186

Predici cu har

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Această colecţie îşi propune să scoată în evidenţă învăţătura Scripturii cea mai dragă lui Spurgeon, cunoscută ca doctrina harului, sau, în limbaj teologic, calvinism. Pentru Spurgeon, doctrina harului era motivaţia evanghelizării neobosite, cauza trezirii spirituale şi a maturizării în credinţă şi practică, oferindu-i în acelaşi timp o identitate istorică nobilă, o direcţie clară şi un ţel sfânt.

Citation preview

Page 1: Predici cu har
Page 2: Predici cu har
Page 3: Predici cu har

Charles H. Spurgeon

Predici cu har

Ediţie aniversară

Page 4: Predici cu har

2

Page 5: Predici cu har

Fundaţia Mantachie, „O voce baptistă”

3

Page 6: Predici cu har

Bocşa, 2012© 2013 Fundaţia Mantachie

Toate drepturile rezervate autorului & FundaţieiMantachie

4

Predici cu harCharles Haddon Spurgeon

Titlurile predicilor în limba engleză sunt:1. Free Will—A Sclave2. Election3. Particular Redemption 4. Effectual Calling5. Perseverance in Holiness6. Salvation, Altogether By Grace7. The Barley Field on Fire

Traducători: Mihaela Chivăran, Sami Avram, MariusLucan, Mircea Roman, Raul EnyediEditor: Raul EnyediDesign şi grafică: Aurel Miclea jr.

Tiparul executat la Agape SRLStr. Podului nr. 8, Făgăraş

Toate drepturile rezervate. Tipărit în România. Nicio parte din această lucrare nu poate fi reprodusă sub nicio formă, prin niciun mijloc mecanic sau

electronic, sau stocată într-o bază de date fără acordul prealabil, în scris, al autorului.

All rights reserved. Printed in Romania. No part of this publication may be reproduced or distributed in any form or by any means, or stored

in a data base or retrieval system, without the prior written permission of the author.

Page 7: Predici cu har

5

Cuprins

Prefaţă..................................................... 7

Voinţa liberă – o sclavă........................... 9

Alegerea................................................ 35

Domnule, spune-ne, pentru cine a

murit Cristos......................................... 65

Chemarea eficace.................................. 91

Perseverenţa în sfinţenie..................... 111

Mântuirea, numai prin har.................. 131

Lanul în flăcări................................... 157

Page 8: Predici cu har

6

Page 9: Predici cu har

Prefaţă

Predicile lui Charles Haddon Spurgeon, supranumit„principele predicatorilor”, rămân la fel de actuale,proaspete şi provocatoare pentru noi, românii de laînceputul secolului 21 ca şi pentru londonezii secolului19 care le-au auzit întâia oară.

Pare că e mereu la modă ca predicatoriicontemporani să îşi condimenteze discursul cu vreoanecdotă, ilustraţie sau vorbă de duh de-a lui Spurgeon,dar aproape niciodată nu se oferă vreun citat consistentdin predicile sale, şi nici nu se mai vorbeşte despre ce acrezut el.

Această colecţie îşi propune să scoată în evidenţăînvăţătura Scripturii cea mai dragă lui Spurgeon,cunoscută ca doctrina harului, sau, în limbaj teologic,calvinism. Pentru Spurgeon, doctrina harului eramotivaţia evanghelizării neobosite, cauza trezirii spiri-tuale şi a maturizării în credinţă şi practică, oferindu-i înacelaşi timp o identitate istorică nobilă, o direcţie clară şiun ţel sfânt.

Fratele Spurgeon a crezut şi proclamat din toatăinima doctrina harului. Era „calvinist în cinci puncte”.Iată ce afirmă în predica Alegerea: „Ceea ce predic acumnu este o inovaţie, nu este nicidecum o învăţătură nouă.Îmi place să proclam aceste învăţături vechi şi puternice,ce sunt poreclite calvinism, dar care sunt cu siguranţăadevărul revelat al lui Dumnezeu, aşa cum este el în IsusCristos.”

Spurgeon nu suferea ca aceste învăţăturifundamentale atât de dragi lui să fie compromise în vreunfel şi condamna mereu atât arminianismul care nega

7

Page 10: Predici cu har

mântuirea numai prin har, cât şi hiper-calvinismul carenega necesitatea predicării Evangheliei păcătoşilor.

Tendinţa generală a Uniunii Baptiste din aceavreme era spre arminianism, iar Spurgeon vedea acestlucru ca fiind calea ce duce spre apostazie. După marifrământări şi eforturi de a-şi ajuta fraţii să revină pe caleacea veche, eforturi care au dus la şubrezirea sănătăţii saleşi la o reacţie mai vehementă a Uniunii împotrivadoctrinei harului, Spurgeon împreună cu adunarea sa auhotărât ieşirea din Uniune, preferând să rămână mai de-grabă singuri decât să accepte amestecul şi compromisulcu învăţături false.

Credincioşii baptişti din România se bucurau depredicile şi studiile sale, traduse şi răspândite printrenumeroase adunări de la oraş şi sat încă din perioadainterbelică. Şi ei împărtăşeau aceleaşi convingeri şiînvăţături ca Spurgeon. Şi ei credeau atunci doctrinaharului, la fel ca predecesorii lor care au adus şi răspânditcredinţa baptistă în România.

În urmă cu zece ani am tradus prima predică dinaceastă colecţie, Voinţa liberă – o sclavă, sperând, ase-menea fratelui Spurgeon, într-o întoarcere a fraţilor noştrispre aceste vechi învăţături părăsite. Au urmat apoicelelalte şase. Am fost încurajaţi de numărul mare desolicitări pentru aceste predici, pe care le-am tipărit şidistribuit gratuit în zeci de mii de exemplare. Nebucurăm să vă oferim aceste predici într-un singur volumaniversar, cu dorinţa şi rugăciunea ca Dumnezeu să îlfolosească spre gloria Sa şi spre binele dumneavoastrăetern.

Raul EnyediBocşa, noiembrie 2012

8

Page 11: Predici cu har

Voinţa liberă – o sclavă

Predică rostită la 2 Decembrie 1855, în dimineaţa desabat, la New Park Street Chapel din Southwark, Londra

„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!” Evanghelia după Ioan, 5:40

Acest verset este unul din marile tunuri arminiene,1

montat pe zidurile lor şi deseori descărcat cu un zgomotteribil împotriva simplilor creştini numiţi calvinişti.2

1 arminian – persoană care crede cele cinci puncte alearminianismului, numite aşa după profesorul olandez Jacob Arminius(1560-1609). Aceste puncte sunt: 1. Omul are o voinţă liberă,neafectată de păcat, prin care poate accepta sau respinge ofertaharului lui Dumnezeu; 2. Alegerea lui Dumnezeu este condi-ţionată,adică Dumnezeu i-a ales pentru mântuire doar pe oamenii pe care i-acunoscut că vor accepta oferta Sa şi vor crede; 3. Ispăşirea lui Cristoseste universală, adică oferă doar posibilitatea mântuirii întregii lumi,fără să mântuiască de fapt pe nimeni; 4. omul se poate împotrivi cusucces lucrării Duhului Sfânt şi chemării Sale până la sfârşitul vieţii;5. mântuirea şi viaţa veşnică se pot pierde, căci depind de alegerileomului, nu de Dumnezeu – n. tr. 2 calvinist – persoană care crede cele cinci puncte ale calvinismuluicunoscute şi ca „doctrinele harului”, nu membru al denominaţieifondate de Jean Calvin. Cele cinci puncte ale calvinismuluireprezintă răspunsul la cele 5 puncte arminiene şi sunt următoarele:1. Incapacitatea totală: omul este în toată fiinţa sa afectat de păcat, şichiar voinţa sa este supusă naturii sale păcătoase; 2. Alegerea necon-diţionată: Dumnezeu a ales oameni pentru mântuire nu pentru vreunmerit al lor, căci nimeni nu avea vreunul, ci doar prin harul şi milaSa; 3. Ispăşirea particulară: Cristos, prin moartea Sa, nu doar a oferitposibilitatea mântuirii, ci a realizat o mântuire completă. De aceea,El nu a murit pentru cei ce vor ajunge în iad, ci doar pentru cei cevor ajunge în cer; 4. Harul irezistibil: pe lângă chemarea generală la

9

Page 12: Predici cu har

Intenţionez în această dimineaţă să îl reduc la tăcere, saumai degrabă să îl întorc împotriva duşmanilor, fiindcă nua fost niciodată al lor; nu a fost făcut în turnătoriile lor, ciscopul său a fost să înveţe exact opusul doctrinei pe careei o susţin cu tărie.

De obicei, când se ia acest text se împarte astfel: Înprimul rând, omul are o voinţă. În al doilea rând, el estecomplet liber. În al treilea rând, oamenii trebuie să fiedornici să vină la Cristos, altfel ei nu vor fi mântuiţi.Acum, noi nu vom face astfel de împărţiri; ci vom în-cerca să aruncăm o privire mai rezonabilă asupra textului.Şi nu trageţi concluzia că textul învaţă doctrina voinţeilibere doar fiindcă se întâmplă să existe în el cuvintele„vreţi” şi „nu vreţi”.

S-a dovedit deja, fără a se putea nega, că voinţaliberă este un nonsens. Libertatea nu poate aparţinevoinţei mai mult decât ponderabilitatea poate aparţineelectricităţii. Sunt lucruri complet diferite. Putem credecă omul este un agent moral liber, dar a crede în voinţaliberă ar fi pur şi simplu ridicol. Se ştie că voinţa, fiindceva secundar, este direcţionată de înţelegere, mişcată demotivaţie, călăuzită de alte părţi ale sufletului.

Atât filosofia cât şi religia înlătură chiar şi noţiuneade voinţă liberă; şi eu voi merge tot atât de departe cât amers Martin Luther în afirmaţia lui puternică şi cate-gorică: „Dacă cineva atribuie ceva, cât de neînsemnat,

Cristos, pe care omul păcătos o respinge, Duhul lucrează în cei aleşiîntr-un mod care face chemarea irezistibilă. 5. Păstrarea şi per-severenţa sfinţilor: Dumnezeu îi păzeşte pe cei ce sunt ai Lui până lasfârşit, aşa încât toţi cei ce cred au viaţa veşnică şi pot fi siguri că nuo vor pierde. Iar această cunoştinţă va produce în ei nu o complacereîn păcat, ci o perseverenţă spre sfinţenie – n. tr.

10

Page 13: Predici cu har

voinţei libere a omului în mântuirea sa, nu cunoaştenimic despre har şi nu L-a cunoscut pe Isus Cristos aşacum trebuie.” Ar putea părea un sentiment nemilos; daracela care crede în sufletul lui că omul se întoarce laDumnezeu prin voinţa lui liberă nu putea fi învăţat deDumnezeu, fiindcă unul din primele principii pe care le-am învăţat când Dumnezeu a început să lucreze în noieste acela că nu avem nici voinţa, nici puterea şi că El nile dă pe amândouă; că El este „Alfa şi Omega”3 înmântuirea oamenilor.

Cele patru puncte pe care le vom avea în aceastădimineaţă vor fi: Primul – fiecare om este mort, fiindcăspune: „Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”Al doilea – există viaţă în Isus Cristos: „Şi nu vreţi săveniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!” Al treilea – există viaţăîn Cristos Isus pentru toţi cei care vin să o primească:„Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa”; indicândcă toţi care vin vor avea viaţa. Şi patru – aici se aflăesenţa textului, că nici un om nu va veni vreodată prinnatura lui la Cristos, fiindcă textul spune: „Şi nu vreţi săveniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!” Departe de a afirma căoamenii fac acest lucru prin propriile lor voinţe, textulneagă categoric acest lucru şi spune: „Şi NU VREŢI săveniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!” Dar, preaiubiţii mei,sunt aproape gata să exclam, nu are nici un adept alvoinţei libere cunoştinţa că, de fapt, îndrăzneşte săcontrazică inspiraţia? Oare nici unul dintre cei care neagădoctrinele harului nu gândeşte? S-au depărtat ei într-atâtde Dumnezeu încât să denatureze acest text pentru adovedi că voinţa este liberă; când, de fapt, textul spune:„Şi NU VREŢI să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa”?

3 Apocalipsa, 1:8

11

Page 14: Predici cu har

I. În primul rând, deci, textul nostru indică faptul căOAMENII SUNT MORŢI PRIN ÎNSĂŞI NATURALOR. Nici o fiinţă nu trebuie să caute viaţa dacă o are înea însăşi. Textul spune cu hotărâre: „Şi nu vreţi să veniţila Mine, ca să aveţi viaţa!” Deşi nu se exprimă princuvinte, totuşi se afirmă prin conţinut că oamenii aunevoie de o viaţă mai bună decât cea existentă în ei înşişi.Dragi ascultători, cu toţii suntem morţi dacă nu am fostnăscuţi la o nădejde vie.

Întâi, cu toţii suntem, prin natura noastră, morţi dinpunct de vedere legal. „În ziua în care vei mânca din el,vei muri negreşit”,4 a spus Dumnezeu lui Adam; şi chiardacă Adam nu a murit fizic în acel moment, el a murit dinpunct de vedere legal; adică el a fost socotit mort. Latribunal, imediat ce judecătorul pronunţă sentinţa acu-zatul este considerat mort din punctul de vedere al legii.Deşi poate abia după o lună el este adus pe eşafod pentrua suporta sentinţa, totuşi legea îl priveşte ca mort. Pentruel este imposibil să mai facă ceva. Nu poate moşteninimic, nu poate lăsa ceva prin testament; el nu este nimic– este un om mort. Sistemul legal îl consideră mort. Dacăsunt alegeri, nu i se cere votul, fiindcă este considerat a fimort. Este închis în celula lui, dar este mort. Ah! Şi voi,păcătoşilor ce nu aţi avut niciodată viaţă în Cristos, voisunteţi în viaţă în dimineaţa aceasta datorită unei amânăria sentinţei, dar ştiţi voi că din punct de vedere legalsunteţi morţi; ştiţi că Dumnezeu vă consideră astfel, că înziua în care părintele vostru Adam a atins fructul, şi cândvoi înşivă aţi păcătuit, Dumnezeu, Judecătorul cel Veşnicv-a condamnat? Vorbiţi mult despre poziţia voastră,

4 Geneza, 2:17

12

Page 15: Predici cu har

despre bunătatea şi moralitatea voastră – dar unde suntacestea? Scriptura spune că „aţi şi fost judecaţi”.5 Tu nutrebuie să aştepţi să fii condamnat în ziua judecăţii –aceea va fi executarea pedepsei – tu „ai şi fost judecat”.În momentul în care aţi păcătuit, numele voastre au fostscrise în cartea neagră a dreptăţii; fiecare om a fost atuncicondamnat la moarte de Dumnezeu dacă pentru păcatelelui nu a fost găsit un substitut, în persoana lui Cristos.

Ce ai gândi dacă ai merge la închisoare şi l-ai vedeape acuzat stând în celula sa râzând şi plin de voie bună?Ai spune, „omul acesta este nebun fiindcă este con-damnat şi urmează a fi executat; şi totuşi este binedispus”. Ah! Şi ce nebun este omul firesc care, deşi estecondamnat, trăieşte în distracţie şi voioşie! Credeţi voi căsentinţa lui Dumnezeu nu are nici o urmare? Crezi tu căpăcatului tău, scris pe stânci cu o peniţă de fier, nu îiurmează ceva groaznic? Dumnezeu a spus că tu eşti dejacondamnat. Dacă ai putea simţi acest fapt, dulcea cupă abucuriei tale ar deveni amară; dansul tău ar înceta, râsultău ar fi înăbuşit de suspin, dacă ţi-ai aduce aminte că tueşti deja condamnat. Cu toţii ar trebui să plângem, dacăne-am pune pe suflet faptul că în ochii lui Dumnezeu nuavem viaţă prin natura noastră; de fapt suntemindiscutabil condamnaţi; suntem socotiţi morţi şi în noiînşine, în ochii lui Dumnezeu, suntem la fel de morţi ca şicum am fi aruncaţi în iad chiar acum; suntem condamnaţide păcat, dar încă nu suferim pedeapsa pentru el, deşi eaeste scrisă împotriva noastră, iar noi suntem morţi dinpunct de vedere legal, şi nici nu putem găsi viaţă dacă nugăsim viaţă legală în persoana lui Cristos; dar despreaceasta vom vorbi mai târziu.

5 Evanghelia după Ioan, 3:18

13

Page 16: Predici cu har

Dar, în afară de a fi morţi din punct de vedere legal,suntem şi morţi spiritual. Iar sentinţa nu a fost trecutădoar în carte, ci şi în inimă; a intrat în conştiinţă; a operatasupra sufletului, raţiunii, imaginaţiei, asupra întregiifiinţe. „În ziua în care vei mânca din el, vei murinegreşit” nu s-a împlinit doar în darea sentinţei, ci înAdam s-a întâmplat ceva. La fel ca atunci când într-unanumit moment trupul acesta va muri, sângele se va opri,pulsul va înceta şi plămânii nu vor mai respira, tot aşa, înziua în care Adam a mâncat fructul interzis, sufletul lui amurit; imaginaţia lui şi-a pierdut marea putere de aajunge până la lucrurile cereşti şi a vedea cerul, voinţa luişi-a pierdut puterea de a alege întotdeauna ce este bine,raţiunea lui şi-a pierdut toată capacitatea de a judeca întrebine şi rău cu hotărâre şi infailibilitate, deşi s-a păstratceva în conştiinţă; memoria i-a devenit pătată, predispusăla a reţine lucruri rele şi a lăsa lucrurile drepte spre uitare;orice putere a lui a încetat în raport cu vitalitatea samorală. Bunătatea era vitalitatea forţelor lui – aceasta s-aîndepărtat. Virtutea, sfinţenia, integritatea – ele repre-zentau viaţa omului; dar când nu au mai existat, omul amurit. Iar acum, în ce priveşte lucrurile spirituale, voisunteţi „morţi în greşelile şi în păcatele voastre”.6 Şisufletul este tot atât de mort în omul firesc pe cât este uncorp aşezat în mormânt; el este fără îndoială mort – nudoar metaforic, fiindcă Pavel nu vorbeşte în metaforeatunci când afirmă „Voi eraţi morţi în greşelile şi înpăcatele voastre” şi „măcar că eram morţi în greşelilenoastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Cristos (prin harsunteţi mântuiţi)”.7

6 Epistola lui Pavel către efeseni, 2:17 Efeseni, 2:1, 5

14

Page 17: Predici cu har

Dar, dragi ascultători, aş dori să pot predica inimilordumneavoastră despre acest subiect. A fost destul deneplăcut când am descris moartea ca fiind trecută îndreptul tuturor; dar acum vorbesc despre moarte ca avândloc cu adevărat în inimile voastre. Acum nu mai sunteţice aţi fost odată; nu mai sunteţi ce aţi fost în Adam, nusunteţi nici măcar aşa cum aţi fost creaţi. Omul a fostfăcut curat şi sfânt. Voi nu sunteţi fiinţele perfecte aşacum se laudă unii; sunteţi total căzuţi, v-aţi depărtat de pecale, aţi devenit depravaţi şi murdari. Oh! Nu ascultaţicântecul de sirenă al acelora care vă vorbesc despredemnitatea voastră morală şi despre marea voastră putereîn ce priveşte mântuirea. Nu sunteţi perfecţi; acel marecuvânt, „ruină”, vă este scris pe inimi; şi moartea esteimprimată pe duhul vostru.

Să nu crezi, oh, omule moral, că tu vei putea staînaintea lui Dumnezeu prin moralitatea ta, fiindcă tu nueşti decât un corp îmbălsămat în legalism, un cadavruînveşmântat în haine fine, dar putred în faţa luiDumnezeu. Şi să nu crezi tu, posesor al unei religiifireşti, că prin propria-ţi putere poţi fi primit înaintea luiDumnezeu. Oh, omule! Tu eşti mort! Poţi aranja un mortcât vrei de frumos, şi nu ar fi decât o solemnă bătaie dejoc. Să luăm ca exemplu regina Cleopatra – puneţi-icoroana pe cap, îmbrăcaţi-o în veşmintele regale, aşeza-ţi-o pe tron; şi cu toate acestea, ce fior rece te străbateatunci când treci pe lângă ea. Ea este frumoasă acum,chiar şi moartă – dar ce oribil este să stai alături de opersoană moartă, fie ea chiar o regină onorată pentrufrumuseţea ei maiestuoasă! Şi tu poţi fi maiestuos înfrumuseţea şi bunătatea ta, poţi fi amiabil şi simpatic; îţipui coroana sincerităţii pe cap şi porţi toate veşmintele

15

Page 18: Predici cu har

integrităţii, oh, omule, dar dacă nu te-a înviat Dumnezeu,dacă Duhul nu a lucrat la sufletul tău, tot aşa cum uncadavru rece îţi este ţie respingător, la fel de respingătoreşti tu în ochii lui Dumnezeu. Tu nu ai alege să trăieştialături de un cadavru care să stea la masă cu tine; nici luiDumnezeu nu-i place ca tu să fii în faţa Sa. El este mâniatpe tine în fiecare zi fiindcă tu eşti în păcat – tu eşti mort.Oh, crede aceasta; meditează la acest fapt; însuşeşte-ţi-lfiindcă nimic nu este mai adevărat decât faptul că tu eştimort, atât spiritual cât şi legal.

Al treilea fel de moarte este sfârşitul celorlalte două.Este moartea veşnică. Este executarea sentinţei legale;este sfârşitul morţii spirituale. Moartea veşnică estemoartea sufletului; are loc după ce trupul a fost pus înmormânt, după ce sufletul s-a depărtat de la el. Dacămoartea legală este groaznică, aceasta se datoreazăconsecinţelor sale; iar dacă moartea spirituală estecumplită, aceasta se datorează urmărilor sale. Cele douăfeluri de moarte despre care am vorbit sunt rădăcinile, iarmoartea care va urma este floarea acestora.

Oh, de aş avea cuvinte să pot încerca în aceastădimineaţă să vă descriu ce este moartea veşnică! Sufletulvine în faţa Creatorului său; se deschide cartea; sepronunţă sentinţa; cuvintele „depărtaţi-vă, blestemaţilor”8

– zguduie universul şi face ca stelele să se întunece laîncruntarea Creatorului; iar sufletul se depărtează spreadânc, unde va locui împreună cu alţii în moarteaveşnică. Oh! Şi ce groaznică este condiţia lui acum! Patulsău este un pat de flăcări; peisajele pe care le vede suntscene de crime, care îi înspăimântă duhul; sunetele pecare le aude sunt ţipete stridente, gemete, suspine, vaiete;

8 Evanghelia după Matei, 25:41

16

Page 19: Predici cu har

tot ce cunoaşte trupul sunt chinurile unor mizerabiledureri! Are un vaiet de nedescris, o mizerie totală.Sufletul priveşte în sus. Speranţa a murit, nu mai există.Priveşte în jos cu groază şi teamă; sufletul îi este cuprinsde remuşcări. Priveşte în dreapta – zidurile de netrecutale morţii îl ţin înăuntrul graniţelor torturii. Priveşte înstânga – iar acolo, meterezele în flăcări interzic scara descăpare chiar şi doar a unei presupuneri visătoare deevadare. Priveşte înlăuntrul său, căutând acolo mân-gâiere, dar în suflet i-a intrat un vierme care îl roade.Priveşte de jur-împrejur – nu are nici un prieten care să-lajute, pe nimeni care să îl mângâie, ci doar o mulţime deizvoare ale suferinţei. Nu cunoaşte speranţa eliberării;aude cheia veşnică a destinului întorcându-se înîncuietoarea groaznicei sale celule şi l-a văzut peDumnezeu luând acea cheie şi azvârlind-o în adâncimileveşniciei pentru a nu mai fi găsită niciodată. Nu maisperă; nu cunoaşte scăpare; nu crede în eliberare; îşidoreşte moartea; dar moartea este un duşman prea marepentru a fi acolo; aşteaptă ca non-existenţa să îl înghită,dar această moarte veşnică este mai rea decât distrugerea.Îşi doreşte exterminarea la fel cum cel care trudeşte îşidoreşte sabatul; doreşte să fie înghiţit de nimicnicie totaşa cum un sclav la galere tânjeşte după libertate,libertate care nu vine – el este mort pentru totdeauna.După ce veşnicia se va roti de o mulţime de ori înciclurile sale veşnice, tot mort va fi. „Totdeauna” nucunoaşte sfârşit; veşnicia nu poate fi înţeleasă decât înveşnicie. Sufletul încă va avea scris deasupra capului„eşti condamnat pentru totdeauna”. Aude urlete continue;vede flăcări de nestins; cunoaşte dureri totale; aude osentinţă care se rostogoleşte, nu ca tunetul de pe pământ

17

Page 20: Predici cu har

care este redus la tăcere imediat – ci mai tare, şi mai tare,zguduind ecourile veşniciei – făcând ca mii de ani sătremure din nou de tunetul înfiorător al vocii salecumplite – „Depărtaţi-vă! Depărtaţi-vă! Depărtaţi-vă!Blestemaţilor!” Aceasta este moartea veşnică.

II. În al doilea rând, ÎN CRISTOS ISUS ESTEVIAŢĂ, fiindcă spune: „Şi nu vreţi să veniţi la Mine, casă aveţi viaţa!” Nu există viaţă în Dumnezeu Tatălpentru un păcătos; nu există viaţă în Dumnezeu Duhulpentru un păcătos fără Isus. Viaţa unui păcătos este înCristos. Dacă iei pe Tatăl separat de Fiul, deşi îşi iubeştealeşii şi hotărăşte ca ei să trăiască, totuşi, viaţa nu estedecât în Fiul Său. Dacă iei pe Dumnezeu Duhul separatde Isus Cristos, deşi Duhul este acela care ne dă viaţăspirituală, totuşi, această viaţă este în Cristos, în Fiul. Nuîndrăznim, şi nu putem, în primul rând, cere viaţă spiri-tuală nici de la Dumnezeu Tatăl şi nici de la DumnezeuDuhul. Primul lucru pe care suntem călăuziţi să îl facematunci când Dumnezeu ne scoate din Egipt este sămâncăm Paştele – primul lucru. Acesta ne arată că modulprin care primim viaţă este hrănindu-ne cu trupul şisângele Fiului lui Dumnezeu; trăind în El, încrezându-neîn El, crezând în harul şi puterea Lui

Al doilea gând al nostru a fost acesta: există viaţă înCristos. Vă vom arăta că există trei feluri de viaţă înCristos, tot aşa cum există trei feluri de moarte.

În primul rând, există viaţă legală în Cristos. Tot aşacum fiecare om, în Adam, prin natura sa păcătoasă aprimit o sentinţă de condamnare în momentul păcatuluilui Adam şi în special în momentul primei salefărădelegi, la fel şi eu, dacă sunt credincios şi tu, dacă te

18

Page 21: Predici cu har

încrezi în Cristos, am primit o sentinţă legală de achitareprin ceea ce a făcut Isus Cristos. Oh, păcătosulecondamnat! Tu poate stai în această dimineaţă dejacondamnat, ca un întemniţat; dar înainte de a se sfârşiaceastă zi, tu poţi fi la fel de fără vină ca îngerii de sus.Există viaţă legală în Cristos şi, binecuvântat fieDumnezeu, unii dintre noi se bucură de ea! Noi ştim căpăcatele noastre ne sunt iertate fiindcă Cristos a suferitpedeapsa pentru ele; ştim că niciodată nu vom fipedepsiţi noi înşine, fiindcă Cristos a suferit în loculnostru. Paştele a fost jertfit pentru noi; pragul şi uşioriiuşii au fost stropiţi, iar îngerul distrugător nu ne va puteaatinge niciodată. Pentru noi nu există iad, deşi acesta ardecu o flacără teribilă. Chiar dacă este pregătit din veşnicie,chiar dacă sunt grămezi de lemne şi mult fum, noi nuvom ajunge niciodată acolo – Cristos a murit pentru noi,în locul nostru. Dar dacă sunt instrumente de torturăcumplită acolo? Dar dacă există acolo o sentinţă careproduce cele mai groaznice reverberaţii de tunet? Totuşi,nici instrumentele de tortură, nici carcerele subterane,nici tunetul nu sunt pentru noi! În Cristos Isus noi suntemacum eliberaţi. „ACUM, dar, nu este nici o osândirepentru cei ce sunt în Cristos Isus, care nu trăiesc dupăîndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurileDuhului.”9

Păcătosule! Eşti tu condamnat din punct de vederelegal în această dimineaţă? Simţi tu asta? Atunci per-mite-mi să-ţi spun că credinţa în Cristos îţi va dacunoştinţa achitării tale legale. Preaiubiţilor, faptul căsuntem condamnaţi pentru păcatele noastre nu este osimplă idee, ci o realitate. De asemenea, faptul că suntem

9 Epistola lui Pavel către romani, 8:1

19

Page 22: Predici cu har

achitaţi nu este o simplă idee, ci o realitate. Dacă un ompe cale de a fi executat primeşte o iertare completă, arresimţi-o ca pe o realitate măreaţă. Ar spune: „Am oachitare deplină, nimeni nu se poate atinge de mineacum.” Exact aşa mă simt şi eu.

Eliberat de păcat, mă duc acum oriundeSângele Mântuitorului îmi este iertare deplinăMulţumitor mă aşez la picioarele-I dragiCa păcătos mântuit să-mi arăt recunoştinţa.

Fraţilor, noi am primit viaţă legală în Cristos, acelfel de viaţă legală ce nu se poate pierde. Sentinţa a fostodată împotriva noastră – acum ea a fost dată pentru noi.Este scris: „ACUM, DAR, NU ESTE NICI OOSÂNDIRE”, şi acel „acum” va fi la fel de bun pentrumine peste cincizeci de ani cum este şi acum. Oricât timpam trăi, tot va rămâne scris: „Acum, dar, nu este nici oosândire pentru cei ce sunt în Cristos Isus.”

Apoi, în al doilea rând, există viaţă spirituală înCristos Isus. Aşa cum omul este mort spiritual,Dumnezeu are viaţă spirituală pentru el, fiindcă nu existănicio necesitate care să nu fie suplinită de Isus, nu existăniciun gol în inimă pe care Cristos să nu-l poată umple;nu există nicio pustie pe care El nu o poate popula, niciundeşert pe care să nu poată să-l înflorească precumtrandafirul. Oh, voi, păcătoşi morţi, morţi spiritual, existăviaţă în Cristos Isus, fiindcă noi am văzut – da, aceştiochi au văzut – morţii trăind din nou; l-am cunoscut peomul al cărui suflet era complet corupt căutând, prinputerea lui Dumnezeu, neprihănirea; am cunoscut peomul ale cărui gânduri erau fireşti, ale cărui pofte erau

20

Page 23: Predici cu har

mari, ale cărui pasiuni erau puternice, deodată, printr-oputere irezistibilă din ceruri, consacrându-se pentruCristos şi devenind un copil al lui Isus. Ştim că este viaţăîn Cristos Isus, viaţă spirituală; chiar mai mult, noi, însinea noastră, am simţit că există viaţă spirituală. Neputem bine aduce aminte cum stăteam în casa derugăciune la fel de morţi ca scaunul pe care stăteam. Amascultat mult glasul Evangheliei, dar fără rezultat, cânddeodată, ca şi cum urechile noastre ar fi fost deschise dedegetele vreunui înger puternic, a intrat o voce în inimanoastră. Am crezut că l-am auzit pe Isus spunând: „Cel ceare urechi de auzit, să audă.”10 O mână irezistibilă s-a puspe inima noastră şi ne-a smuls o rugăciune din ea.Niciodată nu ne-am mai rugat aşa. Am strigat: „Doamne,ai milă de mine, păcătosul!”11

Unii dintre noi am simţit o mână apăsându-ne luniîn şir, ca şi cum am fi fost strânşi într-o nicovală, iarsufletele noastre au sângerat stropi de suferinţă. Aceastare de mizerie era semnul unei vieţi ce avea să vină. Ceice se îneacă nu simt o aşa durere ca atunci când suntaduşi înapoi la viaţă. Oh! Noi resimţim acele dureri, acelegemete, acea luptă vie pe care a dus-o sufletul nostrucând a venit la Cristos. Ah! Putem resimţi primirea vieţiinoastre spirituale la fel de uşor cum ar putea resimţicineva învierea sa din mormânt.

Putem presupune că Lazăr şi-a amintit de înviereasa, deşi poate nu toate detaliile. Aşa şi noi, deşi am uitat omare parte, ne aducem aminte cum ne-am predat luiCristos. Putem spune oricărui păcătos mort că este viaţăîn Cristos Isus, nu contează cât este de putred în

10 Apocalipsa, 2:711 Evanghelia după Luca, 18:13

21

Page 24: Predici cu har

mormântul său. Acela care l-a înviat pe Lazăr ne-a înviatşi pe noi; şi El îţi poate spune chiar ţie: „Lazăre, ieşiafară!”12

În al treilea rând, există viaţă veşnică în CristosIsus. Oh, şi dacă moartea veşnică este teribilă, viaţaveşnică este binecuvântată; fiindcă El a spus: „acolo undesunt Eu, să fiţi şi voi.”13 „Tată, vreau ca acolo unde suntEu, să fie împreună cu Mine şi aceia, pe cari Mi i-ai datTu, ca să vadă slava Mea.”14 „Eu le dau viaţa veşnică, înveac nu vor pieri.”15 Orice arminian care ar trebui săpredice din acel text trebuie să facă o mulţime deschimonosiri; nu ar putea niciodată spune întregul adevărfără a-l înconjura în mister. Viaţă veşnică – nu o viaţă pecare să o piardă, ci viaţă veşnică. Dacă prin Adam mi-ampierdut viaţa, prin Cristos am câştigat-o; dacă eu m-ampierdut pentru vecie, în Isus Cristos m-am găsit pe vecie.Viaţă veşnică! Oh, ce gând binecuvântat! Ochii noştri vorstrăluci de bucurie iar sufletele noastre vor arde de extazla gândul că avem viaţă veşnică. Stingeţi-vă stele!Dumnezeu să-şi pună degetul pe voi – dar sufletul meuva trăi în fericire şi bucurie. Întunecă-te, o, soare! Darochii mei „vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui”16

când ochiul tău nu va mai face pământul verde să râdă. Şilună, tu, prefă-te în sânge! Dar sângele meu nu va finiciodată preschimbat în nimicnicie; acest duh va existacând tu vei înceta a mai fi. Şi tu lume mare! Tu poţidispărea aşa cum dispare într-o clipă spuma valului! Dareu am viaţă veşnică. Oh, timpule! Tu poţi vedea munţi

12 Ioan, 11:4313 Ioan, 14:314 Ioan, 17:2415 Ioan, 10:2816 Isaia, 33:17

22

Page 25: Predici cu har

uriaşi murind şi ascunzându-se în mormintele lor; tu poţivedea stelele ca nişte smochine prea coapte care cad dinpom, dar duhul meu niciodată nu-l vei vedea mort,niciodată.

III. Aceasta ne aduce la cel de-al treilea punct alnostru, VIAŢA VEŞNICĂ ESTE DATĂ TUTURORCELOR CARE VIN. Niciodată nu a existat vreun omcare să vină la Cristos pentru viaţă veşnică, legală sauspirituală şi, într-un anume sens, să nu o fi primit deja. Iarapoi i s-a dovedit că a primit-o imediat după ce a venit.Să luăm unul sau două texte – „De aceea şi poate sământuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie deDumnezeu prin El.”17 Oricine vine la Cristos va afla că Elpoate să îl mântuiască – nu capabil să îl mântuiască puţin,să-l elibereze de câteva păcate, să-l păzească de oîncercare mică, să îl ţină o scurtă vreme şi apoi să îl lase– ci capabil să îl mântuiască total de păcatul său, de toateîncercările sale, de cele mai adânci întristări, pe toatădurata existenţei sale. Cristos spune tuturor celor care vinla El „vino, sărmane păcătos, nu trebuie să te întrebi dacăam puterea să te mântuiesc. Eu nu te întreb cât de departeai mers în păcat; Eu am puterea să te mântuiesc în chipdesăvârşit pe vecie.” Şi nimeni pe pământ nu poate trecedincolo de desăvârşirea lui Dumnezeu.

Acum, un alt text: „pe cel ce vine la Mine (observaţică promisiunile sunt aproape întotdeauna adresate celorcare vin), nu-l voi izgoni afară.”18 Oricine vine va găsiuşa casei lui Cristos deschisă – şi uşa inimii Lui deschisă.Oricine vine – spun aceasta în cel mai larg sens – va

17 Epistola către evrei, 7:2518 Ioan, 6:37

23

Page 26: Predici cu har

descoperi că Cristos are milă de El. Cea mai mareabsurditate din lume este să doreşti să ai o evangheliemai largă decât cea de pe paginile Scripturii. Eu predic căoricine crede va fi mântuit – că oricine vine va găsiîndurare. Oamenii mă întreabă: „Dar să presupunem căvine cineva care nu a fost ales, va fi mântuit?” Du-te şipresupune nonsensuri, că eu nu o să-ţi dau un răspuns.Dacă cineva nu este ales, el nu va veni niciodată. Atuncicând vine avem dovada sigură că este ales. Cineva spune:„să presupunem că vine cineva la Cristos care nu a fostchemat de Duhul.” Opreşte-te, frate, aceasta este opresupunere pe care nu ai dreptul să o faci, fiindcă aşaceva nu se poate întâmpla; o spui doar ca să mă prinzi,dar deocamdată nu poţi să o faci. Eu spun că orice om cevine la Cristos va fi mântuit. O spun ca şi calvinist, sauca hiper-calvinist, la fel de limpede ca tine. Eu nu am oEvanghelie mai îngustă decât tine; ci Evanghelia meaeste pe o temelie solidă, în timp ce a ta este zidită doar penisip şi putrefacţie. „Oricine vine va fi mântuit, fiindcănimeni nu vine la Mine dacă nu-l atrage Tatăl.”19

„Dar”, spune cineva, „să presupunem că întreagalume ar veni, i-ar primi Cristos pe toţi?” Cu siguranţă,dacă toţi ar veni; dar ei nu vor veni. Îţi spun că toţi cei cevin – chiar dacă ar fi la fel de răi ca demonii, Cristos i-arprimi; dacă tot păcatul şi mizeria ar curge în inimile lorca într-o canalizare comună a întregii lumi, Cristos i-arprimi. Altul spune, „Vreau să ştiu despre restuloamenilor. Pot merge să le spun că Isus Cristos a muritpentru fiecare dintre ei? Pot eu spune – există neprihănirepentru fiecare din voi, există viaţă pentru fiecare dinvoi?” Nu, nu poţi. Poţi spune – există viaţă pentru fiecare

19 Ioan, 6:44

24

Page 27: Predici cu har

om care vine. Dar dacă spui că există viaţă pentru ceicare nu cred, tu le spui o minciună periculoasă. Dacă lespui că Isus Cristos a fost pedepsit pentru păcatele lor şitotuşi ei vor fi nemântuiţi, tu spui intenţionat unneadevăr. Să gândeşti că Dumnezeu L-a pedepsit peCristos şi îi va pedepsi şi pe ei – eu mă mir deîndrăzneala cu care spui această neruşinare! Un om bunpredica odată că în ceruri erau harfe şi coroane pentrutoată adunarea sa; şi apoi spunea în cea mai solemnămanieră: „Dragi prieteni, sunt mulţi pentru care au fostpregătite aceste lucruri, dar care nu vor ajunge acolo.” Defapt, el a născocit cea mai tristă poveste pe care o puteanăscoci; dar vă spun pentru cine ar fi trebuit el să plângă– ar fi trebuit să plângă pentru îngerii din ceruri şi pentrutoţi sfinţii, fiindcă ce a spus el ar strica cerul în întregime.

