MILBURN COCKRELL

Titlu original: What’s Wrong With the Kids Today De Milburn Cockrell Traducerea şi adaptarea: Miclea Aurel Jr. Grafică copertă: Miclea Aurel Jr. Ediţia a III-a Bocşa, 2015

Care este problema copiilor de astăzi?

„Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale” (Proverbe, 29:15).

CELOR MAI ÎN VÂRSTĂ le place să judece solemn şi aspru tânăra generaţie. Foarte des îi auzi pe cei bătrâni spunând că tinerii „nu sunt buni de nimic”, ori că sunt „sortiţi iadului”. Pentru a-şi dovedi spusele, cei în vârstă arată spre acei delicvenţi juvenili care hoinăresc pe străzile noastre, cu părul lung, şlampeţi, iubitori de lux, nespălaţi, fumători de marijuana, îmbrăcaţi în haine de piele. Părinţii atrag atenţia asupra copiilor care au note slabe, folosesc un limbaj vulgar şi abundă în lipsă de respect pentru toţi cei ce reprezintă autoritatea. Cu oroare şi spaimă, generaţia care conduce lumea acum se întreabă: „Care este problema atâtor copii din zilele noastre?” Răspunsul este simplu: Problema majorităţii copiilor se găseşte la părinţii lor. Copiii sunt produsul căminului care i-a conceput. În timp ce şcoala şi adunarea ajută într-o anumită măsură părinţii în educarea copiilor, este în primul rând responsa-bilitatea lor să îi crească cum se cuvine. Dumnezeu a dat această responsabilitate lor şi nu poate fi transferată adunării sau statului.

Lipsa educaţiei

Când un copil este conceput, el îşi începe existenţa pentru eternitate. Speranţa a cel puţin două generaţii depinde de educarea corectă a unui copil. Proverbe, 22:6 spune: „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni nu se va abate de la ea.” Părinţii trebuie să înceapă de timpuriu să dezvolte forţele intelectuale şi morale ale sufle-tului copilului. Copilăria este perioada specială pentru aceasta. Educarea corectă a unui copil nu poate fi supra-accentuată.

Fiecare copil născut în lume are o natură total depravată. Isaia, 48:8 spune copilului că: „din naştere ai fost numit răzvrătit.” Acel mic copilaş care arată aşa dulce şi inocent vine în lume cu o puternică înclinaţie spre rău, cu tendinţa spre for-marea obiceiurilor rele, dorinţa spre o conduită neevlavioasă şi determinarea de a se revolta împotriva oricărui fel de autoritate. Contrar gândirii liberale, el nu se naşte alb şi pur (Psalmul, 51:5). Inima lui mică este plină de răutate. Proverbe, 22:15 ne spune: „Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va dezlipi de el.” De aceea nu trebuie să înveţi un copil să fie rău, să mintă, să se bată, să fie leneş, ori să spună cuvinte urâte. Tu trebuie să-l înveţi să nu facă aceste lucruri!

Proverbe, 22:6: „Învaţă pe copil…” Nu spune să înveţi un adolescent sau un adult. Copacul se îndreaptă când este un mic vlăstar, sau calul când e încă un mânz; la fel este şi cu copilul. Nu poţi începe prea devreme, dar poţi amâna până este prea târziu. Un copil trebuie să fie câştigat de părinţi înainte ca el să împlinească 10 ani. Dacă nu este învăţat ascultarea, respectul pentru autoritate, importanţa religiei şi frica de

%2

Dumnezeu în acest timp, după aceea poate fi prea târziu pentru realizarea educaţiei potrivite.

Textul meu spune foarte clar: „…copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale.” Pentru a deveni rău, un copil nu trebuie crescut în răutate şi nici sub influenţa unui exemplu negativ. El trebuie să fie doar „lăsat de capul lui”. „Lăsat” fără educaţia potrivită a părinţilor. Copilul lăsat de capul lui urmează impulsurile naturii sale depravate, propria-şi mândrie şi obstinaţie, pentru a-şi face părinţii de ruşine în faţa lumii. Ce neglijare mai mare a responsabilităţii poate exista, decât lăsarea unui copil de capul lui? Tatăl rămâne mut de confuzie şi durere. Cel mai iubit obiect al tandrei afecţiuni a mamei aduce lacrimi şi teroare ochilor ei.

