18
UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI FACULTATEA DE ŞTIINŢE JURIDICE SOCIALE ŞI POLITICE Sesiunea Ştiinţifică Internaţională a Studenţilor - Donaris ÎNDRUMĂTOR, LECT.UNIV.DR.ANDREEA MIRICĂ Paricipant: NICULCEA ŞTEFAN 1

Niculcea stefan- masuri normative pentru reformarea administratiei publice

Embed Size (px)

DESCRIPTION

În lucrarea de fată ne-am propus să identificăm modele de bune practici ale unor ţări central şi est-europene care pot fi implementate şi în administraţia publică din ţara noastră şi perspectiva reformei administrativ-teritoriale.

Citation preview

Page 1: Niculcea stefan- masuri normative pentru reformarea administratiei publice

UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢIFACULTATEA DE ŞTIINŢE JURIDICE SOCIALE ŞI POLITICE

Sesiunea Ştiinţifică Internaţională a Studenţilor - Donaris

ÎNDRUMĂTOR, LECT.UNIV.DR.ANDREEA MIRICĂ

Paricipant: NICULCEA ŞTEFAN

1

Page 2: Niculcea stefan- masuri normative pentru reformarea administratiei publice

Tema lucrării:

MĂSURI NORMATIVE NECESARE PENTRU REFORMAREA ADMINISTRAŢIEI PUBLICE NECESITATEA UNEI NOI REORGANIZĂRI ADMINISTRATIV-TERITORIALE

ÎNDRUMĂTOR, LECT.UNIV.DR.ANDREEA MIRICĂ

Participant: Niculcea Ştefan

Facultatea de Stiinte Juridice Sociale si Politice, UDJ Galati

Abstract

În contextual crizei financiare actuale, guvernele care s-au succedat la conducerea ţării, începând cu anul 1998, au iniţiat o serie de măsuri şi reforme necesare pentru reducerea cheltuielilor publice. În lucrarea de fată ne-am propus să identificăm modele de bune practici ale unor ţări central şi est-europene care pot fi implementate şi în administraţia publică din ţara noastră şi perspectiva reformei administrativ-teritoriale. În studiul de caz prezentat am efectuat o analiză sumară a administraţiilor publice din ţări central şi est-europene. Ca o concluzie a acestor studii de caz, ne-am pus întrebarea dacă prin regionalizare se poate face o mai bună absorbţie a fondurilor europene. În concluzie, absorbţia fondurilor europene depinde mai puţin de descentralizare/ regionalizare şi mai mult de capacitatea administrativă. În final, concluzia la care am ajuns este aceea că cercetarea întreprinsă de mine trebuie continuată în viitor prin elaborarea unui studiu de impact privind avantajele, dezavantajele dar şi riscurile pe care le implică regionalizarea în România.

Cuvinte cheie: reforma administraţiei publice, reforma administrativ-teritorială, reducerea cheltuielilor publice, descentralizare, absorbţia de fonduri europene

2

Page 3: Niculcea stefan- masuri normative pentru reformarea administratiei publice

INTRODUCERE

Cele mai sensibile probleme cu care se confruntă în prezent societatea românească sunt următoarele în ordinea gravităţii lor: instabilitatea coerentei politicilor economice adoptate de guvern, numărul mare de taxe şi impozite în vigoare, ineficienţa politicii fiscale şi povara generată de reglementările fiscale asupra climatului de afaceri din România, birocraţia, ineficienţa aparatului administraţiei publice, infrastructura precară, corupţia şi inflaţia. România este în prezent ţară membră a Uniunii Europene şi în această calitate o obligaţie permanentă este adaptarea acquisului comunitar. Au fost transpuse în legislaţia naţională o serie de directive ale Uniunii Europene iar unul dintre obiective este şi eficientizarea administraţiei publice. Pentru a contracara efectele crizei economice şi recesiunea economiei, guvernul a adoptat un buget consolidat având ca principal obiectiv limitarea creşterii deficitului intern şi extern. Strategia economică a României pe termen mediu vizează restructurarea şi eficientizarea activităţii administraţiei publice.