Ştiţi că atunci când vă întâlniţi împreună cu toatăfamilia, dacă aţi pierdut un frate, iar locul său este gol,spuneţi: „Noi întotdeauna ne-am bucurat de întrunirile defamilie, dar cineva lipseşte acum – sărmanul de el, numai este printre noi!” Gândiţi-vă că îngerii ar spune: „Ah,cerul este minunat, dar nu ne place să vedem acolo toateacele coroane acoperite cu pânze de păianjen; nu putemsuporta acea stradă nelocuită; nu putem privi aceletronuri goale.” Iar apoi, sărmane suflete, ar putea începesă vorbească între ei şi să spună „nici unul dintre noi nueste în siguranţă aici, fiindcă promisiunea a fost – „Eudau oilor Mele viaţă veşnică”, şi mulţi din cei căroraDumnezeu le-a dat viaţă veşnică sunt în iad; există unnumăr pentru care Cristos şi-a dat viaţa pentru ca ei să nuardă în Adânc, iar dacă ei pot fi trimişi acolo, atunci şinouă ni se poate întâmpla la fel. Dacă nu ne putemîncrede într-o promisiune, nu ne putem încrede nici în

25

Page 28: Predici cu har

cealaltă.” Şi aşa, cerul şi-ar pierde temelia şi ar cădea.Pleacă de aici cu evanghelia ta fără sens! Dumnezeu nedă o Evanghelie sigură şi solidă, clădită pe faptele şirelaţia legământului, pe scopuri veşnice şi împlinirisigure.

IV. Şi astfel ajungem la cel de-al patrulea punct.PRIN NATURA SA, NICI UN OM NU VINE LACRISTOS, fiindcă textul spune: „Şi nu vreţi să veniţi laMine, ca să aveţi viaţa!” Eu afirm cu tărie, din textulmeu, pe baza autorităţii Scripturii, că voi nu veţi veni laCristos ca să aveţi viaţa. Vă spun că v-aş putea predica oveşnicie, aş putea împrumuta talentele oratorice ale luiDemostene sau cele ale lui Cicero, dar voi nu veţi veni laCristos. V-aş putea implora în genunchi, cu lacrimi înochi, arătându-vă ororile iadului şi bucuriile cerului,puterea lui Cristos şi propria voastră condiţie pierdută,dar nici unul dintre voi nu aţi veni la Cristos prin voiînşivă, dacă Duhul care era asupra lui Cristos nu v-aratrage. Pentru toţi oamenii este valabil adevărul că înstarea lor firească nu vor veni la Cristos.

Dar mi se pare că aud un alt palavragiu punândîntrebarea: „Dar nu puteau ei veni dacă ar fi dorit?”Prietene, ţie îţi voi da răspunsul altă dată. Nu aceasta esteîntrebarea în această dimineaţă. Acum discutăm dacă eivor, nu dacă pot. Veţi observa că oridecâteori vorbiţidespre voinţa liberă, sărmanul arminian, după douăsecunde începe să vorbească despre capacitatea umană, şiastfel amestecă două subiecte care ar trebui să fieseparate. Noi nu vom trata două subiecte în acelaşi timp.Refuzăm să ne luptăm cu doi deodată, dacă doriţi. În altăzi vom predica din acest text – „Nimeni nu poate veni la

26

Page 29: Predici cu har

Mine dacă nu îl atrage Tatăl.” Dar acum vorbim numai devoinţă; şi este clar că oamenii nu vin la Cristos pentru aavea viaţa.

Putem dovedi acest fapt din multe texte aleScripturii, dar vom lua doar o singură pildă. Vă aduceţiaminte de pilda împăratului care a pregătit o cină pentrufiul său şi i-a invitat pe mulţi să vină; boii şi viţeii îngră-şaţi au fost tăiaţi şi a trimis mesagerii să-i cheme pe mulţila cină. Au venit ei la cină? Ah, nu; dar cu toţii, într-osingură voce, au început să se scuze. Unul a spus că s-acăsătorit şi de aceea nu putea veni, deşi ar fi putut-oaduce şi pe soţie cu el. Altul a cumpărat nişte boi pentrujug şi s-a dus să îi încerce; dar cina era noaptea, iar el nuputea să îi încerce pe întuneric. Altul a cumpărat o bucatăde pământ şi voia să o vadă; dar nu cred că s-a dus să ovadă cu un felinar. Cu toţii s-au scuzat şi nu au vrut săvină. Împăratul era hotărât să aibă cina; aşa că a spus„Ieşi la drumuri şi la garduri, şi pe cei ce-i vei găsi”invită-i – stop! Nu „invită-i” – „sileşte-i să intre”;20

fiindcă nici chiar cei mai săraci nu ar fi venit niciodatădacă nu ar fi fost siliţi.

Să luăm o altă pildă: cineva a avut o vie;21 la vremearoadelor şi-a trimis unul din slujitori pentru a-şi luachiria. Ce au făcut ei cu el? L-au bătut pe rob. A trimis unaltul; şi ei l-au omorât cu pietre. A trimis un altul, iar ei l-au omorât şi pe acesta. La urmă şi-a zis: „Le voi trimitepe fiul meu, pe el îl vor cinsti.” Dar ce au făcut ei? Auspus: „Iată moştenitorul, veniţi să îl ucidem şi să îlaruncăm afară din vie.” Şi aşa au făcut. La fel se întâmplăcu toţi oamenii în firea lor. A venit Fiul lui Dumnezeu, iar

20 Luca, 14:2321 Matei, 21:33-40

27

Page 30: Predici cu har

oamenii L-au respins. „Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca săaveţi viaţa!”

Ar necesita prea mult timp pentru a mai aduce şialte dovezi din Scriptură. Totuşi, vom face referire lamarea doctrină a căderii. Oricine crede că voinţa omuluieste complet liberă şi că poate fi mântuit prin ea nu credecăderea. Aşa cum v-am spus uneori, puţini predicatori„creştini” cred în întregime doctrina căderii, ei crezând căatunci când Adam a căzut, el şi-a rupt degetul mic, şi nugâtul, spre ruina întregii sale rase. Preaiubiţii mei, lacădere, omul şi-a rupt fiecare os. Nici o putere a lui nu arămas neştirbită; toate au fost sfărâmate, pervertite şipătate; la fel ca la un mare templu, stâlpii pot exista,coloanele şi pilaştrii pot fi acolo; dar toate au fostdistruse, chiar dacă unele şi-au păstrat forma şi poziţia.Conştiinţa omului poate reţine uneori mare parte dinsensibilitate – dar totuşi este căzută. La fel, voinţa nu estescutită. Şi ce dacă este „Lordul primar al Sufletului-omului” aşa cum o numeşte Bunyan?22 – Lordul acestagreşeşte. Lordul Voinţă-Puternică întotdeauna greşea.

Natura voastră căzută a fost stricată; voinţa voastră,printre altele, s-a depărtat total de Dumnezeu. Dar văspun care este cea mai bună dovadă a acestui fapt; estemăreaţa realitate că niciodată nu aţi întâlnit în viaţa

22 Spurgeon face referire la opera Războiul sfânt a lui John Bunyan,scrisă în 1682. În această alegorie, grandioasa cetate Sufletul-omului,construită de regele Şadai ca o capodoperă a acelui ţinut, ajunge săse răzvrătească împotriva regelui şi să accepte stăpânireaputernicului prinţ Diabolus, un fost mare slujitor al regelui Şadai,care s-a răzvrătit şi a fost alungat de la curtea regelui. Întoarcereacetăţii către regele de drept a devenit imposibilă acum, şi doarvictoria lui Emmanuel, fiul regelui Şadai, mai poate scăpa cetatea deDiabolus. N. tr.

28

Page 31: Predici cu har

voastră un creştin care să spună că el a venit la Cristosfără ca Cristos să vină la el.

Aţi auzit o mulţime de predici arminiene, îndrăznescsă spun; dar nu aţi auzit niciodată o rugăciune arminiană– fiindcă sfinţii în rugăciune sunt ca unul singur încuvânt, faptă şi gând. Un arminian pe genunchi s-ar rugadisperat ca un calvinist. El nu se poate ruga despre voinţaliberă; nu mai este loc pentru ea. Imaginaţi-vă cum arsuna o astfel de rugăciune: „Doamne, îţi mulţumesc cănu sunt ca acei sărmani calvinişti încrezuţi. Doamne, amfost născut cu o voinţă liberă glorioasă; am fost născutcu puterea prin care mă pot întoarce singur la Tine; amprofitat de harul meu. Dacă toată lumea ar face la fel cuharul lor cum am făcut eu, toţi ar putea fi mântuiţi.Doamne, ştiu că Tu nu ne influenţezi să vrem, dacă noinu vrem. Tu dai har tuturor; unii nu profită de el, dar eunu sunt aşa. Sunt mulţi care vor merge în iad şi care aufost cumpăraţi cu sângele lui Isus ca mine; şi ei au primitDuhul Sfânt ca mine; au avut o şansă la fel de mare şi aufost binecuvântaţi la fel ca mine. Nu harul tău ne-a făcutdiferiţi; ştiu că a contat mult, dar eu am luat decizia;m-am folosit de ce mi s-a dat, în vreme ce alţii nu aufăcut aşa – aceasta este diferenţa între mine şi ei.”

Aceea este o rugăciune a diavolului, fiindcă nimenialtcineva nu s-ar ruga aşa. Ah! Atunci când predică şivorbesc în cuvinte bine cântărite, se poate să fie doctrinăgreşită; dar când ajung la rugăciune adevărul iese laiveală; nu se pot abţine. Dacă un om vorbeşte în cuvintebine cântărite, poate vorbi corect gramatical; dar cândvorbeşte repede, ies la iveală vechile regionalisme alezonei în care s-a născut.

Te întreb din nou, ai întâlnit vreodată un creştin care

29

Page 32: Predici cu har

să spună: „Am venit la Cristos fără puterea Duhului?”Dacă ai întâlnit un astfel de om, poţi să-i spui fărăezitare: „Domnule dragă, eu cred asta întru totul – şi maicred că aţi plecat de acolo tot fără puterea Duhului, şi cănu cunoaşteţi nimic despre aşa ceva, şi văd că sunteţi plinde fiere amară, şi în lanţurile fărădelegii.” Aud oare vreuncreştin zicând: „L-am căutat pe Isus înainte ca El să măcaute pe mine; eu am venit la Duhul şi nu Duhul lamine?” Nu, dragii mei; suntem obligaţi, fiecare dintrenoi, să ne punem mâna pe inimă şi să spunem –

Harul m-a învăţat a mă rugaŞi mi-a făcut ochii să plângăHarul m-a păstrat până în astă ziŞi nicicum nu mă va lăsa.

Există cineva aici – unul singur – bărbat sau femeie,tânăr sau bătrân care să poată spune „Eu l-am căutat peDumnezeu înainte ca El să mă caute pe mine?” Nu; chiarşi voi, ce sunteţi puţin arminieni, veţi cânta –

Îl iubesc pe IsusCă-ntâi El m-a iubit.

Apoi, încă o întrebare. Nu vedem noi, chiar şi dupăce am venit la Cristos, că sufletul nostru nu este liber, cică este păstrat în Cristos? Nu vedem momente, chiaracum, când „a vrea” nu este de partea noastră? Există olege în mădularele noastre care luptă împotriva legiiminţii. Acum, dacă cei vii spiritual simt că voinţa lor estecontrară lui Dumnezeu ce putem spune despre omul„mort în greşeli şi păcate”? Ar fi o absurditate de

30

Page 33: Predici cu har

necrezut să îi pui pe cei doi la acelaşi nivel; şi ar fi chiarmai absurd să îl pui pe cel mort mai presus de cel viu.Nu; textul este adevărat, experienţa ni l-a însemnat îninimi. „Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

Trebuie să îţi spunem motivele pentru care oameniinu vin la Cristos. Primul este că nici un om nu gândeşteîn fire că Îl vrea pe Cristos. Prin natura lui, omul nugândeşte că are nevoie de Cristos; crede că are hainapropriei dreptăţi, că este bine îmbrăcat, că nu este gol, cănu are nevoie de sângele lui Cristos ca să-l spele, că nueste negru sau stacojiu şi nu are nevoie de har pentru a ficurăţat. Nici un om nu-şi cunoaşte nevoia până cândDumnezeu nu i-o arată; iar dacă Duhul Sfânt nudescoperă nevoia de iertare nici un om nu va căutaiertarea. Îl pot predica pe Cristos pe vecie, dar dacă nusimţi că Îl vrei pe Cristos, niciodată nu vei veni la El. Unfarmacist ar putea avea o farmacie bună, dar nici un omnu va veni să-i cumpere medicamentele până când nusimte că are nevoie de ele.

Următorul motiv este că oamenilor nu le placemodul prin care Cristos îi mântuieşte. Cineva spune:„Nu-mi place fiindcă mă face sfânt; dacă m-a mântuit,atunci nu mai pot bea şi înjura.” Altul spune: „Mi se ceresă fiu aşa de fidel şi să am o viaţă aşa de curată, iar mieîmi place să fiu puţin mai liber.” Altuia nu-i place fiindcăaceasta este aşa de umilitoare; nu-i place fiindcă „poartacerului” nu este destul de înaltă pentru nasul lui, căruianu-i place să se aplece. Acesta este motivul principalpentru care nu veţi veni la Cristos, fiindcă la El nu puteţiajunge cu nasul pe sus; fiindcă Cristos vă face să văaplecaţi atunci când veniţi la El. Altuia nu-i place caharul să fie de la început până la sfârşit. „Oh!” spune el,

31

Page 34: Predici cu har

„dacă mi s-ar da şi mie puţină cinste.” Dar atunci cândaude că Cristos este ori totul, ori nimic, doar Cristos saudeloc, el spune, „Nu voi veni” şi se întoarce şi pleacă.Ah, păcătoşi mândri, voi nu veţi veni la Cristos. Ah,păcătoşi neştiutori, voi nu veţi veni la Cristos fiindcă nucunoaşteţi nimic despre El. Şi acesta este cel de-al treileamotiv.

Oamenii nu ştiu ce preţios este, fiindcă dacă ar fiştiut, ar fi venit la El. De ce nu s-au dus navigatorii înAmerica înainte de Columb? Deoarece ei nu credeau căAmerica există. Columb a avut credinţă şi de aceea aplecat. Cel care are credinţă în Cristos vine la El. Dar tunu-L cunoşti pe Isus; mulţi dintre voi nu aţi văzutniciodată frumoasa Sa faţă; niciodată n-aţi văzut ce buneste sângele Său pentru un păcătos, ce măreaţă esteispăşirea Sa; şi cât de suficiente sunt meritele Sale. Deaceea, „voi nu vreţi să veniţi la El”.

Ah, dragi ascultători, ultimul meu gând este unulsolemn. Am predicat că voi nu vreţi să veniţi. Dar uniivor spune, „este păcatul lor dacă nu vin”. AŞA ESTE. Nuveţi veni şi de aceea voinţa voastră este una păcătoasă.Unii cred că atunci când predicăm această doctrinăîmpiedicăm oamenii să vină la Cristos, dar nu este aşa.Noi nu spunem că aceasta a făcut parte din naturaoriginală a omului, ci a fost parte din natura sa căzută.Păcatul a fost acela care te-a adus în această condiţie încare nu vrei să vii. Dacă nu ai fi căzut, ai veni la Cristosîn clipa în care ţi s-ar fi predicat prima dată; dar nu viidatorită păcătoşeniei şi nelegiuirii tale. Oamenii se scuzăfiindcă au o inimă rea. Aceasta este cea mai nefondatăscuză din lume. Jaful şi furtul nu vin dintr-o inimă rea?Să presupunem că un hoţ ar spune judecătorului: „Nu am

32

Page 35: Predici cu har

putut să mă abţin, am avut o inimă rea.” Ce i-ar spunejudecătorul? „Nemernicule! Dacă inima ta este rea,atunci îţi voi face pedeapsa mai grea fiindcă eşti cuadevărat un ticălos. Scuza ta nu este bună de nimic.” DarTu care eşti Atotputernic „râzi de ei, Tu Îţi baţi joc detoate neamurile”.23 Noi nu predicăm această doctrinăpentru a vă scuza, ci pentru a vă smeri. Posesia uneinaturi rele este atât din vina mea cât şi din cauza teribileicăderi a lui Adam.

Există un păcat care îi va învinui întotdeauna peoameni; când nu vor să vină la Cristos, păcatul este celcare îi ţine la distanţă. Cel care nu predică aşa, mi-eteamă că nu Îi este credincios nici lui Dumnezeu, niciconştiinţei sale. Mergeţi acasă cu acest gând: „Prin firesunt aşa de depravat că nu voi vrea să vin la Cristos, iaracea răutate a naturii mele este păcatul meu. Datorită lui,eu merit să fiu trimis în iad.” Iar dacă acest gând folositde Duhul nu te umileşte, nici un alt gând nu va reuşi. Înaceastă dimineaţă nu am predicat înălţând natura umană,ci umilind-o. Dumnezeu să ne smerească pe toţi. Amen.

23 Psalmul 59:8

33

Page 36: Predici cu har

Alegerea

Predică rostită la 2 septembrie 1855, în dimineaţa desabat, la New Park Street Chapel, Southwark, Londra

„Noi însă, fraţi preaiubiţi de Domnul, trebuie sămulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căcide la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, însfinţirea Duhului şi credinţa adevărului. Iată la ce v-achemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătaţislava Domnului nostru Isus Cristos.”

A doua epistolă a lui Pavel către tesaloniceni, 2:13-14.

Chiar dacă nu ar fi existat vreun alt text în Cuvântulsfânt cu excepţia acestuia, consider că încă ar fi trebuit săprimim şi să recunoaştem adevărul doctrinei măreţe şislăvite a străvechii alegeri făcute de Dumnezeu, aceea dea avea o familie. Dar se pare că în mintea umană există oprejudecată înrădăcinată împotriva acestei doctrine şideşi majoritatea altor doctrine sunt acceptate de creştiniimărturisitori, unele cu precauţie, altele cu plăcere, totuşiaceasta pare a fi cel mai adesea dispreţuită şi respinsă. Înmulte din amvoanele noastre o predică despre alegere arfi considerată un mare păcat şi înaltă trădare, pentru căn-ar suna ca ceea ce numim un discurs „practic”. Cred căcei ce susţin aceasta s-au îndepărtat de adevăr în aceastăprivinţă. Orice a dezvăluit Dumnezeu, a dezvăluit cu unscop. Sub influenţa Duhului lui Dumnezeu, nimic dinScriptură nu poate să nu fie transformat în discurspractic, căci „toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu

34

Page 37: Predici cu har

şi de folos”,24 adică are finalitatea unei îmbogăţirispirituale. Este însă adevărat că un asemenea discurs nupoate fi transformat într-un discurs despre liberul arbitru– aspect de care suntem conştienţi – dar poate fi trans-format într-un discurs practic despre harul fără plată, iarpractica harului fără plată este cea mai bună practicăatunci când adevăratele doctrine ale dragostei neschim-bate a lui Dumnezeu sunt folosite eficient în inimilesfinţilor şi păcătoşilor. Acum, cred că în aceastădimineaţă unii din voi tresar doar la auzul acestui cuvânt,gândindu-se: „Voi asculta cu atenţie”, „Îmi voi lăsaprejudecăţile deoparte”, „Voi asculta ce are acest om despus”. Nu vă închideţi urechile de la bun început,gândind că e „o doctrina înaltă”, căci cine ţi-a dat auto-ritatea să distingi dacă este înaltă sau joasă? De ce v-aţiopune învăţăturii lui Dumnezeu? Amintiţi-vă ce li s-aîntâmplat copiilor ce îl batjocoreau pe proroculDomnului, spunându-i „Suie-te, pleşuvule, suie-te,pleşuvule.”25 Nu spuneţi nimic împotriva învăţăturilorDomnului ca nu cumva vreo fiară rea să iasă din pădureşi să vă sfâşie şi pe voi. Mai sunt însă şi alte calamităţiafară de judecata deschisă a cerului – luaţi aminte caacestea să nu cadă asupra capului vostru. Lăsaţiprejudecăţile: ascultaţi cu calm şi fără patimă, ascultaţiceea ce spun Scripturile şi când primiţi adevărul, dacăDumnezeu va îngădui să îl descopere şi să îl dezvăluiesufletelor voastre, nu vă fie ruşine să o recunoaşteţi. Arecunoaşte că aţi greşit ieri nu este altceva decât amărturisi că astăzi sunteţi un pic mai înţelepţi şi în loc dea fi o umbră asupra voastră, este o onoare acordată

24 A doua epistolă a lui Pavel către Timotei, 3:1625 2 Împăraţi, 2:23

35

Page 38: Predici cu har

judecăţii voastre, dând dovadă că înaintaţi în cunoaştereaadevărului. Să nu vă fie ruşine să învăţaţi şi să daţi la oparte vechile învăţături şi viziuni, preluând ceea ce puteţivedea mai desluşit în Cuvântul lui Dumnezeu. Dar dacănu recunoaşteţi cele auzite ca fiind parte din Biblie,indiferent ce voi spune, sau orice alte autorităţi aş invoca,vă implor, aşa cum vă iubiţi sufletul, respingeţi cuvintelemele. Şi dacă de la acest amvon auziţi vreodată cuvintecontrare Cuvântului Sfânt, amintiţi-vă că Biblia trebuiesă fie pe primul loc, iar slujitorul lui Dumnezeu trebuie săfie sub ea. N-ar trebui să ne situăm deasupra Bibliei cândpredicăm, ci trebuie să predicăm cu Biblia deasupracapului nostru. După tot ce am predicat, suntemconştienţi de faptul că muntele adevărului este mai înaltdecât pot discerne ochii minţii noastre, nori şi întuneric îiînvăluie vârful şi nu-i putem distinge culmea cea mai desus, şi totuşi, vom încerca să predicăm despre el cât debine putem. Şi din moment ce suntem muritori şi supuşigreşelii, exersează-ţi capacitatea de a judeca lucrurile –„Cercetaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu”26 şi dacădupă o meditaţie matură pe genunchii plecaţi sunteţicălăuziţi spre respingerea doctrinei alegerii – un lucru ceîl consider a fi total imposibil – atunci nu primiţi acestcuvânt, nu-l ascultaţi predicat, ci credeţi şi mărturisiţiorice vedeţi a fi Cuvântul lui Dumnezeu. N-aş mai puteaadăuga nimic la această introducere.

În primul rând, ar trebui să vorbesc despreveridicitatea acestei doctrine: „Dumnezeu v-a ales de labun început pentru mântuire.” În al doilea rând, voiîncerca să demonstrez că această alegere este absolută:„El te-a ales de la început pentru mântuire”, nu pentru

26 Întâia epistolă a lui Ioan, 4:1

36

Page 39: Predici cu har

sfinţire, ci „prin sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului.”În al treilea rând, această alegere este eternă, deoarecetextul spune „Dumnezeu te-a ales de la început”. În alpatrulea rând, este personală: „v-a ales pe voi”. Apoivom privi la efectele învăţăturii şi, la sfârşit, cu ajutorulDomnului, vom încerca să privim la tendinţele sale săvedem dacă este cu adevărat o învăţătură groaznică şiimorală. Asemeni unor albine, vom cerceta floarea săvedem dacă are miere, dacă ceva bun poate ieşi de aicisau dacă este un rău neîndoielnic, fără drept de apel.

I. În primul rând voi încerca să demonstrez căînvăţătura aceasta este ADEVĂRATĂ şi voi începe cuargumentum ad hominem. Vă voi vorbi în funcţie dediferitele poziţii şi denominaţiuni. Unii din voi aparţin deBiserica Anglicană şi sunt bucuros să vă văd în număratât de mare aici şi, chiar dacă uneori spun lucruri duredespre Biserică şi Stat, totuşi iubesc vechea Biserică, căciare în comunitatea sa mulţi slujitori evlavioşi şi sfinţiremarcabili. Apoi, ştiu că credeţi cu tărie în ceea ceArticolele declară a fi doctrina sănătoasă. Vă voi daexemplu a ceea ce ele rostesc cu privire la alegere, pentrucă dacă credeţi în ele, nu vă puteţi eschiva de la primireaacestei învăţături. Vă voi citi un fragment din al 17-leaArticol despre predestinare şi alegere:

„Predestinarea la viaţă este scopul veşnic al luiDumnezeu prin care (înainte de întemeierea lumii) El aporuncit de-a pururea prin sfatul tainic pentru noi, mân-tuirea din blestem şi osândă a acelora pe care, în Cristos,i-a ales dintre oameni şi aducerea lor în Cristos lamântuire veşnică, ca vase de cinste. Fapt pentru care ei,care au fost înzestraţi cu un asemenea dar extraordinar

37

Page 40: Predici cu har

din partea lui Dumnezeu, au fost chemaţi conform scopu-lui lui Dumnezeu prin lucrarea Duhului Său în momentulpotrivit: ei se supun prin har chemării, fiind îndreptăţiţifără plată, fiind făcuţi fii ai lui Dumnezeu prin înfiere,făcuţi după chipul singurului Său Fiu Isus Cristos,umblând cu evlavie în fapte bune şi, la sfârşit, prinîndurarea lui Dumnezeu, ei ajung la fericirea veşnică.”

Consider acum că orice om credincios, dacă esteun credincios sincer şi cinstit în Biserica Mamă, trebuiesă fie un credincios înfocat în ce priveşte alegerea. Esteadevărat că dacă citeşte câteva fragmente din Cartea deRugăciune, va găsi aspecte contrare învăţăturii haruluifără plată şi pe deplin diferite de învăţătura scripturală,dar dacă citeşte Articolele, atunci va vedea că DumnezeuŞi-a ales poporul pentru viaţa veşnică. Cu toate acestea,nu sunt atât de nebuneşte îndrăgostit de acea carte, aşacum aţi putea fi voi şi am citat acest Articol pentru a văarăta că dacă aparţineţi de Biserica de stat a Angliei artrebui cel puţin să nu obiectaţi acestei învăţături desprepredestinare.

O altă autoritate umană prin care aş puteaconfirma doctrina alegerii este vechiul crez waldensian.Dacă citiţi crezul vechilor waldensieni, scris de ei înfocul prigoanei, veţi vedea că aceşti renumiţi mărtu-risitori şi practicanţi ai credinţei creştine au primit şiîmbrăţişat cu tărie această învăţătură ca fiind parte aadevărului lui Dumnezeu. Am copiat dintr-o carte vecheunul din Articolele credinţei lor:

„Dumnezeu mântuieşte din nelegiuire şi osândăpe acei ce i-a ales de la întemeierea lumii nu din pricinavreunei predispoziţii, credinţe sau sfinţenii ce a văzut-o laei, ci numai mulţumită îndurării Sale manifestate în Isus

38

Page 41: Predici cu har

Cristos, Fiul Său, trecându-i cu vederea pe restul datoritămotivului lipsit de orice blam al propriei Sale voinţelibere şi dreptăţi.”

Ceea ce predic acum nu este o inovaţie, nu estenicidecum o învăţătură nouă. Îmi place să proclam acesteînvăţături vechi şi puternice, ce sunt poreclite calvinism,dar care sunt cu siguranţă adevărul revelat al luiDumnezeu, aşa cum este el în Isus Cristos. Prin acestadevăr fac o călătorie în timp şi, în vreme ce merg, vădbătrân după bătrân, mărturisitor după mărturisitor, martirdupă martir, stând să-mi dea mâna. Dacă aş fi un pelagiansau un credincios în doctrina voinţei libere, ar trebui săstrăbat secole de unul singur. Pe alocuri ar putea aparecâte un eretic cu un caracter nu foarte onorabil ce m-arnumi frate. Dar considerând aceste lucruri stan-dardelecredinţei mele, văd pământul strămoşilor populat de fraţiimei – văd mulţimi ce împărtăşesc acelaşi lucru ca mine şirecunosc că aceasta este religia adunării lui Dumnezeu.

Vă voi citi de asemenea un fragment din vecheaMărturisire Baptistă.27 Suntem baptişti în această adunare– majoritatea dintre noi, cel puţin – şi ne place să vedemce au scris înaintaşii noştri. Cu vreo două sute de ani înurmă baptiştii s-au adunat şi au publicat articolele cre-dinţei lor pentru a pune capăt unor zvonuri împotrivaortodoxiei lor ce s-au răspândit în lume. Mă întorc laaceastă carte veche – pe care tocmai am publicat-o – şigăsesc următoarele:

Al treilea Articol: „Prin hotărârea lui Dumnezeu,întru manifestarea slavei Sale, unii oameni şi îngeri sunt

27 A doua mărturisire de credinţă baptistă de la Londra (1689) – n. ed.

39

Page 42: Predici cu har

predestinaţi sau rânduiţi mai dinainte pentru viaţa veşnicăprin Isus Cristos pentru lauda harului Său slăvit; alţiifiind lăsaţi să acţioneze în păcatul lor spre osânda binemeritată întru lauda dreptăţii Sale slăvite. Aceşti oamenişi îngeri predestinaţi şi aleşi astfel sunt creaţi în modspecial şi neschimbat, iar numărul lor este atât de sigur şicategoric, încât n-ar putea fi diminuat sau mărit. Acei dinomenire ce sunt predestinaţi spre viaţă sunt aleşi deDumnezeu în Cristos, înainte de întemeierea lumii,potrivit cu scopul Său veşnic şi neschimbat şi sfatul Săutainic şi buna plăcere a voii Sale, spre slava veşnicăizvorîtă din harul şi dragostea Sa, fără ca vreun lucru dincreaţie, fie el condiţie sau cauză, să-L fi determinat să ofacă.”

În ce priveşte aceste autorităţi omeneşti, nu-mi pasădacă cineva se grăbeşte să se năpustească asupra tuturorcelor trei. Nu-mi pasă ce susţin acestea, pro sau contraacestei învăţături. Le-am folosit ca un fel de confirmare acredinţei voastre, pentru a vă arăta că în timp ce suntnumit eretic sau hiper-calvinist, totuşi sunt susţinut destrămoşii noştri. Tot trecutul îmi este sprijin. Nu îmi pasăde prezent. Daţi-mi trecutul şi voi nădăjdui într-un viitor.Răzvrătească-se prezentul împotriva mea, nu îmi pasă. Şice dacă o mulţime de adunări din Londra au părăsitînvăţăturile de bază ale lui Dumnezeu, nu contează. Dacăcâţiva dintre noi stau singuri în sprijinirea neclintită asuveranităţii lui Dumnezeu, de suntem atacaţi de duşmanişi, oh, chiar de fraţii noştri, ce ar trebui să ne fie prietenişi ajutoare, nu contează, dacă ne putem baza pe trecut –nobila oştire de martiri, ceata slăvită a mărturisitorilor nesunt prieteni; martorii adevărului ne sunt alături. Cu ei departea noastră nu vom spune că stăm în picioare singuri,

40

Page 43: Predici cu har

ci putem exclama: „Dumnezeu Şi-a păstrat şapte mii cenu şi-au plecat genunchii în faţa lui Baal”.28 Dar ceea cecontează cel mai mult este că Dumnezeu este cu noi.

Adevărul suprem este întotdeauna Biblia şi doarBiblia. Ascultători ai mei, nu credeţi în nici o altă carteafară de Biblie, nu-i aşa? Dacă aş putea demonstraaceasta din toate cărţile Creştinătăţii, dacă aş putea aduceînapoi biblioteca din Alexandria şi să vă dovedesc a-ceasta, tot nu aţi crede, dar cu siguranţă veţi crede ceea ceeste în Cuvântul lui Dumnezeu.

Am selectat câteva texte pentru a le citi. Îmi place săvă dau mai multe texte când îmi e teamă că veţi pune laîndoială un adevăr, ca să fiţi prea uimiţi pentru a vă îndoi,dacă nu credeţi cu adevărat. Daţi-mi voie să trec printr-uncatalog de fragmente în care oamenii lui Dumnezeu suntnumiţi aleşi. Desigur dacă oamenii sunt numiţi aleşi,trebuie să existe o alegere. Dacă Isus Cristos şi apostoliiSăi erau obişnuiţi cu modul de a numi credincioşii aleşi,trebuie să credem că erau aleşi, altfel termenul n-arînsemna nimic. Isus Cristos spune: „Şi dacă n-ar fiscurtat Domnul zilele acelea, nimeni n-ar scăpa; dar le-ascurtat din pricina celor aleşi” „Căci se vor scula Cristoşimincinoşi şi prooroci mincinoşi. Ei vor face semne şiminuni, ca să înşele, dacă ar fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.”„Atunci va trimite pe îngerii Săi, şi va aduna pe cei aleşidin cele patru vânturi, de la marginea pământului până lamarginea cerului.” (Evanghelia după Marcu, 13:20, 22,27) „Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, carestrigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă deei?” (Luca 18:7). Alături de ele pot fi selectate multe altefragmente care conţin fie cuvântul „ales”, „numit” sau

28 Romani, 11:4

41

Page 44: Predici cu har

sintagma „oile Mele” sau denumiri asemănătoare ce aratăcă poporul lui Cristos este diferenţiat de restul omenirii.

Dar nu vă voi obosi cu texte, căci aveţi concordanţaBibliei. De-a lungul epistolelor, sfinţii sunt numiţi în modconstant „aleşi”. În Coloseni Pavel spune „Astfel dar, canişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare…”29 Atunci când îi scrielui Tit, îşi spune „Pavel, robul lui Dumnezeu şi apostol allui Isus Cristos, potrivit cu credinţa aleşilor luiDumnezeu şi cunoştinţa adevărului.”30 Petru spune „aleşidupă ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu”.31 Dacă văîntoarceţi la Ioan, veţi descoperi că îi place mult acestcuvânt. El spune „Prezbiterul către aleasa doamnă” şivorbeşte despre „sora aleasă”32. Şi ştim unde stă scrisBiserica aleasă cu voi, care este în Babilon, vă trimitesănătate”.33 Lor nu le era ruşine de acest cuvânt în acelevremuri şi nu le era frică să vorbească despre el. În zilelenoastre cuvântul a fost împovărat de o diversitate deînţelesuri şi mulţi au denaturat şi schimbat învăţătura,astfel încât să sune a învăţătură drăcească, recunoscaceasta; şi mulţi ce se numesc credincioşi au început săpreţuiască antinomianismul. Dar în ciuda acestor lucruri,de ce să-mi fie ruşine de el, dacă oamenii îl denaturează?Iubim adevărul lui Dumnezeu pe roata de tortură, ca şiatunci când stă în picioare. Dacă am iubit un martirînainte să fi ajuns pe roata de tortură, ar trebui să-l fi iubitmai mult când era torturat acolo. Când adevărul luiDumnezeu este tras pe roata de tortură, nu îl numim

29 Epistola lui Pavel către coloseni, 3:1230 Epistola lui Pavel către Tit, 1:131 Întâia epistolă a lui Petru, 1:1-232 A doua epistolă a lui Ioan, 1:1, 1333 Întâia epistolă a lui Petru, 5:13

42

Page 45: Predici cu har

minciună. Nu ne place să-l vedem astfel, dar îl iubimchiar şi aşa, deoarece putem distinge care ar fi trebuit să-ifie proporţiile adevărate dacă n-ar fi fost răstignit şitorturat de cruzimea şi neadevărurile omeneşti. Dacă veţiciti multe din scrisorile înaintaşilor, veţi vedea că seadresează oamenilor lui Dumnezeu ca fiind „aleşi”.Într-adevăr, termenul uzual folosit printre adunărilecreştinilor primari când se adresau unul altuia era cel de„ales”. Ei foloseau adesea termenul pentru a se denumiunul pe altul, arătând că se credea că tot poporul luiDumnezeu era evident „ales”.

Iar acum să vedem versetele ce dovedesc în moddeschis această învăţătură. Deschideţi Bibliile la Ioan15:16 şi acolo veţi vedea că Isus Cristos Şi-a alespoporul, căci spune: „Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţiroadă, şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţicere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.” Apoi înversetul 19 „Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este alei; dar, pentru că nu sunteţi din lume, şi pentru că Euv-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea.”Apoi în capitolul 17:8, 9, „Căci le-am dat cuvintele, pecare Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit, şi au cunoscut cuadevărat că de la Tine am ieşit, şi au crezut că Tu M-aitrimis. Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, cipentru aceia, pe care Mi i-ai dat Tu; pentru că sunt aiTăi.” Acum întoarceţi paginile la Faptele Apostolilor,13:48: „Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acestaşi preamăreau Cuvântul Domnului. Şi toţi cei ce eraurânduiţi să capete viaţa veşnică, au crezut.” Ei potdespărţi firul în patru, dacă doresc, dar versetul spuneclar şi răspicat în original „rânduiţi să capete viaţa

43

Page 46: Predici cu har

veşnică”; şi nu ne pasă de diferitele comentarii ce decurgde aici. Nici nu aveţi nevoie să vi se amintească deRomani 8, deoarece sunt convins că sunteţi familiarizaţicu acel capitol şi l-aţi înţeles deja. În versetele 29 şiurmătoarele se spune: „Căci pe aceia, pe care i-acunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fieasemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel întâinăscut dintre mai mulţi fraţi. Şi pe aceia pe care i-ahotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-achemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-asocotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit. Deci, ce vom zice noiîn faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu estepentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care n-acruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi,cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toatelucrurile? Cine va ridica pâră împotriva aleşilor luiDumnezeu?” De asemenea nu va fi necesar să repetămîntreg capitolul 9 din Romani. Atâta timp cât acestarămâne în Biblie, nici un om n-ar putea demonstraadevărul arminianismului; atâta timp cât rămâne scrisacolo, nici cele mai flagrante denaturări ale fragmentelornu vor putea pune capăt învăţăturii alegerii din Scripturi.Să citim astfel de versete – „Căci, măcar că cei doigemeni nu se născuseră încă, şi nu făcuseră nici bine nicirău, – ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte alui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte,ci prin Cel ce cheamă – s-a zis Rebecii: ‚Cel mai mare vafi rob celui mai mic’”, apoi citiţi versetul 22 „Şi ce putemspune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mânia şisă-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare niştevase ale mâniei, făcute pentru pieire ; şi să-Şi aratebogăţia slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării, pe care

44

Page 47: Predici cu har

le-a pregătit mai dinainte pentru slavă (despre noivorbesc)?” Apoi mergeţi la Romani 11:7 – „Deci, ceurmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta, iar rămăşiţaaleasă a căpătat; pe când ceilalţi au fost împietriţi”. În11:5 citim „Tot aşa, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţădatorită unei alegeri, prin har.” Vă amintiţi, fără îndoială,fragmentul din 1 Corinteni 1:26-29: „De pildă, fraţilor,uitaţi-vă la voi care aţi fost chemaţi: printre voi nu suntmulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nicimulţi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurilenebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte.Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă deruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josniceale lumii, şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nusunt, ca să nimicească pe cele ce sunt; pentru ca nimenisă nu se laude înaintea lui Dumnezeu.” Amintiţi-vă dinnou de fragmentul din 1 Tesaloniceni 5:9: „FiindcăDumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătămmântuirea, prin Domnul nostru Isus Cristos.” Şi apoiaveţi textul meu, care cred că vă este suficient. Dar dacăaveţi nevoie de mai mult, le aveţi la îndemână, dacă nuv-am îndepărtat întru totul suspiciunile acestei învăţăturica fiind adevărate.