Fie voinţa copiilor, fie inimile părinţilor vor trebui frânte. Fără educarea timpurie a copilului, părintele va fi cu inima frântă, iar copilul va fi ruinat pentru întreaga viaţă şi pentru eternitate. Un copil lăsat de capul lui va duce spre cele mai triste lacrimi pe care un ochi le poate vreodată vărsa! Ruşinea este prea publică pentru a fi ascunsă. Despre Eli şi fiii lui se spune: „fiii lui… s-au făcut vrednici de lepădat, fără… ca el să-i fi oprit” (1 Samuel, 3:13). Păcatele lor au fost aşa de mari încât oamenii din Israel „dispreţuiau darurile Domnului” (1 Samuel, 2:17) . Păcatele fiilor lui David i-au adus acestuia 1

ruşine în faţa întregului Israel (2 Samuel, 13:12; 16:22; 18:33; 1 Regi, 1:5-9).

Prea des părinţii se bazează pe alţii în îndeplinirea responsabilităţilor date de Dumnezeu lor. Ei aşteaptă ca învăţătorul de şcoală duminicală, păstorul, educatorul, ori profesorul din şcoala publică să le educe copiii în locul lor.

Conform traducerii Trinitarian Bible Society, Londra, 20021

%3

Unii părinţi îşi pleznesc sau bat copiii pentru că este mult mai uşor decât a-i învăţa sau educa. Responsabilitatea de a învăţa şi educa copiii aparţine părinţilor. Dumnezeu a dat-o lor, şi lor le va rămâne pentru totdeauna. Deutronom, 6:6-7 spune: „Şi poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi, şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula” (comp. cu Geneza, 18:17, 19; Deutronom, 4:9; 11:18-21, Psalmul, 78:1-8). Efeseni, 6:4 declară: „Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în mustrarea şi învăţătura Domnului.” Educarea copiilor cere timp, răbdare şi perseverenţă. Copiii trebuie educaţi până când învăţăturile devin o parte a caracterului lor. Caracterul conţine maniere sociale şi culturale. Ei trebuie învăţaţi cum să-şi dezvolte trupurile şi minţile. Unii părinţi găsesc timp mai mult decât suficient pentru a-şi dresa câinii şi caii, dar nu găsesc timp liber când este vorba de educarea propriilor copii.

Copiii nu sunt înzestraţi cu capacitatea de a lua decizii corecte în absenţa unei educaţii corespunzătoare. Părinţii trebuie să cunoască bine Biblia pentru a fi capabili să o împărtăşească eficient copiilor lor. Tatăl şi mama ar trebui să-şi avertizeze copiii cu privire la urmările dăunătoare ale sexului premarital şi sarcinilor nedorite. Ei ar trebui să le explice consecinţele dăunătoare ale fumatului, abuzului de droguri, furatului şi minţitului, vizionatului de filme proaste, citirii de literatură proastă şi ascultatul muzicii rock.

O bună parte din părinţi îşi lasă copiii pradă diavolului. Aceşti copii sfârşesc în arest sau puşcărie. Ei se apucă de droguri sau băuturi tari. Aceşti copii neglijaţi sunt teroarea cartierului în care trăiesc. Ei sunt ruşine şi dezonoare pentru părinţii şi bunicii lor. Când aud de băieţi sau fete care sunt

%4

trimişi la închisoare pentru încălcarea legii, eu ştiu că în mare parte ei sunt băieţi şi fete ce nu au fost crescuţi în mod corespunzător de părinţii lor. Mă întreb câteodată, cine ar trebui cu adevărat să meargă în celula închisorii sau pe scaunul electric?! Statul ar trebui să aibă vreo formă de pedeapsă pentru părinţii care neglijează educarea şi învă-ţarea copiilor lor. Poate că statul nu pedepseşte părinţii neglijenţi, dar Dumnezeu o va face cu siguranţă!