I. CADRUL STRATEGIC ACTUAL DE REGLEMENTARE

Reforma administraţiei publice a necesitat luarea de executiv a unor măsuri de austeritate privind reducerea cheltuielilor publice şi eficientizarea activităţii. Un exemplu în acest sens este legea nr. 329/2009 care a iniţiat reorganizarea unor instituţii publice şi a dispus măsuri de raţionalizare a cheltuielilor publice. Această reglementare a apărut în urma acordurilor cadru încheiate cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional. Raţionalizarea cheltuielilor publice a determinat o diminuare a bugetelor alocate pentru formarea şi perfecţionarea funcţionarilor publici. Prin Ordonanţa de Urgenţă a guvernului nr.34/2009, s-a suspendat ocuparea prin concurs a posturilor vacante din administraţia publică. O altă măsură de austeritate luată de executiv în anul 2010 a fost diminuarea cu 25% a salariului brut pentru tot personalul din sectorul public. Ulterior s-a dispus de executiv reîntregirea treptată a salariilor până la finele anului 2012. În baza hotărârii de Guvern nr.1373/2009 Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a fost reorganizată. Astfel, Institutul Naţional de Administraţie a fost desfiinţat prin comasare şi preluarea activităţii sale de către o structură din cadrul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. Au fost desfiinţate centrele regionale de formare continuă pentru personalul din administraţia publică iar această activitate a trecut în atribuţia unei alte instituţii nou-înfiinţate. O strategie salvatoare pentru a ieşi din conjunctura creată de criza economică globală este obţinerea de fonduri structurale nerambursabile. Reforma administraţiei publice a inclus şi absorbţia de fonduri europene pentru proiecte vizând dezvoltarea capacităţii de management a funcţiei publice. În opinia experţilor Băncii Mondiale, reducerile de personal din administraţia publică din România s-au făcut “orbeşte”, ajungându-se chiar la situaţii hilare în care structuri din administraţia publică au rămas cu personal insuficient pentru a funcţiona eficient1. De asemenea, raportul Băncii Mondiale trage un semnal de alarmă asupra sistemului de salarizare a personalului angajat în sistemul public deoarece nu există până în prezent un mod unitar de aplicare a Legii nr. 284/2010, Lege-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. De asemenea, salariile nu sunt corelate cu atribuţiile şi nivelul de responsabilitate din fişa postului, acest lucru nu produce efecte motivaţionale astfel încât să determine creşterea performanţei angajaţilor. Guvernul României a încheiat în aprilie 2012 un memorandum de aderare la Open Government Partnership (Parteneriatul pentru o guvernare deschisă), angajându-se să promoveze transparentă, combaterea corupţiei şi utilizarea noilor tehnologii ale informaţiei în scopul creşterii calităţii actului de guvernare. Obiectivele menţionate sunt în concordanţă cu abordări recente2 în domeniul funcţiei publice în ţări din cadrul Uniunii Europene (UE) şi Organizația pentru Cooperare

1 Analiza functionala a administratiei publice din Romania, proiect al Bancii Mondiale, coordonator Secretariatul General al Guvernului.2 OECD The Call for innovative and open Government: An overview of country initiatives.

3

Page 4: Niculcea stefan- masuri normative pentru reformarea administratiei publice

și Dezvoltare Economică (OCDE) care au ca obiective comune înlăturarea efectelor crizei financiare şi creşterea calităţii actului de guvernare. Aceste obiective3 comune sunt: eficientizarea utilizării resurselor în domeniul funcţiei publice; îmbunătăţirea capacităţii administraţiei publice prin formare şi perfecţionare profesională; respectarea normelor de conduită pentru funcţionarii publici; eliminarea sarcinilor administrative şi facilitarea accesului utilizatorilor prin e-government; creşterea transparenţei proceselor de reglementare şi îmbunătăţirea comunicării cu stakeholderii; îmbunătăţirea evaluării activităţii în administraţia publică; implementarea standardelor de calitate; motivarea funcţionarilor publici; îmbunătăţirea coordonării între nivelurile administraţiei publice. Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV) al Comisiei Europene monitorizează România şi Bulgaria în ce priveşte progresul realizat în lupta împotriva corupţiei şi crimei organizate şi realizarea reformei judiciare. Programul Naţional de Reformă 2011-2013 (PNR) are principale obiective privind funcţia publică4: dezvoltarea unui cadru legislativ şi instituţional specific managementului funcţionarilor publici; aplicarea unitară a legislaţiei specifice funcţionarilor publici; implementarea unor programe de formare şi perfecţionare profesională a funcţionarilor publici; Planul de acţiuni pentru implementarea Planului Naţional de Reformă (PNR) 2011-2013 în domeniul funcţiei publice a fost actualizat în anul 2012 de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici privind următoarele aspecte: consolidarea cadrului legislativ specific managementului funcţionarilor publici; implementarea unor programe de formare şi perfecţionare profesională a funcţionarilor publici; aplicarea unitară a legislaţiei funcţionarilor publici. Strategia Naţională Anticorupţie (SNA) pe perioada 2012-2015, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 215/2012 are ca principale obiective5: prevenirea şi combaterea corupţiei în instituţiile publice; implementarea unor planuri sectoriale şi dezvoltarea sistemului naţional privind monitorizarea prevederilor Strategiei Naţionale Anticorupţie; educaţia anticorupţie. Strategia pentru o reglementare mai bună la nivelul administraţiei publice centrale din România 2008-2013 prevede ca un obiectiv principal instruirea funcţionarilor publici precum şi a celor care sunt implicaţi în procesul de elaborare a reglementărilor. Strategia Naţională pentru o dezvoltare durabilă a României perioada 2013-2020-2030 are ca principale obiective6 privind administraţia publică: definitivarea procesului de reformă a administraţiei publice, reducerea decalajelor existente faţă de serviciile publice din ţările membre ale Uniunii Europene (UE); creşterea gradului de satisfacţie a cetăţenilor în raporturile lor cu autorităţile administraţiei publice; îmbunătăţirea calităţii serviciilor publice; creşterea capacităţii administraţiei publice; dezvoltarea unei administraţii publice eficiente care să fie capabilă să elaboreze politici publice pe care să le gestioneze în mod eficace având la baza principiile de dezvoltare durabilă7.