Prieteni: după părerea mea, această mulţime dedovezi din Scriptură ar trebui să clatine pe acei ceîndrăznesc să râdă de această învăţătură. Ce ar trebui săspunem despre acei ce adesea au dispreţuit-o şi au negatdivinitatea acesteia, despre cei ce i-au ironizat dreptatea,îndrăznind să-L sfideze pe Dumnezeu, numindu-L TiranAtotputernic când au auzit despre alegerea Sa pentrumulţi întru viaţa veşnică? Ai putea tu, cel ce respingiaceastă învăţătură, să o scoţi din Biblie? Ai putea lua

45

Page 48: Predici cu har

cuţitul lui Jehudi să o tai din Cuvântul lui Dumnezeu? Aiprefera să fii ca femeia de la picioarele lui Solomon, să aicopilul tăiat în bucăţi şi să-ţi iei bucata? Nu e aici înScriptură? Şi nu este de datoria ta să te închini înainteaei, recunoscând cu supunere că nu înţelegi – să îl primeştica pe un adevăr, chiar dacă nu-i poţi pricepe sensul? Nuvoi încerca să demonstrez dreptatea lui Dumnezeu dinalegerea unora şi abandonarea altora. Nu este treaba measă-mi apăr Stăpânul. Va vorbi pentru El Însuşi, şi o face:„Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunziîmpotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zicecelui ce l-a făcut: ‚Pentru ce m-ai făcut aşa?’ Nu esteolarul stăpân pe lutul lui, ca din aceeaşi frământătură delut să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste, şi unalt vas pentru o întrebuinţare de ocară?” Cine îi va spunetatălui său sau mamei sale: „De ce m-ai adus pelume?” „Eu întocmesc lumina, şi fac întunericul, Eu daupropăşirea, şi aduc restriştea, Eu, Domnul, fac toateaceste lucruri.”34 Cine este cel ce are replică în faţa luiDumnezeu? Tremură şi sărută-I toiagul, apleacă-te şisupune-te sceptrului Său, nu contesta dreptatea Sa şi nuacuza faptele Sale, omule!

Dar sunt alţii care spun: „Este dificil pentruDumnezeu să aleagă pe unii şi să lase pe alţii.” Acum văvoi pune o întrebare. E cineva aici în această dimineaţăcare vrea să fie sfânt, care vrea să fie reînnoit, să se lasede păcat şi să umble în sfinţenie? „Da, vreau”, spunecineva. Atunci Dumnezeu te-a ales. Dar altul spune „Nu,nu vreau să fiu sfânt, nu vreau să renunţ la plăcerile şipatimile mele.” Atunci de ce cârteşti că Dumnezeu nute-a ales? Căci dacă ai fi fost ales, nu ţi-ar fi plăcut, după

34 Isaia, 45:7

46

Page 49: Predici cu har

cum tu însuţi mărturiseşti. Dacă Dumnezeu v-a ales înaceastă dimineaţă la sfinţenie, spuneţi că nu v-ar păsa. Nurecunoaşteţi că preferaţi beţia treziei şi minciunaadevărului? Iubiţi plăcerile acestei lumi mai mult decâtreligia; atunci de ce cârtiţi că Dumnezeu nu v-aales pentru religie? Dacă iubiţi religia, atunci El v-a alespentru aceasta. Dacă o doriţi, atunci v-a ales pentru a oavea. Dacă nu, atunci ce drept aveţi să spuneţi căDumnezeu trebuie să vă fi dat ceva ce nu doriţi?Presupunând că am în mână ceva ce nu preţuiţi şi v-aşspune că o voi da vreunei persoane, n-aţi avea dreptul săfiţi nemulţumiţi că nu v-am dat-o. N-aţi putea fi atât denesăbuiţi încât să cârtiţi că altul va primi ceva de carenici nu vă pasă. Potrivit propriei dumneavoastrămărturisiri, mulţi dintre voi nu doresc religia, nu doresc oinimă nouă şi un duh neprihănit, nu voiesc iertareapăcatelor şi nici sfinţenia, nu doriţi să fiţi aleşi pentruasemenea lucruri, atunci de ce sunteţi nemulţumiţi?Desconsideraţi aceste lucruri, ca fiind gunoaie, atunci dece să vă plângeţi de Dumnezeu care le-a dat celor pe carei-a ales? Dacă credeţi că sunt lucruri bune şi de dorit,sunt aici pentru voi. Dumnezeu le dă cu mână largătuturor celor ce le doresc; şi înainte de toate, El îi face săle dorească, altfel ei nu şi le-ar dori. Dacă iubeşti acestelucruri, atunci El te-a ales să le ai şi le poţi avea, dar dacănu le preţuieşti, cine eşti tu să Îl învinovăţeşti peDumnezeu când doar voinţa ta disperată te reţine să nuiubeşti aceste lucruri, sinele tău ce te face să le urăşti? Săpresupunem că un om de pe stradă ar spune: „Ce păcat cănu am loc în biserică să ascult şi eu ce are acest om despus.” Şi să presupunem că spune „Îl urăsc pe acestpredicator, nu-i suport învăţăturile, dar totuşi e păcat că

47

Page 50: Predici cu har

nu am prins şi eu un loc să-l ascult.” V-aţi aştepta cacineva să spună aşa ceva? Nu, ci spuneţi toţi: „Acelui omnu-i pasă. De ce să se preocupe de oamenii ce au ceva ceei preţuiesc dar el dispreţuieşte?” Nu vă place sfinţenia,nu vă place neprihănirea şi dacă Dumnezeu m-a alespentru acestea, vă răneşte cu ceva prin alegerea Sa? „Da,dar”, spun unii, „credeam că însemna că Dumnezeu i-aales pe unii pentru rai şi pe alţii pentru iad.” Şi aceastaeste ceva foarte diferit de învăţătura Evangheliei. El aales oameni pentru sfinţenie şi neprihănire şi prin elepentru rai. Nu puteţi spune simplificând că Dumnezeu aales oameni spre rai şi pe alţii spre iad. El v-a ales spresfinţenie dacă iubiţi sfinţenia. Dacă vreunul din voiiubeşte să fie mântuit de Isus Cristos, El te-a ales să fiimântuit. Dacă vreunul din voi vrea să aibă mântuirea, eştiales să o ai, dacă o doreşti în mod sincer şi onest. Dardacă nu o doreşti, de ce ai fi atât de nebun şi absurd încâtsă cârteşti pentru că Dumnezeu dă altor oameni ceva ceţie nu îţi place?

II. Astfel am încercat să spun ceva despre adevărulînvăţăturii alegerii, iar acum, pe scurt, lăsaţi-mă să spuncă alegerea este ABSOLUTĂ: adică, ea nu depinde decum suntem noi. Textul spune că „de la începutDumnezeu ne-a ales să fim mântuiţi”, dar oponenţiinoştri spun că Dumnezeu îi alege pe oameni pentru căsunt buni, alegându-i în baza diferitelor fapte pe carele-au făcut. Întrebăm acum care sunt acele fapte în bazacărora Dumnezeu Îşi alege poporul? Sunt ei ceea cenumim de obicei „fapte ale Legii” – lucrări de supunerede care făpturile pot da dovadă? Dacă da, atunci vărăspundem că dacă oamenii nu pot fi îndreptăţiţi prin

48

Page 51: Predici cu har

faptele Legii, atunci ni se pare evident că nu pot fi aleşiîn baza faptelor Legii: dacă nu pot fi justificaţi prinfaptele lor bune, nu pot fi mântuiţi prin ele. Atuncihotărârea alegerii nu se putea baza pe faptele bune.„Dar”, spun alţii, „Dumnezeu i-a ales din pricină că le-aprevăzut credinţa.” Dar cum Dumnezeu este Cel ce dăcredinţa, n-ar fi putut să-I aleagă în baza credinţei pe carea văzut-o mai înainte. Să spunem că sunt douăzeci decerşetori pe stradă şi decid să dau unuia un ban, ar puteacineva spune că am hotărât să îi dau banul aceluia pe carel-am ales să aibă banul deoarece am prevăzut că îl vaavea? Nonsens. În aceeaşi manieră, a spune căDumnezeu i-a ales pe oameni deoarece a prevăzut că eivor avea credinţă, ceea ce este germenele mântuirii, ar fiprea absurd să acceptăm. Credinţa este darul luiDumnezeu. Orice virtute vine din El, prin urmare aceastanu putea să-L determine să aleagă oamenii, din momentce este darul Său. Suntem siguri că alegerea este absolutăşi este separată de virtuţile pe care sfinţii le primesc apoi.Şi dacă un sfânt ar fi la fel de devotat ca Pavel, la fel deîndrăzneţ ca Petru sau la fel de iubitor ca Ioan, totuşi n-arputea pretinde nimic de la Creatorul Său. Nu cunosc niciun sfânt, indiferent de denominaţiunea religioasă, care săcreadă că Dumnezeu l-a mântuit deoarece a prevăzut căel ar avea aceste virtuţi şi merite. Iar acum, fraţii mei,cele mai bune bijuterii pe care le poartă sfinţiidintotdeauna, dacă ar fi bijuterii făcute de propriilemâini, nu sunt de cea mai pură clasă, căci ele suntamestecate cu ceva pământesc. Cel mai măreţ har pe careîl avem are ceva pământesc în el şi simţim aceasta cândsuntem curăţaţi, sfinţiţi, iar vorbirea noastră ar trebui săfie mereu:

49

Page 52: Predici cu har

Cel dintâi păcătos sunt, Isus pentru mine muri.

Singura noastră nădejde, singura noastră justificareîncă depinde de harul arătat în persoana lui Isus Cristos şisunt sigur că trebuie să respingem şi să dispreţuim oricegând ce ar spune că harurile noastre, care sunt daruri aleDomnului nostru, sădite de dreapta Sa, ar fi putut să fievreodată cauza dragostei Sale. Şi ar trebui să cântămmereu:

Ce a fost în noi să merite preţuireaSau să-I dea Creatorului plăcerea?Să cântăm mereu, ‚Te laud, Tată,Căci aşa ai găsit tu cu cale.’

„El se va îndura de cine va vrea să se îndure.”35 Elmântuieşte pentru că vrea să o facă. Şi dacă mă întrebaţide ce mă mântuieşte, pot doar să spun că este pentru căvrea să o facă. Era ceva în mine ce m-ar fi pututrecomanda lui Dumnezeu? Nu, dau totul deoparte, n-amavut nimic să-I atragă privirea. Atunci când Dumnezeum-a mântuit, eram, dintre toţi oamenii, cel mai respin-gător, pierdut şi dezgustător. Stau în faţa Lui ca un nounăscut în sânge, căci, într-adevăr, nu am nici o putere sămă ajut. Cât de pierdut şi blestemat eram! Dacă aţi avutceva să vă recomande lui Dumnezeu, atunci vă spun căeu n-am fost la fel şi aş fi fericit să fiu mântuit prin har,har pur şi nediluat, nu prin meritele mele. Nu mă potlăuda cu merite. Dacă voi puteţi să o faceţi, eu nu pot. Deaceea trebuie să cânt:

35 Romani, 9:15

50

Page 53: Predici cu har

Doar harul fără plată de la început la sfârşitMi-a câştigat iubirea şi sufletul mi-a susţinut.

III. Apoi, în al treilea rând, această alegere esteETERNĂ. „Dumnezeu v-a ales de la început pentru viaţaveşnică.” Îmi poate spune cineva când a fost începutul?Cu ani în urmă credeam că începutul acestei lumi a fostatunci când Adam a apărut pe ea, dar am descoperit cămii de ani înainte de aceasta Dumnezeu pregătea masahaotică să fie potrivită pentru om, dându-i specii decreaturi în stăpânire ce să moară şi să lase urme aleîndemânării şi lucrării Sale până l-a creat pe om.36 Daracesta nu a fost începutul, căci revelaţia evidenţiază untimp înainte de crearea acestei lumi, spre zilele cândstelele de dimineaţă au fost create, când, asemenistropilor de rouă, picurate de pe degetele dimineţii, steleşi constelaţii au căzut de pe mâna lui Dumnezeu, atuncicând, prin buzele Sale, a lansat sfere greoaie, când cupropria mână a trimis comete asemeni trăsnetului, colin-dând cerul pentru a-şi găsi, într-o zi, propria lor sferă. Neîntoarcem la anii din trecut când lumi au fost create şisisteme plăsmuite, dar nici măcar nu ne-am apropiat deînceput. Până nu mergem la timpul când tot universuldormita în mintea lui Dumnezeu ca fiind nenăscut, până

36 Spurgeon face aici referire la teoria potrivit căreia zilele creaţiei nuau fost zile de 24 de ore, ci epoci. Fosilele găsite astăzi provin de laanimalele ce au existat în aceste epoci. Această teorie a fost oîncercare de răspuns a creaţioniştilor împotriva evoluţionismuluiaflat în plină dezvoltare. Noi respingem această teorie, şi afirmăm căzilele creaţiei au fost zile obişnuite, „a fost o seară şi apoi a fost odimineaţă” – n. ed.

51

Page 54: Predici cu har

nu intrăm în veşnicia în care Dumnezeu trăia singur, totuldormind în El, toată creaţia odihnind în mintea Sagigantică, nu am pătruns începutul. Putem merge înapoi,înapoi, vremi după vremi. Putem merge înapoi dacă amputea folosi asemenea cuvinte stranii, eternităţi întregi,fără a ajunge la început. Aripa noastră ar obosi, imagi-naţia noastră s-ar pierde; am putea depăşi fulgerele cescapără în măreţie, putere şi rapiditate, şi tot n-ar fisuficient pentru a ajunge la începuturi. Dar DumnezeuŞi-a ales poporul de la început când eterul nepopulat nuera încă vânturat de vreo aripă de înger, când spaţiul erafără maluri sau orice altceva nu era încă născut, atuncicând domnea tăcerea universală şi nici o voce sau şoaptănu spărgea solemnitatea tăcerii. Atunci când nu era nici ofiinţă sau mişcare, nici timp şi nici nimic altceva decâtDumnezeu Însuşi singur în eternitate, când fără vreuncântec de înger şi fără prezenţa vreunui heruvim, multînainte de naşterea creaturilor vii sau înainte de plăsmu-irea roţilor carului lui Iehovah, chiar şi atunci, „la începutera Cuvântul”37 şi la începuturi poporul lui Dumnezeu erauna cu Cuvântul şi „El l-a ales de la începuturi întru viaţaveşnică”. Alegerea noastră este deci eternă. Nu mă voiopri pentru a o demonstra, ci menţionez doar în treacătaceste gânduri spre folosul tinerilor începători ca ei săpriceapă ce înţelegem prin alegerea absolută şi eternă.

IV. Şi apoi, alegerea este PERSONALĂ. Şi înaceastă privinţă adversarii noştri au încercat să răstoarneînţelegerea alegerii spunând că este o alegere a naţiunilorşi nu a unui popor. Dar aici apostolul spune „Dumnezeu

37 Ioan, 1:1

52

Page 55: Predici cu har

v-a ales pe voi de la începuturi”. Este o strategiedeplorabilă să susţii că Dumnezeu nu a ales persoane, cinaţiuni, deoarece aceeaşi obiecţie ce stă împotrivaalegerii persoanelor, stă şi împotriva alegerii unei naţiuni.Dacă n-ar fi drept să alegi o persoană, ar fi mult mainedrept să alegi o naţiune, din moment ce naţiunile suntuniuni de mulţimi de persoane şi a alege o naţiune pare onedreptate mult mai mare – dacă alegerea ar fi o nedrep-tate – decât a alege o persoană. Desigur a alege zece miide persoane ar fi considerat ca fiind mult mai rău decât aalege una, diferenţiind o naţiune întreagă de restulomenirii pare o extravaganţă mai mare în termeniisuveranităţii divine decât alegerea unui biet muritor,lăsând un altul neales. Dar ce sunt naţiunile dacă nuoameni? Ce sunt popoarele dacă nu combinaţii alediferitelor unităţi? O naţiune este formată dintr-unindivid, cu acesta şi acela împreună. Şi dacă îmi veţispune că Dumnezeu i-a ales pe evrei, atunci voi spune căl-a ales pe acel evreu şi pe acesta şi pe celălalt. Şi dacăspuneţi că alege Anglia, atunci voi spune că îl alege peacest englez, pe acela şi pe celălalt. Deci în esenţăînseamnă acelaşi lucru. Alegerea este deci personală şi eatrebuie să fie aşa. Oricine citeşte acest text şi altele deacest fel, va vedea că Scriptura vorbeşte în mod continuudespre poporul lui Dumnezeu unul câte unul şi vorbeştedespre ei ca fiind personaje speciale ale alegerii.

Suntem fii prin alegerea lui Dumnezeu, Noi, ce credem în Isus CristosPrin eterna destinareHar suveran aici primim.

53

Page 56: Predici cu har

Ştim acum că alegerea este personală.

V. Celălalt gând este – căci timpul meu zboară prearapid pentru a-mi permite să zăbovesc mai mult asupraacestor aspecte – că alegerea produce REZULTATEBUNE: „de la început Dumnezeu v-a ales pentrumântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului.” Câtde mulţi oameni înţeleg greşit doctrina alegerii! Şi cumarde sufletul în mine şi clocoteşte la amintirea răuluigroaznic ce a izbucnit din denaturarea acestui aspect aladevărului slăvit al lui Dumnezeu! Cât de mulţi şi-auspus: „Sunt ales” şi au căzut în păcat sau mai rău decâtatât! Şi-au spus: „Sunt alesul lui Dumnezeu” şi au datdovadă de atâta răutate, îndreptându-se spre orice lucrunecurat, spunându-şi: „Sunt copilul ales al lui Dumnezeuşi, indiferent de faptele mele, pot trăi oricum voiesc şiface orice îmi place.” Vai, preaiubiţilor!... Daţi-mi voie săvă avertizez în mod solemn să nu interpretaţi astfeladevărul sau, mai degrabă, să nu transformaţi adevărul înminciună, căci adevărul nu ne permite să o facem. Amputea să trecem dincolo de adevăr şi am putea face caceva ce a fost desemnat pentru mângâierea noastră sădevină un amestec teribil pentru distrugerea noastră. Văspun că au fost mii de oameni ce au fost pierduţi prinînţelegerea greşită a alegerii, spunând: „Dumnezeu m-aales pentru rai şi pentru viaţa veşnică”, uitând că estescris că Dumnezeu i-a ales „prin sfinţirea Duhului şicredinţa adevărului.” Aceasta este alegerea lui Dumnezeu– alegere spre sfinţire şi credinţă. Dumnezeu Îşi alegepoporul să fie sfânt şi credincios. Câţi dintre voi aici suntcredincioşi? Câţi din cei din comunitatea mea pot spunecu mâna pe inimă: „Mă încred în Dumnezeu că sunt

54

Page 57: Predici cu har

sfinţit”? Este vreunul din voi care să spună „Sunt ales”? –vă amintesc că aţi jurat săptămâna trecută. Unii din voispun: „Cred că sunt ales”, dar vă amintesc despre vreunadin faptele necurate pe care le-aţi săvârşit în ultimele şasezile. Alţii spun „Sunt ales”, dar vă voi privi în faţă şi văvoi spune „Ales!... Eşti cel mai blestemat ipocrit! Iată ceeşti!” Alţii vor spune: „Sunt ales”, dar le voi aminti căneglijează tronul milei şi nu se roagă. O, preaiubiţilor!...Nu vă gândiţi că sunteţi aleşi dacă nu sunteţi sfinţi. Puteţiveni la Cristos ca păcătoşi, dar nu puteţi veni la Cristosca o persoană aleasă până nu vă vedeţi sfinţenia. Nuinterpretaţi greşit ce vă spun şi nu spuneţi: „Sunt ales” şisă gândiţi că puteţi trăi în păcat. Aceasta este cuneputinţă, căci aleşii lui Dumnezeu sunt sfinţi. Ei nu suntpuri sau perfecţi, sau fără pată, dar luând viaţa lor caîntreg, ei sunt sfinţi, fiind deosebiţi de alţii şi nici un omnu are dreptul să se creadă ales decât în sfinţenia sa. Elpoate fi ales, dar stând încă în întuneric, dar nu aredreptul să o creadă, căci nimeni nu o poate vedea, nu estevreo dovadă a acestui fapt. Omul poate va trăi într-o zi,dar în prezent este mort. Dacă umbli în frica deDumnezeu, încercând să-I fii plăcut şi fiind supusporuncilor Lui, nu te îndoi că numele tău a fost scris încartea vieţii Mielului dinainte de întemeierea lumii.

Şi, pentru a nu fi prea dificil pentru voi, observaţi unalt aspect al alegerii, care este credinţa – „credinţaadevărului”. Oricine crede adevărul lui Dumnezeu şicrede în Isus Cristos este ales. Întâlnesc adesea bietesuflete care se frământă şi se îngrijorează la gândul –„Dacă nu sunt ales!”, „Vai, domnule, ştiu că îmi punîncrederea în Isus, ştiu că mă încred în numele Lui şi însângele Lui, dar dacă nu sunt ales?” Sărman suflet!... Nu

55

Page 58: Predici cu har

ştii prea multe despre Evanghelie, fiindcă altfel n-ai vorbiîn acest fel, căci cel ce crede este ales. Cei ce sunt aleşi,sunt aleşi întru sfinţire şi credinţă, şi dacă ai credinţă, eştiunul din aleşii lui Dumnezeu – trebuie să o ştii, pentru căeste o certitudine. Dacă tu ca păcătos priveşti la IsusCristos în această dimineaţă şi spui:

Cu nimic în mâini nu vin,Doar de crucea Ta mă ţin,

atunci eşti ales. Nu îmi este teamă că alegerea speriesfinţii sau păcătoşii. Sunt mulţi teologi ce spun celui ceîntreabă că „alegerea n-are de-a face cu tine”, ceea ceeste foarte rău, deoarece bietul suflet nu trebuie redus latăcere în acest fel. Dacă o poţi face, poate ai scăpa, dar eltot se va gândi la ea, căci nu ar putea să n-o facă.Spuneţi-i dar că dacă crede în Domnul Isus Cristos esteales. Dacă te încrezi în Isus eşti ales şi aceasta vă spuneu, cel dintâi dintre păcătoşi, în această dimineaţă, văspun aceasta în numele Lui că dacă veniţi la Dumnezeufără faptele voastre, agăţându-vă de sângele şi deneprihănirea lui Isus Cristos, dacă veniţi acum şi văîncredeţi în El, sunteţi aleşi – aţi fost iubiţi de Dumnezeudinainte de întemeierea lumii, căci n-aţi fi putut-o facedacă Dumnezeu nu v-ar fi dat puterea şi nu v-ar fi alesspre aceasta. Acum sunteţi în siguranţă dacă veniţi să văîncredeţi în Isus Cristos şi doriţi să fiţi mântuiţi şi iubiţide El. Dar să nu vă gândiţi că va fi cineva mântuit fărăcredinţă şi fără sfinţire. Să nu credeţi, ascultătorii mei, căvreun decret din vremurile întunecate ale eternităţii vă vamântui sufletele dacă nu credeţi în Cristos. Să nu credeţică veţi fi mântuiţi fără credinţă şi sfinţenie, căci aceastaeste cea mai îngrozitoare erezie ce a dus la pierzare pe

56

Page 59: Predici cu har

mulţi. Nu aşezaţi alegerea ca pernă pe care să dormiţi,fiindcă veţi fi ruinaţi. Să mă ferească Dumnezeu să fiu eucel ce vă coase pernele sub braţe ca să puteţi staconfortabil în păcatele voastre. Păcătosule!... Nimic dinBiblie nu îndulceşte păcatele tale, dar dacă eşti osândit,omule, dacă eşti pierdută, femeie, nu veţi găsi în Biblienici un strop pentru a vă răcori limba, nici o învăţăturăcare să vă îndreptăţească vina, iar acuzarea voastră va fiîn întregime din vina voastră şi păcatul vostru o va meritacu prisosinţă, fiindcă nu credeţi că sunteţi osândiţi. „Voinu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile Mele.” „Şi voinu vreţi să veniţi la Mine ca să aveţi viaţa.”38 Nu văamăgiţi că alegerea scuză păcatul, nu visaţi la aceasta, nuvă adormiţi în complacerea dulce a gânduluiiresponsabilităţii. Sunteţi responsabili şi trebuie să aveţiambele lucruri – suveranitatea divină şi responsabilitateaumană. Trebuie să avem alegerea, dar trebuie săbătătorim calea ce duce la inimile voastre, trebuie să văaducem adevărul lui Dumnezeu, trebuie să vă vorbim şisă vă reamintim despre aceasta, căci în vreme ce estescris „În Mine este ajutorul tău”, este iarăşi scris „O,Israel, singur te-ai nimicit.”39

VI. Şi acum, în cele din urmă, care sunt efecteleadevărate şi legitime ale înţelegerii corecte a doctrineialegerii. În primul rând, vă voi spune ceea ce aceastăînvăţătură va determina sfinţii să facă sub binecuvântarealui Dumnezeu şi, în al doilea rând, ce îi va determina pe38 Ioan, 10:26 şi 5:4039 Osea, 13:9. Versiunea engleză traduce: „O, Israele, te-ai nimicit singur; dar în Mine este ajutorul Tău” – n. ed.

57

Page 60: Predici cu har

păcătoşi să facă dacă Dumnezeu îi va binecuvânta prinea.

În primul rând, cred că alegerea pentru un sfânt esteuna din cele mai dezarmante doctrine din lumea întreagă– ea înlătură toată încrederea în firea pământească sauorice încredere în altceva afară de Isus Cristos. Cât de desne învelim în propria neprihănire şi ne etalăm cu perlelefalse şi bijuteriile propriilor noastre fapte şi lucrări.Începem prin a spune „Acum voi fi mântuit, fiindcă amcutare şi cutare dovadă.” În loc de acestea, doar credinţasingură mântuieşte; credinţa şi numai credinţa ne uneştecu Mielul; fără fapte, deşi este cea care le generează. Câtde ades ne bizuim pe o anumită faptă, alta decât cea aCelui Preaiubit şi ne încredem într-o anumită putere, altadecât cea venită de sus. Acum dacă această putere ni s-arlua, vom fi nevoiţi să luăm în considerare alegerea.Opriţi-vă şi gândiţi-vă la aceasta. Dumnezeu te-a iubit di-nainte de a lua fiinţă, te-a iubit când erai mort în păcate şinelegiuiri şi Şi-a trimis Fiul să moară pentru tine. El te-arăscumpărat prin sângele Lui preţios pentru ca tu să-I poţişopti numele. Te-ai putea, deci, mândri?

Nu cunosc nimic, nimic care să ne smerească maimult decât această învăţătură a alegerii. M-am prosternatuneori înaintea ei, străduindu-mă să o înţeleg. Mi-amîndreptat aripile şi, asemeni vulturului, m-am îndreptatspre soare şi de neclintit mi-a fost privirea şi puternicăaripa pentru o vreme, dar când m-am apropiat, un gândmi-a venit în minte – „Dumnezeu te-a ales de la începutpentru mântuire...”, şi m-am pierdut în măreţia lui şi amfost pătruns de puterea gândului, iar din înălţareaameţitoare mi-a căzut sufletul, sfârşit şi frânt, spunând„Doamne, sunt nimic, sunt mai puţin de atât. De ce eu?

58

Page 61: Predici cu har

De ce eu?”Prieteni, dacă vreţi să vă smeriţi, studiaţi alegerea,

căci vă va smeri sub influenţa Duhului lui Dumnezeu.Cel ce este mândru de alegerea lui nu este ales şi cel ceeste smerit sub înţelegerea acestei învăţături poate credecă el este ales şi are toate motivele să creadă că este ales,căci unul din cele mai binecuvântate efecte ale alegeriieste acela de a ne ajuta să ne smerim înaintea luiDumnezeu.

Revenind, alegerea creştinului ar trebui să-l facăneînfricat şi foarte îndrăzneţ. Nici un om n-ar fi atât deîndrăzneţ decât acel ce crede că este ales de Dumnezeu.De ce i-ar păsa de un om dacă este ales de Creator? De cei-ar păsa de nişte ciripeli patetice ale unor vrăbii măruntecând el ştie că este un vultur de speţă regală? I-ar păsacând un cerşetor l-ar arăta cu degetul dacă sângele regescal cerului îi curge prin vene? I-ar fi frică dacă toată lumeas-ar ridica împotriva lui? Dacă Pământul ar fi împânzit dearmate, el ar fi în deplină pace, căci se află în locul secretal tabernacolului Celui Preaînalt, în cortul măreţ al CeluiAtotputernic. „Sunt al lui Dumnezeu”, spune el, „suntdiferit de toţi ceilalţi oameni – ei sunt de rasă inferioară.Nu sunt eu nobil? Nu sunt unul din aristocraţii cerului?Nu este numele meu scris în cartea lui Dumnezeu?” Îipasă cumva de lume? Nu, la fel cum leului nu-i pasă delătratul câinelui, el zâmbeşte duşmanilor lui şi atuncicând se apropie prea mult, se mişcă şi îi împrăştie înbucăţi. Ce îi pasă de ei? El merge printre ei asemeni unuicolos, în timp ce oameni mărunţi trec pe sub el şi nu-lînţeleg. Fruntea lui este făcută din fier, inima lui dincremene – ce îi pasă de oameni? Nu, dacă un vuietuniversal ar veni la el din lumea largă, ar zâmbi şi ar

59

Page 62: Predici cu har

spune:

Cel ce şi-a făcut refugiul din DumnezeuÎşi va găsi cel mai sigur adăpost.

„Sunt unul din aleşii Lui, sunt ales de Dumnezeu şisunt scump şi chiar dacă lumea m-a izgonit, nu-mi estefrică.” Vai!... Învăţători ce slujesc vremilor, unii din voise pot îndoi asemeni sălciilor. Mai există şi în zilelenoastre câţiva creştini asemenea stejarilor ce pot face faţăfurtunii. Şi vă voi spune motivul: pentru că nu credeţi căaţi fost aleşi. Omul care ştie că este ales va fi preamândru ca să păcătuiască, nu se va umili să comităfaptele oamenilor de rând. Cel ce crede acest adevăr vaspune: „Eu, să-mi compromit principiile? Eu, să-mischimb învăţăturile? Eu, să-mi las deoparte viziunile? Eu,să ascund credinţa în adevăr? Nu! Din moment ce ştiu căsunt alesul lui Dumnezeu, voi spune în faţă tuturoroamenilor adevărul lui Dumnezeu, orice ar spuneoamenii.” Nimic nu face pe un om atât de îndrăzneţ caatunci când simte că este alesul lui Dumnezeu. Cel ce ştiecă Dumnezeu l-a ales nu va tremura şi nu se va teme.

Ba mai mult, alegerea ne va face sfinţi. Nimic nu îlface pe un creştin mai sfânt sub influenţa plină de har aDuhului Sfânt decât gândul că el este ales. „Să păcă-tuiesc”, spune el, „după ce Dumnezeu m-a ales? Să cadîn păcat după cunoaşterea unei asemenea iubiri? Să măîndepărtez după atâta bunătate plină de iubire şi milăplină de blândeţe? Nu, Dumnezeul meu, din moment ceTu m-ai ales, Te voi iubi şi voi trăi pentru Tine

Căci Tu, Dumnezeu veşnic,Tatăl Meu ai devenit

60

Page 63: Predici cu har

Mă voi dărui Ţie să fiu al Tău pentru totdeauna, prinalegere şi răscumpărare, încrezându-mă în Tine şidedicându-mă solemn slujirii Tale.”

Şi în cele din urmă, despre efectele acesteiînvăţături pentru cei lumeşti. Ce vă spune vouă alegerea?Mai întâi, vă voi scuza pentru o clipă, oamenineevlavioşi. Multora dintre voi nu le place subiectulalegerii divine şi nu vă pot condamna pentru aceasta, căcii-am auzit pe cei ce predică alegerea, aşezându-se şispunând „Nu am nici un cuvânt de spus pentru păcătos”.Spun că trebuie să vă displacă asemenea predicare şi nuvă condamn pentru aceasta. Dar, îţi spun, fă-ţi curaj şisperanţă, păcătosule, că există alegere. În loc să fiedemoralizator şi descurajant, faptul că există o alegereeste un lucru plin de nădejde şi bucurie. Dacă ţi-aş spunecă probabil nimeni nu poate fi mântuit, nimeni nu epredestinat pentru viaţa veşnică, atunci n-ai tremura şistrânge mâinile în deznădejde, spunând: „Atunci cum aşputea fi mântuit, din moment ce nimeni nu este ales?” darvă spun că o mulţime este aleasă, dincolo de oricenumărătoare, o mulţime ce nici un muritor n-ar putea-onumăra. De aceea, fă-ţi curaj, biet păcătos! Alun-gă-ţi deznădejdea – n-ai putea fi ales la fel ca oricarealtul? Căci mulţimea aleşilor este de nenumărat. Existăbucurie şi alinare şi pentru tine! Atunci îmbărbătează-teşi, mai mult, mergi şi îndrăzneşte la Stăpân. Ţine mintecă dacă nu eşti ales, nu vei pierde nimic. Ce au spus ceipatru leproşi? „Să cădem în mâinile sirienilor, căci dacăstăm aici, murim, dacă mergem la ei, putem muri.”40

Păcătosule, vino la tronul milei care alege oameni,

40 2 Împăraţi, 7:4

61

Page 64: Predici cu har

fiindcă ai putea muri unde te afli. Du-te la Dumnezeu şichiar presupunând că te-ar putea dispreţui şi mâna Sate-ar putea alunga – un lucru imposibil de altfel – totuşinu vei avea nimic de pierdut, căci nu vei fi mai con-damnat pentru aceasta. În plus, presupunând că vei ficondamnat, vei avea cel puţin satisfacţia de a-ţi ridicaochii din iad spunând: „Dumnezeule, ţi-am cerut milă şinu mi-ai dat-o; am căutat-o, dar Tu mi-ai refuzat-o.” Aşaceva nu vei spune niciodată, păcătosule! Dacă mergi la Elşi Îi ceri, vei primi, pentru că nu a izgonit pe nimeni pânăacum! Nu este aceasta nădejde pentru tine? Chiar dacăeste un număr limitat, totuşi este adevărat că toţi cei cecaută, fac parte din acel număr. Mergi deci şi caută şidacă vei fi primul care merge în iad, spune-le demonilorcă ai pierit în acest fel, spune-le că ai fost alungat după ceai venit ca un păcătos vinovat la Isus. Îţi spun că aşa ceval-ar dizgraţia pe Cel Veşnic – spun aceasta cu reverenţănumelui Său – şi El nu va permite un astfel de lucru, căcieste plin de râvnă pentru onoarea Sa şi n-ar putea permiteunui păcătos să spună aşa ceva.

Dar vai, biet suflet!... Să nu gândeşti doar că n-aiavea nimic de pierdut dacă ai veni la El. Ar mai fi unsingur gând – nu-i aşa că iubiţi gândul alegerii în aceastădimineaţă? Sunteţi gata să Îi acceptaţi dreptatea? Spuneţioare „Simt că sunt pierdut, o merit şi dacă fratele meueste mântuit, n-aş putea să cârtesc. Dacă Dumnezeu mădistruge, o merit, dar dacă mântuieşte pe cel ce stă lângămine, are tot dreptul să facă ce voieşte cu ceea ce este aLui şi n-am pierdut nimic în acest fel.” Poţi spune aceastacu sinceritate în inima ta? Dacă da, atunci doctrinaalegerii a avut efectul cel bun asupra duhului tău şi nueşti departe de Împărăţia cerului. Eşti adus unde trebuie

62

Page 65: Predici cu har

să fii, unde Duhul vrea ca tu să fii şi fiind astfel înaceastă dimineaţă, mergi în pace, Dumnezeu ţi-a iertatpăcatele. Nu ai simţi aşa dacă nu ai fi iertat; nu ai simţiastfel dacă Duhul lui Dumnezeu nu ar lucra în tine.Bucură-te deci şi pune-ţi nădejdea în crucea lui Cristos.Nu te gândi la alegere, ci la Isus Cristos. Încrede-te înIsus, Isus la început, la mijloc şi fără de sfârşit.

63

Page 66: Predici cu har

Domnule, spune-ne, pentru cine amurit Cristos?

Predică rostită la 28 februarie 1858, în dimineaţa desabat, la „Music Hall”, Royal Surrey Gardens, Londra

„Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I seslujească, ci El să slujească şi să-şi dea viaţa carăscumpărare pentru mulţi.”

Evanghelia după Matei, 20:28

Din prima clipă în care am primit însărcinarea de atrece la acest amvon şi de a predica în această sală,congregaţia mea a presupus prezenţa unei mulţimineobişnuite, persoane adunate de pe toate străzileoraşului pentru a asculta Cuvântul. Am fost un simpluevanghelist, predicând Evanghelia celor care n-au maiauzit-o niciodată. Prin harul lui Dumnezeu a avut loc ceamai minunată schimbare, şi acum, în loc de a avea o„învălmăşeală” de oameni adunaţi împreună, congregaţiamea a devenit una bine aşezată, la fel ca a oricărui altslujitor din întreaga Londră. De la acest amvon pot vedeaînfăţişarea prietenilor mei, oameni care au ocupataceleaşi locuri, cât mai aproape posibil, în decursulacestor multe luni, şi de asemenea am privilegiul şiplăcerea de a şti că o mare parte din ei, cu siguranţă treipătrimi din cei care se adună împreună, nu sunt persoaneconduse aici de curiozitate, ci sunt ascultătorii meiconstanţi.

64

Page 67: Predici cu har

De asemenea observaţi modul în care caracterulmeu a fost schimbat. Pornind de la a fi un evanghelist,am acum însărcinarea de a deveni păstorul vostru.Odinioară eraţi un grup amestecat, adunaţi pentru a măasculta, iar acum suntem legaţi împreună de funiileiubirii. Prin unirea noastră am crescut în ceea ce priveştedragostea şi respectul reciproc, şi voi aţi devenit oile depe păşunea mea şi membrii turmei mele, iar eu am acumprivilegiul de a-mi asuma slujba de păstor în locul acesta,la fel ca în capela unde slujesc seara. Gândesc că devreme ce atât congregaţia cât şi slujba s-au schimbat,învăţătura însăşi ar trebui să sufere o schimbare, provo-când astfel judecata fiecăruia. Dorinţa mea a fost aceeade a mă adresa vouă, pornind de la adevărurileîncepătoare ale Evangheliei, şi doar uneori, în acest loc,am încercat să pătrundem împreună în lucrurile adânciale lui Dumnezeu. Un text pe care l-am consideratpotrivit pentru congregaţia căreia mă adresez seara nu arfi constituit subiectul discuţiei din dimineaţa aceasta, înacest loc. Sunt multe doctrine înalte şi tainice pe care amavut adesea oportunitatea să le studiez pentru mine şi pecare nu am avut libertatea de a le prezenta aici, deoarecev-am considerat o mulţime de oameni adunaţi împreunăocazional, pentru a asculta Cuvântul.

Dar acum, având în vedere că circumstanţele suntschimbate, învăţătura de asemenea va fi schimbată. Numă voi mai limita de acum la doctrina credinţei, ori laînvăţătura despre botezul credinciosului, nu voi maizăbovi la suprafaţa lucrurilor, ci voi avansa, dupăcălăuzirea lui Dumnezeu, intrând în acele lucruri carestau la baza religiei pe care o îndrăgim atât de mult. Numă voi ruşina predicându-vă doctrina suveranităţii divine

65

Page 68: Predici cu har

a lui Dumnezeu; nu voi şovăi să predic fără rezerve sauocolişuri doctrina alegerii. Nu-mi va fi teamă să prezintmarele adevăr al perseverenţei sfinţilor, şi nu voi ascundeadevărul neîndoielnic al Scripturii, chemarea eficace aaleşilor lui Dumnezeu; voi încerca, cu ajutorul luiDumnezeu, să nu vă ascund nimic vouă, celor care aţidevenit turma mea. Văzând acum că mulţi dintre voi „aţigustat într-adevăr că bun este Domnul”,41 ne vom străduisă parcurgem întreg sistemul doctrinelor harului, pentruca sfinţii să fie astfel edificaţi în sfânta lor credinţă.

Voi începe în această dimineaţă cu doctrinarăscumpărării. „...El şi-a dat viaţa ca răscumpărare pentrumulţi.” Doctrina răscumpărării este una dintre cele maiimportante doctrine ale sistemului credinţei. O greşealăîn acest punct va conduce în mod inevitabil la o greşealăîn ceea ce priveşte întreg sistemul credinţei noastre.