În copilărie, copiii sunt educaţi fie bine, fie rău. Acest proces merge înainte şi nu poate fi oprit. Nu există o prea mare speranţă pentru un copil care este educat în răutate. Ieremia spune: „Să ne culcăm în ruşinea noastră, şi să ne învelim cu ocara noastră, căci am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului nostru, noi şi părinţii noştri, din tinereţea noastră şi până în ziua de azi, şi n-am ascultat glasul Domnului, Dumnezeului nostru” (Ieremia, 3:25). Un copil crescut pe o cale greşită nu se va depărta de ea nici când va îmbătrâni. Acest copil va frânge inimile părinţilor săi şi-i va „omorî cu zile”. „Un fiu nebun aduce necaz tatălui său, şi amărăciune celei ce l-a născut” (Proverbe, 17:25)…

Cea mai mare problemă a copiilor de azi este că tata şi mama sunt prea ocupaţi cu lucrurile lumii pentru a avea timp să îşi înveţe şi să îşi educe proprii urmaşi. Tata trebuie să se ducă la muncă, să repare casa, să tundă iarba, să joace golf, să urmărească meciul la televizor şi să citească ziarul. Mama trebuie să cureţe casa, să spele rufele, să meargă la întâlnirile de la club, să facă cumpărăturile, să vorbească la telefon şi să bârfească cu vecinii. Nu mai este timp pentru copii! Seara, tata şi mama ies pentru a-şi petrece noaptea în oraş, lăsând copiii să terorizeze cartierul, sau să se uite la televizor pentru a învăţa cum se comit infracţiuni. Copiilor mai mari li se permite să se

%5

ducă la disco să asculte muzică sau să flirteze! Sălile de biliard, cluburile de noapte, discotecile, cinematografele pentru maşini, şi alte locuri păcătoase inspirate de diavol, fac în mod fals ceea ce părinţii nu au reuşit să facă!

Majoritatea părinţilor nu văd pericolele neglijării copilului. Niciodată responsabilitatea creşterii corecte a copi-lului nu a fost aşa de mare. Niciodată nu au renunţat părinţii la autoritatea şi educaţia parentală aşa cum renunţă în această generaţie. Ambii părinţi ar lucra zi şi noapte pentru a procura haine la modă, televizor color, maşini, până şi pizza; dar nu ar mişca un deget pentru a-şi educa moral şi spiritual copiii. Aceasta este problema copiilor!

Lipsa unui exemplu

Auzim de multe ori despre copii ca fiind victimele unei influenţe nesănătoase şi a unui anturaj rău. Este adevărat pentru că aici sunt incluşi şi părinţii lor! Exemplul parental este un factor critic în dezvoltarea corectă a copilului. Nimic nu face mai ineficient efortul părinţilor în educare decât ipocrizia lor. Copiii nu vor adopta standarde pe care părinţii nu vor să le pună în practică.

Astăzi, de prea multe ori un tată încearcă să-şi corecteze fiul prin ceva de genul: „Vreau ca tu să încetezi să-mi mai fumezi ţigările!” sau „Să nu te mai prind că bei din băutura mea!” sau „Ia-o mai uşor! Ai ajuns să conduci la fel de tare ca mine!” sau „Fiule, du-te la adunare şi fii băiat cuminte. Tata o să stea acasă şi o să citească ziarul. Te rog să îi spui predicatorului că tata e bolnav.”

%6

O mamă va căuta să-şi corecteze fiica aşa: „Te-ai machiat ca o prost crescută. Nu mai umbla cu rujul şi cosmeticele mele!” sau „Fusta ta e la fel de scurtă şi strâmtă ca a mea! Du-te şi schimbă-ţi-o imediat!” sau „Tortul tău este şi mai nereuşit decât al meu! Pur şi simplu trebuie să înveţi să găteşti!” sau „Ai uitat să citeşti în Biblie azi! Începi să uiţi la fel ca mine!”