STUDIU DE CAZ: Reforme ale administraţiei publice în Europa Centrală şi de Sud-Est Un interes deosebit prezintă grupul ţărilor est-europene, criteriul de selecţie a fost acela de a oferi o altă alternativă, comparativ cu ţara noastră, respectiv evoluţia reformelor înregistrate de aceste ţări în perspectiva modernizării aparatului lor administrativ. Am ales pentru analiză administraţiile publice locale din Polonia, Estonia, Slovacia, Ungaria şi Bulgaria. Reforma administraţiei din aceste ţări a fost lentă şi nu a fost concretizată în rezultate deosebite iar modificările legislative frecvente au favorizat un climat de instabilitate. În Polonia, încă din anul 1990, a fost creat un cadru legislativ în domeniul administraţiei publice la cele trei paliere: regional, departamental şi local. Sistemul administraţiei publice din Polonia se diferenţiază de cel din România din punct de vedere al criteriului demografic. În timp ce în

3 Idem, pag.54 Programul Naţional de Reformă 2011-2013 (PNR).5 Strategia Naţională Anticorupţie (SNA) pe perioada 2012-2015.6 Strategia Naţională pentru o dezvoltare durabilă a României perioada 2013-2020-2030.7 Guvernul Romaniei si Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (2008) Strategia Nationala pentru Dezvoltare Durabila a Romaniei Orizonturi 2013-2020-2030, pp. 122-124.

4

Page 5: Niculcea stefan- masuri normative pentru reformarea administratiei publice

România, Estonia, Slovacia şi Ungaria sunt unităţi administrativ-teritoriale care au în jur de 1000 de locuitori, în Polonia găsim spre exemplu 42 de localităţi cu peste 100.000 locuitori care deţin bugete locale mari şi au o administraţie publică eficientă. În Ungaria a fost promulgată în anul 1990 „Legea care reglementează guvernarea locală” Această lege face o delimitare clară a funcţiilor, autorităţii şi drepturilor administraţiei publice locale iar modificarea legii se face cu votul a două treimi din parlamentari. În aceste ţări, Consiliul local este structura cea mai importantă din cadrul administraţiei publice locale. Sistemul de vot este proporţional. Primarul este ales prin vot direct şi popular. Estonia este singura ţară din acest grup de tari central şi est europene în care primarul este numit de consiliu. În comparaţie cu Franţa, în ţările est-europene autoritatea primarului este mai redusă. De asemenea, în aceste ţări printre care şi România primarul se afla în conflict permanent cu membrii Consiliului local deoarece nu deţin majoritatea în acesta. În Polonia, Slovacia şi Bulgaria primarul deţine funcţia executivă. Bugetul local este elaborat de primar dar poate fi modificat de Consiliul local. În privinţa relaţiei cu centrul şi modul de exercitare a influenţei administraţiei locale la nivel central, în aceste ţări sunt asociaţii ale oraşelor sau comunelor care fac lobby pe lângă autorităţile centrale. Spre exemplu, în Slovacia şi Bulgaria întâlnim o astfel de asociaţie iar în Polonia numărul acestora creşte la patru asociaţii. În Polonia, legislaţia care are în vedere administraţia publică locală nu poate fi votată fără consultarea, în prealabil, a acestor asociaţii. Un alt aspect este deţinerea de către primar şi a funcţiei de parlamentar. În Ungaria, cumulul de funcţii s-a menţinut până în anul 2006. În România, prin Legea nr.161/2003 au fost interzise deţinerea simultană a funcţiei de primar cu cea de consilier local şi judeţean. După modelul birourilor de acte din Ungaria putem crea servicii de relaţii cu publicul care să cuprindă majoritatea serviciilor administrative pentru cetăţeni unde cererile lor sunt rezolvate prompt şi eficient. În ceea ce priveşte prezenţa femeilor şi a minorităţilor în structura administraţiilor locale situaţia indică o creştere a numărului de femei care ocupa funcţia de primar. La nivel de etnie, în toate ţările, romii au o reprezentare slabă în administraţia locală. Analizând ierarhia structurilor din aceste administraţii locale, în toate statele est-europene, primarii sunt văzuţi de cetăţeni ca cei mai influenţi, fiind urmaţi de Consiliul local. Există o singură excepţie, în Slovacia, unde pe primul loc ca influenţa se afla consilierii locali. Pentru a compara progresul înregistrat de România în raport cu ţările est-europene, am efectuat un studiu privind evoluţia reformelor în administraţia publică în mai multe ţări din Europa Centrală şi de Sud-Est care prezintă, fiecare, diferite tipuri de descentralizare. Dintre aceste ţări, doar Polonia, Cehia şi Slovacia prezintă interes deoarece aceste ţări au descentralizare administrativă. Referitor la problema descentralizării administrative în grupul ţărilor est-europene s-a constatat că ţări precum Cehia sau Slovacia, ce beneficiază de o descentralizare regională (Cehia are 13 regiuni, Praga şi 76 de districte iar Slovacia are 8 regiuni administrative) unde regiunile beneficiază de putere de decizie, aceste ţări se afla pe poziţii medii în ceea ce priveşte rata absorbţiei fondurilor europene conform studiilor recente8. În Slovacia, parlamentul regional este lipsit de putere. Faptul că Slovacia are o descentralizare administrativă nu o ajută să funcţioneze eficient la nivel regional.