Acum, sunteţi conştienţi că există diferite teorii alerăscumpărării. Toţi creştinii susţin că Domnul Cristos amurit pentru a răscumpăra, dar nu toţi creştinii învaţăaceeaşi răscumpărare. Diferenţa dintre noi constă atât înmodul în care înţelegem natura ispăşirii, cât şi planulrăscumpărării. De exemplu, arminienii susţin că Cristos,atunci când a murit, nu a murit cu intenţia de a salvavreun anume individ, ci ei învaţă că moartea lui Cristosnu asigură în ea însăşi, în mod cert, mântuirea vreuneifiinţe umane. Ei cred că Domnul Cristos a murit pentru aface posibilă mântuirea tuturor oamenilor, dar printr-oaltă acţiune, oricare om doreşte poate obţine viaţa veş-nică; pentru a fi consecvenţi, ei sunt obligaţi să susţină cădacă voinţa omului nu renunţă la păcat şi nu se supuneharului, atunci ispăşirea înfăptuită de Cristos ar fi inutilă.

41 1 Petru, 2:3

66

Page 69: Predici cu har

Ei susţin că nu a existat nici o particularitate sauunicitate în moartea lui Cristos. Conform opiniei lor,Cristos a murit în egală măsură pentru Iuda care a ajunsîn iad, ca şi pentru Petru care a ajuns în Rai. Ei cred căpentru cei care sunt aruncaţi în focul cel veşnic a existat orăscumpărare la fel de autentică şi de reală ca pentru ceicare acum stau înaintea tronului Celui Prea-Înalt.

Acum, noi nu credem aşa ceva. Noi susţinem căCristos, atunci când a murit, a avut în vedere un obiectiv,şi acel obiectiv va fi îndeplinit cu cea mai deplinăcertitudine şi fără nici un dubiu. Noi apreciem obiectivulmorţii lui Cristos după efectele pe care aceasta le-a avut.Dacă cineva ne întreabă: „Ce a urmărit Cristos să reali-zeze prin moartea Sa?” noi îi vom răspunde prin altăîntrebare, şi anume: „Ce a făcut Cristos, sau ce va faceCristos prin moartea Sa?” Deoarece noi declarăm cămăsura efectului iubirii lui Cristos reprezintă şi măsuraobiectivului ei. Astfel noi nu ne putem permite a ne înşelaraţiunea crezând că intenţia Dumnezeului Atotputernic arputea fi frustrată, sau că planul unei lucrări atât de măreţecum este răscumpărarea ar fi putut eşua în atingereaţintei. Noi susţinem – şi nu ne temem să spunem,deoarece credem – că Cristos a venit în această lume cuintenţia de a mântui „o mulţime pe care nici un om n-opoate număra”42 şi credem, ca efect al acestui fapt, căfiecare persoană pentru care El a murit, trebuie, fără niciourmă de îndoială, să fie curăţită de păcat şi să stea,spălată în sânge, înaintea Tronului Tatălui.

Noi nu credem că Cristos a efectuat o ispăşireefectivă pentru aceia care sunt condamnaţi pe vecie; nuîndrăznim să gândim că sângele lui Cristos a fost vărsat

42 Apocalipsa, 7:9

67

Page 70: Predici cu har

vreodată cu intenţia de a-i mântui pe aceia despre careDumnezeu ştia dinainte că nu vor putea fi mântuiţi, şi peunii care erau chiar în iad când Cristos, conform socoteliiunora, a murit ca să-i salveze.

Tocmai am declarat aici teoria noastră privindRăscumpărarea şi am punctat diferenţele care există întredouă mari grupări existente în Biserica creştinilordeclaraţi. Ceea ce va urma reprezintă efortul meu de a văarăta măreţia răscumpărării înfăptuite de Domnul IsusCristos, şi făcând acest lucru, nădăjduiesc că voi fiîmputernicit de Duhul lui Dumnezeu să vă prezint înîntregime măreţul sistem al răscumpărării, în aşa fel încâtsă fie înţeles de fiecare din noi, chiar dacă nu toţi îlputem primi. Iată de ce trebuie să reţineţi acest lucru înminte, şi anume că unii din voi, poate, vor fi gata săcombată lucrurile pe care eu le voi afirma, însă amin-tiţi-vă că aceste dispute nu mă vor împiedica în nici unfel; deoarece eu voi învăţa în orice vreme acele lucruri pecare le susţin a fi adevărate, fără a cere îngăduinţa sau amă împiedica de vreun om în viaţă. Voi aveţi aceeaşilibertate să acţionaţi la fel în locurile voastre, şi săpredicaţi propriile voastre opinii în adunările voastre, lafel cum eu îmi cer dreptul de a le predica pe ale mele înîntregime şi fără nici o ezitare.

Cristos Isus şi-a dat „...viaţa ca răscumpărare pentrumulţi”; şi prin acest preţ de răscumpărare plătit, El aînfăptuit pentru noi o răscumpărare măreaţă. Voi încercaacum să evidenţiez măreţia acestei răscumpărări, măsu-rând-o în cinci moduri. Vom observa împreună măreţiaei, mai întâi de toate privind la gravitatea propriei noastrevinovăţii, din care El ne-a eliberat; în al doilea rând, vomaprecia măsura Răscumpărării Sale prin prisma stricteţii

68

Page 71: Predici cu har

dreptăţii divine; o vom măsura privind la preţul pe careEl l-a plătit, luând în considerare suferinţa pe care aîndurat-o, iar mai apoi o vom aprecia nespus, privind laeliberarea pe care El ne-a adus-o, iar în final, vomîncheia remarcând numărul mare de oameni pentru careaceastă răscumpărare este înfăptuită, acei care în textulnostru sunt descrişi ca fiind „mulţi”.

I. În primul rând, abia atunci vom înţelege căRăscumpărarea înfăptuită de Cristos nu reprezintăceva neînsemnat, CÂND O VOM COMPARA CUPĂCATELE NOASTRE.

Fraţii mei, priviţi pentru o clipă doar spre „gauragropii din care aţi fost scoşi, priviţi spre stânca din careaţi fost ciopliţi.”43 Voi care aţi fost spălaţi, curăţiţi şisfinţiţi, opriţi-vă pentru o clipă şi priviţi înapoi la stareavoastră de neştiinţă de la început; la păcatele în care v-aţibălăcit odinioară, la păcatele pe care cu grabă le făceaţi,la răzvrătirea voastră continuă împotriva lui Dumnezeu încare obişnuiaţi să trăiţi. Un singur păcat poate ruinapentru totdeauna un suflet; şi mintea umană nu poatecuprinde infinitatea răului care zace în măruntaiele unuisingur păcat. Există o vină infinită, care se aşterne peste osingură nelegiuire comisă împotriva maiestăţii Cerului.Astfel încât dacă tu şi cu mine am fi păcătuit doar osingură dată, nimic altceva decât o ispăşire infinită cavaloare ar putea vreodată să spele păcatul acesta şi săplătească preţul pentru el. Dar spune-mi, doar o singurădată eu şi tu am păcătuit? Nu, fraţii mei, ci nelegiuirile pe

43 Isaia, 51:1

69

Page 72: Predici cu har

care noi le-am făcut sunt mai numeroase decât firele depăr de pe capul nostru; şi ne-au biruit decisiv. Am puteamai degrabă încerca să numărăm boabele de nisip de peţărmul mării sau picăturile care adunate împreunăformează oceanul decât să ne numărăm fărădelegile carene-au marcat vieţile. Haideţi să ne întoarcem împreună laperioada copilăriei noastre. Cât de timpuriu am început săpăcătuim! Cum am trăit în neascultare de părinţi şi încăde pe atunci am învăţat să facem din gura noastră un cuibde minciuni! Cât de plini de răutate şi neascultare am fostîn copilăria noastră! Încăpăţânaţi şi capricioşi, ampreferat să umblăm pe propriile noastre căi, izbucnind cusălbăticie împotriva oricăror limite pe care părinţii noştrievlavioşi ni le-au impus. Nici măcar tinereţea nu ne-aputut trezi. Cu sălbăticie, am ajuns mulţi dintre noi să nearuncăm în vâltoarea dansului nelegiuirii. Am ajuns săfim primii în ce priveşte nelegiuirea, şi nu numai că ampăcătuit noi înşine, dar i-am învăţat şi pe alţii cum săpăcătuiască.

Cât despre maturitatea voastră, voi cei care aţi ajunsîn floarea vieţii, voi poate că în aparenţă sunteţi mai treji,şi într-o anumită măsură s-ar putea să fi trecut pestemofturile tinereţii voastre. Vai însă, cât de puţin s-aîmbunătăţit acel om vechi! Dacă harul suveran al luiDumnezeu nu ne-a înnoit viaţa, acum nu suntem cu nimicmai buni decât la început; şi chiar dacă El a lucrat înviaţa noastră, mai rămân încă păcate de care trebuie să nepocăim, pentru care să muşcăm ţărână, să aruncămcenuşă pe capetele noastre şi să strigăm: „Necurat!Necurat!”44

44 Levitic, 13:45

70

Page 73: Predici cu har

Treziţi-vă şi voi care vă rezemaţi obosiţi pe baston,sprijinul vârstei voastre înaintate; sau nu mai aveţi nici unpăcat care să fie agăţat de haina voastră? Sunt vieţilevoastre tot atât de albe ca firele care vă încoroneazăcapetele? Nu mai simţiţi cum nelegiuirea vă murdăreştemanşetele hainei, stricându-i imaginea impecabilă? Câtde des vă afundaţi acum în mocirlă, până când chiarhainele de pe voi ajung să vă deteste? Îndreptaţi-văprivirile înapoi înspre cei şaizeci, şaptezeci, optzeci deani, timp în care Dumnezeu v-a cruţat vieţile; aţi puteavoi pentru o clipă, să vă gândiţi să vă număraţi nele-giuirile, incalculabil de multe, sau să apreciaţi cât degrele sunt păcatele pe care le-aţi comis?

O, voi, stele ale cerului! Pot astronomii măsuradistanţa până la voi şi pot ei spune cât de înalte sunteţi?Dar, oh, vai! Voi păcate ale omenirii! Voi întreceţi toatemăsurile! O, voi cei mai înalţi munţi! Cămara vânturilorşi locul unde se naşte furtuna! Omul se poate căţăra peînălţimile voastre şi poate sta pe zăpezile voastre,minunându-se; dar voi, înălţimi ale păcatului! Voi, turnurimai înalte decât gândurile noastre; voi, adâncimi alenelegiuirii! Sunteţi mai adânci decât ar îndrăzniimaginaţia noastră să se cufunde.

Mă acuzaţi că defăimez natura umană? Aceastapentru că nu o cunoaşteţi. Dacă Dumnezeu v-ar descoperivouă înşivă adâncurile inimii voastre, mi-aţi fi martori că,departe de a exagera când spun aceasta, cuvintele melesărăcăcioase au eşuat în a descrie disperarea răutăţiinoastre. Ah! Dacă am putea privi fiecare din noiînlăuntrul inimilor noastre astăzi – dacă ochii noştri arputea să privească în interior, pentru a putea vedearăutatea crestată cu o peniţă de diamant pe inima noastră

71

Page 74: Predici cu har

de piatră, am spune atunci predicatorului că oricum arportretiza şi descrie ticăloşia vinovăţiei noastre, nu poatecu nici un chip să exagereze.

Cât de măreaţă atunci, iubiţii mei, trebuie să fierăscumpărarea lui Cristos, când El ne-a salvat de toateaceste păcate! Însă oamenii pentru care a murit Isus,oricât de mari ar fi păcatele lor, atunci când aceştia cred,sunt justificaţi faţă de toate nelegiuirile lor. Cu toate că sepoate să fi fost cufundaţi în toate viciile şi plăcerilecarnale îmbiate de Satan şi pe care firea umană le poatecomite, acum, odată crezând, toată vina lor este ştearsă.Şi chiar dacă anii, unul după altul, i-ar fi înnegrit tot maimult, până acolo încât păcatul i-a pătat în întregime,într-un singur moment al credinţei, în clipa triumfală aîncrederii în Cristos, măreaţa răscumpărare înlătură vinanumeroşilor ani.

Şi mai mult, dacă ar fi posibil ca toate păcatele pecare oamenii le-au comis, în gând, în vorbă sau faptă, decând au fost create lumile sau a început timpul, să fietoate adunate asupra unui singur om – marea răscum-părare este atotsuficientă pentru a îndepărta toate acestepăcate, şi a-l face pe păcătos mai alb decât zăpada.

Oh! cine poate măsura înălţimea atotsuficienţeiMântuitorului? Întâi, spuneţi-mi cât de înalt este păcatul,iar mai apoi aduceţi-vă aminte că la fel cum potopul dinvremea lui Noe a acoperit cei mai înalţi munţi, tot aşa,potopul răscumpărării lui Cristos acoperă munţiipăcatelor noastre. În curţile Cerului sunt astăzi oamenicare odată au fost ucigaşi, hoţi, beţivi, curvari, blasfe-matori şi persecutori; dar au fost spălaţi, au fost sfinţiţi.Întrebaţi-i de unde au dobândit strălucirea hainelor lor şiunde au primit ei curăţia, şi vă vor răspunde-n cor, într-o

72

Page 75: Predici cu har

suflare, că şi-au spălat hainele, făcându-le albe în SângeleMielului. O, voi, conştiinţe zbuciumate! O, voi, caresunteţi îngrijoraţi şi greu împovăraţi! O, voi, care vătânguiţi din pricina păcatului! Măreaţa răscumpărare carevă este proclamată este atotsuficientă pentru nevoilevoastre, şi chiar dacă păcatele voastre întrec în numărstelele care decorează cerul, există o ispăşire făcutăpentru toate, un râu care poate să le inunde în întregime,îndepărtându-le pe vecie. Aceasta este, aşadar, primamăsură a ispăşirii – mărimea propriei noastre vinovăţii.

II. Acum, în al doilea rând, trebuie să apreciemcât de mare este Răscumpărarea privind la stricteţeaDREPTĂŢII DIVINE.

„Dumnezeu este Dragoste”,45 întotdeauna iubind;însă următoarea mea propoziţie nu se interferează deloccu această primă afirmaţie. Dumnezeu este cu stricteţedrept, de o severitate inflexibilă în relaţiile Sale cuomenirea. Dumnezeul Bibliei nu este dumnezeul răsăritdin imaginaţia vreunui om, un dumnezeu care ţine contatât de puţin de păcat încât îl trece cu vederea, fără a-lpedepsi în vreun fel. Nu este nici dumnezeul omului careîşi imaginează că nelegiuirile noastre sunt nişte lucruriatât de neînsemnate, atât de mărunte, încât le trece doarcu vederea, îngăduindu-le să moară în uitare. Nu;Iehovah, Dumnezeul lui Israel, a declarat despre SineÎnsuşi, „Domnul, Dumnezeul tău, este un Dumnezeugelos”;46 El Însuşi declară: „Nu voi ierta pe cel vinovat”

45 1 Ioan, 4:846 Deuteronom, 6:15

73

Page 76: Predici cu har

şi „Sufletul care păcătuieşte, acela va muri”.47 Învăţaţi,prieteni, priviţi la Dumnezeu ca fiind atât de sever îndreptatea Sa ca şi cum nu ar iubi, şi în acelaşi timp iubindca şi cum n-ar fi deloc sever. Dragostea Sa nu Îidiminuează dreptatea, la fel cum dreptatea Sa nu Îicombate în nici un fel iubirea. Acestea două sunt uniteîntr-un mod minunat în ispăşirea lui Cristos. Reţineţi însăcă nu putem înţelege complet plinătatea ispăşirii până nuam înţeles bine adevărul scriptural al imensei dreptăţi alui Dumnezeu. N-a existat niciodată vreun cuvântmurdar, sau vreun gând păcătos, sau vreo faptă rea înfăp-tuită, pe care Dumnezeu să nu le fi pedepsit în vreun fel.El fie îţi va cere ţie să plăteşti, fie lui Cristos. DacăCristos nu a făcut ispăşirea pentru tine, trebuie să zaciplătind datoria pe care nu o poţi achita vreodată, însuferinţă veşnică, la fel de sigur precum Dumnezeu esteDumnezeu; El mai degrabă ar renunţa la Dumnezeirea Sadecât să accepte ca un singur păcat să scape nepedepsit,sau vreo sămânţă cât de mică de răzvrătire nerăzbunată.

Îmi veţi spune, poate, că acest atribut al luiDumnezeu este rece, dur şi sever. Nu stă în putinţa meade a controla ce spuneţi despre El, însă El rămâneadevărat. Acesta este Dumnezeul Bibliei; şi în ciudafaptului că noi repetăm că El este dragoste, trebuie săînţelegem că acest adevăr nu se ridică deasupra celui careafirmă că El este plin de dreptate, deoarece orice lucrubun este întâlnit în Dumnezeu, fiind adus la desăvârşire;astfel încât, în timp ce dragostea tinde să-i consumeîndurarea, dreptatea conduce la stricteţea inflexibilităţiiSale. El nu are coborâşuri sau devieri în caracterul Său,nu are vreun atribut atât de predominant încât să

47 Exod, 23:7 şi Ezechiel, 18:20

74

Page 77: Predici cu har

umbrească un altul. Dragostea se desfăşoară astfel deplinnestingherită, iar dreptatea, la rândul ei, nu are limite maiînguste decât dragostea Sa.

Oh, iubiţii mei! gândiţi-vă cât de măreaţă a fostsubstituţia lui Cristos atunci când a împăcat dreptatea luiDumnezeu pentru toate păcatele poporului Său. Pentrupăcatul omului Dumnezeu cere pedeapsă veşnică, şiDumnezeu a pregătit un iad în care îi aruncă pe aceia caremor nepocăiţi. Ah! fraţi ai mei, vă puteţi gândi cât demăreaţă a fost substituţia ispăşitoare făcută în loculacestei agonii pe care Dumnezeu ar fi aruncat-o asupranoastră dacă nu ar fi turnat-o El Însuşi asupra lui Cristos?

Uitaţi-vă! Uitaţi-vă! Uitaţi-vă cu luare aminteprintre umbrele care ne despart de lumea spiritelor şipriviţi acea casă a necurăţiei pe care oamenii o numesciad! Nu veţi fi în stare să urmăriţi priveliştea aceea.Aduceţi-vă aminte că în acel loc sunt spirite care plătescpentru vecie, în faţa dreptăţii divine, însă chiar dacă uneledin ele au stat acolo peste 4.000 de ani, înghiţiţi deflăcări, nu sunt cu nimic mai aproape de a scăpa decât înclipa când chinul a început; şi chiar după ce vor trece dezece mii de ori câte zece mii de ani, ele tot nu vor fi plătitînaintea lui Dumnezeu pentru vina lor mai mult decât aufăcut-o până acum.

Puteţi voi acum să pricepeţi cât de măreaţă estemijlocirea Mântuitorului vostru atunci când El a plătitdatoria voastră, şi a plătit-o pe toată, în acelaşi timp,pentru ca astfel poporul lui Cristos să nu mai rămână nicimăcar cu un „bănuţ” dator Dumnezeului lor; rămânânddoar datoria iubirii. Credinciosul nu mai este astfel datorcu nimic dreptăţii lui Dumnezeu, cu toate că la început elera atât de îndatorat încât n-ar fi ajuns veşnicia pentru a

75

Page 78: Predici cu har

plăti totul, dar într-o clipă Cristos a plătit totul, astfelîncât omul care crede este cu desăvârşire justificat faţă deorice vină şi eliberat de orice pedeapsă prin ceea ce Isus afăcut. Gândiţi-vă acum cât de măreaţă este ispăşirea Sadacă El a înfăptuit toate acestea.

Trebuie însă să mă opresc aici pentru a face oafirmaţie. Există momente când Dumnezeu – DuhulSfânt descoperă oamenilor stricteţea dreptăţii Sale înpropriile lor conştiinţe. Este astăzi prezent aici un omcare nu demult a fost străpuns în inimă de simţământulpăcatului. Odinioară era un om „liber”, libertin, în robiefaţă de nimic; dar acum săgeata Domnului a pătruns cutărie în inima lui, şi pe loc a ajuns într-o robie mai reachiar decât cea a Egiptului. L-am întâlnit astăzi şi el îmispune că vinovăţia sa îl vânează oriunde ar merge.Sclavul negru care se conduce după steaua polară poateevada din funiile crude ale stăpânului său, alergândîntr-un alt loc unde ar putea trăi liber; dar omul nostrusimte că de ar străbate întreaga lume, tot n-ar putea scăpade vină. Cel legat cu multe lanţuri poate găsi o unealtăcare să-l dezlege şi să-i aducă eliberare, dar acest om îţiva spune că a încercat rugăciuni, lacrimi şi fapte bunedeopotrivă, dar nu poate scăpa de lanţurile care-i cuprindîncheietura mâinilor; el continuă a se simţi un păcătospierdut, iar eliberarea, indiferent ce ar face, îi pareimposibilă. Captivul din închisoare este uneori liber îngândurile lui, şi chiar dacă nu cu trupul, în duhul său elzburdă dincolo de zidurile închisorii, înălţându-se sprestele, liber ca vulturul care nu este sclavul vreunui om.Însă acest om este prizonier al gândurilor sale, nu sepoate gândi la nimic strălucitor şi vesel. Sufletul său estedecăzut împreună cu el; fierul i-a pătruns duhul, suferind

76

Page 79: Predici cu har

nespus. Întemniţatul îşi uită uneori, în somn, sclavia, daracest om nu poate dormi; noaptea visează la iad, iar ziua ise pare că-l simte, iar în inima sa îngroapă un furnalînflăcărat, pe care nicidecum nu-l poate stinge.

O, voi, copii ai suferinţei şi ai durerii, ceea ce voisimţiţi este dreptatea lui Dumnezeu care vă urmăreşte, şieste ferice de voi dacă o simţiţi, deoarece acum vouă văpredic această glorioasă Evanghelie a binecuvântatuluiDumnezeu. Tu eşti omul pentru care a murit Cristos,pentru tine a plătit El înaintea dreptăţii divine, şi acum totce trebuie să faci pentru a obţine pace în conştiinţă este săspui adversarului dreptăţii care te urmăreşte, „Priveşteacolo! Cristos a murit pentru mine; faptele mele bune nute vor opri, lacrimile mele nu te vor îmbuna; dar priveşteacolo! Acolo stă crucea; acolo atârnă Dumnezeul Celînsângerat! Ascultă geamătul Său de moarte! Priveşte-Lmurind! Nu eşti încă mulţumit?” Abia după ce aţi făcutlucrul acesta veţi avea parte de „pacea lui Dumnezeu,care întrece orice pricepere şi care vă va păzi inimile şigândurile în Cristos Isus, Domnul vostru;”48 şi abia atunciveţi cunoaşte măreţia ispăşirii Sale.

III. În al treilea rând, putem măsura măreţiarăscumpărării înfăptuite de Cristos privind laPREŢUL PE CARE EL L-A PLĂTIT

Este imposibil pentru noi să înţelegem cât de greleau fost suferinţele Mântuitorului nostru, însă câtevafrânturi din acestea ne pot ajuta ca într-o mică măsură săpricepem cât de mare a fost preţul pe care El l-a plătit

48 Filipeni, 4:7

77

Page 80: Predici cu har

pentru noi. O, Isuse, cine-ţi va descrie agonia?„Veniţi, voi toate izvoarele, revărsaţi-vă în ochii şi

mintea mea; veniţi şi voi nori şi ploaie! Căci jalea meaare nevoie de toate apele pe care natura le poate da. Fieca fiecare venă din mine să cuprindă un râu întreg, pentrua-mi alimenta ochii. Ochii mei osteniţi de plâns; preauscaţi pentru mine de nu vor obţine noi canale, proviziinoi, pe care să le mistuie din nou, înţelegându-mi jalea.”

O, Isuse! Tu ai suferit încă de la naştere, „Om aldurerii şi obişnuit cu suferinţa”.49 Suferinţele au căzutasupra Ta, în ropotul unei averse continue, până în acelultim ceas de întuneric. Atunci nu printr-o aversă, ci într-un nor torentul şi cascada suferinţei agoniilor Tale s-aunăpustit asupra Ta. Priviţi-L acolo! Este o noapte rece şiîngheţată, însă El este afară. Este noapte; însă El nudoarme, ci se roagă. Ascultă-I gemetele! A luptat vreo-dată cineva la fel ca El? Mergi şi priveşte-I faţa! A maifost vreodată portretizată atâta suferinţă pe un chip uman,aşa cum ai văzut acolo? Îi auzi cuvintele? „Sufletul Meueste cuprins de o întristare de moarte.”50 El se ridică, fiindînconjurat de trădători şi târât în depărtare. Veniţi săpăşim în locul unde chiar atunci a suferit agonia. O,Doamne! Şi ce este ceea ce vedem? Ce este acesta, carepătează pământul? Este sânge! De unde a venit? A avutEl vreo rană care să sângereze încet în timpul luptei Salecrâncene? O, nu! ci „sudoarea I se făcuse ca nişte picăturimari de sânge, care cădeau pe pamânt”.51 O, agonii caredepăşesc cuvintele ce vă descriu! O, suferinţe ce nu pot ficuprinse în cuvinte! Ce aţi putea voi fi, lucrând în trupul

49 Isaia, 53:350 Matei, 26:3851 Luca, 22:44

78

Page 81: Predici cu har

binecuvântat al Salvatorului şi forţând acea sudoareînsângerată să cadă de pe întreg trupul Său?

Acesta este începutul, primul act al tragediei.Urmaţi-L plângând, voi, adunare îndurerată, martori fiindla derularea acestei tragedii. El este împins pe uliţe, estetârât şi biciuit de două ori; este adus şi condamnatînaintea Sanhedrinului, este batjocorit de Irod, este pus laîncercare de Pilat. Sentinţa Lui este pronunţată – „Să fierăstignit!”52 Şi acum tragedia îşi atinge vârful. Spatele Îieste dezgolit, iar El legat de stâlpul scund, roman; biciulsângeros Îi crestează spatele, sângele Îi curge şuvoi,înroşindu-I-L – urmează „haina stacojie”53 care Îl pro-clamă Împărat al suferinţei. Apoi este din nou întemniţat,legat la ochi, lovit, şi întrebat: „Prooroceşte, cine Te-alovit?”54 L-au scuipat în faţă; I-au împlântat cununa despini pe cap, zdrelindu-I tâmplele cu ea; după aceea L-au„îmbrăcat într-o haină de purpură”55 îngenunchindînainte-I şi batjocorindu-L. El însă stă în linişte deplină şinu răspunde un cuvânt „Când a fost chinuit şi asuprit, n-adeschis gura deloc”,56 ci s-a supus pe Sine Aceluia pecare a venit să-L slujească.

Iar acum, ei îl smucesc din nou, batjocorindu-L şi,râzând de El, Îl poartă dintr-un loc în altul, grăbindu-L pestrăzi. Înfometat datorită postului Său continuu şi întristatîn propriul Său duh, se clatină sub propria Sa cruce. Voi,fiice ale Ierusalimului! El se prăbuşeşte pe străzilevoastre. Ei Îl ridică din nou, punându-I crucea pe umeriialtuia, şi Îl obligă să meargă înainte, probabil cu multe

52 Matei, 27:2253 Matei, 27:2854 Luca, 22:6455 Marcu, 15:1756 Isaia, 53:7

79

Page 82: Predici cu har

împunsături de suliţe, până când ajunge la dealulcondamnării. Soldaţii duri Îl îmbrâncesc, trântindu-L lapământ, pe spate; lemnul transversal e aşezat sub El, iarmâinile Îi sunt întinse pentru a dobândi distanţa necesară;piroanele sunt apucate şi patru ciocane fac să pătrundădeodată patru piroane în locuri dintre cele mai sensibileale trupului Său; El zace acolo, deasupra propriului Săuloc de execuţie, murind pe cruce. Dar încă nu s-aterminat. Crucea este ridicată de soldaţii cruzi deoarece ogroapă este pregătită special pentru ea. Crucea este adusăînspre margine, şi cade izbindu-se de fundul gropii; iar eiumplu mai apoi locul acela cu pământ – şi iat-o stândacolo.

Însă priviţi la trupul frânt al Salvatorului, cumtremură acolo! Fiecare os a fost mişcat din propria-iîncheietură când crucea s-a izbit de fundul gropii! Cumsuspină El acolo! Cum respiră de greu! Şi cum plânge!Însă mai mult decât atât, ascultaţi-I strigătul înagonie: ,,Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ceM-ai părăsit?”57 O, soare, nu e de mirare că ţi-ai întorsochiul, încetând a mai privi la o faptă atât de crudă! O,stâncilor! Nu e de mirare că v-aţi topit, plângând cu milăîn inimile voastre atunci când Creatorul vostru a murit!Nimeni nu a suferit ca omul acesta. Chiar moartea însăşia fost înduioşată şi mulţi din cei ce erau în morminte auînviat şi s-au întors în cetate.

Acestea toate însă s-au întâmplat în exterior. Însăcredeţi-mă, fraţilor, în interiorul fiinţei I-a fost cu multmai greu. Ceea ce Mântuitorul a suferit în trupul Său estenimic în comparaţie cu suferinţa de care a avut parte însufletul Său. Nu puteţi înţelege, şi nici eu nu vă pot ajuta

57 Marcu, 15:34

80

Page 83: Predici cu har

să înţelegeţi suferinţa Sa interioară. Presupuneţi pentruun moment (repetând aici o propoziţie pe care adesea ofolosesc), presupuneţi că un om a ajuns în iad, şi toatăsuferinţa sa veşnică ar fi condensată într-un singur ceas,iar mai apoi, întreagă suferinţa aceasta ar fi înmulţită cunumărul tuturor celor mântuiţi, număr care întrececapacitatea umană de înţelegere. Puteţi să vă imaginaţitumultul întregii suferinţe pe care întreg poporul luiDumnezeu ar fi experimentat-o dacă ei ar fi fostcondamnaţi pentru eternitate? Şi acum amintiţi-vă căCristos a trebuit să sufere echivalentul întregului iad, altuturor celor pe care El i-a răscumpărat. Nu pot explicaacest gând mai bine decât folosind această expresie (pecare adesea o repet): Se pare că, dacă întreg iadul ar fifost turnat în paharul Său, el l-ar fi luat şi, „printr-osingură înghiţitură a iubirii, ar fi golit paharulcondamnării”. Astfel încât n-a mai rămas nimic deîndurat pentru poporul Său din toată suferinţa şi chinurileiadului. Nu spun că El a suferit aceeaşi pedeapsă, ci echi-valentul pentru toate acestea, împăcându-L pe Dumnezeupentru toate păcatele poporului Său, oferindu-I, înconsecinţă, un echivalent pentru întreaga lor pedeapsă.Oare suntem noi capabili acum să visăm, să ne gândim lacât de măreaţă este răscumpărarea înfăptuită de Domnulnostru Isus Cristos?

IV. Voi fi mai scurt în ceea ce priveşte următorul

81

Page 84: Predici cu har

aspect. A patra modalitate de a măsura suferinţeleMântuitorului este aceea de a le adăuga laGLORIOASA ELIBERARE PE CARE EL AÎNFĂPTUIT-O

Ridică-te, credinciosule, stai ferm în locul tău şi fiastăzi martor al lucrurilor măreţe pe care Domnul le-afăcut pentru tine! Dă-mi voie să le prezint eu pentru tine.Voi spune într-un cuvânt ceea ce tu şi cu mine amexperimentat. Odinioară sufletul meu era împovărat depăcat; eram răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, nelegiuitdin cale-afară. Terorile legii au ajuns să mă apese greu;iar suferinţele convingerii de păcat mă loveau. Am înţelescă sunt vinovat. Am privit apoi la Cer, şi am văzut acoloun Dumnezeu mânios, hotărât că are să mă pedepsească;am privit mai apoi dedesubtul meu şi am văzut un iaddeschis, gata a mă devora. Am încercat prin fapte bunesă-mi împac conştiinţa, dar a fost în zadar, m-am străduitdin răsputeri să iau parte la ceremonii religioase, pentrua-mi alina durerile lăuntrice, dar toate acestea fără nici unefect. Sufletul meu a fost cuprins de o tristeţe adâncă,aproape chiar de moarte. Aş fi putut folosi atuncicuvintele celor care s-au jelit în vechime „Ah! aş vreamai bine gâtuirea, mai bine moartea decât aceste oase!”58

Aceasta însă este întrebarea care m-a surprins şidezorientat în acelaşi timp: „Eu sunt păcătos; Dumnezeutrebuie să mă pedepsească. Poate fi El considerat dreptdacă nu face acest lucru? Însă, din moment ce El estedrept, ce se va alege de mine?”

În final, ochii mei s-au îndreptat înspre acel cuvânt

58 Iov, 7:15

82

Page 85: Predici cu har

dulce care spune: „...sângele lui Isus Cristos, Fiul Lui, necurăţeşte de orice păcat”59 Am luat acest text în cămăruţamea, şezând acolo şi cugetând. L-am văzut pe Cel careatârna pe cruce. Era Domnul meu Isus. Era acolo cununade spini, şi tot acolo erau însemnele suferinţei Saleinegalabile şi incomensurabile. Am privit la El, amin-tindu-mi Cuvântul care spune: „O, adevărat şi cu totulvrednic de primit este cuvântul, care zice: ,Cristos Isus avenit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi.’”60 Iar maiapoi mi-am zis în mine însumi: „A murit acest om pentrupăcătoşi? Eu sunt un păcătos; prin urmare, El a muritpentru mine. Pe aceia pentru care El a murit, îi va şimântui. El a murit pentru cei păcătoşi; eu sunt unpăcătos; El a murit pentru mine; El mă va mântui.”Sufletul meu s-a bazat pe adevărul acesta, am privit la El,şi „văzând izvorul sângelui Său, de suflete răscum-părător”, duhul mi s-a înviorat fiindcă pot spune:

Cu nimic în mâini, nu vinDoar de crucea Sa mă ţinDezgolit privesc la El, hainele ca să îmbrac,Neajutorat, eu vin, de la El ca să primesc,Îndurare, Har Ceresc,Negru de păcat cum sunt, în fântâna Sa m-arunc,Spală-mă Isuse sfânt, sau în moarte mă afund!

Iar acum, tu, credinciosule, ar trebui să povesteştirestul. În momentul în care ai crezut, povara s-arostogolit de pe umerii tăi, iar tu ai devenit uşor ca aerul.În loc de întuneric ai primit lumina; şi în loc de hainele

59 1 Ioan, 1:760 1 Timotei, 1:15

83

Page 86: Predici cu har

grele ale robiei ai primit roba slavei. Cine ar puteadescrie bucuria ta, începând din acel moment? Ai începutsă cânţi pe pământ imnuri din Ceruri, şi în sufletul tăucuprins de pace ai anticipat eternul Sabat al celui care afost răscumpărat. Fiindcă ai crezut, ai intrat în odihnaaceasta.61 Da! Spune întregii lumi că toţi cei care credprin moartea lui Isus sunt socotiţi neprihăniţi de toatelucrurile de care nu au putut fi eliberaţi de faptele legii.Spune şi Cerului că nimeni nu poate să-i învinuiască cunimic pe aleşii lui Dumnezeu. Spune întregului Pământcă răscumpăraţii lui Dumnezeu sunt eliberaţi de oricepăcat în ochii lui Iehovah. Şi lasă să se ştie şi în iad căaleşii lui Dumnezeu nu vor ajunge niciodată acolo deoa-rece Cristos a murit pentru ei, şi cine-i mai poate astfelcondamna? Trec însă mai departe acum, grăbindu-mă săajung la acest ultim punct care e mai dulce decât toate.Isus Cristos, ne spune textul nostru, a venit în aceastălume „să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi”.

V. Măreţia Răscumpărării înfăptuite de Cristos,poate fi măsurată PRIVIND LA MĂRIMEASCOPULUI EI

Sunt nevoit să revin la acest punct controversat. Nise spune adesea (mă refer acum la aceia dintre noi, căroraoamenii ne-au dat porecla de calvinişti – şi nu ne simţimprea ruşinaţi de asta; noi credem de altfel despre Calvincă a cunoscut mai multe despre Evanghelie decât aproapeorice alt om neinspirat62 care a trăit vreodată). Nouă ni se

61 Evrei, 4:362 Neinspirat în comparaţie cu autorii Scripturilor - n. ed.

84

Page 87: Predici cu har

spune adesea că limităm răscumpărarea lui Cristos,deoarece afirmăm că Cristos nu a făcut ispăşire pentrutoţi oamenii, altfel, toţi ar fi mântuiţi. Replica noastrăînsă la această acuză este că nu noi o limităm, ci,dimpotrivă, opozanţii noştri. Arminienii afirmă că Cristosa murit pentru toţi oamenii. Întreabă-i însă ce vor săspună prin aceasta. A murit Cristos pentru a face astfelsigură mântuirea tuturor oamenilor? Ei vor răspunde:„Nu, cu siguranţă, nu.” Sunt obligaţi să admită lucrulacesta dacă sunt consecvenţi. Ei spun, „Nu; Cristos amurit ca orice om să fie mântuit, dacă” – iar mai apoiurmează anumite lucruri care condiţionează mântuirea.Noi spunem atunci, întorcându-ne la afirmaţia făcută maisus, şi anume: „Cristos nu a murit astfel încât să asigurefără umbră de îndoială mântuirea tuturor, nu-i aşa?” Iarvoi veţi răspunde „Aşa este”; sunteţi obligaţi să daţi acestrăspuns, deoarece voi credeţi că omul poate, chiar dupăce a fost iertat, să cadă din har, iar mai apoi să piară.Acum, cine sunt aceia care limitează moartea lui Cristos?Oh, voi! Voi sunteţi cei care afirmaţi că Cristos n-a muritpentru a asigura în mod infailibil mântuirea nimănui. Necerem iertare dacă, atunci când suntem acuzaţi de voi călimităm moartea lui Cristos, noi vom răspunde: „Nu,dragul meu domn, tu faci lucrul acesta.” Noi afirmăm căCristos, prin moartea Sa, a asigurat în mod infailibil şipentru totdeauna mântuirea unei mulţimi atât de mari deoameni încât nici un om nu o poate număra, şi care, prinmoartea lui Cristos, nu doar că pot fi salvaţi, ci suntsalvaţi, trebuie să fie salvaţi şi nu pot cu nici un chip săfie pândiţi de riscul de a deveni altceva, decât mântuiţi.”Poţi rămâne la ispăşirea ta, şi chiar să ţi-o păstrezi. Noi

85

Page 88: Predici cu har

niciodată nu vom renunţa la a noastră pentru a ta.Acum, iubiţii mei, când auziţi pe cineva râzând şi

ridiculizând ispăşirea limitată, îi puteţi spune urmă-toarele: Ispăşirea generală se aseamănă mult cu un podmare şi lat, construit doar până la jumătate; nu trece pesteîntreg torentul; este de ajutor doar pentru jumătate dindrum; şi în mod practic nu asigură mântuirea nimănui.Acum, cât despre mine, mai degrabă prefer a-mi aşezapiciorul pe un pod la fel de îngust ca cel din Hungerford,dar care, însă, traversează râul, decât să merg pe un podcare ar fi cât întreg pământul, dar care nu traverseazăîntreg torentul.

Mi se spune că este de datoria mea să afirm că toţioamenii au fost răscumpăraţi, şi mi se mai spune căexistă şi o dovadă scripturală pentru aceasta: „care S-adat pe Sine însuşi, ca preţ de răscumpărare pentru toţi:faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenită.”63

Acum, acesta pare a fi, un argument foarte, foarte pu-ternic de partea opozanţilor noştri, însă vă invit să privimla următoarele pasaje: „Fariseii au zis, deci, între ei:,Vedeţi că nu câştigaţi nimic: iată că lumea se duce dupăEl!’”64 A mers întreaga lume după El? „Locuitorii dinIerusalim, din toată Iudea şi din toate împrejurimileIordanului, au început să iasă la el şi, mărturisindu-şipăcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan.”65 Au fost,însă, întreg Ierusalimul şi toată Iudeea botezate înIordan? „Voi, copilaşilor, sunteţi din Dumnezeu...”, iarapoi citim „Ştim că suntem din Dumnezeu şi că toatălumea zace în cel rău”;66 „toată lumea” înseamnă aici63 1 Timotei, 2:664 Ioan, 12:1965 Matei, 3:5, 666 1 Ioan, 4:4 şi 1 Ioan, 5:19

86

Page 89: Predici cu har

fiecare om? Dacă este aşa, cum înţelegem că unii sunt„din Dumnezeu”? Aceste două expresii: „lumea” şi „toţi”sunt folosite în Scriptură ca având 7–8 înţelesuri diferite;şi în foarte puţine cazuri acest „toţi” se referă la toatepersoanele existente, cuprinzând fiecare individ în parte.Aceste expresii sunt de obicei folosite pentru a descriefaptul că Cristos a răscumpărat oameni de toate felurile –unii Evrei, alţii Neamuri, unii bogaţi, alţii săraci, şi nu şi-a restrâns răscumpărarea doar la Iudei sau la Neamuri.