Cei mai mulţi copii sunt josnici şi răi pentru că îi imită pe cei în vârstă. Ei urmează exemplele rele puse înaintea lor de părinţi. Un copil învaţă mai mult cu ochii decât cu urechile. El urmează exemplul mai mult decât preceptul. Ezechiel, 16:44 spune: „Cum este mama aşa şi fata!” Copiii sunt mimi prin natura lor. Un copil este reflexia părinţilor lui. Manierele, vocabularul, obiceiurile şi opiniile copiilor sunt adesea oglinzi ale părinţilor; mai bune sau mai rele.

Părinţii care fumează marijuana şi consumă alcool în exces se pot aştepta de la copiii lor să facă la fel. Dacă copiii îi aud pe mama şi pe tata certându-se, criticându-se şi ridiculizându-se unul pe altul, se pot aştepta ca ei să urmeze acelaşi exemplu. Dacă un om este onest şi muncitor, el se poate aştepta ca fiul său să fie la fel. Dacă o soţie e loială şi supusă soţului ei, ea poate conta pe fiica sa că va fi la fel. Dacă părinţii neglijează Biblia şi adunarea, copiii le vor urma paşii tot drumul până la iad. Dacă părinţii sunt implicaţi în sex extraconjugal, atunci copiii vor fi implicaţi în sex premarital!

Părinţii culeg ceea ce seamănă. Există un bun exemplu pe care îl putem vedea în viaţa lui David, regele Israelului. El a comis adulter şi crimă în faţa copiilor săi şi în faţa poporului Israel. El a trăit să vadă cum unul din fiii săi şi-a violat sora iar altul a comis adulter cu concubinele sale. David de asemenea a trăit să vadă pe unul din fiii lui înjunghiindu-l pe celălalt. Exemplul rău al lui David a putut fi văzut în fiii lui. Există ceva adevăr în vechea zicală: „aşa tată, aşa fiu”.

%7

Lipsa disciplinei

O altă problemă a copiilor de astăzi este lipsa disciplinei din cămin. Totul în locuinţele moderne funcţionează pe bază de întrerupător, cu excepţia copiilor. Timpurile cu siguranţă s-au schimbat faţă de vremea când eram eu copil. Pe atunci, copiii veneau la adunare şi stăteau liniştiţi din cauza disciplinei stricte administrată de părinţi. În acele zile nu aveam „încăperi ale copiilor” aşa cum au azi adunările moderne. În zilele noastre, părinţii, ajutaţi şi asistaţi de bunici, nu-i pot opri pe micuţi să facă istericale în adunare. Unii părinţi nu vin la adunare, ci stau acasă pentru că nu îşi pot controla copiii şi le este teamă să nu se facă de ruşine în public.

Copiii de astăzi fac ceea ce generaţia mai în vârstă ar fi făcut dacă nu ar fi fost disciplinaţi. Generaţia tânără nu a fost ţinută în frâu aşa cum au fost generaţiile trecute. În loc să fie „atinşi” sau disciplinaţi pentru a fi supuşi părinţilor, generaţia actuală este victima psihologiei de felul: „tratează cu bunătate,” „fă cum vrei”. În loc de a pedepsi copilul pentru neascultare, părinţii de astăzi încearcă să-l mituiască cu bomboane dacă va fi „cuminte”.

Părinţii dau copiilor prea multă libertate. Ei sunt prea permisivi. Niciodată părinţii prea permisivi nu vor ajunge să fie respectaţi când copiii vor creşte. „…Copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale.” Mulţi copii au nevoie să-şi audă părinţii spunând un „nu” hotărât. Când semănăm o disciplină şi un exemplu greşit în mintea copiilor, va trebui să culegem consecinţele negative. Şi aceasta e ceea ce facem chiar acum! Noi culegem bogata recoltă de copii imorali, chiulangii, hipioţi, tineri rebeli care urăsc Biblia.