Ţara Nr. NUTS II

Divizare administrativă Tipul regionalizării Indicele descentraliză

rii

Rata absorbţiei

Bulgăria 6 27 provincii + Sofia Centralizat- Regionalizare doar administrativă

25 28.5%

Cehia 8 13 regiuni + Praga şi 76 districte

Descentralizare regională 50 37%

Estonia 1 15 regiuni Centralizat – Regionalizare doar 31 53.9%

8 Sursă : Deutsche Gesellschaft fur Internationale Zusammenarbeit (GIZ) GmbH, Ratele de absorbţie ale Statelor Membre raportate de către Comisia Europeană, 8 noiembrie 2012.

5

Page 6: Niculcea stefan- masuri normative pentru reformarea administratiei publice

administrativă

Ungaria 7 19 judeţe (22 oraşe cu statut de judeţ) + Budapesta

Regionalizare doar administrativă + regionalizare prin intermediulguvernelor locale existente

44 43%

Letonia 6 26 de districte Regionalizare prin intermediulguvernelor locale existente

33 48.5%

Lituania 1 10 judeţe Regionalizare doar administrativă 34 60.5%

Polonia 16 16 regiuni Descentralizare regională 48 51.3%

Slovenia 1 62 districte administrative Regionalizare administrativă Date lipsă 47.6%

Slovacia 4 8 regiuni administrative Descentralizare regională 36 38.9%

România 8 41 de judeţe + Bucureşti Centralizat-Regionalizare administrativă

43 20.7%

Tabel 1: Ţări din centrul şi estul Europei, nivelul descentralizării şi efectele acesteia asupra ratelor de absorbţie ale fondurilor structurale şi de coeziune (sursă: Assembly of European Regions, “De la subsidiaritate la success –impactul descentralizării asupra creşerii economice”, pag.42) În Polonia, care are 16 regiuni, descentralizarea administrativă a avut însă un impact pozitiv asupra absorbţiei fondurilor europene. De menţionat că regiunile din Polonia au propriile instituţii legislative, executive şi judiciare9. Procesul de descentralizare în această ţară a avut loc într-o perioadă lungă de timp, circa 10 ani, şi a beneficiat de susţinerea societăţii civile. Sunt state precum Lituania sau Estonia unde administraţia este centralizată şi sunt fruntaşe în absorbţia fondurilor europene. În concluzie, absorbţia fondurilor europene depinde mai puţin de descentralizare/ regionalizare şi mai mult de capacitatea administrativă.