Părăsind însă această controversă, voi răspunde încele ce urmează la o întrebare, şi anume: „Spune-neatunci, domnule, pentru cine a murit Cristos?” Răspunde-mi la câteva întrebări, iar eu îţi voi spune dacă El a muritşi pentru tine. Doreşti să ai un Salvator? Simţi tu că ainevoie de un Salvator? Ai fost tu înştiinţat în aceastădimineaţă de păcatul tău? Te-a învăţat Duhul Sfânt că eştipierdut? Dacă da, atunci Cristos a murit pentru tine şi veifi mântuit. Ai fost tu făcut conştient în această dimineaţăcă nu ai nicio speranţă în lumea aceasta decât pe Cristos?Simţi tu că prin propriile-ţi puteri nu poţi oferi o jertfă deispăşire care să satisfacă dreptatea lui Dumnezeu? Airenunţat tu la toată încrederea în tine însuţi? Şi poţi tuspune, stând pe genunchi plecat: „Doamne, salvează-mă,sau voi pieri?” Dacă da, Cristos a murit pentru tine.

Iar dacă spui în dimineaţa aceasta, „Eu sunt tot atâtde bun, pe cât ar trebui, eu pot ajunge în cer prin faptebune”, atunci adu-ţi aminte din Scriptură, de cuvintele luiIsus: „Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe ceineprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.”67 Atât timp cât tu te afli înaceastă stare, n-am nici o ispăşire despre care să-ţivorbesc. Dar dacă în această dimineaţă te simţi vinovat şi

67 Marcu, 2:17

87

Page 90: Predici cu har

nenorocit, conştient fiind de vina ta, şi eşti gata a-L luape Cristos să-ţi fie unic Salvator, nu-ţi voi spune doar căs-ar putea să fii mântuit, ci te asigur că vei fi cu siguranţământuit. Atunci când eşti dezgolit de tot ceea ce ai darnădăjduieşti în Cristos, în clipa când eşti pregătit să vii cumâinile goale, luându-L pe Cristos să-ţi fie totul, iar tuînsuţi să nu însemni nimic, atunci poţi privi la Cristos şipoţi spune: „Tu, iubit Miel însângerat al lui Dumnezeu,Tu ai îndurat durerea pentru mine, prin rănile Tale amfost tămăduit, şi-n suferinţa Ta, iertare am primit.” Şiapoi ce pace în minte vei avea, fiindcă dacă Cristos amurit pentru tine, nu poţi fi pierdut. Dumnezeu nu vapedepsi de două ori pentru un păcat. Dacă Dumnezeu L-apedepsit pe Cristos pentru păcatele tale, El nu te vapedepsi pe tine niciodată. „Plata, dreptatea lui Dumnezeun-o poate cere din mâna sângerândă a garantului, iar maiapoi din mâna mea.” Putem astăzi, crezând în Cristos, săne prezentăm înaintea tronului lui Dumnezeu, să stămacolo, iar dacă suntem întrebaţi: „Sunteţi voi vinovaţi?”noi răspundem: „Da, suntem vinovaţi.” Dar, dacăîntrebarea spune: „Ce aveţi voi de spus, de ce n-aţi fi şivoi pedepsiţi pentru a voastră vină?” noi putem răspunde:„Măreţ Dumnezeu, dreptatea Ta şi dragostea Ta, suntamândouă pentru noi garanţii că nu ne vei pedepsi pentrupăcat; nu a fost pedepsit Cristos pentru păcat în loculnostru? Şi cum ai mai putea fi drept, cum ai mai putea fiDumnezeu, dacă L-ai pedepsi pe Cristos ca substitut, iarmai apoi pe om?”

Singura ta întrebare este: „A murit Cristos pentrumine?” Iar singurul răspuns pe care noi ţi-l putem oferi eacesta: „O, adevărat şi cu totul vrednic de primit estecuvântul, care zice: ‚Cristos Isus a venit în lume ca să

88

Page 91: Predici cu har

mântuiască pe cei păcătoşi.’”68 Poţi tu scrie numele tăualături de cele ale păcătoşilor, dar nu al celor care admitcă sunt păcătoşi, dar nu văd gravitatea păcatului, cialături de cei ce îl simt, îl tânguiesc şi-l plâng, căutândîndurare pentru el? Eşti tu un păcătos? Această stareodată simţită, cunoscută şi mărturisită, eşti invitat acumsă crezi că Isus Cristos a murit pentru tine, pentru că eştiun păcătos, şi de asemenea eşti îndemnat să te încrezi înaceastă Stâncă a veacurilor, găsind siguranţă veşnică înDomnul Isus Cristos.

68 1 Timotei, 1:15

89

Page 92: Predici cu har

Chemarea eficace

Predică rostită la 30 martie 1856, în dimineaţa desabat, la New Park Street Chapel, Southwark,Londra

„Isus când a ajuns la locul acela, Şi-a ridicatochii în sus, şi i-a zis: Zachee, dă-te jos degrabă,căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.”

Evanghelia după Luca, 19:5

Deşi credem că sunteţi în general bine instruiţi îndoctrinele Evangheliei veşnice, ne aducem mereu aminteîn urma discuţiilor cu noii convertiţi că este absolutnecesar să repetăm lecţiile anterioare, să susţinem şi săargumentăm din nou şi din nou acele doctrine care stau labaza religiei noastre sfinte. De aceea, prietenii noştri careau învăţat cu ani în urmă marea doctrină a chemăriieficace vor crede că predica mea simplă în aceastădimineaţă va fi pentru cei tineri în credinţă, ca ei săînţeleagă mai bine acest măreţ început al lucrării luiDumnezeu în inimă – chemarea eficace a oamenilor prinDuhul Sfânt.

Mă voi folosi de întâmplarea cu Zacheu ca omăreaţă ilustraţie a doctrinei chemării eficace. Văamintiţi întâmplarea. Zacheu a fost curios să vadă pe mi-nunatul om, Isus Cristos, care întorcea lumea cu susul înjos şi provoca o frământare imensă în minţile oamenilor.Uneori noi considerăm curiozitatea a fi greşită şi spunemcă este păcat să vii la casa Domnului din acest motiv. Nu

90

Page 93: Predici cu har

sunt foarte sigur că ar trebui să ne hazardăm în astfel deafirmaţii. Motivul nu este unul păcătos, dar nici virtuos –deşi deseori curiozitatea s-a dovedit a fi unul din cei maibuni aliaţi ai harului. Zacheu, mânat de acest motiv, adorit să-l vadă pe Cristos, dar erau două piedici în calealui: prima a fost mulţimea mare de oameni care-l împie-dica să ajungă în apropierea Mântuitorului; a doua, el eraatât de scund încât nu avea nici o şansă să se ridice pestecapetele mulţimii pentru a-L zări cât de puţin.

Ce a făcut el? A făcut ce fac băieţandrii – pentru căbăieţii din antichitate erau fără îndoială exact ca şi cei deazi – s-au căţărat în crengile copacilor ca să-l vadă peIsus cum trece. Deşi era un om în vârstă, el a sărit sus şis-a aşezat printre copii. Aceştia erau destul de speriaţi deîncruntatul bătrân colector de taxe de care le era fricăpărinţilor lor, pentru a nu-l împinge jos sau a-i face alteşotii. Uitaţi-vă la el. Cu ce nelinişte priveşte în jos, săvadă care este Cristos – pentru că Mântuitorul nu aveavreo înfăţişare pompoasă care să îl deosebească; nimeninu mergea înaintea Sa cu un toiag de argint; nu ţinea înmână nici un toiag episcopal de aur; nu avea hainepontificale. De fapt, El era îmbrăcat la fel ca şi cei dinjurul Lui. Avea o haină ca a unui ţăran obişnuit, făcutădintr-o singură bucată de sus până jos. Zacheu abia puteasă Îl deosebească. Totuşi, înainte ca el să-L vadă, Cristosşi-a fixat privirea asupra lui şi, oprindu-se sub pom, S-auitat în sus şi a zis: „Zachee dă-te jos de grabă, căci astăzitrebuie să rămân în casa ta.” Zacheu coboară. Cristosmerge la el acasă; Zacheu devine ucenicul lui Cristos şiintră în Împărăţia cerurilor.

91

Page 94: Predici cu har

1. În primul rând, chemarea eficace este omanifestare a harului lui Dumnezeu. Vă puteţi da seamade aceasta din faptul că Zacheu era tipul de om desprecare am presupune că ar fi ultimul care să fie mântuit. Ellocuia într-un oraş păcătos – Ierihon – un oraş care a fostblestemat şi nimeni nu-şi imagina ca cineva care era dinIerihon să fie mântuit. În apropiere de Ierihon a căzutomul între tâlhari – nu credem că Zacheu a fost implicatîn acel incident – dar unii, deşi erau colectori de taxe,erau de asemenea hoţi. Ne-am putea aştepta mai degrabăla convertiţi din St. Giles,69 sau din părţile rău famate aleLondrei, din cele mai rele şi depravate hrube ale infamiei,mai degrabă decât din Ierihonul acelor zile. Ah, fraţi aimei, nu contează de unde veniţi – poţi veni de pe una dincele mai murdare străzi, dintr-una din cele mai relespelunci ale Londrei – dacă harul eficient te cheamă,aceasta este o chemare eficace, care nu face deosebireîntre locuri.

De asemenea, Zacheu a avut o slujbă din cale afarăde rea şi probabil că înşela oamenii pentru a se îmbogăţi.Într-adevăr, atunci când Cristos a intrat în casa sa, existaun murmur general că El a mers să fie oaspetele unuipăcătos. Dar fraţilor, harul nu face deosebire; nu punepreţ pe rangul persoanelor, ci Dumnezeu cheamă pe cinevoieşte şi El l-a chemat pe cel mai rău dintre colectorii detaxe, din cel mai rău oraş, din cea mai rea meserie. Înplus, Zacheu a fost unul dintre aceia care vor fi cel maipuţin probabil mântuiţi, fiindcă era bogat. Este adevărat,atât bogaţii cât şi săracii sunt bineveniţi – nici unul nu are

69 Probabil zona de la periferia oraşului unde se adunau cerşetorii şi oamenii străzii. N.ed.

92

Page 95: Predici cu har

vreo scuză în dacă dispera datorită condiţiei sale – totuşieste adevărat că „nu mulţi oameni mari” în felul lumii,„nu mulţi puternici”70 sunt chemaţi, ci „Dumnezeu a alessăracii acestei lumi – bogaţi în credinţă.”71 Dar harul nuface nici o deosebire aici. Bogatul Zacheu este chematdin copac. Vine jos şi este mântuit.

Mă gândeam că unul din cele mai mari exemple alebunăvoinţei lui Dumnezeu, este acela că El se poate uitaîn jos la om. Dar vă spun că a fost o mai mare bunătatedecât aceasta atunci când Cristos s-a uitat în sus ca să-lvadă pe Zacheu. Dumnezeu privind în jos la creaturilesale – aceasta este milă – dar Cristos, umilindu-se pe Sineatât de mult încât El să privească în sus la una dinpropriile Sale creaturi – aceasta este milă, într-adevăr!

Vai, mulţi dintre voi v-aţi căţărat în copaculpropriilor voastre fapte bune şi v-aţi cocoţat pe crengilefaptelor voastre sfinte şi vă puneţi încrederea în voinţaliberă a sărmanei creaturi, sau vă bazaţi pe vreo maximălumească; cu toate acestea, Cristos se uită în sus chiar şila păcătoşii aroganţi şi-i cheamă să coboare. „Dă-te jos”,spune El, „astăzi trebuie să rămân în casa ta.” DacăZacheu ar fi fost un om smerit, aşezându-se la margineadrumului sau la picioarele lui Cristos, noi am fi admiratatunci mila lui Cristos; dar aici el este înălţat, iar Cristospriveşte în sus spre el şi-l pofteşte să coboare.

2. Apoi, aceasta a fost o chemare personală. În pomerau băieţi la fel ca şi Zacheu, dar nu a fost nici ogreşeală în ce priveşte persoana chemată. Chemarea afost „Zachee, dă-te jos de grabă.” Sunt şi alte chemări70 Întâia epistolă a lui Pavel către corinteni, 1:2671 Epistola lui Iacov, 2:5

93

Page 96: Predici cu har

menţionate în Scriptură. Despre acestea se spune, „Mulţisunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.”72 Acum, aceasta nueste chemarea eficace avută în vedere de apostol cândspune, „pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotitneprihăniţi.”73 Da, există o chemare generală, pe care ceimai mulţi, ba chiar toţi oamenii o resping, dacă nu esteurmată de chemarea personală, individuală, care ne facecreştini. Voi îmi sunteţi martori că o chemare personalăv-a adus la Salvatorul vostru. Prin vreo predică v-aţi datseama că sunteţi fără îndoială persoana vizată. Textulpoate a fost „Tu eşti Dumnezeu care mă vede.”74 Şi poatecă predicatorul accentua cuvântul „mă” aşa încât tegândeai că ochiul lui Dumnezeu este fixat asupra ta; şi,înainte să se sfârşească predica, în gând Îl şi vedeai peDumnezeu deschizând cărţile pentru a te condamna; iarinima îţi şoptea „Poate cineva să stea într-un loc ascunsfără să-l văd Eu? zice Domnul.”75 Puteai fi cocoţat pefereastră sau înghesuit pe culoar – dar ai avut oconvingere solemnă că acea predică a fost rostită pentrutine şi nu pentru altcineva. Dumnezeu nu îşi cheamăpoporul Său cu grămada, ci unul câte unul.

„Isus i-a zis: ‚Marie!’ Ea s-a întors, şi i-a zis înevreieşte: ‚Rabuni!’ adică: ‚Învăţătorule!’”76 Isus i-avăzut pe Petru şi Ioan care pescuiau pe lac şi le-a zis:„Veniţi după Mine.” El l-a văzut pe Matei stând la masasa de contabil şi i-a zis: „Ridică-te şi vino după Mine”;77

şi Matei a făcut aşa. Când Duhul Sfânt vine în casa unui

72 Matei, 22:1473 Romani, 8:3074 Geneza, 16:1375 Ieremia, 23:2476 Ioan, 20:1677 Matei, 4:19 şi 9:9

94

Page 97: Predici cu har

om, săgeata lui Dumnezeu îi străpunge inima – nu îizgârie doar coiful sau îi lasă vreo urmă pe armură, cipătrunde printre încheieturile armurii, intrând în măduvasufletului. Aţi resimţit, dragi prieteni, acea chemarepersonală? Vă aduceţi aminte de vocea care vă spunea,„Ridică-te, El te cheamă.”78 Poţi tu privi înapoi spre clipaîn care ai spus „Domnul meu, Dumnezeul meu”79 – cândştiai că Duhul se lupta cu tine şi când ai spus „Doamne,vin la Tine pentru că ştiu că Tu mă chemi”? Eu vă potchema pe voi toţi o veşnicie, dar dacă Dumnezeu cheamăpe cineva, atunci acea chemare va fi mai eficientă decâtchemarea mea generală adresată mulţimilor.

3. Chemarea eficace este o chemare urgentă.„Zachee, dă-te jos degrabă.” Păcătosul, când este chematde un slujitor obişnuit, răspunde „mâine”. El ascultă opredică şi spune „Mă voi întoarce la Dumnezeu şi eucândva.” Lacrimile îi curg pe obraz, dar ele sunt şterseîndată. Poate apare şi ceva bunătate, dar ca norul dedimineaţă, aceasta este împrăştiată de soarele ispitei. Elspune „Din acest moment făgăduiesc să mă schimb. Încăo dată numai mă voi complace în păcatul meu favorit şidupă aceea voi renunţa la poftele mele şi mă voi hotărîpentru Dumnezeu.” Of, dar aceasta este doar chemareaunui slujitor şi nu este bună de nimic. Iadul, se spune,este pavat cu intenţii bune. Aceste intenţii bune iaunaştere prin chemarea generală.

Drumul spre pierzanie este presărat peste tot curamurile copacilor în care s-au urcat oamenii, pentru că eiaruncă ramurile, dar ei înşişi nu coboară. Paiele aşezate la78 Marcu,10:4979 Ioan, 20:28

95

Page 98: Predici cu har

uşa unui bolnav fac ca roţile să nu scârţăie aşa de tare.Deci, sunt unii care îşi aştern calea cu promisiuni depocăinţă şi aşa se duc mult mai uşor şi mai silenţios în josspre pieire. Dar chemarea lui Dumnezeu nu este pentrumâine. „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţiinimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie,unde părinţii voştri M-au ispitit şi M-au pus laîncercare...”80 Harul lui Dumnezeu întotdeauna vine curepeziciune – şi dacă tu eşti tras de Dumnezeu, tu veialerga după Dumnezeu şi nu vei discuta de amânări.Mâine nu se află înscris în almanahul timpului. Mâine segăseşte doar în calendarul lui Satan şi nicăieri altundeva.Mâine este o stâncă albită de oasele marinarilor care s-auizbit de ea. Mâine este lumina jefuitorului, strălucind laţărm, ademenind sărmanele corăbii spre pierzare. Mâineeste graalul prostului care se află la capătul curcubeului,dar pe care nimeni nu l-a găsit. Mâine este insulaplutitoare Loch Lomond, care niciodată nu a fost văzută.Mâine este un vis. Mâine este o înşelăciune. Mâine, da,mâine se poate să deschizi ochii în iad, fiind în chin.Ceasul de acolo spune „azi”; totul strigă „astăzi”. ŞiDuhul Sfânt care încuviinţează aceste lucruri spune:„Astăzi dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile...”Păcătoşilor, sunteţi voi dispuşi să-l căutaţi peMântuitorul? Rostiţi voi acum o rugăciune? Spuneţi voi:„Acum sau niciodată! Trebuie să fiu mântuit acum?”Dacă da, atunci eu nădăjduiesc că aceasta este o chemareeficace, fiindcă Cristos, când cheamă eficace, spune:„Zachee, dă-te jos de grabă.”

80 Evrei, 3:7-9

96

Page 99: Predici cu har

4. Chemarea eficace este o chemare umilitoare.„Zachee, dă-te jos.” De multe ori câte un predicator îichema pe oameni la pocăinţă cu o chemare care îi făceamândri, înălţându-i în proprii lor ochi, făcându-i să zică:„Mă pot întoarce la Dumnezeu oricând vreau eu. Pot săfac asta şi fără influenţa Duhului Sfânt.” Ei au fostchemaţi spre înălţare şi nu spre coborâre. Dumnezeuîntotdeauna smereşte pe păcătos. Să nu îmi amintesc eucând mi-a spus Dumnezeu să cobor? Unul din primii paşipe care a trebuit să-i fac a fost să mă dau jos din faptelemele bune. Şi, ah, ce cădere a fost asta! „Te-am smuls dinfaptele tale bune, acum te voi smulge din propria-ţisuficienţă de sine.” Am mai căzut încă o dată, şi eramsigur că am ajuns jos de tot, dar Cristos mi-a zis:„Coboară!” Şi El a făcut să cobor până într-un punct încare încă mă simţeam vrednic de a fi mântuit. „Coboară,domnule! Mai coboară, încă.” Şi am tot coborât până ce atrebuit, disperat, să dau drumul fiecărei crengi acopacului speranţelor mele. Atunci am spus: „Nu mai potsă fac nimic. Sunt ruinat.” Apele îmi treceau peste cap şiam fost lăsat fară lumina zilei astfel că mă vedeam pemine ca străin de adunarea lui Israel. „Coboară şi mai jos,încă mai jos, domnule! Tu încă eşti prea mândru pentru afi mântuit.” Atunci am fost coborât până la pământ ca să-mi văd depravarea, răutatea, ticăloşia. „Coboară”, îţispune Dumnezeu atunci când vrea să te salveze. Acum,păcătoşi mândri, nu vă este de nici un folos să fiţi mândri,să faceţi pe grozavii în copaci; Cristos vrea să coborâţi.Oh, tu care locuieşti cu vulturii pe stânca abruptă, tu veicoborî din înălţimea ta; tu vei coborî prin har, sau vei ficoborât cu mânie într-o zi. El „coboară pe cei mari din

97

Page 100: Predici cu har

locul lor şi înalţă pe cei smeriţi şi umili.”

5. Chemarea eficace este o chemare iubitoare.„Astăzi trebuie să rămân în casa ta.” Vă puteţi uşor ima-gina cum s-au schimbat la faţă cei din mulţime! Eigândeau că Cristos este cel mai bun şi mai sfânt om şierau gata să-L facă rege. Dar El a zis: „Astăzi trebuie sărămân în casa ta.” Era acolo un evreu sărac care a fost încasa lui Zacheu; el „a stat pe covor”, după cum se spunela sat când eşti adus înaintea justiţiei, şi îşi amintea ce felde casă era aceasta. El îşi amintea cum a fost dus acolo şiconcepţia sa despre acel loc se asemăna cu cea a uneimuşte despre plasa păianjenului după ce scapă de acolo.Era acolo altul care a fost deposedat de aproape toateproprietăţile sale – ideea pe care o avea despre a merge încasa lui Zacheu era similară cu intrarea în bârlogul leilor.„Cum”, au spus ei, „poate să meargă un astfel de omsfânt într-un asemenea bârlog, unde săracii şi nenorociţiide noi am fost trataţi aspru şi jefuiţi? A fost destul de răupentru Isus să vorbească cu el la copac, dar însăşi ideeade a merge în casa lui…! Toţi murmurau la faptul că Elurma „să fie oaspetele unui om păcătos.”81 Ei bine, euştiu cam ce au gândit unii ucenici, ei credeau că estefoarte imprudent – Îi poate leza caracterul şi poate ofensapoporul. Ei gândeau că trebuia să-l întâlnească pe acestom noaptea, la fel ca pe Nicodim şi să-i ofere o audienţăatunci când nimeni nu Îl vede; dar a recunoaşte public unastfel de om era cel mai imprudent act pe care El l-ar fiputut comite.

De ce a acţionat Cristos într-un asemenea mod?

81 Luca, 19:7

98

Page 101: Predici cu har

Deoarece voia să îl cheme pe Zacheu cu o chemareiubitoare. „Eu nu vin să stau la tine în prag, sau să-ţiprivesc prin fereastră, ci vin înlăuntrul casei tale –aceeaşi casă unde plânsul văduvelor ţi-a ajuns la urechefără să îl iei în seamă. Eu vin în salonul tău, unde plânsulorfanilor nu ţi-a mişcat niciodată inima. Eu vin acolo,unde tu, ca un leu flămând, ţi-ai devorat prada. Eu vinacolo, unde tu ţi-ai înnegrit casa, făcând-o infamă. Eu vinîn locul de unde strigătul s-a înălţat până la cer, stors depe buzele acelora pe care tu i-ai asuprit. Eu vin în casa taşi-ţi dau o binecuvântare.” Ah, câtă dragoste a arătat!Sărmane păcătos, Stăpânul meu este un Stăpân plin deafecţiune. El va veni în casa ta. Cel fel de casă ai tu? Ocasă pe care ai făcut-o mizerabilă prin beţia ta – o casă pecare ai pângărit-o cu necurăţia ta – o casă pe care aispurcat-o cu blestemele şi înjurăturile tale – o casă încare practici o meserie rea, de care ai fi bucuros să scapi?Cristos spune: „Voi veni în casa ta.” Şi ştiu câteva casecare erau înainte bârloguri ale păcatului şi în care acumCristos vine în fiecare dimineaţă; soţul şi soţia care odatăerau învrăjbiţi şi se încăierau, acum îţi pleacă genunchiiîmpreună în rugăciune. Cristos vine acolo la prânz, cândmuncitorul se întoarce acasă pentru a mânca. Unii dinascultătorii mei pot rareori să meargă acasă o oră pentru aservi prânzul, dar întotdeauna îşi fac timp pentrurugăciune şi citirea Scripturilor. Cristos vine la ei. Acolounde pereţii erau umpluţi cu cântece senzuale şi imaginitriviale, acum este un almanah creştin într-un loc, oBiblie pe scrin; şi deşi locuiesc într-o singură cameră,dacă un înger ar veni acolo şi Dumnezeu ar zice „Ce aivăzut în acea casă?” el ar putea spune: „Am văzut mobilăbună, pentru că acolo este o Biblie, ici-acolo câte o carte

99

Page 102: Predici cu har

religioasă, imaginile murdare sunt date jos şi arse; acumnu mai sunt cărţi de joc în şifonierul omului; Cristos avenit în casa sa. Oh, ce binecuvântare că noi putem aveaun Dumnezeu al casei noastre, la fel ca romanii!Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al casei. El vine sălocuiască cu poporul Său! El iubeşte corturile lui Iacov.

Acum, sărmane păcătos zdrenţăros, care locuieşti încele mai murdare spelunci ale Londrei, dacă eşti cumvaaici, Isus îţi spune: „Zachee, dă-te jos degrabă căci astăzitrebuie să rămân în casa ta.”

6. Chemarea eficace nu este doar una iubitoare, cieste o chemare care rămâne. „Astăzi trebuie să rămân încasa ta.” O chemare generală sună cam aşa: „Astăzi voiintra la tine în casă pe o uşă şi voi ieşi pe alta.” Chemareaadresată tuturor oamenilor prin Evanghelie este o che-mare care acţionează asupra lor doar pentru un timp şidupă aceea se stinge; dar chemarea mântuitoare este ochemare care rămâne. Când Cristos vorbeşte El nu zicedoar: „Grăbeşte-te, Zacheu şi coboară, pentru că Eu doarvreau să arunc o privire în casa ta.” Nu. El zice: „Trebuiesă rămân în casa ta. Eu vin să stau să mănânc şi să beaucu tine. Eu vin să cinez cu tine. Astăzi, trebuie să rămânîn casa ta.”

„Ah”, spune cineva, „nu aveţi idee, domnule, decâte ori am fost cercetat. Adeseori am fost convins înmod solemn şi am crezut că sunt mântuit cu adevărat, dartoate acestea s-au dus; asemeni unui vis, când se trezeştecineva, tot ce a visat dispare, la fel a fost şi cu mine.” Oh,sărmane suflet, nu dispera. Simţi lupta harului atot-puternic în inima ta îndemnându-te să te pocăieşti astăzi?Dacă da, aceasta va fi o chemare care rămâne. Dacă Isus

100

Page 103: Predici cu har

este Acela care lucrează în sufletul tău, El va veni, vazăbovi în inima ta şi te va consacra pentru Sine pentruveşnicie. El spune: „Voi veni şi voi locui cu tine pentruveşnicie. Eu voi veni şi voi spune:

Aici eu mă voi aşeza să mă odihnescŞi nu voi mai plecaNu voi mai fi străin sau oaspeCi stăpânul acestei case.

„Ah”, vei spune, „aceasta doresc. Eu vreau ochemare care rămâne, ceva care să dăinuie. Eu nu vreauo religie care să se decoloreze, ci una a cărei culoarerămâne.” Ei bine, cu o astfel de chemare cheamă Cristos.Slujitorii Lui nu o pot da; dar când Cristos vorbeşte, Elvorbeşte cu putere şi spune: „Zachee, dă-te jos de grabăcăci astăzi trebuie să rămân în casa ta.”

7. Există un lucru pe care nu îl pot uita, şi anume căaceasta a fost o chemare necesară. Doar recitiţi textul.„Zachee dă-te jos de grabă, căci astăzi trebuie să rămânîn casa ta.” Nu era ceva ce El ar fi putut să facă sau să nufacă – a fost o chemare necesară. Mântuirea unui păcătoseste la fel de necesară pentru Dumnezeu precumîmplinirea legământului potrivit căruia ploaia niciodatănu va mai îneca pământul. Mântuirea fiecărui copil al luiDumnezeu răscumpărat prin sânge este un lucru necesardin trei motive: este necesar pentru că este scopul luiDumnezeu; este necesar deoarece este achiziţia luiCristos; este necesar fiindcă este promisă de Dumnezeu.Este necesar pentru copilul lui Dumnezeu să fie mântuit.Unii teologi gândesc că este foarte greşit să accentuezi

101

Page 104: Predici cu har

cuvântul „trebuie”, în special în pasajul unde se spune:„El trebuia să treacă prin Samaria.” „Păi”, spun ei, „Eltrebuia să treacă prin Samaria deoarece nu era un altdrum pe care ar fi putut merge, de aceea el a fost obligatsă meargă pe acel drum.” Da, domnilor, fără îndoială,răspundem noi. Dar poate că acolo a mai existat şi un altdrum. Providenţa a făcut în aşa fel încât El a trebuit sătreacă prin Samaria şi Samaria trebuia să se afle pe rutape care El ales-o. Aşa că tot v-am prins. „El trebuia sătreacă prin Samaria.” Providenţa l-a direcţionat pe om săconstruiască Samaria chiar pe acea rută şi harul l-aconstrâns pe Mântuitorul să meargă în acea direcţie. Nu aspus, „Zachee, dă-te jos, pentru că aş putea rămâne încasa ta”, ci „trebuie”. Mântuitorul a simţit o constrângereputernică. La fel cum este necesar ca omul să moară, casoarele să ne lumineze ziua iar luna noaptea, la fel denecesar este ca fiecare copil al lui Dumnezeurăscumpărat prin sânge să fie mântuit.

„Astăzi trebuie să rămân în casa ta.” Şi, ah, cândDomnul ajunge aici, la faptul că El trebuie să vină şi aresă vină, ce mare este acest lucru pentru sărmanul păcătos.Uneori ne întrebăm, „Să Îl las să intre? Este un străin lauşă. El bate chiar acum – El a mai încercat şi înainte – Îlvoi lăsa să intre?” Dar de data aceasta sună astfel: „Eutrebuie să rămân în casa ta.” Nu a existat nici o bătaie înuşă, ci o izbitură a prefăcut uşa în atomi! Şi El a intratînăuntru – Eu trebuie să rămân, Eu voi rămâne, Eu vreausă rămân – Nu-mi pasă că protestezi, considerându-teticălos şi necredincios. Eu trebuie, Eu vreau – Eu trebuiesă rămân în casa ta.”

„Oh”, poate spune cineva, „Eu nu cred că

102

Page 105: Predici cu har

Dumnezeu mă va face vreodată să cred aşa cum crezi tu,sau să devin vreodată creştin.” Ah, dar dacă El va spunedoar „Astăzi trebuie să rămân în casa ta” atunci nu va finici un pic de împotrivire din partea ta. Sunt unii dintredumneavoastră care batjocoresc tocmai ideea de a fi unMetodist ipocrit – „Ce, domnule? Presupuneţi că voideveni unul din oamenii dumneavoastră religioşi?” Nu,prietene, eu nu presupun aceasta – eu ştiu sigur. DacăDumnezeu zice, „Eu trebuie” atunci nu este nimic caresă-I stea împotrivă. Să spună numai „trebuie” şi aşa va fi.

Vă voi spune o istorioară care dovedeşte aceasta.„Un tată voia să-şi trimită fiul la colegiu, dar ştiinddespre influenţa la care acesta va fi expus, era profundîngrijorat şi neliniştit din cauza bunăstării eterne şispirituale a fiului său favorit. Temându-se ca nu cumvaînvăţăturile credinţei creştine, pe care el s-a străduit să ile întipărească în minte, să fie brutal asaltate, dar încre-zându-se în eficacitatea acelui Cuvânt care este viu şilucrător, el a achiziţionat, fără ştirea fiului său, o elegantăcopie a Bibliei şi a aşezat-o pe fundul cufărului său.

Tânărul a intrat la colegiu. Curând, restricţiileeducaţiei sale pioase au dispărut, iar el înainta din specu-laţie în îndoială şi din îndoială în negarea realităţiireligiei. După ce a devenit, conform propriilor sale esti-mări, mai înţelept decât tatăl său, el a descoperit într-o zi,în vreme ce cotrobăia prin cufăr, cu o mare surpriză şi in-dignare, comoara sacră. El a scos-o, şi gândindu-se ce săfacă cu ea, a hotărât că aceasta poate fi folosită ca hârtiede şters briciul atunci când se bărbierea. De fiecare datăcând se bărbierea, rupea câte o foaie sau două din CarteaSfântă, până când jumătate din carte a fost distrusă.

Dar pe când comitea acest sacrilegiu asupra Cărţii

103

Page 106: Predici cu har

Sfinte, ochii lui întâlneau când şi când un pasaj caremergea ca o săgeată în inima lui. După un timp, el a auzito predică ce i-a dezvăluit propriul său caracter şi expu-nerea sa la mânia lui Dumnezeu. Aceasta i-a ţintuit înminte imaginea ultimei file rupte din binecuvântata, deşiinsultata carte. De ar fi avut toate lumile la dispoziţie, arfi renunţat bucuros la toate de l-ar fi ajutat să desfacăceea ce a făcut. După o vreme el a găsit iertarea la Cruce.Foile rupte ale cărţii au adus vindecare sufletului său –pentru că l-au condus să se încreadă în mila luiDumnezeu, care este suficientă pentru cel mai marepăcătos.”

Vă spun că nu există nici un ticălos care să umblestrăzile şi să spurce aerul cu blasfemiile sale, nu existănici o fiinţă abandonată în aşa fel încât să fie aproape lafel de rea ca Satan însuşi, care, dacă este fiu al vieţii, sănu se afle în graniţele milei. Şi dacă Dumnezeu spune:„Astăzi trebuie să rămân în casa ta”, El fără îndoială vaface aşa.

Simţi, dragul meu ascultător, chiar acum, ceva înmintea ta care pare să-ţi spună că te-ai împotrivitEvangheliei de multă vreme, dar că astăzi nu mai poţirezista? Simţi că o mână puternică te-a prins şi auzi tu ovoce zicând: „Păcătosule, Eu trebuie să rămân în casa ta.Tu adeseori M-ai batjocorit, adesea M-ai luat în râs,adesea ai scuipat în faţă îndurarea Mea, adesea M-aihulit, dar păcătosule, Eu trebuie să rămân în casa ta. Tuieri ai trântit uşa în faţa misionarului; ai ars broşura, l-aibatjocorit pe predicator, ai înjurat casa lui Dumnezeu, aiîncălcat ziua duminicii – dar păcătosule, Eu trebuie sărămân în casa ta şi voi rămâne!”

„Ce, Doamne”, zici tu, „să rămâi la mine în casă?

104

Page 107: Predici cu har

Dar este plină de nelegiuire! Să rămâi în casa mea! Darnu este un scaun sau o masă din ea care să nu strigeîmpotriva mea! Să rămâi în casa mea! Dar grinzile şibârnele şi pardoseala toate se vor ridica şi-Ţi vor spunecă eu nu sunt vrednic să-Ţi sărut marginea hainei. Ce,Doamne, să rămâi la mine acasă?” „Da,” spune El,„Trebuie să rămân. Este absolut necesar, dragostea Meamă constrânge ori că vrei să mă laşi ori nu, Eu sunthotărât să te fac să vrei şi tu Mă vei lăsa înăuntru. ”

Nu te surprinde oare faptul că Cristos nu doar techeamă să vii la El, dar se invită pe Sine la masa ta, şimai mult, când vrei să îl îndepărtezi, El spune cubunătate, „Eu trebuie, Eu voi intra la tine.” Gândeşte-tenumai la Cristos căutând un păcătos, strigând după un pă-cătos, implorând un păcătos să-L lase să fie salvat de El –şi aceasta este tocmai ceea ce face Isus pentru aleşii Săi.

Păcătosul fuge de El, dar harul îl urmăreşte şi-ispune: „Păcătosule, vino la Cristos.” Şi dacă inimilenoastre sunt închise, Cristos îşi pune mâna în acea uşă şidacă noi nu ne ridicăm, ci îl respingem cu răceală, Elspune, „Eu trebuie, Eu voi veni înăuntru.” El plângepentru noi până când lacrimile Sale ne vor birui. El nestrigă, până când strigătul Său va învinge, iar în ceasulSău bine hotărât, El intră în inima noastră şi va locuiacolo. „Eu trebuie să rămân în casa ta”, a spus Isus.

8. Şi acum, în ultimul rând, această chemare a fostuna eficientă, deoarece vedem rezultatele ei. Uşa luiZacheu a fost deschisă, masa a fost aşternută, inima i-adevenit generoasă, mâinile i-au fost spălate, conştiinţa i-afost uşurată, sufletul i-a săltat de bucurie. „Iată,Doamne”, a zis el „jumătate din ce am dau săracilor; în-

105

Page 108: Predici cu har

drăznesc să spun că jumătate din avuţia mea a fost luatăde la ei, iar acum le-o dau înapoi” „şi dacă am năpăstuitpe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.”82 O altă partedin avuţia lui s-a dus. Oh, Zacheu, diseară te vei culcamult mai sărac decât te-ai trezit azi-dimineaţă – dar deasemenea infinit mai bogat; sărac, foarte sărac în bunurileacestei lumi, în comparaţie cu ceea ce aveai când te-aicăţărat în sicomor – dar bogat, infinit mai bogat încomori cereşti. Păcătosule, vom şti dacă Dumnezeu techeamă după aceasta – dacă El te cheamă, aceasta este ochemare eficace, nu o chemare pe care o poţi auzi şi apoiuita, ci una care produce fapte bune. Dacă Dumnezeu te-achemat în această dimineaţă, vei arunca la o parte paharulde băutură, şi rugăciunile tale se vor înălţa în sus. DacăDumnezeu te-a chemat în această dimineaţă, la maga-zinul tău nu va fi doar un oblon tras, ci toate, şi vei puneun anunţ: „Magazinul este închis în ziua de duminică şinu va mai fi deschis în această zi.”

Mâine poate fi o anumită distracţie lumească, dardacă Dumnezeu te-a chemat, tu nu vei merge. Şi dacă aijefuit pe cineva (şi cine ştie, aici poate fi şi vreun hoţ),dacă Dumnezeu te cheamă, atunci va fi o restituire a ceeace ai furat, tu vei renunţa la tot ce ai, astfel încât să-lurmezi pe Dumnezeu cu toată inima. Noi nu credem căun om este convertit decât atunci când el renunţă la căilesale greşite, când practic, el este adus în punctul în careajunge să cunoască pe Cristos Însuşi ca stăpân alconştiinţei sale şi să găsească plăcere în Legea Lui.

„Zachee dă-te jos de grabă, căci astăzi trebuie sărămân în casa ta.” Şi el s-a grăbit şi a coborât şi L-aprimit pe Isus cu bucurie. „Dar Zacheu a stătut înaintea

82 Luca, 7:8

106

Page 109: Predici cu har

Domnului, şi I-a zis: Iată, Doamne, jumătate din avuţiamea o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva cuceva, îi dau înapoi împătrit. Isus i-a zis: Astăzi a intratmântuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam.Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ceera pierdut.”

Acum, avem una sau două lecţii. O lecţie pentrucei mândri. Coborâţi-vă, inimi mândre, coborâţi-vă!Îndurarea curge în văi, nu pe coama munţilor. Coboară,coboară, spirit semeţ! Oraşul semeţ El îl coboară până lapământ şi apoi îl reconstruieşte. Apoi, o lecţie pentrutine, sărmane suflet disperat, mă bucur să te văd în casalui Dumnezeu în această dimineaţă, acesta este un semnbun. Nu îmi pasă pentru ce ai venit. Poate ai auzit de unciudat care predică aici. Nu contează asta. Sunteţi la felde ciudaţi ca el. Este necesar să existe un om ciudatpentru a aduna pe alţi ciudaţi.