%8

Biblia îi învaţă pe părinţi să-şi disciplineze copiii pentru fapte rele. Ea oferă patru motive pentru aceasta: (1) Pentru că îi iubim: „Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar cine-l iubeşte, îl pedepseşte îndată.” (Proverbe, 13:24); (2) Pentru că ei au nevoie de aceasta: „Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va dezlipi de el.” (Proverbe, 22:15); (3) Pentru că le va îmbunătăţi comportamentul: „Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale.” (Proverbe, 29:15); (4) Pentru că disciplina este o modalitate de scăpare a sufletelor copiilor din iad: „Nu cruţa copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua, nu va muri. Lovindu-l cu nuiaua, îi scoţi sufletul din locuinţa morţilor.” (Proverbe, 23:13-14).

Disciplinarea potrivită nu trebuie să ia niciodată forma abuzului. Nu-ţi pierde cumpătul şi nu-ţi lovi copilul în cap sau în organele vitale. „Părinţilor, nu întărâtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă nădejdea” (Epistola lui Pavel către coloseni, 3:21). Dar nu vă fie frică să-i „atingeţi” la „locul pe care stau jos”. „Atingeţi-i” corespunzător, aşa încât copiii să răspundă şi să le pară rău pentru conduita lor greşită. Disciplinarea copiilor mai mari poate fi interzicerea unor privilegii.

Copilul trebuie făcut să înţeleagă justeţea disciplinării. Când disciplina este corectă şi este administrată consecvent, nu va dura mult până când copilul te va îmbrăţişa şi va recunoaşte că a meritat pedepsirea. El va fi mai sigur de dragostea şi preocuparea ta sinceră faţă de el decât înainte de a-l disciplina.

Nu doar că unii din părinţi eşuează în administrarea disciplinei, ci sunt hotărâţi să nu permită nimănui s-o aplice. Sorina poate fi mai rea decât „Izabela”, sau Ionuţ poate fi un pericol pentru societate, dar ar fi bine ca nimeni să nu îndrăznească măcar să sugereze că nu sunt perfecţi. Ceilalţi copii sunt cei ce creează toate problemele. Vai de adunarea ce

%9

îndrăzneşte să disciplineze aşa un tânăr pentru conduită nepotrivită. Vai de învăţătorul care „atinge” aşa un copil! Vai de poliţistul ce trebuie să aresteze pe unul din aceşti delicvenţi minori răsfăţaţi de părinţi! Părinţii vor răspunde cu alibiuri, ameninţări, mită şi plătirea cauţiunii.

Lipsa dragostei

O altă problemă a copiilor de astăzi este că ei nu sunt iubiţi de părinţii lor. Nici o fiinţă din univers nu cere şi nu are nevoie de dragoste mai mult decât copiii. Biblia învaţă aceasta: „să ne iubim unii pe alţii” (Întâia epistolă a lui Ioan, 3:11). Mai învaţă şi că: „dragostea, deci, este împlinirea Legii” (Epistola lui Pavel către romani, 13:10). Părinţii iubitori produc copiii iubitori. Copilul nu va fi niciodată prea mare pentru ca părintele să înceteze să-i arate afecţiune.

Îmi place abţibildul care spune: „Ţi-ai îmbrăţişat copilul azi?” Este bine pentru părinţi să le spună copiilor: „Scumpule, tata şi mama te iubesc mult. Suntem mândri că Dumnezeu ne-a binecuvântat cu un copil ca tine. Suntem onoraţi să te avem în familia noastră!”

Întotdeauna lasă-ţi copiii să ştie că îi iubeşti şi vrei să îi ajuţi. Chiar şi în disciplinare aminteşte-ţi de dragoste! Dumnezeu îi educă doar pe cei pe care îi iubeşte: „Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar, şi pocăieşte-te!” (Apocalipsa, 3:19). Ce bun exemplu pentru părinţi!