II NECESITATEA REFORMEI ADMINISTRATIV-TERITORIALE ÎN ROMÂNIA După alegerile din decembrie 2012, în ţara noastră s-au făcut declaraţii la nivel guvernamental privind necesitatea regionalizării ţării până la sfârşitul anului 2014, fără a exista o cerinţă în acest sens din partea UE. Putem implementa modelul polonez de regionalizare care a avut succes în absorbţia fondurilor europene dar regionalizarea, din experienţa ţărilor sud-est europene, este un proces complex, de durată şi pe mai multe paliere. Pentru motivarea nevoii de regionalizare a României s-au adus două argumente: nevoia reformării sistemului administraţiei publice şi absorbţia fondurilor europene, pentru implementarea unui număr cât mai mare de proiecte. Având în vedere aceste argumente, executivul ia în calcul înfiinţarea unor noi regiuni cu statut juridic. Se pune intrebarea “Cine ne poate garanta că prin regionalizarea României va creşte rata absorbţiei fondurilor europene?” Procesul de regionalizare în România nu trebuie realizat numai pentru absorbţia fondurilor europene ci scopul principal îl reprezintă realizarea unei administraţii eficiente şi reducerea disparităţilor regionale. Programul Naţional de Dezvoltare (PND), stipulează că unul din obiectivele prioritare pentru dezvoltare, reducerea disparităţilor de dezvoltare între regiuni10. În noua reforma de organizare administrativ-teritorială trebuie să se ţină seama de diminuarea diferenţelor de dezvoltare între regiuni şi elaborarea unui cadru legislativ pentru eficientizarea activităţii de absorbţie a fondurilor europene nerambursabile cu prioritate în judeţele slab dezvoltate

9 Assembly of European Regions, “De la subsidiaritate la success –impactul descentralizării asupra creşerii economice”, p. 77.10 Sinteza Planul Na ional de Dezvoltare 2007-2013, ț pag 6, disponibil la http://www.fonduri-ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd62/Documente_Suport/Rapoarte/1_Rapoarte_POR/30.07.2012/RAI_POR_26_06_2012_FINAL.pdf.

6

Page 7: Niculcea stefan- masuri normative pentru reformarea administratiei publice

ale României. În ţara noastră sunt judeţe mai slab dezvoltate care nu au avut capacitatea să absoarbă fondurile din cadrul Programului Operaţional Regional (POR). Spre exemplu, în regiunea Vest11 din cele 56 de proiecte contractate, doar 4 au fost implementate de către judeţul Caraş-Severin, judeţul cu cel mai mic PIB din judeţele care aparţin regiunii Vest. În regiunea Nord-Est (29% PIB din media națională de 100%)13 judeţe au aceleaşi probleme: dintre cele 72 de contracte care au fost finalizate la nivel de regiune, judeţul Vaslui a reuşit să contracteze doar 4 proiecte. Cu alte cuvinte, disparităţile regionale au crescut în România cu 36% în ultimii 8 ani de când ne gestionăm fondurile europene, deşi cum era firesc ar fi trebuit să se diminueze.12 Criza economică care afectează şi ţara noastră la care se adaugă şi o slabă capacitate politică de a monitoriza problema reducerii disparităţilor, a dus în prezent la o situaţie în care regiunile sărace au devenit mai sărace iar cele bogate au devenit mai bogate iar în interiorul regiunilor disparităţile s-au accentuat. Judeţele mai slab dezvoltate din interiorul regiunilor de dezvoltare regională nu au avut capacitatea administrativă să absoarbă fonduri europene13. În aceste condiţii, poate regionalizarea să rezolve în mod eficient aceste probleme? În România prin Legea 215/2001 s-au constituit ca structuri asociative la nivelul administraţiei publice locale Asociaţia Oraşelor din România, Asociaţia Municipiilor din România, Asociaţia Comunelor, Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene din România. Pe lângă acestea, există şi alte organizaţii locale şi regionale. Studiul SAR evidenţiază ca în administraţia publică din România s-a proliferat clientelismul precum şi lipsa de responsabilitate locală.14 Numărul municipalităţilor în România a crescut fără să reflecte în mod real nivelul de dezvoltare ajungându-se în situaţia ca judeţul Vaslui să aibe mai multe municipii decât judeţul Timiş. (în anul 2011 numărul municipalităţilor era de 3180)15. Pe fondul prelungirii actualei crize financiare mondiale, sistemul actual administrativ românesc se confruntă cu multe probleme legate de eficienţă care necesită o soluţionare urgentă. Pe de o parte, se doreşte menţinerea judeţelor actuale şi înfiinţarea de regiuni noi pe amplasamentul actualelelor regiuni de dezvoltare, varianta susţinută de guvern, pe de altă parte există un curent favorabil care are în centrul atenţiei ideea unei noii reforme administrativ teritoriale, prin care se doreşte desfiinţarea prin comasare a comunelor şi constituirea unor comune ale căror sate componente să aibe min 5000 locuitori, în scopul eficientizării activităţii de administraţie locală. Această propunere de reformă nu este lipsită însă şi de ipocrizie politică. Dorinţa ca aceste regiuni să constituie stindarde ale unei coloraturi politice de partid naşte serioase semne de întrebare asupra adevăratei intenţii a executivului. Regionalizarea în România trebuie susţinută în primul rând de societatea civilă şi academică. O alta întrebare care se pune este “Cum se va reglementa accesul la resurse respectiv cum se va face coordonarea viitoarelor bugete regionale şi modul de derulare a marilor proiecte de investiţii; cine şi cum se va stabili destinaţia fondurilor de investiţii? Având în vedere preîntâmpinarea apariţiei fenomenelor de corupţie, investiţiile în proiecte europene sau în cele de infrastructură ar trebui să intre în atribuţia unor organisme specializate care să controleze şi să facă recepţia calitativă a lucrărilor executate din cadrul proiectelor. Se cunoaşte faptul că există suspiciuni în ce priveşte modul de atribuire a lucrărilor prin licitaţie . Au existat suspiciuni in anul 2011 că distribuirea proiectelor a fost realizată politic, urmare a faptului că administraţiile PDL au câștigat 271 proiecte în valoare de 1.13 miliarde euro, cele ale PSD 236 de proiecte în valoare de peste 67 milioane euro, cele ale PNL 83 de proiecte în valoare de 270 de milioane euro, iar cele ale UDMR 44 de proiecte în valoare de 146 milioane euro16. Această suspiciune de acordare a fondurilor Programul Operational Regional (POR) pe criterii politice a