Acum, am o mulţime de oameni aici. Şi dacă ar fisă folosesc o metaforă, v-aş putea compara cu o maregrămadă de cenuşă amestecată cu puţină pilitură de fier.Acum, dacă predica mea este însoţită de har Divin, va fiun fel de magnet; nu va atrage nici o cenuşă – ei vorrămâne tot acolo – dar va atrage pilitura. Ar trebui să amun Zacheu acolo. Este o Mary chiar acolo sus. Un Johnchiar aici jos, o Sarah, sau un William, sau un Thomasacolo – aleşii lui Dumnezeu – ei sunt pilitura de fier încongregaţia de cenuşă şi Evanghelia mea, EvangheliaBinecuvântatului Dumnezeu, ca un mare magnet, îi vaatrage afară din grămadă.

Ei vin, ei vin. De ce? Pentru că a fost o puteremagnetică între Evanghelie şi inimile lor. Ah, sărmanepăcătos, vino la Isus, crede în iubirea Lui, încrede-te în

107

Page 110: Predici cu har

mila Sa. Dacă tu ai dorinţa de a veni, dacă îţi faci loc cuforţa prin cenuşă pentru a ajunge la Cristos, aceasta sedatorează faptului că Cristos te cheamă. Oh, toţi acei carevă cunoaşteţi pe voi înşivă a fi păcătoşi – orice bărbat,femeie şi copil dintre voi – da, copilaşilor (pentru căDumnezeu mi-a dat pe câţiva dintre voi ca răsplată), văsimţiţi voi înşivă păcătoşi? Atunci credeţi în Isus şi fiţimântuiţi.

Mulţi dintre voi aţi venit aici din curiozitate. Oh,de v-ar întâlni Isus să vă mântuiască! Eu sufăr pentru voi,ca nu cumva să vă scufundaţi în focul iadului. Oh,ascultaţi-L pe Cristos când vă vorbeşte. Cristos spune înaceastă dimineaţă „Coboară.” Mergeţi acasă şi smeriţi-văînaintea lui Dumnezeu. Duceţi-vă şi mărturisiţi-văpăcatele care le-aţi făptuit împotriva Lui; mergeţi acasă şispuneţi-I că sunteţi nenorociţi, ruinaţi fără harul Său su-veran; şi apoi priviţi la El, pentru că puteţi fi siguri că Ela fost primul care s-a uitat la voi. Tu spui, „Domnule, oh,sunt gata pentru a fi mântuit, dar mă tem că El nu vrea.”

„Stai! Opreşte-te! Să nu mai aud asta! Îţi daiseama că aceasta este aproape blasfemie? Nu întru totul.Dacă nu ai fi neştiutor, ţi-aş spune că aceasta este în parteblasfemie. Tu nu-l poţi privi pe Cristos, înainte ca El să tefi privit pe tine. Dacă tu doreşti să fi mântuit, El ţi-a datvoinţa. Crede în Domnul Isus Cristos şi fi botezat şi vei fimântuit. Eu cred că Duhul Sfânt te cheamă.

Tinere care stai acolo sus, tinere care stai înfereastră, grăbeşte-te! Coboară! Bătrâne care stai peaceste bănci, coboară! Negustorule de pe acel culoar,grăbeşte. Doamnă şi domnişoară care nu-L cunoşti peCristos, oh, fie ca El să te privească! Bunicuţo, ascultăchemarea harului. Şi tu, tinere, Cristos poate te priveşte –

108

Page 111: Predici cu har

eu aşa cred – şi îţi spune, „Grăbeşte-te şi vino jos, pentrucă astăzi Eu trebuie să rămân în casa ta.”

109

Page 112: Predici cu har

Perseverenţa în sfinţenie

Predică rostită la 6 Octombrie 1889, în dimineaţaZilei Domnului, la Tabernacolul Metropolitan,Newington, Londra

„Voi încheia cu ei un legământ veşnic, că nu Mă voimai întoarce de la ei, ci le voi face bine, şi le voi puneîn inimă frica de Mine, ca să nu se depărteze deMine. ”

Ieremia 32:40

În ultima dimineaţă de sabat am fost chemaţi să neprivim profund în suflet. A fost un discurs dureros pentrupredicator şi nu mai puţin dureros pentru mulţi dintreascultătorii săi. Unii dintre noi nu vor uita niciodată acelsmochin, acoperit cu frunze la vremea nepotrivită, fără vreunrod, fiind blestemat să rămână un avertisment pentru ceineroditori din toate veacurile. Am simţit ca şi cum eram laoperaţie, folosind bisturiul: simţeam o prudenţă nemai-pomenită şi operaţia era apăsătoare pentru sufletul meu. Atuncicând vânturătoarea era folosită pentru a vântura pleava, unelefire de grâu simţeau că nu erau suficient de grele – vântul lemuta din locul lor încât le era teamă de a nu fi luate şi duse înfoc. Astăzi vom vedea, sper, că, în ciuda cernerii, nici ungrăunte adevărat nu va fi pierdut.

Fie ca Regele Însuşi să se apropie şi să-Şi hrănească dinbelşug sfinţii! Fie ca Mângâietorul care ne-a convins de păcatsă vină să ne înveselească cu o promisiune! Am observat în cepriveşte smochinul că a fost confirmat în lipsa rodniciei sale:nu avea nici un rod, deşi mărturisea că are din abundenţă, şi a

110

Page 113: Predici cu har

fost făcut să rămână aşa. Să luăm în considerare o altă formăde confirmare, nu blestemul continuării în obiceiul înrădăcinatal răului, ci binecuvântarea perseverenţei pe calea neschimbatăa harului. Fie ca Domnul să ne arate cum sădeşte pe sfinţii Săiîn neprihănire şi face ca lucrările începute de El să rămână înei şi să reziste, şi chiar să meargă înainte spre perfecţiune,astfel încât să nu fie făcuţi de ruşine în ziua venirii Lui!

Vom merge la textul nostru imediat. În lume sunt bărbaţişi femei cu care Dumnezeu este într-o relaţie de legământ.Amestecaţi printre miriadele de oameni ce uită de Dumnezeusau chiar Îl defăimează, există un număr de oameni înlegământ ce se gândesc la Dumnezeu, Îl cunosc, se încred în Elşi chiar sunt în alianţă cu El. Dumnezeu a făcut cu ei unlegământ. Este o minune a milei că Iehovah intră în legământcu oamenii, dar totuşi a făcut-o. Dumnezeu a intrat în legământcu poporul Său şi ei, în schimb, prin harul Său, au intrat înlegământ cu Dumnezeu. Aceştia sunt oamenii legământuluiraiului, în legături de suflet, alianţă şi chiar uniune cu DomnulDumnezeul lor. Acest legământ va rămâne valabil când munţiise vor depărta şi dealurile se vor muta din loc: nu este un lucrutrecător, ci, asemenea Autorului, este veşnic. Fericiţi suntoamenii ce se unesc în Domnul prin legături veşnice!

Aceşti oameni ai legământului pot fi recunoscuţi prinanumite semne şi caracteristici. Este important să ştim că şi noiaparţinem acestui grup. Ei sunt un popor, căruia, conformtextului, Dumnezeu îi face bine. Prietene, percepi căDumnezeu îţi face bine? S-a comportat Dumnezeu cu har cutine? Ţi s-a arătat şi a spus: „Te-am iubit cu o iubire veşnică,de aceea cu bunătate plină de iubire te-am atras.”83 Toatelucrurile lucrează spre binele tău? Mă refer la binele tăuspiritual, binele tău veşnic? Ai primit binele suprem prinreînnoirea dată de Duhul Sfânt? L-a dat pe Cristos pentru tine?Te-a făcut să urăşti răul şi să te lipeşti de ceea ce este bun?Dacă aceste daruri bune au fost revărsate peste fiinţa ta, atunci

83 Traducere literală din engleză a versetului Ieremia 31:3 – n. ed.

111

Page 114: Predici cu har

El ţi-a făcut bine, pentru că aceste daruri sunt rezultatullegământului şi sunt garanţii sigure că el rămâne valabil întreDumnezeu şi sufletul tău.

Aceşti oameni sunt cunoscuţi ca având frica de Domnulîn inimile lor. Judecă dacă este aşa în cazul tău. Aceasta estepromisiunea „Le voi pune în inimă frica de Mine.” Ai frică deDomnul? Te smereşti înaintea lui Iehovah, Dumnezeul nostru?Doreşti să Îi faci pe plac? Îi eşti plăcut? Doreşti să fiiasemenea Lui? Eşti asemenea Lui într-o măsură smerită? Tesimţi ruşinat când vezi cât de mică este asemănarea? Şi te faceaceasta să fii înfometat şi însetat după neprihănire? Esteprezenţa plină de har a lui Dumnezeu pentru tine cerul pepământ? Este aceasta tot ce îţi doreşti în cerul de sus? Dacă da,atunci această frică de Dumnezeu din inima ta este pecetealegământului. Dumnezeu are gânduri de iubire pentru tine cenu se vor schimba.

Aceasta ne aduce la o analiză atentă a textului.Observăm în primul rând legământul veşnic: „Voi încheia unlegământ veşnic cu ei.” În al doilea rând, Îl distingem cu reve-renţă pe Dumnezeul neschimbător al legământului: „Nu măvoi întoarce de la ei, ci le voi face bine.” În al treilea rând,vedem cu bucurie oamenii perseverenţi în acel legământ: „levoi pune în inimă frica de Mine, ca să nu se depărteze deMine.” Sunt convins că nu voi găsi un limbaj potrivit pentru oastfel de temă, dar sunt bucuros meditând la faptul că indife-rent cât de sărace sau simple ar fi cuvintele mele, subiectuldespre care vorbesc este în el însuşi suficient pentru plăcereatuturor credincioşilor adevăraţi. Atunci când ai mâncare solidădin abundenţă pentru o masă, nu trebuie să te nelinişteşti, chiardacă simţi lipsa gustoaselor împodobiri ale mesei. Flămânziinu tânjesc după etalări ale veselei sau pânzetului, nici dupăgătelile florale de pe masă. Mâncarea bună îi mulţumeşte celmai bine. În subiectul meu avem parte de carne potrivită pentruregi: oricât de prost aş tăia-o, voi, cei flămânzi, vă veţi hrănifără îndoială din ea. Duhul Sfânt să se îngrijească de aceasta!

112

Page 115: Predici cu har

I. În primul rând, aici este LEGĂMÂNTUL VEŞNIC:„Voi încheia un legământ veşnic cu ei.”

În capitolul precedent, în versetul 31, acest legământ estenumit „Noul Legământ” şi este nou în contrast cu primul pecare Domnul l-a făcut cu Israel atunci când i-a scos din Egipt.Este un legământ nou şi din pricina principiului pe care sebazează. Domnul a spus poporului Său că dacă Îi vor respectalegile şi vor umbla în căile Lui, îi va binecuvânta. El a pusînaintea lor un şir mare şi bogat de binecuvântări: toate acesteavor fi partea lor dacă vor da ascultare Domnului şi se vorsupune Legii Lui. Într-adevăr, Iehovah le era ca un soţ,îngrijindu-se cu blândeţe de toate nevoile lor şi sprijinindu-i întoată călătoria lor. El le-a dat hrana îngerilor, ferindu-i ziua dearşiţă, iar noaptea luminându-le oraşul de corturi cu un stâlp defoc. El însuşi mergea în mijlocul lor şi li se descoperea aşacum nu o făcuse cu nici o altă naţiune: ei Îi erau poporulapropiat, o naţiune iubită de Domnul. Dar în circumstanţelefavorabile în care locuiau în pustie, unde nu aveau griji lumeştişi nici vecini să-i ducă pe cărări greşite, nu au păstratorânduirile Domnului şi nici măcar nu I-au rămas credincioşica Dumnezeu al lor, fiindcă s-au închinat unei imagini dinmetal topit şi au asemănat pe Domnul slavei cu un bou cemănâncă iarbă. Ei s-au închinat în faţa unui bou cu coarne şicopite şi au strigat: „Aceştia sunt dumnezeii tăi, Israele, ce te-au scos din ţara Egiptului.”84 Astfel ei au rupt legământul încea mai oribilă manieră posibilă. Un asemenea legământ a fostdistrus cu uşurinţă de un popor răzvrătit; de aceea Domnul, înincomensurabilul Său har, găseşte cu cale să facă un legământde un nou tip, ce nu poate fi rupt. Domnul era credinciosvechiului legământ: călcarea acestuia era de partea poporului,aşa cum citim în Ieremia 31:32: „legământ pe care l-au călcat,măcar că aveam drepturi de soţ asupra lor, zice Domnul.”După îndelungă răbdare, El le-a cercetat fărădelegile, şi

84 Exod, 32:4

113

Page 116: Predici cu har

rămăşiţele trupeşti au căzut în pustie, căci n-au putut intra înodihna Lui. Mai apoi El i-a dat în mâinile duşmanilor lor ceerau o scârbă pentru ei, i-a făcut să fie luaţi captivi de război şiapoi a îngăduit ca romanii să le ardă oraşul sfânt şi să împrăştiepoporul prin toată lumea. Ei nu au păstrat legământulDomnului şi de aceea trădarea lor s-a revărsat asupra capuluilor. Dar în aceste zile Domnul a făcut cu adevărata sămânţă alui Avraam, prin Isus Cristos, un nou legământ, nu după tiparulvechiului, nici predispus ruperii asemenea celuilalt. Fraţilor,aveţi grijă să distingeţi între cele două legăminte, pentru că nutrebuie niciodată confundate. Mulţi nu pot înţelege adevărataidee a legământului harului, ei nu pricep pactul promisiuniipure. Ei vorbesc despre har, dar îl privesc ca dependent demerit. Ei vorbesc despre mila lui Dumnezeu şi apoi combinăaceasta cu condiţii care îl transformă mai degrabă în dreptate,nu în har. Faceţi distincţie între lucrurile ce diferă. Dacământuirea este prin har, nu poate fi prin fapte, altfel harul n-armai fi har; şi dacă mântuirea este prin fapte, n-ar mai fi prinhar, căci faptele n-ar mai fi fapte. Noul legământ este doar prinhar, de la prima literă şi până la ultimul cuvânt şi vă vom arătaaceasta pe măsură ce continuăm.

Este un legământ „veşnic”, acesta fiind aspectul asupracăruia insistă textul. Celălalt legământ a fost de scurtă durată,dar acesta este unul „fără sfârşit”. În ciuda gândirii moderne,sper că îmi va fi permis să cred că cuvântul „veşnic” înseamnăfără sfârşit. Atâta timp cât există vreun sens în limbă, ar trebuisă fim satisfăcuţi că „legământul veşnic” înseamnă unlegământ ce nu va ajunge la sfârşit niciodată. Şi de ce este aşa?

Primul motiv pentru care legământul este veşnic este căa fost făcut cu noi în Isus Cristos. Legământul faptelor a fostfăcut cu neamul primului Adam, dar primul Adam a fost supusgreşelii şi a căzut total după scurt timp; nu a putut să ducăpovara responsabilităţii sale şi astfel legământul a fost rupt.Dar girantul noului legământ este Domnul nostru Isus Cristos,iar El este perfect şi nesupus greşelii. Domnul Isus este Capul

114

Page 117: Predici cu har

federal al celor aleşi şi El stă în locul lor: ei sunt priviţi camembri ai Trupului Lui, El fiind Capul, purtătorul de cuvânt,reprezentantul lor. Domnul Isus, ca cel de-al doilea Adam, aintrat în legământ cu Dumnezeu din partea poporului său şideoarece nu poate eşua – căci în El nu este vreo neputinţă saupăcat – de aceea legământul al cărui girant este poate rămâneîn picioare. El rămâne pentru totdeauna în a Sa preoţiemelhisedechică şi în puterea unei vieţi fără sfârşit. El este, atâtîn natura cât şi în lucrarea Sa, calificat veşnic pentru a staînaintea Dumnezeului celui viu. El stă în absolută perfecţiuneîn orice trăsătură şi, de aceea, legământul stă în El. Când estescris: „L-am dat ca legământ poporului”85 vedem că legă-mântul nu poate cădea, fiindcă El nu poate cădea, fiind suma şisubstanţa acestuia. Deoarece Domnul Isus reprezintă pe toţi ceicredincioşi în legământ, de aceea legământul este veşnic.

Apoi, legământul nu poate fi rupt, deoarece parteaumană a acestuia a fost împlinită. Partea umană trebuie privităca fiind cea slabă, dar atunci când Isus a devenit reprezentantulomului, acea parte a devenit sigură. În acest moment El aîmplinit deja fiecare stipulare pentru acea parte pentru care Elgira. El a înălţat Legea şi a făcut-o onorabilă prin propria Sasupunere faţă de ea. El a îndeplinit cerinţele cârmuirii moraleşi a restabilit sfinţenia pentru ofensele omului. Legea este maislăvită de această moarte ispăşitoare decât fusese dezonoratăde păcatul omului. Acest Om a oferit o jertfă pentru totdeaunapentru păcate şi este atât de eficientă pentru împlinirealegământului încât El stă la dreapta lui Dumnezeu. Deoareceacea parte a legământului ce ţinea de oameni a fost împlinită,doar partea lui Dumnezeu a rămas să fie împlinită, partea ceconstă din promisiuni – promisiuni necondiţionate, pline dehar şi adevăr, asemenea acestora: - „Vă voi stropi cu apăcurată, şi veţi fi curăţiţi; vă voi curăţi de toate spurcăciunilevoastre şi de toţi idolii voştri. Vă voi da o inimă nouă, şi voi

85 Parafrazare a versetului Isaia, 55:4, „L-am pus martor pe lângăpopoare” – n. ed.

115

Page 118: Predici cu har

pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima depiatră, şi vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu învoi, şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi săîmpliniţi legile Mele.”86 Oare nu-Şi va onora Dumnezeupromisiunile? Atunci când El face un legământ şi parteaomului a fost împlinită, fiţi siguri că de partea Domnului niciun cuvânt nu va rămâne neonorat. Orice frântură şi detaliu vafi împlinit întocmai.

Apoi, legământul trebuie să fie veşnic, căci este bazat peharul fără plată al lui Dumnezeu. Primul legământ eracondiţionat de supunerea oamenilor – dacă ei ar fi ţinut Legea,Dumnezeu i-ar fi binecuvântat, dar ei au căzut în neascultare şiau moştenit blestemul. Suveranitatea divină a ales să lucrezecu oameni nu potrivit meritelor, ci potrivit milei, nu datorităcaracterului personal al omului, ci datorită caracteruluipersonal al lui Dumnezeu, nu potrivit cu ceea ce oamenii potface, ci potrivit cu ceea ce Domnul Isus a săvârşit. Harulsuveran declară că se va îndura de cei de care se îndură şi vaavea milă de cei de care are milă. Această bază a suveranităţiinu poate fi schimbată. Legământul ce mântuieşte oameniipotrivit voii lui Dumnezeu şi bunei Lui plăceri este aşezat pe ostâncă, căci harul fără plată a lui Dumnezeu este mereu acelaşişi suveranitatea lui Dumnezeu este legată de statornicie, aşacum este scris: „Eu sunt Domnul, în Mine nu este schimbare,de aceea voi, fii ai lui Iacov nu sunteţi nimiciţi.”87 Cel mai uşoriz de merit aduce aspecte instabile în legământ, dar dinmoment ce este doar har, legământul este veşnic.

Din nou, în legământ este oferit orice poate fi presupusca fiind condiţie. Este necesar ca un om să se pocăiască pentrua fi iertat, dar Domnul Isus este înălţat pentru a da pocăinţă şicurăţarea păcatelor. Este necesar ca un om pentru a fi mântuitsă aibă credinţă în Domnul Isus Cristos, dar credinţa estelucrarea lui Dumnezeu şi Duhul Sfânt lucrează în noi acest rod

86 Ezechiel, 36:25-2787 Maleahi, 3:6

116

Page 119: Predici cu har

al Duhului. Pentru a intra în cer trebuie să fim sfinţi; darDomnul ne sfinţeşte prin Cuvânt, şi lucrează în noi şi voinţa şiînfăptuirea, după buna Sa plăcere. Tot ceea ce este cerut, estefurnizat. Dacă undeva în Cuvântul Domnului se menţioneazăvreo faptă sau har ca şi condiţie a mântuirii, în alt versetacestea vor fi descrise ca daruri ale legământului ce vor firevărsate peste moştenitorii mântuirii prin Isus Cristos. Decicondiţia ce pare să pună legământul în pericol este suplinită înmod sigur, astfel încât să nu apară vreun defect sau vreo fisură.

Ba mai mult, legământul trebuie să fie veşnic, fiindcă elnu poate fi înlocuit de nimic altceva mai măreţ. În ordinealucrării lui Dumnezeu El mereu avansează de la bun la mai bun– vechiul legământ a fost înlocuit, deoarece El găsiseimprefecţiuni în el şi de aceea noul legământ trebuie să durezepână la găsirea unei breşe, ceea ce nu va avea loc vreodată.Aceasta este slava ce excelează – nici o luminare nu poatedepăşi slava lui Dumnezeu în persoana lui Isus Cristos. Nupoate fi nimic mai plin de slavă, nimic mai neprihănit, nimicmai drept în ochii lui Dumnezeu sau mai sigur pentru om caplanul mântuirii expus în legământul harului. Luna lasă locsoarelui, soarele cedează unei străluciri ce va depăşi lumina aşapte zile, dar ce ar putea să înlocuiască lumina harului fărăplată şi a iubirii ce se jertfeşte până la moarte, a slaveidragostei ce Şi-a dat singurul Fiu născut pentru ca noi să trăimprin El! Legământul harului încheiat cu noi în Isus Cristos esteopera înţelepciunii şi iubirii divine, fiind bazată pe asemeneaprincipii sigure că trebuie să dureze pentru totdeauna.

Preaiubiţilor, odihniţi-vă în legământul harului ca fiindcel ce vă oferă siguranţa veşnică şi mângâierea nemărginită. Arputea fi nemuritoare, din moment ce a fost de concepţie divină.Cu siguranţă sfatul Domnului va dăinui, căci cine altcineva arfi putut gândi un legământ „bine întărit în toate privinţele şitare”88 care să fie încheiat cu un om vinovat? A fost deasemenea divin în împlinire şi de aceea va dăinui. Cine ar fi

88 2 Samuel, 23:5

117

Page 120: Predici cu har

putut da un Mântuitor asemenea singurului Fiu născut alTatălui? Cine ar fi putut să-L dea pentru legământ afară deTatăl? Legământul este divin în îndeplinirea sa. Observaţi cuatenţie Cuvântul Domnului: „Voi încheia un legământ veşniccu ei.” El nu spune că „Ei vor încheia un legământ cu Mine”.Motivul siguranţei şi nemuririi legământului este faptul căDumnezeu este iniţiatorul legământului. CredinciosulDumnezeu a dat garanţii ce îl face neschimbat, însăşipromisiunea şi jurământul Său – cele două lucruri imuabile, încare lui Dumnezeu Îi este imposibil să mintă. Avem oconsolare puternică prin acestea, noi, cei ce am căutat refugiula Isus Cristos. Totuşi deşi multe au fost spuse, sunt puţine încomparaţie cu grandoarea subiectului.

II. În al doilea rând, trebuie să ne aplecăm cucernicasupra DUMNEZEULUI NESCHIMBAT AL LEGĂMÂN-TULUI: „Nu Mă voi mai întoarce de la ei, ci le voi facebine...”

Vă rog să observaţi termenii utilizaţi aici: Domnul nuspune doar „Nu Mă voi întoarce de la ei”, ci „Nu Mă voi maiîntoarce de la ei, ci le voi face bine”. El nu va înceta să lucrezebinele pentru aleşii Săi. Domnul le face mereu bine oamenilorSăi şi aici El promite nu doar că îi va iubi mereu, dar că Îşi vademonstra mereu dragostea prin bunătate activă şibinecuvântare. El promite să continue darurile şi lucrareabunătăţii Sale. El spune de fapt: „Nu voi înceta să-ibinecuvântez, voi continua în mod nesfârşit şi necontenit să lefac bine.” Acum, de ce Dumnezeu este de neschimbat înfacerile Lui pentru cei implicaţi în legământ?

El nu va înceta să le facă bine în primul rând deoareceEl a spus aceasta. Aceasta este suficient, căci Iehovah vorbeşteşi în vocea Sa este sfârşitul controversei. El spune: „Nu Mă voimai întoarce de la ei, ci le voi face bine” şi noi suntem sigurică El nu-Şi va încălca cuvântul. Nu am nevoie să aduc maimulte motive, deoarece acestea sunt suficiente. Dacă a spus

118

Page 121: Predici cu har

ceva, nu va împlini?Totuşi, să ne amintim că nu există vreun motiv întemeiat

pentru care să înceteze să le facă bine. Îmi amintiţi denevrednicia lor. Da, dar observaţi că atunci când El a începutsă le facă bine, ei erau la fel de nevrednici. El a început să lefacă bine când ei erau „morţi în greşelile şi păcatele lor.”89 El aînceput să le facă bine când ei erau duşmani, răzvrătiţi şi subcondamnare. Când la început păcătosul simte mişcareadragostei divine în inima sa, el nu este într-o stare lăudabilă. Înunele cazuri omul este un beţiv, un defăimător, un mincinossau o persoană profană. În alte cazuri omul a fost un prigonitorca Manase sau Saul. Dacă Dumnezeu nu ne-ar maibinecuvânta pentru că nu vede nimic bun în noi, atunci de ce aînceput să ne facă bine când nu aveam nici o dorinţă în ce-Lpriveşte? Eram o masă de nefericire, o fântână de pofte, ogrămadă de păcate atunci când El a început să ne facă bine.Oricum am putea fi acum, nu suntem altfel decât am fost cândEl a descoperit întâi dragostea Lui pentru noi. Acelaşi motiv ceL-a determinat să înceapă Îl va face să continue şi acel motiveste nimic altceva decât harul.

Ba mai mult, greşelile unui credincios nu pot fi un motivca Domnul să înceteze să-i facă bine, văzând că El a ştiut maidinainte tot răul ce era în noi. Nici un fiu rătăcitor nu îşi poatesurprinde Tatăl ceresc. El a cunoscut mai dinainte orice păcatce urma să îl comitem şi a propus să ne facă bine, fără a ţineseama de această nelegiuire mai dinainte ştiută. Dacă, deci, aintrat într-un legământ cu noi şi a început să ne binecuvântezecu toate păcatele noastre în faţa Sa, nimic nou nu poateinterveni să modifice legământul odată încheiat, toateimpedimentele fiind cunoscute şi luate în considerare. Nuexistă nici un păcat stacojiu să fi fost trecut cu vederea, fiindcăDomnul a spus: „Veniţi dar să ne judecăm şi de vor fi păcateleca cârmâzul.”90 El a intrat într-un legământ potrivit căruia nu se

89 Efeseni, 2:190 Isaia, 1:18

119

Page 122: Predici cu har

va întoarce de la noi să nu ne facă bine, şi nici o circumstanţănu a apărut sau nu va apărea, care să fi fost necunoscută Luicând Şi-a dat cuvântul harului.

Pe deasupra, v-aş aminti că în această zi suntem văzuţide Dumnezeu în aceeaşi lumină ca întotdeauna. El ne-a văzutla început sub păcat, căzuţi şi depravaţi şi totuşi ne-a promis căne va face bine.

El m-a văzut în cădere ruinatŞi totuşi m-a iubit.

Şi dacă astăzi sunt păcătos, dacă astăzi oftez din cauzafirii mele rele, sunt în acelaşi loc unde eram când El m-a ales,m-a chemat şi m-a răscumpărat prin sângele Fiului Său. „Cânderam fără putere, Cristos a murit pentru cei păcătoşi.”91 Eramindivizi fără nici un merit când El Şi-a revărsat mila fără niciun motiv afară de cel izvorât din natura Sa; şi dacă încă suntemfără merite, harul Său este acelaşi. Dacă este adevărat că Elîncă relaţionează cu noi în termenii harului, este evident că Elne vede în continuare ca fără merite şi atunci de ce să nu nefacă bine acum la fel ca la început? Fără îndoială că dacăizvorul este aceeaşi, apa va continua să curgă la fel.

Mai mult, amintiţi-vă că El ne vede acum în Cristos. Iatăcă Şi-a pus poporul în mâinile iubitului Său Fiu. Ba chiar ne-apus în Trupul Fiului Său, căci „noi suntem mădulare aleTrupului Lui, din carnea Lui, din oasele Lui.”92 El ne vede camurind în Cristos, fiind îngropaţi în El şi înviaţi din morţi înEl. Din moment ce Domnul Isus Cristos este plăcut Tatălui, înEl suntem şi noi plăcuţi Tatălui, căci fiind în El ne identifică cuEl. Aşadar, dacă acceptarea noastră de Dumnezeu se bazeazăpe acceptarea lui Cristos de Dumnezeu, ea este sigură şi esteun motiv neschimbător pentru ca Domnul Dumnezeul nostrusă ne facă bine. Dacă am sta înaintea lui Dumnezeu în propria

91 Romani, 5:692 Efeseni, 5:30

120

Page 123: Predici cu har

noastră neprihănire, căderea noastră va fi sigură şi rapidă, darîn Isus viaţa noastră este ferită de orice pericol. Credeţi cu tăriecă până când Domnul nu Îl respinge pe Cristos, nu poaterespinge poporul Lui, până nu respinge ispăşirea şi învierea, nupoate izgoni pe nimeni din acei ce au intrat în legământ înDomnul Isus Cristos.

Domnul nu Îşi va întoarce faţa de la poporul Său ca sănu le facă bine, deoarece El Şi-a arătat deja faţă de eibunătatea într-o mare măsură, iar tot ce a făcut va fi pierdutdacă nu va continua să o facă. Atunci când Şi-a dat Fiul, ne-adat o asigurare fermă a faptului că a intenţionat să Îşi finalizezelucrarea dragostei. Ei spun despre un om ce nu şi-a terminatlucrarea: „Acest om a început să construiască şi nu a putut sătermine”, dar aceasta nu va putea fi spus niciodată despreDomnul Iehovah. Domnul Dumnezeu Şi-a expus întreagadumnezeire pentru a-Şi mântui poporul şi S-a dat cu totul înpersoana preaiubitului Fiu pentru răscumpărarea noastră. Puteţicrede că nu va reuşi să o ducă la bun sfârşit? Sigur că ideeaeste blasfematoare. Unii din noi au cunoscut prea multă iubirepentru a crede că aceasta ar înceta vreodată să curgă peste noi.Am fost atât de mângâiaţi încât nu îndrăznim să ne fie teamăcă ea ar înceta vreodată. Atât de divină şi cerească estesemnificaţia dragostei lui Dumnezeu atunci când este revelatăsufletului, încât nu putem crede că a fost dată spre a nebatjocori. Am fost purtaţi de astfel de râuri de iubire încât nuvom crede niciodată că ar putea seca. Domnul S-a contopit cunoi atât de mult încât secretul Domnului este în noi şi El varecunoaşte pentru totdeauna acel simbol mistic prin careuniunea noastră a fost pecetluită. Asemenea lui Pavel, oricaredin noi ar putea spune: „ştiu în cine am crezut. Şi suntîncredinţat că El are putere să păzească ce I-am încredinţatpână în ziua aceea.”93 Preţul plătit de Domnul nostru ne asigurăcă El va duce la bun sfârşit planurile harului.

Preaiubiţilor, suntem convinşi că El nu va înceta să vă

93 2 Timotei, 1:12

121

Page 124: Predici cu har

binecuvânteze, deoarece am demonstrat că chiar atunci cândÎşi ascunde faţa, nu se întoarce de la noi, ci ne face bine.Domnul a retras lumina feţei Sale, dar niciodată dragostea dininima Lui. Când Domnul Şi-a întors faţa de la poporul Său, afost pentru a le face bine, făcându-i să le fie rău de ei înşişi şinerăbdători după dragostea Lui. Cât de adesea ne-a adus înapoide la rătăcirile noastre, făcându-ne să simţim răul păcatului ceÎi întristează Duhul! Când am strigat: „Vai, dacă aş şti undesă-L găsesc!” am fost binecuvântaţi nespus de disperareacăutării noastre. Mărturisiţi pentru ceea ce spun, voi, poporîncercat al lui Dumnezeu, pedepsele Domnului au fostîntotdeauna pentru binele vostru. Atunci când Domnul v-alovit până rănile vi s-au învineţit, inima voastră s-a îm-bunătăţit. Când Domnul v-a retras mângâierile, a făcut-o sprebinele vostru pentru a vă atrage spre un bine mai mare.Domnul v-a îmbogăţit prin pierderile voastre şi v-a însănătoşitprin bolile voastre. Dacă deci Domnul Dumnezeul nostru, cânde privit în culori sumbre, nu Şi-a întors faţa de la noi să nu nefacă bine, suntem convinşi că El nu va înceta să reversebinecuvântările Lui zilnic asupra noastră.

Ba mai mult, închei cu acest argument, că El Şi-aimplicat onoarea în mântuirea poporului Său. Dacă aleşii şirăscumpăraţii Domnului sunt alungaţi, unde este slavarăscumpărării Sale? N-ar spune atunci duşmanii Domnului: „Elnu are puterea să ducă la bun sfârşit legământul Său şi niciconsecvenţa de a continua să îi binecuvânteze”? S-ar puteaspune aceasta vreodată despre Domnul? Şi-ar pierde El slavaatotputerniciei şi imuabilităţii Sale? Nu pot crede că vreunscop al Domnului ar putea eşua şi nici nu pot concepe că El Şi-ar retrage declaraţiile de dragoste faţă de cei cu care este înlegământ. Dumnezeu pe care Îl adorăm şi în faţa căruia neplecăm, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul şi Tatăl Domnuluişi Mântuitorului nostru Isus Cristos nu oboseşte şi nici nuosteneşte: „Dar hotărârea Lui este luată, cine i se va

122

Page 125: Predici cu har

împotrivi?94 „El Îşi aduce pururea aminte de legământul Lui.”95

Cântăm despre Domnul nostru Isus:

Onoarea Sa vine să mântuiascăPe cea mai rea din ale Sale oi;Cerescul Său Tată ce I-a datÎn ale Sale mâini cu grijă e păstrat.

Dacă argumentele mele vi se par bune sau nu, nucontează atât de mult, căci textul este Cuvântul lui Dumnezeuinspirat şi nu poate fi înţeles greşit sau pus sub semnulîntrebării. Aşa zice Domnul: „Nu Mă voi întoarce de la ei, ci levoi face bine.”

III. Cea de-a treia parte a subiectului nostru ne conducesă vedem POPORUL PERSEVERENT AL LEGĂMÂN-TULUI: „Voi pune frica de Mine în inima lor ca să nu sedepărteze de Mine.”

Să vă citesc clar şi răspicat aceste cuvinte: „ca să NU sedepărteze de Mine.” Şi dacă exista doar acest text în Biblie, arfi fost suficient să demonstreze perseverenţa finală a sfinţilor.„Ca să NU se depărteze de Mine.” Mântuirea celor ce sunt înlegământ cu Dumnezeu este asigurată de o promisiuneabsolută a Dumnezeului atotputernic, ce trebuie împlinită. Esteclară, necondiţionată, pozitivă: „ca să nu se depărteze deMine.”

Nu este dusă la bun sfârşit prin modificarea efectuluiapostaziei. Dacă s-ar depărta de Dumnezeu, aceasta le-ar fifatal. Să presupunem că un copil al lui Dumnezeu s-arîndepărta de Domnul şi ar pierde în totalitate viaţa luiDumnezeu din el, ce s-ar întâmpla atunci? Ar fi totuşi mântuit?Vă răspund că mântuirea lui se bazează pe faptul că niciodată

94 Iov, 23:1395 Psalmul, 111:5

123

Page 126: Predici cu har

nu va pierde total viaţa lui Dumnezeu. De ce am întreba ce s-arîntâmpla într-un caz ce n-ar putea să aibă loc? Dar de dragulargumentării trebuie să spunem că dacă un credincios ar fiseparat total de Cristos ar trebui, fără îndoială, să piară veşnic.Dacă un om nu rămâne în Cristos, este retezat ca o ramură şi seusucă. Scriptura este foarte clară cu privire la acest subiect:dacă harul este pierdut, siguranţa mântuirii este pierdută:„Sarea este bună, dar dacă sarea îşi pierde gustul, cum îşi vamai recăpăta ea gustul?”96 „Dacă acestea vor cădea, este cuneputinţă să fie născuţi din nou prin pocăinţă.”97 Dacă lucrareaharului ar putea eşua în mod total şi în întregime în vreun om,cazul n-ar mai avea remedii din moment ce, presupunem, celemai bune mijloace au fost folosite şi nu au avut efect. DacăDuhul Sfânt a înnoit cu adevărat un suflet şi totuşi aceasta nu l-a mântuit de apostazia totală, ce ar mai putea fi făcut? Există„naşterea din nou”, însă nu există „naşterea din nou şi dinnou”. Înnoirea are loc doar o singură dată, nu poate fi repetată.Scriptura nu are nici un cuvânt de spus despre aceastăposibilitate şi nu ne oferă aluzii sau loc de speculaţii despreacest subiect. Dacă oamenii au fost spălaţi în sângele lui Isus şiînnoiţi de Duhul Sfânt şi acest proces sfânt a eşuat, atunci numai există altă soluţie. Când lucrurile vechi au trecut şi toatelucrurile au devenit noi, cum ne-am putea imagina că acesteavor deveni vechi din nou? De aceea nici un om nu poate spune:„Deşi mă întorc înapoi la păcatul meu şi încetez să mă rog sausă mă pocăiesc sau să cred sau să am viaţa lui Dumnezeu înmine, totuşi voi fi mântuit, fiindcă am fost la un moment datcredincios.” Nu, nu, vorbitor profan, textul nu spune: „Vor fimântuiţi deşi se îndepărtează de Mine.”, ci „nu se vor depărtade Mine”, ceea ce este o problemă diferită. Blestemaţi sunt ceice se depărtează de Dumnezeul cel viu, pentru că ei trebuie săpiară şi nici un legământ de pace nu a fost încheiat cu ei.

Această perseverenţă a sfinţilor nu vine din înlăturarea

96 Marcu, 9:5097 Evrei, 6:6

124

Page 127: Predici cu har

ispitelor. Nu este scris: „Îi voi pune unde nu sunt ispitiţi, le voida suficient belşug încât să nu fie încercaţi de sărăcie şi, înacelaşi timp, nu vor fi atât de bogaţi încât să cunoască tentaţiilebogăţiei.” Nu, Domnul nu-Şi ia poporul afară din lume, ciîngăduie să ducă bătălia vieţii în acelaşi câmp cu alţii. El nu neretrage din bătălie, ci „ne dă victoria.”98 Suntem ispitiţi, cum afost şi Domnul nostru, dar avem asigurată o cale de ieşire.Inima noastră este supusă greşelii şi nu suntem reţinuţi de laposibilitatea rătăcirii, dar este spus următorul lucru – „să nu sedepărteze de Mine.” Ce asigurare binecuvântată! Ei pot fiispitiţi, dar nu vor fi copleşiţi şi deşi vor păcătui, totuşi nu sevor îndepărta de Dumnezeu. Ei vor continua să se ţină de El şisă trăiască în Cristos prin călăuzirea Duhului Sfânt.

Cum deci sunt ei păstraţi în har? Nu după cum nedefăimează unii, că am predica: „cel ce s-a convertit poate trăicum vrea”, căci nu am spus aşa ceva şi nici nu am gândit-ovreodată. Cel ce s-a convertit nu poate trăi cum vrea, dupăpofta inimii sale, fiind atât de schimbat de Duhul luiDumnezeu încât dacă ar fi să trăiască cum vrea, n-ar maipăcătui, ci ar trăi o viaţă absolut perfectă. Vai, cât de mult nedorim să fim ţinuţi departe de orice păcat! Nu predicăm căoamenii se pot depărta de Dumnezeu şi totuşi să trăiască, ci căei nu se vor îndepărta de El.