Este cunoscut faptul că majoritatea părinţilor nu-şi iubesc copiii aşa cum ar trebui! Noi trăim într-un timp când chiar şi

%10

părinţii sunt „fără dragoste firească” (A doua epistolă a lui Pavel către Timotei, 3:3). În prea multe cazuri copiii sunt concepuţi în desfrâu şi se nasc în lume nedoriţi. Auzim mult despre „sarcini nedorite” şi despre copii pe care părinţii i-au abandonat. Nou-născuţii sunt abandonaţi în camere de motel, staţii de autobuz şi tren, pe treptele caselor, pe marginea drumului sau în containere de gunoi. Ei sunt neglijaţi şi uitaţi pentru că stau în calea plăcerilor lumeşti. Copiii care cresc lipsiţi de dragoste, în general nu au dragoste nici pentru părinţii lor, nici pentru altcineva. De ce sunt atâtea delicte comise de tineri şi delicvenţa juvenilă este la apogeu? De ce se întreabă autorităţile ce ar trebui să facă cu toţi adolescenţii escroci? De ce în timpul nopţii copiii hoinăresc pe străzile oraşelor noastre? De ce băieţi şi fete fug de acasă? De ce se droghează aşa mulţi copii? Care este problema reală? În cele mai multe cazuri aceasta se datorează lipsei dragostei părinţilor faţă de copii! Chiar şi un animal ştie când îl iubeşti, iar un copil are cu mult mai mult discernământ decât un animal!

Ce se poate face cu privire la infracţiunile comise de adolescenţi? Bastonul poliţistului şi celula închisorii nu vor rezolva problema. Nici „interdicţia de a ieşi din casă după ora nouă”, nici şcolile de corecţie, nici orfelinatele. Petrecerile sau divertismentul sponsorizat de vreo biserică nu sunt soluţii. Avem nevoie de părinţi care să-şi iubească copiii, care îşi vor face timp să-i înveţe ce e bine şi rău, care să îi înveţe Biblia şi care să îi disciplineze atunci când greşesc. Avem nevoie de părinţi care să fie un bun exemplu înaintea copiilor lor şi care cu regularitate să meargă cu ei la adunare, la „şcoala biblică”. Jos cu psihologia modernă seacă ce Îl respinge pe Dumnezeu şi Biblia şi ne spune că noi nu ar trebui să ne disciplinăm copilul!

%11

Concluzie

Tinerii şi tinerele nu pot învinovăţi generaţia mai în vârstă pentru toate problemele lor. Aceşti hipioţi şi huligani sunt responsabili de propria purtare. Ei nu sunt obligaţi să îi urmeze pe cei mai în vârstă atunci când aceştia greşesc. Tinerii s-au adus pe ei înşişi în acest mod de viaţă „hippy”, şi sunt responsabili pentru purtarea lor înaintea lui Dumnezeu. „Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu” (Romani, 14:12).

Este timpul pentru tinerii acestor zile să se hotărască să-şi canalizeze vieţile pe un curs productiv. Este timpul ca ei să alunge ipocrizia şi pretinsa fericire hippy. A venit timpul pentru ei să se întoarcă la Dumnezeu şi la Biblie pentru a avea ajutor în planurile lor de viaţă. Este timpul ca ei să asculte Evanghelia.

„Pocăiţi-vă, şi credeţi în Evanghelie!” (Evanghelia după Marcu, 1:15).

%12

Cine suntem noi?

Noi suntem descendenţii primei adunări pe care Domnul Isus Cristos a zidit-o în timpul lucrării Sale pământeşti. Înaintaşii noştri au existat în toate veacurile printre montanişti, novaţieni, donatişti, paulicieni sau waldenzi, fiind cunoscuţi în general sub numele de anabaptişti. Noi insistăm asupra doctrinei şi practicii biblice, credem în independenţa fiecărei adunări baptiste nou testamentare şi în separarea acesteia faţă de stat şi de orice organizaţie religioasă omenească (cum ar fi denominaţiunile, comunităţile, uniunile de biserici, etc).

Pentru lista publicaţiilor gratuite şi informaţii suplimentare

contactaţi-ne la următoarea adresă:

Fundaţia Mantachie O voce baptistă în România

str. Izvor nr. 3 Bocşa, Caraş-Severin

325300 România

sau

e-mail: raule@xnet.ro

tel. 0721 262 013 www.abaptistvoice.com

EXEMPLAR GRATUIT