11 Raportul Anual de Implementare POR (2011), iunie 2012, Tabel Anexă, pag 86, disponibil la http://www.fonduri-ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd-62/Documente_Suport/Rapoarte/1_Rapoarte_POR/30.07.2012/ RAI_POR_26_06_2012_FINAL.pdf12 Ibid, p. 82.13 Raport anual de analiza Romania 2013, Regionalizare si fonduri UE, Cum sa nu faci rau pana sa faci bine p. 36.14 Idem p. 5.15Raport SAR 2012, pag. 32,34,35, disponibil la http:// sar.org.ro/wp-content/uploads/2012/04/Raport-Anual-SAR-Romania-2012-web1.pdf. 16 Raport IPP, 2011, pag. 65, disponibil la http://www.ipp. ro/pagini/fondurile-structurale-de-la-oportunita.php

7

Page 8: Niculcea stefan- masuri normative pentru reformarea administratiei publice

decurs din problemele din cadrul procesului de achiziţii publice. Acordarea contractelor de achiziţii publice pe bază de clientelism politic a dus la blocarea derularii acestui program. În anul 2011, s-au verificat 209 contracte din POR, iar pentru 78 de contracte au fost sesizate nereguli, fiind operate corecţii financiare de 12 milioane de euro.17

Satele României în anul 2014 se găsesc într-un impas legat de restricţionarea accesului la serviciile publice (sănătate, educaţie şi asistenţă socială), un exemplu concret fiind desfiinţarea spitalelor şi comasarea acestora în oraşe apropiate. Desfiinţarea prin comasarea a spitalelor din mediul rural, a avut ca efect creşterea numărului cetăţenilor din comunităţile locale care din motive financiare au fost nevoiţi să renunţe la servicii medicale. Un alt exemplu este comasarea şcolilor din lipsa resurselor bugetare care a avut ca efect creşterea numărului copiilor neşcolarizaţi în mediul rural. Acest lucru va genera în viitorul apropiat o limitare a accesului la cultură, educaţie şi sănătate şi poate avea că urmări imediate creşterea infracţionalităţii locale. Merită oare să plătim acest preţ în virtutea reducerii costurilor fără a pune în balanţă şi costurile sociale? În România există în prezent un număr de 2859 de comune. Din acest total doar un sfert (circa 650 de comune) îşi acoperă integral cheltuielile salariale la nivel local, conform unui studiu SAR18.Acest studiu propune raţionalizarea cheltuirii banului public în lumea satelor, adică să reorganizăm comunele în funcţie de numărul de locuitori, minim 5000 locuitori / o comună. Acest studiu nu spune un cuvânt despre reducerea disparităţilor între Est-Vest, mediul urban-mediul rural. Dacă eficientizarea administraţiei locale prin comasarea comunelor care au mai puţin de 5000 locuitori este într-adevăr dorită de cetăţeni, atunci să fie instituită prin referendum local. Starea socială a cetăţenilor comunelor României în anul 2014 este una precară, locuitorii sunt bătrâni şi săraci, cu un nivel al pensiilor extrem de scăzut. Pensionarul român care trăieşte în comunitatea locală are un venit mediu lunar de 100-200 Euro. În prezent, în mediul rural există în jur de 4-5 milioane de locuitori. Judeţele României sunt unităţi administrativ teritoriale asemănătoare departamentelor din Franţa. Numele lor ţin de tradiţia istorică, ele au constituit un cadru organizatoric al economiei planificate de tip socialist. În prezent, guvernul are în vedere o nouă reorganizare teritorială a ţării. Regiunile de Dezvoltare din ţara noastră, în număr de 8, sunt unităţi teritorial - statistice, fără personalitate juridică, constituite din 4-7 judeţe prin asocierea liberă a Consiliilor Judeţene. Ele corespund nivelului NUTS II potrivit clasificării EUROSTAT19