Acesta este efectul punerii unui principiu divin îninimile lor. Domnul spune: „le voi pune în inimă frica deMine.” Şi frica de El n-ar fi acolo dacă El n-ar fi sădit-o îninimile noastre. Nu ar putea izvorî din nici o inimă cu de lasine putere. „le voi pune în inimă frica de Mine” înseamnăregenerare şi schimbare. El ne face să tremurăm înaintea LegiiSale, El ne face să simţim usturimea şi amărăciunea păcatului.Ne face să ne amintim de Dumnezeul ce L-am dat uitării şi săne supunem Domnului pe care L-am sfidat cândva. „Le voipune în inimă frica de Mine” este primul act al convertirii şieste continuat de-a lungul vieţii prin lucrarea continuă a

98 1 Corinteni, 15:57

125

Page 128: Predici cu har

Duhului în inimă. Lucrarea ce începe la convertire estecontinuată în cei convertiţi, deoarece Domnul mai pune frica îninimile lor. Nu putem spune cum lucrează Duhul luiDumnezeu, căci are moduri de a acţiona direct asupra minţilor,nefiind înţelese de noi. Dar fără a ne încălca libertatea,lăsându-ne ca înainte, ştie cum să ne facă să continuăm în fricalui Dumnezeu. Acesta este priza puternică a lui Dumnezeuasupra poporului Său – „Le voi pune în inimă frica de Mine.”

Ce este această frică de Dumnezeu? Este în primul rândo teamă sfântă şi reverenţă în faţa măreţului Dumnezeu.Învăţaţi de Dumnezeu, venim să vedem măreţia Sa infinită şifaptul că El este oriunde prezent cu noi şi fiind umpluţi de unsens profund al Căpeteniei noastre, nu îndrăznim să păcătuim.Din moment ce Dumnezeu este aproape, nu putem să-Lofensăm. Cuvintele „frica de Mine” înseamnă de asemeneafrică filială, din moment ce Dumnezeu este Tatăl nostru şisimţim Duhul înfierii când strigăm „Abba, Tată.”99 Aceastădragoste a copilului pentru tatăl său aprinde în noi o frică de anu întrista pe cel ce-l iubim şi de aceea nu avem nici o dorinţăde a ne îndepărta de el. Inima noastră este de asemeneamişcată de un simţ al obligaţiei pline de recunoştinţă.Dumnezeu este atât de bun cu mine, cum aş putea păcătui? Elmă iubeşte, deci cum aş putea să-L supăr? El măbinecuvântează atât de mult zi de zi încât n-aş putea face cevaopus voii Sale. Ai primit vreodată o alegere şi o milă ieşită dincomun? Am văzut aceasta adesea în viaţa mea şi când lacrimileîmi umpleau ochii la văzul atâtor binecuvântări, simţeam cădacă ispita ar veni, ar fi într-o vreme când n-aş avea inimă,ochi sau urechi pentru aceasta. Recunoştinţa blochează uşaîmpotriva păcatului şi marea dragoste primită răstoarnă ispitade a rătăci, oricât de mare ar fi. Strigătul nostru este: „Domnulmă inundă cu iubire, El mă binecuvântă cu cea mai apropiatălegătură cu El; cum aş putea să fac o asemenea ticăloşie săpăcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” Fiind iubit de El atât de

99 Romani, 8:15

126

Page 129: Predici cu har

special şi unit cu El de un legământ veşnic, cum aş putea fugidin faţa dragostei atât de minunate? Desigur, nu putem găsinici o plăcere în a-L supăra pe Dumnezeu, ci suntem bucuroşisă Îi îndeplinim poruncile, ascultând vocea Cuvântului Său.

Vedeţi, dragii mei, această perseverenţă a sfinţilor estestăruinţa în sfinţenie: „să nu se depărteze de Mine.” Dacă harullui Dumnezeu te-a schimbat cu adevărat, atunci eşti schimbatradical şi pentru totdeauna. Dacă ai venit la Cristos, El nu ţi-adat doar o cană de apă a vieţii, ci a spus: „Apa pe care o dauEu va fi izvor de apă ce va ţâşni în viaţa veşnică.”100 Lucrareace este săvârşită în regenerare nu este una temporară prin careun om este schimbat pentru un timp doar, ci este una fărăsfârşit prin care omul este născut pentru ceruri. Aceasta esteviaţa dată la noua naştere, viaţă ce nu poate muri, căci este osămânţă vie ce nu poate putrezi, ce trăieşte şi aduce rod pentrutotdeauna. Harul va continua să lucreze în om până îl conducela slavă.

Dacă cineva crede altceva decât ce am spus, nu am ceface; dar i-aş implora să nu creadă ceva diferit de text, căciScriptura nu poate fi încălcată. Citiţi următoarele: „Voi pune îninimă frica de Mine ca să nu se depărteze de Mine.” Acolo stăscris „să nu se depărteze de Mine” şi dacă mă întrebaţi prin cemodalitate Dumnezeu menţine această frică în inima poporuluiSău vă voi răspunde că este lucrarea Duhului lui Dumnezeu şiDuhul Sfânt de obicei lucrează prin mijloace. Frica deDumnezeu este ţinută în viaţă prin auzirea Cuvântului, pentrucă credinţa vine în urma auzirii şi frica sfântă vine princredinţă. Fii perseverent deci în ascultarea Cuvântului, şi fricaaceea este păstrată în inimile noastre prin citirea Scripturilor,fiindcă în timp ce ne hrănim cu Cuvânt, ne insuflă în noi aceafrică de Dumnezeu, care este începutul înţelepciunii. Aceastăfrică de Dumnezeu este menţinută în noi prin credinţaadevărului revelat şi a meditării asupra lui. Studiazăînvăţăturile harului şi fii învăţat în analogia credinţei, cunoaşte

100 Ioan, 4:14

127

Page 130: Predici cu har

Evanghelia bine şi aceasta va alimenta focul fricii deDumnezeu din inimile voastre. Petreceţi timp în rugăciuneprivată, căci aceasta stârneşte focul şi-l face să ardă mai tare.Şi, în fine, căutaţi să trăiţi aproape de Dumnezeu, să rămâneţiîn El, fiindcă în timp ce rămâneţi în El şi cuvintele Lui rămânîn voi, veţi aduce mai mult rod şi astfel veţi fi ucenicii Lui.

Cred că această doctrină a perseverenţei sfinţilor esteuna foarte rodnică. Într-o joi seara, nu cu mult timp în urmă,am predicat această învăţătură cu toată puterea mea şi mulţi aufost întăriţi de ea, dar, mai bine de atât, mulţi au fost atinşi şiau fost conduşi în a-şi îndrepta feţele spre Cristos. Unii predicăo învăţătură cu o uşă largă, dar este doar uşa, căci după ce veifi intra, nimic nu este acolo, deoarece nu eşti mai în siguranţădecât erai afară. Oile nu se grăbesc să intre acolo unde nu estepăşune. Unii au spus că învăţătura mea este îngustă, deşi suntsigur că nu este aşa, dar dacă o uşă pare strâmtă, dacă este cevace merită avut dincolo de ea, mulţi vor căuta să intre. Sunt atâtde multe şi minunate binecuvântări în legământul harului căînţelepţii sunt nerăbdători să se bucure de ele. „Vai!”, spununii, „dacă mântuirea ar fi un lucru veşnic, dacă aceastăreînnoire înseamnă o schimbare a firii fără posibilitate derevenire la starea iniţială, atunci vreau să o am şi eu. Dacământuirea este un lucru poleit doar, care se duce în timp, atuncinu o vreau, dar dacă este argint pur, atunci daţi-mi şi mieaceastă mântuire.” Oare darul harului ne face părtaşi la naturadivină şi ne face să evadăm din stricăciunea în care trăieştelumea? Atunci vrem şi noi acest dar. Mă rog ca unii de aici să-şi dorească mântuirea, deoarece asigură o viaţă de sfinţenie.Partea atrăgătoare ce m-a adus la Cristos a fost aceasta – amcrezut că mântuirea era o siguranţă de caracter. În ce alt mod arputea un tânăr să-şi cureţe viaţa decât prin a se dărui în mâinilesfinte ale Domnului Isus pentru a nu cădea? Am spus – dacămă dăruiesc lui Cristos, El mă va mântui de păcate, de aceeaam venit la El şi El mă păzeşte. Şi cât de muzicale sunt acestecuvinte: „Să nu se depărteze de Mine!”

128

Page 131: Predici cu har

Şi ca să folosesc o imagine veche: fiţi siguri că vă luaţibilet până la capăt de linie. Mulţi oameni au crezut înDumnezeu pentru a-i mântui doar pentru o vreme şi atâta timpcât sunt credincioşi sau cinstiţi. Preaiubiţilor, credeţi înDumnezeu pentru a vă păstra credincioşi şi cinstiţi toată viaţa –luaţi-vă un bilet până la capăt de linie. Luaţi-vă o mântuire ceacoperă toate riscurile. Nu există un altfel de bilet emis debirouri autorizate, decât unul până la capătul liniei. Altfel debilete sunt falsuri. Cel ce nu vă poate păstra pentru totdeauna,nu o poate face nici pentru o zi. Dacă puterea regenerării n-ardura o viaţă, n-ar dura nici o oră. Credinţa în legământul veşnicstârneşte sângele inimii mele, mă umple de bucurie plină derecunoştinţă, mă inspiră cu încredere, mă umple de entuziasm.Nu voi renunţa niciodată la încrederea mea în ceea ce Domnula spus: „Voi încheia cu ei un legământ veşnic, că nu Mă voimai întoarce de la ei, ci le voi face bine, şi le voi pune în inimăfrica de Mine, ca să nu se depărteze de Mine.” Dumnezeu săvă binecuvânteze, în Numele lui Cristos! Amen.

129

Page 132: Predici cu har

Mântuirea, numai prin har

Predică rostită la 29 iulie 1866, duminică dimineaţa,la Metropolitan Tabernacle, Newington, Londra

„El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nupentru faptele noastre, ci după hotărârea101 Lui şidupă harul care ne-a fost dat în Cristos Isus,înainte de veşnicii...”

Epistola a doua a lui Pavel către Timotei, 1:9

DACĂ vrem să influenţăm persoane care gândesc,trebuie s-o facem pe baza unor argumente solide.

Minţile înguste pot fi prelucrate chiar şi numai princăldura emoţiilor şi prin forţa sentimentelor, dar cu parteacea mai valoroasă a comunităţii trebuie să lucrezi într-oaltfel de manieră. Când apostolul Pavel a dorit să-linfluenţeze pe Timotei, fiul său în credinţă, care era uncercetător sârguincios şi serios, înzestrat nu doar cu har,ci şi cu talente, el n-a încercat să-l impresioneze făcândapel la sentimentele lui, ci a considerat că modul cel maieficient de a acţiona asupra lui era prin a-i aduce aminte

101 În originalul grecesc termenul prothesis nu semnifică nici„hotărâre”, ca în versiunea Dumitru Cornilescu, 1923, întrebuinţatăaici, nici „scop”, aşa cum redă traducerea engleză folosită de Ch.Spurgeon, ci înseamnă „expunere”, „plan”. Ca atare, vom întrebuinţaconotaţia „plan”, a cărei corectitudine reiese şi din contextul imediatal versetului. N.tr.

130

Page 133: Predici cu har

de adevărul doctrinar solid pe care ştia că îl crezuseTimotei. Aceasta este o lecţie pentru toţi slujitorii. Uniipredicatori sârguincioşi incită oamenii fără încetare, darrareori le dau acestora şi ceva învăţătură… dacă o facvreodată. Ei aduc mult foc, dar puţină lumină. Să neferească Dumnezeu să spunem vreun cuvânt împotrivaapelului la sentimente; acesta este de cea mai mareimportanţă, la locul său, însă există o limită în folosirealui. O religie care se bazează numai pe stârnirea emoţiilorşi este susţinută şi menţinută numai pe această bază, va fiobligatoriu foarte şubredă şi lipsită de substanţă, şiopoziţia o va zdrobi foarte iute sau mâna timpului o vanărui. Predicatorul poate atinge prin apeluri sentimenteleoamenilor aşa cum un harpist atinge coardele harpei; ar fifoarte nechibzuit dacă ar neglija un instrument atât de aptşi de admirabil, însă, totuşi, întrucât are de-a face cucreaturi raţionale, nu trebuie să uite să iluminezeintelectul şi să dea învăţătură înţelegerii. Şi cum ar puteaface apel la înţelegere mai bine decât prezentându-iadevărul pe care Duhul Sfânt îl dă spre învăţătură?...

Doctrina scripturală trebuie să ne furnizeze motiveputernice care trebuie imprimate în minţile creştinilor. Mise pare că dacă aş putea cumva, printr-un impuls lipsit deraţionalitate, să vă determin să faceţi o anumită acţiune,poate că ea şi-ar avea un rost al său, dar ar fi nesigur şinedemn de încredere, căci aţi fi la fel de deschişi la ideeadeplasării în direcţia opusă dacă ar exista alţii mai iscusiţiîn aceste tipuri de manevre. Dar dacă Dumnezeu neîmputerniceşte prin Duhul Său să vă influenţăm minţilepe baza adevărului solid şi a unei argumentaţiisubstanţiale, atunci vă veţi deplasa cu o putere constantăpe care nimic n-o poate devia. O pană zboară în vânt, dar

131

Page 134: Predici cu har

nu are puterea intrinsecă de a se mişca şi, în consecinţă,atunci când vântul s-a oprit, ea cade la pământ; cam aşa eşi cu religia emoţiilor stârnite. Dar vulturul are viaţă însine însuşi şi aripile-l poartă semeţ înainte, fie că briza îieste favorabilă, fie nu: aşa este şi religia atunci când estesusţinută de convingerea adevărului. Omul bine instruitîn Cristos Isus stă neclintit acolo unde un prunc neînvăţatcade sau este dus în rătăcire. „Nu fiţi purtaţi de oricevânt de învăţătură”,102 zice apostolul, şi cei care sunt celmai puţin probabil că vor fi rătăciţi sunt cei bineîntemeiaţi în adevăr, după cum se găseşte acesta în Isus.

Este întrucâtva remarcabil – sau cel puţin aşa pareoamenilor care nu sunt obişnuiţi să se gândească la acestsubiect – că apostolul, pentru a-l stârni pe Timotei spreîndrăzneală şi pentru a-l păstra consecvent în credinţă, îiaminteşte acestuia despre măreaţa doctrină care spune căharul lui Dumnezeu domneşte în privinţa mântuiriioamenilor. În acest verset, un verset parantetic, după cuml-ar denumi unii, dar care mie mi se pare că merge înaceeaşi direcţie în care curge pasajul, el face un scurtrezumat al Evangheliei, arătând proeminenţa pe careaceasta o acordă harului lui Dumnezeu, cu intenţia de a-lmenţine pe Timotei îndrăzneţ în mărturia depusă pentruCristos. Nu mă îndoiesc câtuşi de puţin că, învăluită îndoctrinele harului zace o putere cu mult mai mare decâtau visat unii vreodată. S-a ajuns la obiceiul de a priviadevărul doctrinar ca nefiind nimic mai mult decât teorienepractică, şi mulţi au vorbit despre precepteleCuvântului lui Dumnezeu ca fiind mai practice şi maifolositoare. Poate va veni ziua în care vom vedea într-olumină mai clară că învăţătura sănătoasă este însăşi

102 Efeseni, 4:14

132

Page 135: Predici cu har

rădăcina şi energia vitală a sfinţeniei practice, şi a-iînvăţa pe oameni adevărul revelat de Dumnezeu estemodul cel mai concret şi mai sigur de a-i duce spreascultare şi sfinţenia perseverentă. Fie ca Duhul Sfânt săne asiste în timp ce, mai întâi, vom examina doctrinapropovăduită de apostol în acest text; şi, în al doilea rând,utilizările acestei doctrine.

I. Cu mare atenţie, SĂ EXAMINĂM DOCTRINAPROPOVĂDUITĂ DE APOSTOL ÎN ACEST TEXT.

Prietenii îşi vor aminti că obiectul nostru nu e acelade a predica cea mai populară sau mai acceptabilădoctrină, şi nici nu dorim ca în adunare să expunemconcepţiile unui anume om; singurul nostru ţel este acelade a prezenta ceea ce considerăm a fi înţelesul textului.Vom rosti, probabil, doctrine care nu vor fi pe placulunora, iar dacă nu vă vor plăcea, noi nu vom fi delocsurprinşi, şi chiar dacă veţi fi vexaţi şi supăraţi nu vom fideloc alarmaţi, întrucât noi n-am înţeles niciodată că amfi fost trimişi să predicăm ceva ce ar trebui să placăauditorilor noştri, şi nici nu ni se cere de către oameniraţionali, ca să nu spunem înzestraţi cu har, să nemodelăm concepţiile pentru a se potrivi celor avute deaudienţa noastră. Noi ne socotim răspunzători faţă deDumnezeu şi de text; şi dacă oferim înţelesul textului,credem că redăm gândirea lui Dumnezeu, şi atunci vomfi pe placul Său, lucru care ne va fi suficient, iar apoipoate să ne contrazică cine vrea. Cu toate acestea, fie cafiecare minte candidă să fie dispusă să primeascăadevărul, care se găseşte clar în Cuvântul inspirat.

133

Page 136: Predici cu har

1. În cuvintele „care ne-a mântuit şi ne-a dat ochemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci dupăhotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în CristosIsus, înainte de veşnicii”, apostolul, afirmându-şidoctrina, declară că Dumnezeu este autorul mântuirii:„care ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă”. Totsensul versetului este direcţionat spre o afirmaţiecategorică a doctrinei lui Iona: „mântuirea vine de laDomnul”.103 Ar fi nevoie de foarte multă răstălmăcire,implicând mai mult decât ingenuitate, ar cere chiarnecinste să înţelegi din acest text că mântuirea vine de laom. Însă, a descoperi că mântuirea este în întregime de laDumnezeu înseamnă a percepe adevărul care se află laînsăşi suprafaţa textului. Nu se impune nevoia uneicercetări profunde, drumeţul, chiar un nechibzuit de-ar fi,nu se va rătăci în el, întrucât textul spune atât de clar pecât pot cuvintele înfăţişa: Dumnezeu „ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă...” Prin urmare, apostolul, pentrua aduce în prim plan faptul că mântuirea este prin har,declară că ea este de la Dumnezeu, că ea izvorăşte directdin El, în întregime din El, şi numai şi numai de la El.Oare nu este aceasta în conformitate cu învăţăturaDuhului Sfânt din alte locuri, unde El afirmă în repetaterânduri că Alfa şi Omega mântuirii noastre trebuie găsitenu în noi înşine, ci în Dumnezeul nostru? Apostolulnostru, spunând că Dumnezeu ne-a mântuit, se referă latoate Persoanele Unităţii Divine. Tatăl ne-a mântuit:„Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică”, 1 Ioan 5:11. „TatălÎnsuşi vă iubeşte.”104 El este Acela a cărui minte plină de

103 Iona, 2:9104 Ioan, 16:27

134

Page 137: Predici cu har

har a conceput prima gândul răscumpărării alor Săi dinruina căderii; mintea Sa a fost aceea care a plănuit modulmântuirii prin substituţie; din inima Sa generoasă a ţâşnitmai întâi gândul că Cristos ar trebui să sufere în calitatede căpetenie de legământ al poporului Său, după cumspune apostolul:

„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnuluinostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cutot felul de binecuvântări duhovniceşti, înlocurile cereşti, în Cristos. În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fimsfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, îndragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fimînfiaţi prin Isus Cristos, după buna plăcere avoii Sale, spre lauda slavei harului Său, pe careni l-a dat în Prea Iubitul Lui.” Efeseni, 1:3-6.

Din măruntaiele compasiunii divine a venit darulsingurului Său Fiu născut: „Fiindcă atât de mult a iubitDumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru caoricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţaveşnică.”105 Tatăl a selectat oamenii cărora li se va stârniinteresul faţă de răscumpărarea prin Fiul Său, căci aceştiasunt descrişi ca fiind „chemaţi după planul Său”.106

Planul mântuirii, în toate detaliile sale, a izvorât dinînţelepciunea şi harul Tatălui. Cu toate acestea, apostolulnu a trecut cu vederea lucrarea Fiului. Cu cea mai maresiguranţă, prin Fiul lui Dumnezeu suntem noi mântuiţi,căci nu este Numele Său Isus, Mântuitorul? Întrupat în

105 Ioan, 3:16106 Romani, 8:28

135

Page 138: Predici cu har

carne omenească, sfânta Sa viaţă este neprihănirea în caresunt înveşmântaţi sfinţii, în timp ce moartea Saumilitoare şi dureroasă a împlinit nevoia sacră de sângeîn care păcătosul trebuie să fie spălat pentru a fi curăţat.Răscumpărarea care este în Cristos Isus este aceea princare poporul lui Dumnezeu este primit în Preaiubitul Său.Cu un suflet, înaintea tronului ei cântă „A Celui ce ne-aiubit şi ne-a spălat de păcatele noastre prin sângele Său,a Lui să fie slava”,107 iar ei intonează acest imn pentru căEl merită slava care I se aduce. Fiul lui Dumnezeu esteAcela care este Mântuitorul oamenilor, şi nu oamenii suntmântuitorii lor înşişi.

Şi apostolul nu a uitat, sunt încredinţat de aceasta,de a Treia Persoană din binecuvântata Unitate: de DuhulSfânt. Cine altcineva decât Duhul Sfânt ne dă mai întâiputerea de a înţelege Evanghelia? Căci „omul firesc nuprimeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu”.108 Oare nuDuhul Sfânt este Acela care ne influenţează voinţa,întorcându-ne de la vechea noastră răzvrătire laascultarea de adevăr? Oare nu Duhul Sfânt este Acelacare ne înnoieşte, creându-ne în Cristos Isus în vedereafaptelor bune? Oare nu prin suflarea Duhului Sfânt trăimviaţa spirituală? Nu este El pentru noi instructorul,mângâietorul, învietorul nostru, nu este El, de fapt, totulprin lucrările Sale active asupra minţii noastre? Prinurmare, despre Tatăl, în planificare, despre Fiul, înrăscumpărare, şi despre Duhul Sfânt în aplicarearăscumpărării, trebuie să vorbim ca despre singurulDumnezeu „care ne-a mântuit”.

Fraţilor, a spune că noi ne mântuim pe noi înşine

107 Apocalipsa, 1:5108 1 Corinteni, 2:14

136

Page 139: Predici cu har

înseamnă a rosti o absurditate evidentă. În Scripturi noisuntem denumiţi „un templu”109 – un templu sfânt înDomnul. Dar ar putea cineva să afirme că pietreleedificiului au fost propriul lor arhitect? Se poate spune căpietrele clădirii în care suntem adunaţi acum s-au cioplitîn forma actuală, şi apoi s-au adunat în mod spontan şi auridicat acest edificiu spaţios? Dacă cineva ar afirma unlucru atât de nechibzuit, am fi înclinaţi să-i punem laîndoială sănătatea mentală; cu mult mai mult vom sus-pecta, aşadar, sănătatea spirituală a unui om care s-araventura să afirme că marele templu al adunării luiDumnezeu s-a proiectat şi s-a construit singur. Nu, ci noicredem că Dumnezeu-Tatăl a fost arhitectul, a desenatplanul, a furnizat materialele de construcţie şi vadesăvârşi lucrarea. Se va spune oare că cei care au fostrăscumpăraţi s-au răscumpărat singuri? Că sclavii luiSatan şi-au rupt singuri lanţurile? Atunci, de ce a mai fostnevoie de un Răscumpărător? Cum ar mai fi fost nevoieca Isus să Se pogoare în lume să-i răscumpere pe cei cares-ar fi putut răscumpăra singuri? Credeţi că oile luiDumnezeu, smulse din fălcile leului, ar fi put să se scapesingure? Ar fi un lucru straniu dacă lucrurile ar sta aşa.Domnul nostru Isus nu a venit pentru a face o lucrare dinexces de zel, dar dacă a venit pentru a mântui oamenicare s-ar fi putut mântui singuri, atunci înseamnă, cusiguranţă, că a venit fără să fi existat necesitatea de a oface. Noi nu putem crede că Cristos a venit pentru a faceceea ce păcătoşii ar fi putut face singuri. Nu! „Eu singuram călcat în teasc, şi nici un om dintre popoare nu eracu Mine…”110 iar răscumpărarea poporului Său Îi va

109 Efeseni, 2:21110 Isaia, 63:3a

137

Page 140: Predici cu har

aduce slavă numai Lui. Se poate afirma că cei care eraumorţi s-au resuscitat spiritualiceşte singuri? Se pot înviamorţii pe ei înşişi? Cine va afirma că Lazăr, care putrezeaîn mormânt, a venit la viaţă prin propria sa putere? Dacăaşa s-ar spune şi aşa s-ar şi crede, doar atunci – şi, defapt, nici atunci – nu vom crede că morţii în păcat s-auînviat vreodată. Cei care sunt mântuiţi de DumnezeuDuhul Sfânt sunt creaţi din nou, conform Scripturii; darcine a visat vreodată că Creaţia s-ar fi putut crea singură?Dumnezeu a creat lumea din nimic, prin rostire, darnimicul nu a ajutat la crearea Universului; energia divinăpoate face tot, dar ce poate face nimicul? Acum, dacăavem o nouă creaţie, trebuie să fi fost şi un creator, şi esteclar că pe-atunci, noi, nefiind creaţi spiritualiceşte, nu amputut ajuta la propria noastră nouă creaţie, decât dacă,desigur, moartea ar putea ajuta vieţii şi non-existenţapoate ajuta creaţiei. Gândirea firească nu asistă Duhul luiDumnezeu la crearea unui om nou, ci regenerarea este cudesăvârşire lucrarea lui Dumnezeu Duhul Sfânt iarlucrarea înnoirii este din puterea Sa neasistată. Deci, peTatăl, pe Fiul şi pe Duhul Îl adorăm şi adunând laolaltăaceste gânduri, ne prosternăm cu smerenie la picioareletronului augustei Maiestăţi şi recunoaştem că dacăsuntem mântuiţi, atunci numai El singur ne-a mântuit, şia Lui să fie slava.

2. Apoi, remarcăm faptul că în acest verset haruleste scos în evidenţă atunci când vedem că Dumnezeuacţionează pe baza unei metode singulare: „care ne-amântuit şi ne-a dat o chemare...” Particularitatea acesteimetode constă din trei trăsături specifice, dintre careprima este faptul că mântuirea este deja săvârşită.

138

Page 141: Predici cu har

Apostolul foloseşte timpul trecut şi spune „ne-a mântuit”.Credincioşii în Cristos Isus sunt mântuiţi. Ei nu trebuiepriviţi ca oameni care sunt într-o stare de nădejde şi care,în cele din urmă, ar putea fi mântuiţi, ci ei sunt dejamântuiţi. Această spusă nu este în conformitate cuvorbele obişnuite ale mărturisitorilor de astăzi, căci mulţidintre ei vorbesc despre a fi mântuit atunci când mor, cieste în conformitate cu uzajul Scripturii care vorbeştedespre noi ca fiind mântuiţi. Să fie cunoscut de cătrefiecare bărbat şi femeie din persoanele prezente aici înaceastă dimineaţă că ele sunt fie mântuite chiar în acestmoment, fie pierdute, şi că mântuirea nu este obinecuvântare de care vă veţi bucura pe patul de moarteşi pe care o veţi cânta sus, într-o stare viitoare, ci ochestiune care poate fi obţinută, primită, făgăduită şi decare vă puteţi bucura acum. Dumnezeu Şi-a mântuitsfinţii: observaţi, nu i-a mântuit parţial, ci i-a mântuit înîntregime. Creştinul este perfect mântuit în planul luiDumnezeu; El l-a orânduit pentru mântuire, iar acel planeste desăvârşit. Creştinul este mântuit şi cu privire lapreţul care a fost plătit pentru el, căci acesta nu este plătitparţial, ci în întregime. Lucrarea substitutivă pe care asăvârşit-o Cristos nu este o anumită proporţie dintr-olucrare ce trebuie făcută, ci pe când murea, strigătulMântuitorului a fost: „S-a isprăvit!”111 Credinciosul maieste perfect mântuit şi întru Căpetenia legământului său,fiindcă după cum eram totalmente pierduţi de îndată ceAdam a căzut, înainte să fi comis noi vreun păcat faptic,tot aşa, fiecare om în Cristos a fost mântuit atunci când aldoilea Adam şi-a terminat lucrarea, şi acesta este sensulîn care Pavel foloseşte expresia „El ne-a mântuit”.

111 Ioan, 19:30

139

Page 142: Predici cu har

Această desăvârşire este una din trăsăturile specifice, dartrebuie să mai observăm una: sesizaţi ordinea lor, nu doarsăvârşirea lor: „El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare...”Cum adică?... Ne-a mântuit înainte de a ne fi chemat?Da, aşa spune textul. Dar este vreun om mântuit înaintede a fi chemat prin har? Nu prin propria sa experienţă, nuîn ceea ce priveşte lucrarea Duhului Sfânt, dar estemântuit în planul lui Dumnezeu, în răscumpărareasăvârşită de Cristos şi în relaţia sa cu Căpetenialegământului său; şi el mai este mântuit în privinţafaptului că lucrarea mântuirii sale este efectuată, iar eltrebuie s-o primească doar ca pe o lucrare încheiată. Învremurile de demult când existau închisori ale dator-nicilor, ai fi putut intra liniştit în celula unui datornic,spunându-i „Te-am eliberat!”, dacă ai fi plătit datoriilesale şi ai fi obţinut un mandat de punere în libertate.Poate vei spune: „Păi, el este încă în închisoare”. Aşa e,dar tu l-ai eliberat de îndată ce i-ai plătit datoriile. Esteadevărat că el este încă în închisoare, dar nu se mai aflăacolo legal, şi de îndată ce omul a aflat că datoria a fostplătită şi că chitanţa a fost depusă autorităţilor în drept, elşi-a şi dobândit libertatea. Deci, Domnul Isus Cristos aplătit datoriile poporului Său înainte ca ei să fi ştiut cevadespre asta. Nu a plătit El pe cruce în urmă cu peste1.800 de ani până la ultimul bănuţ? Şi nu este acestamotivul pentru care de îndată ce ne întâlneşte pe caleaharului, El strigă: „Te-am mântuit, primeşte viaţaveşnică”? Prin urmare, noi suntem în mod virtual, deşi nufaptic, mântuiţi înainte de a fi chemaţi. „Ne-a mântuit şine-a dat o chemare...”

Şi totuşi, mai există o trăsătură specifică aflată înstrânsă legătură cu chemarea. Dumnezeu ne-a dat o

140

Page 143: Predici cu har

chemare sfântă! Aceia pe care Mântuitorul i-a mântuit pelemn sunt la timpul potrivit chemaţi în mod eficient deputerea lui Dumnezeu Duhul Sfânt spre sfinţenie; ei seleapădă de păcate, se străduiesc să fie ca şi Cristos, eialeg sfinţenia, nu din vreo constrângere, ci dinrevendicările exprimate de o natură nouă, care-i face săse bucure de sfinţenie, după cum la fel de firesc înainte sedesfătau de păcat. În timp ce vechea lor natură iubea totce era rău, noua lor natură nu poate păcătui, pentru căeste născută din Dumnezeu şi iubeşte tot ce este bun. Numenţionează apostolul acest rezultat al chemării noastrepentru a veni în întâmpinarea celor care spun căDumnezeu Şi-a chemat poporul întrucât El prevăzusesfinţenia oamenilor Lui? Nu aşa stau lucrurile; El îicheamă la acea sfinţenie. Sfinţenia respectivă nu este ocauză, ci un efect; nu este motivul planului Său, cirezultatul planului Său. El nici nu i-a ales nici nu i-achemat pentru că ei erau sfinţi, ci i-a chemat că să devinăsfinţi, iar sfinţenia este frumuseţea produsă de lucrarea Saîn ei. Virtuţile pe care le vedem într-un credincios suntprodusul lucrării lui Dumnezeu tot atât de mult pe câteste ispăşirea însăşi. Acest al doilea punct aduce lalumină cu mare plăcere plinătatea harului lui Dumnezeu.Mai întâi: mântuirea trebuie să fie prin har, pentru căDomnul este autorul ei, şi ce alt motiv decât harul L-ar fiputut mişca pentru a-i mântui pe vinovaţi? În al doilearând, mântuirea trebuie să fie prin har, întrucât Domnullucrează într-un asemenea mod încât propria noastrăneprihănire este exclusă pentru totdeauna.

Mântuirea este încheiată de Dumnezeu, şi prinurmare nu vine de la om sau prin intermediul acestuia;mântuirea este săvârşită de Dumnezeu într-o ordine care

141

Page 144: Predici cu har

plasează sfinţenia noastră ca o consecinţă, nu ca o cauzăşi, ca atare, meritul personal este lepădat pentrutotdeauna.

3. Atunci când un vorbitor doreşte să accentuezeadevărul rostit şi să se facă clar înţeles, în general vaadăuga afirmaţiei sale o formă negativă. Deci apostoluladaugă un negativ: „nu pentru faptele noastre.” Cea mairăspândită predică a lumii este: „Fă cât poţi de mult bine,trăieşte o viaţă morală şi Dumnezeu te va mântui.” Darpredicarea evanghelică sună aşa: „Tu eşti un păcătospierdut, şi nu meriţi de la Dumnezeu decât dizgraţia Sa;dacă ar fi să fi mântuit, nu s-ar putea decât printr-un actde har suveran. Dumnezeu ar trebui să-ţi întindă nesilitsceptrul de argint al dragostei Sale, căci tu eşti un ticălosvinovat care merită să fie trimis în fundul iadului. Celemai bune fapte ale tale sunt atât de pline de păcat încât nute pot mântui cu nici un chip; harului benevol al luiDumnezeu datorezi tu toate lucrurile.” Cineva ar puteaîntreba: „Ah, nu sunt de nici un folos faptele bune?“Faptele dumnezeieşti sunt de folos atunci când suntdovezi ale mântuirii unui om, dar faptele bune numântuiesc un om şi faptele bune nu influenţeazăhotărârea lui Dumnezeu de a mântui vreun om, fiindcădacă ar fi aşa, atunci mântuirea ar fi chestiune de datorieşi nu de har. Domnul a declarat în Cuvântul Său înrepetate rânduri: „Nu prin fapte, ca să nu se laudenimeni”;112 „nimeni nu va fi îndreptăţit prin fapteleLegii”.113 În Epistola către galateni, apostolul spune cumultă tărie exact acest lucru: el îl declară cu o voce

112 Efeseni, 2:9113 Galateni, 2:16

142

Page 145: Predici cu har

tunătoare, din nou şi din nou şi din nou. El neagă cământuirea ar fi măcar în parte datorată faptelor noastre,căci dacă ar fi prin fapte, declară el, atunci n-ar mai fiprin har; altfel, harul n-ar mai fi har şi dacă este prin har,atunci nu mai este prin fapte, altfel, faptele n-ar mai fifapte. Pavel ne asigură că cele două principii ale haruluişi meritelor nu se pot amesteca, după cum nu poţiamesteca apa şi focul; dacă este ca omul să fie mântuit pebaza harului lui Dumnezeu, atunci trebuie să fie pe bazaharului lui Dumnezeu şi nu pe baza faptelor; iar dacă esteca omul să fie mântuit pe baza faptelor, atunci trebuie săfie mântuit în întregime pe baza faptelor, şi nu a îndurăriiamestecate cu ele, pentru că îndurarea şi fapta nu mergîmpreună. Isus mântuieşte, într-adevăr, dar El fiesăvârşeşte toată lucrarea, fie nu săvârşeşte nimic din ea.El este Căpetenia114 şi Desăvârşirea, şi faptele meritoriinu trebuie să-L jefuiască de partea cuvenită Lui.Păcătosule, tu trebuie fie să primeşti mântuire în modgratuit din mâna Harului Divin, fie să o agoniseşti prinpropriile tale merite neasistate... dar acest ultim lucru esteabsolut imposibil. Ah, de te-ai supune primului!...

Fraţii mei, acesta este adevărul, care trebuie încontinuare să fie predicat! Acesta este adevărul care azguduit întreaga Europă de la un capăt la celălalt, atuncicând Luther l-a proclamat la început. Nu este acestavechiul tunet pe care marele reformator l-a trăznit spreRoma: „Îndreptăţiţi în mod gratuit pe baza harului, prinintermediul răscumpărării care este în Cristos Isus”? Darde ce a făcut Dumnezeu ca mântuirea să fie pe bazacredinţei? Scriptura ne spune: „Prin urmare, este prin

114 Sau „Autorul”

143

Page 146: Predici cu har

credinţă, ca să fie prin har.”115 Dacă ar fi fost pe bazafaptelor, atunci ar fi fost pe baza unei datorii; dar întrucâtmântuirea este prin credinţă, vedem clar că în credinţă nuexistă nici un merit. Prin urmare, mântuirea trebuie să fiepe baza harului.

4. Textul meu este chiar mai explicit, căci estemenţionat planul veşnic. Următorul lucru pe care-l spuneapostolul este acesta: „(El) ne-a mântuit şi ne-a dat ochemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci dupăhotărârea Lui...” Reţineţi această formulare: „dupăhotărârea Lui”. Ah, cum se mai zvârcolesc unii asupraacestui cuvânt, de parcă ar fi viermişori înfipţi în cârligulpescarului! Dar iată-l prezent acolo şi nu ne putemdescotorosi de el. Dumnezeu Îşi mântuieşte poporul„după planul Său”, ba mai mult, „după propriul Săuplan”.116 Fraţi şi surori, nu vedeţi voi modul în care totmeritul şi toată puterea făpturii este expulzată atunci cândsunteţi mântuiţi, nu după planul sau meritul vostru, ci„după propriul Său plan”? Nu voi zăbovi asupra acestuilucru: nu intenţionez să expun pe deplin în discursulacestei dimineţi marea taină a dragostei care alege, dar nuvoi dosi adevărul nici o clipă măcar. Dacă un om estemântuit, nu e mântuit pentru că el a plănuit să fie mântuit,ci pentru că Dumnezeu a plănuit să-l mântuiască. N-aţicitit niciodată depoziţia Duhului Sfânt: „Aşadar, nuatârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci deDumnezeu care are milă”?117 Mântuitorul a spusapostolilor Săi, spunându-ne şi nouă, de fapt: „Nu voi

115 Romani, 4:16116 Conform versiunii engleze, n. tr.117 Romani, 9:16

144

Page 147: Predici cu har

M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-amrânduit să mergeţi şi să aduceţi rod...”118 Cu privire lalibertatea voinţei, unii au o părere, alţii alta, dar doctrinaMântuitorului nostru este: „...şi nu vreţi să veniţi la Mineca să aveţi viaţa”.119 Voi nu vreţi să veniţi, voinţelevoastre nu vă vor aduce niciodată; iar dacă totuşi veniţi,aceasta se datorează faptului că harul v-a înduplecat.„Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl,care M-a trimis.” „Pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoniafară” este un text general măreţ şi preţios, dar el estefoarte consecvent cu restul versetului: „Tot ce-mi dăTatăl va ajunge la Mine”.120 Textul nostru ne spune cământuirea noastră are loc „după planul Său”. E ciudat căoamenii se mânie atât de tare împotriva planului luiDumnezeu. Noi înşine avem un plan; noi permitemsemenilor noştri să aibă o parte de voinţă personală, maiales atunci când vor să doneze bunurile lor; dar oameniivor să Îl lege şi să Îl înlănţuiască pe Dumnezeul meu,interzicându-i să facă ce vrea El cu ce este al Său. Dar săvă fie cunoscute aceste lucruri, voi, oameni care replicaţiîmpotriva lui Dumnezeu, că El nu dă socoteală de aleSale, ci vă întreabă: „Nu pot face ce vreau cu ce este alMeu?”121 El domneşte în Ceruri şi peste oştirile acesteilumi inferioare, şi nimeni nu-I poate opri mâna sauspune: „Ce faci?”122

5. Dar apoi textul, ca nu cumva să facem vreo

118 Ioan, 15:16119 Ioan, 5:40120 Ioan, 6:44 şi 37121 Matei, 20:15122 Isaia, 45:9 şi Daniel, 4:34-35

145

Page 148: Predici cu har

greşeală, adaugă „după hotărârea Lui şi după harul...”Planul nu este fondat pe vreun merit văzut mai dinainte cinumai pe har. Este vorba despre har, numai despre har şide nimic altceva decât despre har de la început până lasfârşit. Omul stă tremurând afară, un criminal osândit, iarDumnezeu, şezând pe tronul Său, îşi trimite la elvestitorul pentru a-i spune că este dispus să primească laSine păcătoşi şi să-i graţieze. Păcătosul replică: „Ei bine,sunt dispus să fiu graţiat dacă mi se permite să fac cevapentru a dobândi graţierea. Dacă pot sta înaintea Regeluişi pretinde că am făcut ceva pentru a-I câştiga favoarea,sunt destul de dispus să vin.” Dar vestitorul îi dă replica:„Nu; ci dacă este să fi graţiat, trebuie să înţelegi căaceasta este în întegime un act de har din partea luiDumnezeu. El nu vede nimic bun în tine, dar este dispussă te primească aşa cum eşti, murdar, rău, ticălos şi lipsitde merite; El este dispus să-ţi dea în har ceea ce nu ţi-arvinde şi ceea ce ştie că nu poţi dobândi de la El. Vrei săprimeşti aceasta?” Natural, fiecare om va răspunde: „Nu.Nu accept să fiu mântuit în felul acesta.” Ei bine, suflete,adu-ţi aminte că nu vei fi niciodată mântuit absolut deloc,întrucât modul lui Dumnezeu este cel al mântuirii prinhar. Dacă ar fi să fi vreodată mântuit, dragul meuascultător, va trebui să mărturiseşti că nu ai meritatvreodată nici măcar o binecuvântare de la Dumnezeulharului. Dacă ar fi să ajungi vreodată în Ceruri, va trebuisă dai Numelui Său toată slava. Şi aminteşte-ţi că, chiarşi în privinţa acceptării acestei îndurări oferite ţie, n-o veiaccepta niciodată dacă nu te face El dispus s-o primeşti.El o înfăţişează cu generozitate înaintea fiecăruia dintrevoi, şi te invită cu onestitate să vii la Cristos şi să trăieşti;dar ştiu că nu vei veni niciodată dacă harul eficient care a

146

Page 149: Predici cu har

furnizat mai întâi îndurarea nu te va face să fi şi dispus săaccepţi acea îndurare. Deci, textul ne spune că este vorbade planul şi de îndurarea Lui.

