericol de alunecare, localitatea Vidra – Vrancea (Monitor II)