În cazul proiectului de regionalizare, putem implementa în ţara noastră modelul francez de împărţire administrativ-teritorială. Actualele regiuni de dezvoltare pot prelua atribuţii din cadrul ministerelor. În acest sens, la nivelul acestor regiuni se vor comasa serviciile de atragere a fondurilor europene pentru marile proiecte de investiţii în infrastructură. În perspectiva descentralizării, se poate trece la transferarea competenţelor de la nivelul administraţiei centrale, la nivel de regiuni. Regiunile vor putea coordona şi implementa proiectele din programele operaţionale sectoriale ducând la creşterea ratei de absorbţie a fondurilor europene. Este necesară descentralizarea de la nivelul ministerelor şi trecerea proiectelor de infrastructură către aceste regiuni. Un exemplu în acest sens este Autostrada Transilvania de Nord şi starea infrastructurii feroviare, înţelegem interesul comunităţilor regiunilor care doresc ca infrastructura (drum sau cale ferată) aflată pe teritoriul său să fie finalizată.

17Ziarul Financiar, 24 noiembrie 2011, disponibil la http://www.zf.ro/fonduri-ue/40-din-contractele-europene-pe-por-gasite-cu-probleme-8982156 18 Sorin Ionita,studiul SAR intitulat "Daca n-a iesit cu judetele, putem scapa macar de 25% din comune?" 19 Programul Operational Regional 2007-2013, p. 6.

8

Page 9: Niculcea stefan- masuri normative pentru reformarea administratiei publice

CONCLUZII1.Regionalizarea, din experienţa ţărilor sud-est europene, este un proces complex, de durată şi pe mai multe paliere. 2.Absorbţia fondurilor europene depinde mai puţin de descentralizare/ regionalizare şi mai mult de capacitatea administrativă.3.Eficienta cheltuirii banului public se poate face prin o nouă reorganizare a administraţiei locale, comunele se vor reorganiza pe baza criteriului „numărul de locuitori”.4. Se va face o modificare a legii salarizării funcţionarilor publici care să urmărească stimularea salarială a funcţionarilor publici;5. Este necesară o delimitare clară a administraţiei publice de politică; 6. Implicarea guvernului prin elaborarea unor acte normative privind acordarea unor facilităţi fiscale care să vizeze reducerea disparităţilor între regiuni şi sprijinirea zonelor defavorizate; avem în vedere elaborarea unui cadru legislativ pentru eficientizarea activităţii de absorbţie a fondurilor europene nerambursabile cu prioritate în judeţele slab dezvoltate ale României. 7.Procesul de regionalizare dacă nu are o fundamentare reală implică anumite riscuri:20

- Apariţia unor fenomene de corupţie la nivel regional. Este ştiut faptul că înfiinţarea unor instituţii noi poate favoriza numirea în aceste funcţii pe criterii politice din clientela de partid şi va crea un clientelism regional;- La nivel politic, între liderii noii structuri regionale şi preşedinţii din cadrul aceleiaşi regiuni de dezvoltare, din partide diferite, vor exista disensiuni şi lipsă de colaborare datorită viziunii diferite asupra procesului de dezvoltare regională.- Se va accentua disputa cu minoritatea maghiară care doreşte o Regiune Autonomă Maghiară în Transilvania.

PROGRAM MINIMAL DE REFORME

1.Prioritatea strategică pentru ţara noastră pe termen scurt este creşterea eficienţei şi transparenţei administraţiei publice. Pentru implementarea acestei strategii este necesară realizarea unui cadru legislativ unitar, eficient şi transparent pentru absorbţia fondurilor europene, restructurarea şi modernizarea administraţiei publice centrale şi locale. Avem în vedere implementarea unor măsuri pentru creşterea eficienţei cheltuielilor guvernamentale, îmbunătăţirea calităţii serviciilor administraţiei publice şi facilitarea accesului cetăţenilor la serviciile publice.2.Stimularea salarială a funcţionarilor publici respectiv introducerea de noi principii de renumerare şi motivare; dreptul la un salariu diferenţiat. În prezent, nu avem un cadru legislativ unitar la nivelul administraţiei publice locale care să reglementeze salarizarea funcţionarilor publici din administraţia publică în funcţie de activitatea şi complexitatea sarcinilor efectuate.3.Elaborarea unui pachet de măsuri legislative care să permită dezvoltarea capacităţii administrative. Avem în vedere intervenţia imediată pentru: urgentarea procesului de elaborare a politicilor publice de la nivel central, elaborarea unei strategii care să ţină seama de efectele crizei economice şi recesiunii economiei. 4.Descentralizarea administrativă a guvernului. La nivel central se va avea în vedere consolidarea procesului de elaborare a politicilor naţionale şi a celor corespunzătoare instituţiilor, integrarea politicilor şi a planificării financiare; revizuirea sistemului politicilor publice, în vederea simplificării şi flexibilizării acestora. 5.Reorganizarea structurilor administraţiei locale, profesionalizarea funcţionarilor publici şi

standardizarea procedurilor administrative. Pentru atingerea acestui obiectiv prioritare sunt acele măsuri de reformă care au impact asupra cadrului legislativ şi instituţional specific funcţionarului public care să confere un cadru unitar de aplicare.

20 Sorin Ionita “Daca n-a iesit cu judetele, putem scapa de 25% din comune?”. SAR, Policy Brief, No 53, iunie 2011, p. 5.

9

Page 10: Niculcea stefan- masuri normative pentru reformarea administratiei publice

6.Implementarea unor programe privind formarea profesională a personalului din instituţiile publice prin implementarea programelor şi proiectelor prin accesarea fondurilor europene nerambursabile.7.Standardizarea procedurilor administrative pentru crearea unui cadru legislativ unitar care să ghideze acţiunile administraţiei publice. În această direcţie este necesar să se elaboreze un Cod administrativ care să trateze în mod unitar toate aspectele de amănunt privind procedurile administrative centrale şi locale.8.Implementarea unor măsuri imediate privind creşterea ritmului de absorbţie a fondurilor europene nerambursabile şi eliminarea deficientelor din procesul de implementare a fondurilor europene nerambursabile. Fondurile europene reprezintă o resursă cheie în reformarea administraţiei publice. 9.Generalizarea informatizării serviciilor publice la nivel naţional. Un exemplu în acest sens este îmbunătăţirea programului ghişeu.ro portal utilizat în prezent pentru plata amenzilor de circulaţie şi modificarea acestuia pentru a permite plata tuturor taxelor unui contribuabil la stat. Un alt exemplu este portalul e-Romania care prin modernizarea programului va deveni punctul central al tuturor serviciilor pentru persoanele fizice şi juridice.10.Reevaluarea politicilor naţionale de amenajare a teritoriului. Avem în vedere realizarea unui cadru legislativ unitar şi coerent privind politicile naţionale vizând stabilirea obiectivelor de amenajare a teritoriului şi a politicii de urbanism la nivel naţional.

10

Page 11: Niculcea stefan- masuri normative pentru reformarea administratiei publice

BIBLIOGRAFIE

1. Manda Corneliu, Manda Cezar, Dreptul colectivităţilor locale, Editura “Universul Juridic”,2008

2.Lane Frederick S, Probleme actuale de administraţie publică, Editura “Epigraf SRL” , 2006

3.Tamaş, Sergiu, Dicţionar politic: Instituţiile democraţiei şi cultura civică, Casa de Editură şi

Presă Şansa, Bucureşti, 1999.

4.Analiza funcţională a administraţiei publice din România, proiect al Băncii Mondiale,

coordonator Secretariatul General al Guvernului

5.OECD The Call for innovative and open Government: An overview of country iniţiatives

6.Programul Naţional de Reformă 2011-2013 (PNR).

7.Strategia Naţională Anticorupţie (SNA) pe perioada 2012-2015.

8.Strategia Naţională pentru o dezvoltare durabilă a României perioada 2013-2020-2030.

9..Guvernul României şi Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (2008) Strategia Naţională

pentru Dezvoltare Durabilă a României Orizonturi 2013-2020-2030, Sursă : Deutsche Gesellschaft

fur Internaţionale Zusammenarbeit (GIZ) GmbH, Ratele de absorbţie ale Statelor Membre raportate

de către Comisia Europeană, 8 noiembrie 2012

10.Assembly of European Regions, “De la subsidiaritate la success –impactul descentralizării

asupra creşterii economice”,

11.Sinteza Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013, disponibil la

http://www.fonduri-ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd62/Documente_Suport/Rapoarte/

1_Rapoarte_POR/30.07.2012/RAI_POR_26_06_2012_FINAL.pdf

12./Raportul Anual de Implementare POR (2011), iunie 2012, Tabel Anexă, disponibil la

http://www.fonduri-ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd-13/Documente_Suport/Rapoarte/

1_Rapoarte_POR/30.07.2012/RAI_POR_26_06_2012_FINAL.pdf

14.Raport anual de analiza România 2013, Regionalizare şi fonduri UE, Cum să nu faci rău până să

faci bine pag.36

15.Sorin Ioniţă,studiul SAR intitulat "Dacă n-a ieşit cu judeţele, putem scăpa măcar de 25% din

comune?"

16.Programul Operaţional Regional 2007-2013

17.Raport SAR 2012, pag. 32,34,35, disponibil La

http://sar.org.ro/wpcontent/uploads/2012/04/Raport-Anual-SAR-Romania-2012-web1.pdf

11