6. Din nou, pentru a înlătura orice pare a fi mândrie,despre toate acestea se vorbeşte ca despre un dar. Vă rogsă observaţi aceasta, ca nu cumva – căci noi suntem nişteoi atât de rătăcitoare în această privinţă – să ieşim de pepăşune. Deci, se adaugă: „după hotărârea Lui şi dupăharul care ne-a fost dat“, nu „care ne-a fost vândut” sau„oferit”, ci „dat”. Aici El rosteşte un cuvânt care dălovitura de graţie tuturor meritelor: „care ne-a fost dat”;„dăruit”, şi ce poate fi mai gratuit decât un cadou şi cepoate fi mai evident ca izvorând din har?

7. Dar darul este dat într-un fel care-L slăveşte peCristos. Este scris: „care ne-a fost dat în Cristos Isus.”Noi rugăm să avem parte de îndurare din izvorul harului,dar nu cerem să facem noi găleata cu care ne este adusharul. Cristos trebuie să fie vasul sacru în care harul luiDumnezeu este adus buzelor noastre însetate. Acum,unde este fala? Păi, cu siguranţă că ea este îngenuncheatăla poala crucii şi cântă: „departe de mine să mă laud cualtceva decât cu crucea Domnul nostru Isus Cristos.”123

Nu e oare vorba despre har, şi numai despre har?...

8. Cu toate acestea, puţin mai departe estemenţionată şi adăugată o perioadă: „...înainte deveşnicii...”. Aceste ultime cuvinte mi se par a umili odată pentru totdeauna ideea privitoare la orice meritpropriu pentru mântuirea noastră, întrucât aici este

123 Galateni, 6:14

147

Page 150: Predici cu har

mărturisit că Dumnezeu ne-a dat harul „înainte deveşnicii”. Unde erai tu atunci? Ce contribuţie ai adus tu„înainte de veşnicii”? Încearcă, dacă poţi, să zbori cuînchipuirea în anii străvechi în care munţii cei bătrâni şinatura vârstnică încă nu se născuseră; atunci când lumea,şi soarele, şi luna şi stelele, erau toate un embrion înmăreaţa minte a lui Dumnezeu; atunci când pe marea ne-navigată a spaţiului încă nu bătuse nici o aripă de serafimşi atunci când tăcerea maiestuoasă nu tresărise la auzulimnurilor heruvimilor… când Dumnezeu sălăşluia singur.Dacă-ţi poţi imagina acel timp înainte de timp, acea vastăveşnicie, să ştii că atunci ne-a dat El nouă har în CristosIsus. O, suflete, ce-ai avut tu de-a face cu asta? Care-ţisunt, aşadar, meritele? Unde erai tu însuţi? O, tu, fir depraf de pe cumpănă, gâză trăitoare o zi, unde erai tuatunci?... Vezi tu cum domnea Iehova, împărţindîndurarea după cum Îi bine-plăcea şi rânduind la viaţăveşnică, fără să Se sfătuiască cu vreun om sau vreunînger, căci nici un om şi nici un înger nu existau încă. Casă poată fi numai prin har El ne-a dat har înainte deînceputurile lumii.

Am prezentat cu sinceritate doctrina textului şi nimicaltceva. Dacă nu acesta este înţelesul textului, atunci nuştiu care ar putea fi el, dar eu cred că v-am oferit înţelesulsău natural şi gramatical. Iar dacă nu vă place învăţăturaasta, ei bine, nu vă pot ajuta. Nu eu am scris textul şidacă trebuie să-l prezint, atunci trebuie să-l prezint cuonestitate, aşa cum este el în Cuvântul Stăpânului meu, şivă rog să primiţi ce spune El, indiferent de ceea ce veţiface cu lucrurile pe care vi le spun eu.

148

Page 151: Predici cu har

II. Vă rog să mai aveţi răbdare pentru a VĂARĂTA ÎNTREBUINŢĂRILE ACESTEI DOCTRINE.

Doctrina harului a fost dosită în depozitul de lemne.Este recunoscut faptul că ea este adevărată, căci estemărturisită în multe Crezuri; ea se află în articoleleBisericii Angliei şi se află în Mărturisirile numeroaselorfeluri de creştini protestanţi, cu excepţia celor care suntarminieni declaraţi, dar cât de puţin predicată este ea! Eaeste depusă printre relicvele trecutului, considerată a fi unfel de ofiţer pensionat respectabil, despre care nu teaştepţi să mai facă serviciu activ. Acum, eu cred căaceastă doctrină nu este un ofiţer în pensionare dinarmata Stăpânului, ci este la fel de plină de forţă şi devigoare pe cât a fost odată. Dar care să fie întrebuinţareasa? Păi, mai întâi, este clar din pasaj că ea are tendinţa dea-l face îndrăzneţ pe omul care o primeşte. Pavel îi spunelui Timotei să nu se ruşineze, pentru următorul motiv:cum s-ar putea ruşina un om atunci când crede căDumnezeu i-a dat har în Cristos Isus înainte de a fi fostlumea? Să presupunem că omul este foarte sărac. Elspune: „Oh, ce contează? Deşi n-am decât un pumn defăină într-o oală şi puţin untdelemn într-un ulcior, cu toateacestea am mult şi am parte în lucrurile veşnice. Numelemeu nu este nici în Cartea Judecăţii,124 nici în AlmanahulNobilimii scris de Burke;125 dar el se află în carteaalegerii lui Dumnezeu, şi se afla acolo înainte deveşnicii.” Un asemenea om îndrăzneşte să se uite drept în

124 Cartea judecăţii, porecla arhivelor recensământului poruncit deWilliam Cuceritorul în 1086, în care erau înregistrate averile şiproprietăţile supuşilor săi. N.ed.125 Burke’s Peerage reprezintă arhivele care cuprind numele tuturorfamiliilor regale, nobile sau cu titluri cavalereşti. N.ed.

149

Page 152: Predici cu har

ochii celui mai mândru dintre semenii săi. Aceasta estedoctrina cu care se hrăneau vitejii Ironsides126 dinvechime, bărbaţi care, atunci când se năpusteau în luptăcu strigătul „Domnul oştirilor!” îi făceau pe cavaleri săzboare dinaintea lor ca pleava în vânt. Nu există nici odoctrină ca ea, care să dea omului coloană vertebrală şisă-l facă să simtă că este făcut pentru ceva mai bun decâtpentru a fi călcat în picioare ca un pai în bălegar decălcâiul unui despot. Cine vrea, poate să strâmbe din nas,alesul lui Dumnezeu îşi derivă rangul nobiliar dinalegerea dumnezeiască pe care nici o diplomă deînnobilare regală n-o poate întrece ca strălucire.

Aş vrea ca harul gratuit să fie predicat mai mult,pentru că el dă oamenilor de crezut ceva cu adevăratdemn de încredere. Marea masă de creştini mărturisitorinu ştie nimic despre doctrine; religia lor constă în a seduce de un anumit număr de ori la locaşul de închinare,dar lor nu le pasă de adevăr de nici un fel. În aceastăchestiune vorbesc fără prejudecăţi; dar în decursulpăstoririi mele foarte extensive am vorbit cu un marenumăr de oameni care ani buni au fost membri ai altoradunări şi când le-am pus câteva întrebări desprechestiuni doctrinare, nu mi s-a părut că erau eronaţi, erauîn întregime dispuşi să creadă aproape orice i-ar fi pututînvăţa un om serios, dar ei nu ştiau nimic ei înşişi, nuaveau concepţii personale şi nici opinii categorice. Copiiinoştri, care au învăţat „Mărturisirea de credinţăWestminster,” ştiu mai multe despre doctrinele harului şidespre doctrina Bibliei decât sute de adulţi care

126 „Ironsides” este numele cavaleriei formate de Oliver Cromwell întimpul Războiului Civil din Anglia (1642-1651). N.ed.

150

Page 153: Predici cu har

frecventează o adunare unde li se propovăduieşte foarteelocvent despre nimic. Nu cu mult timp în urmă, un criticcu o percepţie foarte ascuţită a remarcat faptul că dacă aiaudia 13 conferinţe despre astronomie sau geologie, aiputea ajunge să-ţi dai seama destul de bine la ce se referăacea ştiinţă şi care este teoria conferenţiarului; dar dacăar fi să audiezi 1.300 de predici ale unor slujitori, habarn-ai avea despre ce predică sau care sunt preferinţele lordoctrinare. Nu aşa ar trebui să stea lucrurile! Oare nuchiar acesta este motivul pentru care Pusey-ismul127 serăspândeşte atât de mult, şi tot felul de erori sunt atât deînrădăcinate pentru că poporul nostru, în întregime, nuştie ce crede? Doctrinele Evangheliei, dacă sunt primitebine, dau unui om ceva ce ştie şi de care se ţine strâns şi-ivor deveni dragi, pentru care va fi pregătit să moară dacăar fi ca focurile persecuţiilor să fie aprinse din nou.

Mai mult, nu numai că această doctrină dă omuluiceva de care să se ţină, ci este ceva care-l ţine pe om.Odată ce într-un om ai imprimat că mântuirea este de laDumnezeu şi nu de la om, şi că harul lui Dumnezeu esteacela care trebuie slăvit şi nu meritele omeneşti, nu veireuşi să mai smulgi această credinţă din el. Este cel mairar lucru din lume să auzi un asemenea om apostaziindvreodată de la credinţa sa. Alte doctrine sunt terenalunecos, ca panta unui munte cu pământ instabil şi pietredislocate, pe care drumeţul poate aluneca mult şi binepână să găsească măcar un sprijin temporar; dar aceastădoctrină este ca o treaptă de granit de pe piramida

127 Denumirea Mişcării de la Oxford, după unul din liderii ei, E.B.Pusey. Aceasta era o mişcare ce dorea întoarcerea Bisericii Anglieiînapoi la catolicism, în vogă în timpul lucrării lui Spurgeon. N.ed.

151

Page 154: Predici cu har

veşnică a adevărului; păşiţi pe ea şi nu vă va mai fi teamăde alunecare în ceea ce priveşte rămânerea în picioaredoctrinară. Dacă vrem ca adunările noastre din Anglia săfie bine instruite şi să ţină strâns adevărul, trebuie săaducem la lumină marele şi străvechiul adevăr al planuluiveşnic al lui Dumnezeu în Cristos Isus dinainte deveşnicii. O, fie ca Duhul Sfânt să-l scrie pe inimilenoastre!...

Mai mult, fraţii mei, această doctrină copleşeşte ca oavalanşă toate pretenţiile tagmei preoţeşti. Dacă s-arspune oamenilor că ei sunt mântuiţi de către Dumnezeu,ei ar spune îndată: „Atunci, care este rostul preoţilor?”Dacă li s-ar spune că este vorba de harul lui Dumnezeu,atunci ar zice: „Păi, atunci nu este nevoie ca banii noştrisă cumpere slujbe şi absolviri”, iar preoţia s-ar prăbuşi pedată. Preaiubiţilor, acesta este berbecul de luptă pe careDumnezeu îl foloseşte pentru a zdruncina porţile iadului.Cu cât mai plin de putere este acesta decât scrierilefrumoase ale multor teologi, care nu au mai multă puteredecât o trestie şi nu dau mai multă lumină decât un bietfitil de lampă fumegând. De ce credeţi că oamenii seîntâlneau în păduri, în timpul persecuţiilor, se adunau cumiile în afara oraşului Antwerpen, şi în locuri asemănă-toare pe Continent, periclitându-şi viaţa? Credeţi cumvacă se adunau pentru a auzi sărmana teologie a lapteluiîndoit cu apă a acestui veac, sau pentru a primi laptelecăldicel amestecat cu apă al anti-calviniştilor moderni?Cu siguranţă că nu, fraţii mei. Ei aveau nevoie de hranămai tare şi de o nutriţie mai savuroasă pentru a-i atrage.Vă închipuiţi cumva că atunci când audierea unui predi-cator se pedepsea cu moartea oamenii, strecurându-se înputerea nopţii şi străbătând vânturile furtunilor, erau

152

Page 155: Predici cu har

dispuşi să asculte eseuri filosofice, sau precepte moralepur omeneşti, sau supoziţii teologice lipsite de esenţă,amestecate, diluate? Nu, în acele lucruri nu exista energiepentru a-i atrage pe oamenii care-şi puneau vieţile înpericol. Dar atunci ce-i făcea pe ei să se adune în putereanopţii în toiul trăsnetelor şi a tunetelor, ce-i strângea pe eilaolaltă? Păi, chiar doctrina harului lui Dumnezeu,doctrina lui Isus şi a servilor Săi, Pavel şi Augustin şiLuther şi Calvin... Pentru că în această doctrină existăceva ce atinge inima creştinului şi-i dă hrana care-i estepe placul sufletului său, hrană savuroasă, potrivită pentruapetitul său venit din Ceruri. Pentru a auzi aceastăînvăţătură, oamenii înfruntau moartea şi sfidau sabia. Şidacă ar fi să vedem pălăriile stacojii smulse de pecapetele purtătorilor lor şi capetele care au primit tonsuraşi gătelile vulgare ale Romei trimise înapoi în locul deunde au venit (şi să dea Dumnezeu să ia cu ele şi BisericaNaţională puseyită!), atunci aceasta se va face numaideclarând doctrinele harului lui Dumnezeu. Atunci cândacestea sunt declarate şi repuse în drepturile lor în toatelocurile, îi vom face din nou pe duşmanii lui Dumnezeuşi ai oamenilor să ştie că ei nu pot să stea în picioare nicio clipă acolo unde oamenii lui Dumnezeu rotesc sabia luiDumnezeu şi a lui Ghedeon predicând doctrinele haruluilui Dumnezeu.

Fraţilor, fie ca oamenii să primească acesteadevăruri; fie ca ele să fie scrise în inimile lor de DuhulSfânt şi atunci ei îşi vor înălţa privirile. Omul care le-aprimit va spune: „Dumnezeu m-a mântuit!” şi va umblauitându-se constant la Dumnezeu. El nu va uita să vadămâna lui Dumnezeu în natură şi în providenţă;dimpotrivă, el va discerne peste tot că Domnul lucrează

153

Page 156: Predici cu har

şi-L va adora cu umilinţă. El nu va acorda legilor naturiisau tacticilor statului slava cuvenită Celui Preaînalt, ci vaavea respect faţă de Stăpânitorul nevăzut. Limba pe careo vorbeşte este: „Voi face numai ceea ce a spus Domnul!Voi urma numai voia Sa! Voi trăi numai pe bazafăgăduinţelor Sale!” Este un obicei binecuvântat să înveţiun om să privească în sus, să privească la Dumnezeu întoate lucrurile.

În acelaşi timp, această doctrină îl face pe om să seuite la sine cu umilinţă. „Ah”, va spune el, „nu sunt nimicşi nimic din mine nu merită preţuire. Nimic bun nulocuieşte în mine. Dacă sunt mântuit, nu mă pot făli cuaceasta; nu-mi pot nicidecum atribui vreun merit, ciDumnezeu a făcut-o, Dumnezeu a făcut-o.” Nimic alt-ceva nu-l smereşte pe om mai mult, şi nimic altceva nu-lbucură mai mult. Nimic nu-l prosternează mai tareînaintea scaunului îndurării, dar nimic nu-i dă mai multăîndrăzneală pentru a se uita drept la faţa semenului său.Este un adevăr grandios, facă Dumnezeu ca voi toţi săcunoaşteţi puterea tăriei sale!

În ultimul rând, acest adevăr preţios este plin demângâiere pentru păcătos, şi de-aceea îl iubesc eu. Aşacum a fost el propovăduit de unii a fost exagerat şipreschimbat într-o sperietoare. Sunt unii care predicădoctrina alegerii de parcă ar fi un şir de ţepuşe ascuţitecare să împiedice păcătosul să se întoarcă la Cristos sauca şi cum ar fi o halebardă tăioasă şi scânteietoare care vastrăpunge pieptul păcătosului care vine pentru a-l ţinedeparte de îndurare. Nu aşa stau lucrurile. Păcătosule,oricine ai fi şi oriunde te-ai afla, cea mai mare mângâierea ta este să ştii că mântuirea este prin har. Pentru că,omule, dacă ar fi prin merite, ce te-ai face tu? Să

154

Page 157: Predici cu har

presupunem că Dumnezeu ar mântui oameni pe bazameritelor: atunci ce s-ar întâmpla cu voi, beţivii? Dar cuvoi, care înjuraţi? Aceia dintre voi care trăiţi necurat şilipsiţi de orice castitate, şi ale căror inimi L-au blestematpe Dumnezeu, şi care nu-L iubiţi nici măcar acum, ce v-aţi face voi?... Dar dacă totul este prin har, atunci toatăviaţa voastră trecută, oricât ar fi de murdară şi despurcată, nu v-ar împiedica să veniţi la Isus. Cristosprimeşte păcătoşi, Dumnezeu a ales păcătoşi... El i-a alespe unii dintre păcătoşii cei mai murdari, deci, de ce nu v-ar fi ales pe voi? El primeşte pe oricine vine la El. El nute va izgoni. Au fost unii care L-au urât şi L-au insultat înfaţă, care i-au ars de vii pe servii Săi şi L-au persecutatprigonindu-i pe membrii Lui, dar de îndată ce au strigat„Doamne, ai milă de mine, păcătosul!”, El S-a îndurat deei pe dată, şi s-ar îndura şi de tine, dacă vei fi călăuzit săcauţi aceasta. Dacă ţi-aş spune că, pentru a fi mântuit,trebuie să trudeşti fără a ţi se da har, ai avea o perspectivăsumbră; dar dacă ţi se spune: murdarule, poţi să fi spălat!Mortule, poţi să primeşti viaţă! Zdrenţărosule, poţi primiveşminte! Voi, toţi cei rataţi şi cu vieţile ruinate: puteţiprimi o mântuire deplină! O, suflete, fie să ai parte de harpentru a apuca mântuirea, şi atunci tu şi cu mine vomcânta împreună spre lauda slavei harului dumnezeiesc.

155

Page 158: Predici cu har

Lanul în flăcări

Predică rostită la 3 aprilie 1864, duminică dimineaţa,la Tabernacolul Metropolitan, Newington, Londra

„Apoi a chemat pe Ioab, să-l trimită laîmpăratul: dar Ioab nu a voit să vină la el. L-achemat a doua oară; şi Ioab nu a vrut să vină.Absalom a zis atunci slujitorilor lui: ‚Vedeţiogorul lui Ioab, este lângă al meu; are orz pe el;duceţi-vă şi puneţi-i foc.’ Şi slujitorii lui Absalomau pus foc câmpului. Ioab s-a sculat şi s-a dus laAbsalom acasă. Şi i-a zis: ‚Pentru ce au pusslujitorii tăi foc câmpului meu?’ ”

2 Samuel, 14:29-31

Vă amintiţi povestirea: Absalom a fugit dinIerusalim de frica mâniei lui David. După o vreme i s-adat permisiunea de a se întoarce; dar nu i s-a permis să seînfăţişeze înaintea regelui. Dorind cu ardoare să fie repusîn vechile poziţii aducătoare de cinste şi favoruri, el aîncercat să îl convingă pe Ioab să îi facă o vizită,intenţionând a-l ruga să acţioneze ca mijlocitor. Ioab,căruia nu-i mai plăcea tânărul prinţ, a refuzat să vină; şicu toate că a fost chemat în repetate rânduri, a refuzat săîi împlinească dorinţa. Aşadar, Absalom s-a gândit la celmai rău dar cel mai eficient plan de a-l aduce pe Ioab lael. Le-a poruncit servitorilor lui să-i dea foc lanului deorz. Aceasta l-a adus pe Ioab, foarte mânios, pentru a-l

156

Page 159: Predici cu har

întreba: „Pentru ce au pus slujitorii tăi foc câmpuluimeu?” Absalom nu voia nimic mai mult; îşi dorise oîntrevedere şi nu avea scrupule în privinţa felului în carear obţine-o. Arderea lanului de orz l-a adus pe Ioab înprezenţa lui şi scopurile lui Absalom au fost îndeplinite.

Omiţând păcatul faptei, avem aici o ilustraţie a ceeace face deseori Dumnezeul nostru plin de har, urmărindscopul cel mai înţelept şi mai bun. Deseori trimite dupănoi, nu pentru câştigul Său, ci pentru al nostru. El vrea săne apropie de El, să primim binecuvântare din mâinileLui; dar noi suntem nebuni, cu inimi de gheaţă, răi şi nuvrem să venim. El, ştiind că prin alte mijloace nu vomveni, ne trimite o încercare serioasă: dă foc lanului nostrude orz; având drept să o facă, pentru că lanurile noastrede orz sunt cu mult mai mult ale Lui decât ale noastre. Încazul lui Absalom a fost greşit; în cazul lui Dumnezeu, Elare dreptul să facă ce doreşte cu ceea ce este al Lui. Ne iacea mai mare desfătare de care ne-am legat inima, şi apoivenim să Îl întrebăm: De ce Te lupţi cu mine? De ce măloveşti cu nuiaua Ta? Ce am făcut să Te întărât la mânie?Şi aşa suntem aduşi în prezenţa Lui Dumnezeu şi primimbinecuvântări de o valoare infinit mai mare decât acelebinecuvântări trecătoare pe care Domnul ni le-a luat.Vedeţi, deci, cum intenţionez să-mi folosesc textul înaceastă dimineaţă. Ca păstor al unei adunări atât de marica aceasta sunt adus permanent în contact cu toatefelurile de suferinţe umane. Întâlnesc frecvent sărăcia –sărăcie care nu este cauzată de lene sau viciu, ci sărăciereală, sărăcia cea mai dureroasă şi mai chinuitoare, care îicercetează pe cei ce au luptat bine lupta vieţii şi s-auzbătut ani întregi, iar acum, la bătrâneţe, de abia dacă ştiude unde le va veni pâinea, cu excepţia promisiunii „I se

157

Page 160: Predici cu har

va da pâine şi apa nu-i va lipsi”128. Mesageri vin la mineuneori la fel de repede cum veneau la Iov aducând veştitriste cu privire la unul sau altul dintre voi. Iată, vineunul: „vă implor să vă rugaţi pentru mine, domnule;Dumnezeu a găsit cu cale să-mi ia soţia printr-o comoţie;acum zace într-un mormânt rece.” Altul plânge: „vai,domnule, soţia mea este grav bolnavă, iar medicul a ziscă mai este doar puţină speranţă; rugaţi-vă pentru ea caDomnul să o întărească în ceasul plecării ei, şi pentrumine, ca să pot săruta nuiaua Stăpânului.” Apoi vinealtul: „Fiul meu este bolnav; va trebui să treacă printr-ooperaţie dureroasă; rugaţi-vă ca bisturiul chirurgului sănu fie spre moartea lui, ci să fie în stare să îl suporte.” Şicând arătam compasiune unei astfel de serii de plângeritriste, un alt grup de mesageri aşteptau la uşă. Cât depuţine familii au parte de o perioadă lungă fără încercărisevere! Foarte rar o persoană scapă fără încercări pentruun timp mai lung. Cu mână imparţială, nenorocirea bateatât la uşa palatului cât şi la uşa bordeiului. Pentru cetoate acestea? Noi ştim că Domnul „nu necăjeşte cuplăcere, nici nu mâhneşte bucuros pe copiiioamenilor”129; cum se face că El se foloseşte de atât demulţi slujitori ameninţători şi trimite atât de des uşierulcu nuiaua Sa cea neagră? Care să fie cauza? Poate că voifi în stare să găsesc răspunsul potrivit la această foartenimerită întrebare şi poate voi fi de ajutor celornenorociţi la fel cum a fost temnicerul lui Pavel şi lui Silacând le-a spălat rănile.

128 Isaia, 33:16129 Plângerile lui Ieremia, 3:33

158

Page 161: Predici cu har

Îmi voi folosi textul, în primul rând cu referire lacredincioşi, iar apoi cu referire la cei neconvertiţi.Domnul să mă ajute!

Întâi de toate, fraţi şi surori, haideţi să folosim textulCU REFERIRE LA CREDINCIOŞII ÎN CRISTOS.

Iubiţii mei fraţi şi surori în Isus Cristos, nu neputem aştepta să ocolim necazul. Dacă lanurile de orz alealtora vor scăpa nearse, al nostru sigur nu va scăpa. DacăTatăl nu foloseşte nuiaua nicăieri altundeva, El cusiguranţă va fi sever cu adevăraţii copii. Cum a zis Pavelşi cum a pus în rimă compozitorul:

„Copiii din flori de nuia pot scăpa Afundaţi în trecătoare plăcere fireascăDar al Domnului fiu adevărat, născut din nou Nu va scăpa, nici n-ar voi să scape.”

Salvatorul Tău ţi-a lăsat o moştenire îndoită. „Înlume veţi avea necazuri, dar în Mine veţi avea pace.”130

Voi vă bucuraţi de pace; dar să nu vă gândiţi că veţi scăpade privilegiul de a avea necazuri. Tot grâul trebuietreierat: şi aria Domnului mărturiseşte despre greutateaîmblăciului131 la fel ca oricare alt loc. Aurul trebuieîncercat în foc; şi cu adevărat Domnul are un foc în Sionşi cuptorul Său în Ierusalim.

Dar tu, dragul meu, ai patru mângăieri speciale întoate necazurile tale. În primul rând ai această dulcereflecţie, că nu este niciun blestem în crucea ta. Cristos a

130 Ioan, 16:33, parafrazare131 Îmblăciul este o unealtă agricolă rudimentară, formată dintr-oprăjină lungă la capătul căreia este legat un băţ gros mobil şi maimulte curele cu care se lovesc spicele de cereale sau păstăile delegume spre a li se scoate boabele – DEX 98

159

Page 162: Predici cu har

fost făcut blestem pentru noi, şi noi numim crucea Luilemnul blestemat, dar de când Isus a fost atârnat pe el,este cu adevărat cel mai binecuvântat; şi pot acum săspun despre crucea suferinţei „binecuvântat este oricineeste atârnat pe ea.” Crucea poate fi foarte grea mai alescând lemnul este încă verde, iar umerii noştri neobişnuiţisă o poarte; dar amintiţi-vă că, deşi poate cântări o tonăde durere, ea nu cântăreşte nici măcar un gram deblestem. Domnul nu-şi pedepseşte niciodată copiii pebaza justiţiei răzbunătoare: îi disciplinează ca un tată, darEl nu-şi pedepseşte răscumpăraţii cum face un judecătorcu un criminal. Ar fi fost nedrept să pedepsească pentruei şi în locul lor. Cum ar putea oare Domnul săpedepsească de două ori pentru o singură ofensă? DacăCristos mi-a luat păcatele şi m-a înlocuit, atunciDumnezeu nu mai este mânios pe mine; se poate capaharul meu să fie amar, dar în el nu se găseşte niciunstrop de pelin din mânia Atotputernică. Eu va trebuipoate să sufăr, dar niciodată sub toiagul dreptăţiilictorului,132 ci sub nuiaua înţelepciunii Părintelui. Oh,creştinule! Cât de plăcut ar trebui să găseşti acest lucru!A fost un timp când erai sub convingerea păcatului, cândcredeai că bucuros ai putrezi într-o temniţă sau ai arde perug, numai să scapi de sentimentul mâniei lui Dumnezeu;ai putea oare acum să îţi pierzi răbdarea? MâniaDomnului este fulgerul care pârjoleşte sufletul; şi acumcă eşti scăpat de groaznicul pericol, nu trebuie să fiicopleşit de câteva averse şi vijelii trimise de Providenţă.Un Dumnezeu al dragostei ne produce durerile: El este la

132 persoană în Roma antică ce însoţea înalţii demnitari, purtândfasciile ca insignă a slujbei acestora – n.ed.

160

Page 163: Predici cu har

fel de bun când ne disciplinează, ca atunci când nemângăie: nu există mai multă mânie în providenţeledureroase decât în darurile pe care le face. Domnul searată necredinţei ca lipsit de bunătate, însă credinţa vedeîntotdeauna dragoste în inima Lui. Oh! ce har că Sinaiul aîncetat să fulgere! Doamne, să spună Isus orice, atât timpcât Moise este făcut să tacă pe vecie. Loveşte, Doamne,dacă este voia Ta, acum că ai auzit rugăminteaSalvatorului şi ne-ai îndreptăţit sufletele.

În al doilea rând, ai un alt motiv de mângâiere şianume că necazurile tale îţi sunt măsurate de dragostea şiînţelepciunea divină. Iar în ce priveşte numărul lor, dacăEl a rânduit zece, ele niciodată nu vor fi unsprezece. În cepriveşte greutatea lor, El care a cântărit munţii în cântar şidealurile în balanţă, are grijă să-ţi măsoare necazurile,aşa că nu vei avea niciun dram mai mult decât considerăînţelepciunea Sa infinită că este potrivit. Se poate să ţi separă că diavolul se năpusteşte asupra ta, dar aminteşte-ţică el este întotdeauna un duşman înlănţuit. Există unpripon pentru fiecare necaz, şi dincolo de el nu poatevreodată trece. Nebucadneţar poate încălzi cuptorul deşapte ori mai tare decât de obicei, însă termometrulDomnului este cel ce măsoară gradele exacte; şi dincolode acestea, flacăra nu are putere chiar dacă o mie deNebucadneţari s-ar jura, plini de furie, până ar rămânefără suflu. Gândeşte-te la tot ce ai de suferit ca la ohotărâre a înţelepciunii condusă de iubire şi te vei bucuraîn toate necazurile tale, ştiind că ele îţi vor descoperibunătatea iubitoare şi înţelepciunea Dumnezeului tău.

Aveţi şi o a treia consolare, aceea că sub greutateacrucii voastre aveţi multe mângâieri speciale. Existăîntăritoare pe care Dumnezeu le dă sfinţilor bolnavi şi pe

161

Page 164: Predici cu har

care nu le pune niciodată pe buzele celor sănătoşi.Cavernele întunecate nu ţin minerii la distanţă, dacă eiştiu că acolo se găsesc diamante: nu e nevoie să vă fiefrică de suferinţă, când vă amintiţi ce bogăţii aduc elesufletului vostru. Nu auzi cântând privighetoarea dacă nueste noapte, şi sunt unele promisiuni ce ne cântă numai întimpul necazului. Vechiul vin bun al împărăţiei estepăstrat numai în pivniţa durerii. Niciodată nu vei vedeamai clar chipul lui Cristos decât atunci când toţi ceilalţiîţi întorc spatele. Când vei ajunge într-o asemeneaconfuzie încât înţelepciunea umană este în impas, atuncivei vedea limpede şi clar înţelepciunea lui Dumnezeu.Oh, ce vizite de dragoste face Cristos poporului Său cândaceştia sunt închişi în temniţa necazului lor. Iar apoi Îşideschide inima faţă de ei şi îi alină aşa cum o mamă îşialină copilul. Dulce este somnul celor cărora Isus leaşterne patul de culcare. Sfinţii ce suferă sunt, în general,sfinţii cei mai înfloritori; şi ar face bine să fie aşa, căcisunt în grija specială a Domnului Isus. Dacă vreţi săîntâlniţi un om ale cărui buze rostesc cuvinte preţioase,133

căutaţi pe unul care a trecut prin ape adânci. Rareoriînvăţăm ceva bine în şcoala lui Cristos, dacă nu suntemloviţi de nuiaua Doamnei Încercare. Mlădiţele Domnuluidatorează mai mult cosorului decât oricărei alte uneltedin grădină; lăstarii nedoriţi strică în mod regretabil via.Dar chiar în timp ce o purtăm, crucea aduce alinare; estecruce scumpă, scumpă, toată plină de trandafiri şipicurând mir frumos mirositor. Rutherford134 nu era siguruneori ce iubea mai mult, pe Cristos sau crucea Lui; dar,133 literal: „din ale cărui buze curg perle” - n.ed.134 Samuel Rutherford (1600?-1661), celebru autor prezbiterian care a avut de suferit din partea clerului şi autorităţilor şi ale cărui scrieri au fost foarte apreciate de Spurgeon – n.ed.

162

Page 165: Predici cu har

dragul meu, el a iubit crucea numai de dragul Domnuluisău. Sufletele umile găsesc a fi o mare onoare aceea de afi socotite demne de a suferi pentru Cristos. Dacă s-ardeschide vreodată cerul privirilor lungi ale muritorilor,viziunea ar fi pentru cei ce locuiesc în Patmosul lipsurilorşi necazurilor. Bucuriile din cuptor ard la fel de fierbinteca flăcările cuptorului. Sunt dulci foloasele adversităţii, şidulci sunt acompaniamentele ei când Domnul este cupoporul Lui.

În bezna grea zglobiul fulgerStrălucind mai mult se joacă În hăţiş frumoasa floareMai mândră şi vioaie-arată.

Aşa, în valea cea mai neagrăDomnul credincios se-aratăCu preabogate mângăieriMă-nvie şi mă întremează.

Dar apoi – şi acesta este punctul în care textul măaduce, şi ce am spus până acum m-a îndepărtat de el –voi aveţi această încurajare, că toate necazurile voastrelucrează spre binele vostru veşnic, aducându-vă din ce înce mai aproape de Dumnezeu. Acest punct îl vom ilustraprin istorisirea de faţă. Dragii mei prieteni în Cristos Isus,Tatăl nostru ceresc de multe ori trimite după noi, şi noinu venim. El trimite după noi ca noi să practicăm ocredinţă cât mai simplă în El. Am crezut şi prin credinţăam trecut din moarte la viaţă, dar uneori credinţa noastrăse clatină. Încă nu am ajuns să avem încrederea pe careAvraam o avea în Dumnezeu; nu ne lăsăm îngrijorărilenoastre în seama Lui, ci, asemeni Martei, ne împovărăm

163

Page 166: Predici cu har

cu prea multe servicii. Avem credinţă pentru promi-siunile mai mici, dar de cele mai multe ori ne este teamăsă ne deschidem larg gura, deşi Domnul a promis că o vaumple. Prin urmare, El trimite după noi: „vino copilulmeu”, zice, „vino şi ai încredere în Mine. Perdeaua esteruptă, intră în prezenţa Mea şi apropie-te cu îndrăznealăde tronul harului Meu. Eu sunt vrednic de încrederea tadeplină, aruncă grijile tale asupra Mea. Ieşi la lumină şiciteşte-ţi clar titlul. Scutură-te de praful îngrijorărilor taleşi îmbracă-te cu frumoasa haină a credinţei.” Dar, vai! Cutoate că suntem chemaţi cu cuvinte calde de dragoste lapracticarea binecuvântată a acestui har mângâietor, noinu vrem să venim. Altă dată ne cheamă la o părtăşie maistrânsă cu El. Noi stăteam în pragul casei Domnului, iarEl ne invită în sala de mese să cinăm cu El, dar noirefuzăm această onoare. El ne-a primit în camereleinterioare, dar mai sunt încăperi secrete, ce nu ne suntîncă deschise; El ne invită să intrăm în ele, dar noi netragem înapoi. Isus tânjeşte să aibă o părtăşie strânsă cupoporul Lui. În acest fel vede El „rodul muncii sufletuluilui şi se va înviora”.135 Pentru un creştin trebuie să fie obucurie să fie cu Cristos, dar şi pentru Isus este o bucuriesă fie cu poporul Său, pentru că este scris: „Şi-a găsitplăcerea în fiii oamenilor.”136 Acum, poate unii segândesc că dacă Domnul Cristos face semn cu degetul şine spune: „Apropie-te şi ai părtăşie cu Mine!” noi vomzbura ca şi când am avea aripi la picioare; dar în loc săfacem astfel, ne croim drum prin ţărână; avem prea multetreburi; avem prea multe griji apăsătoare; şi uităm să135 Isaia, 53:11136 Proverbele lui Solomon, 8:31, parafrază

164

Page 167: Predici cu har

venim, cu toate că vocea Preaiubitului este cea care necheamă la El. Deseori chemarea este la o rugăciune maifierbinte. Nu simţiţi câteodată în voi o dorinţă înfocatădupă rugăciunea privată? Aţi simţit că nu sunteţi uşuraţipână nu vă apropiaţi de Domnul să Îi spuneţi nevoilevoastre; şi cu toate acestea, poate aţi stins Duhul în aceaprivinţă şi aţi continuat tot fără acces intim la Dumnezeu.În fiecare zi Domnul Îşi invită poporul să vină la El, să Îispună ce doreşte, şi le va fi dat. El este un Dumnezeudarnic ce stă pe scaunul de îndurare şi Îi face plăcere săîmplinească alor Săi cele mai mari dorinţe ale inimilorlor; şi cu toate acestea, spre ruşinea noastră, noi trăimfără să ne folosim de această putere a rugăciunii şi nelipseşte bogăţia de binecuvântări care ar fi revărsată dincornul abundenţei harului – rugăciunea eficientă laDumnezeu. Ah, fraţilor, suntem într-adevăr vinovaţi aici,majoritatea dintre noi. Stăpânul trimite după noi să nerugăm, iar noi nu venim. De asemenea, adeseori necheamă la un statut de pietate mai înalt. De la acestamvon m-am străduit să vă motivez spre realizări mainobile; v-am îndemnat să nu mai fiţi mulţumiţi doar cunişte realizări pitice, ci să vă avântaţi spre lucruri maisublime, mai cereşti. Nu v-am rugat şi nu v-am cerut să:

Uitaţi de paşii deja făcuţiŞi înainte să grăbiţi?

Eu sunt convins că după cum creştinii obişnuiţiexperimentează harul mult mai mult decât profanii, totaşa există creştini care experimentează harul mult maimult decât creştinii obişnuiţi. Există înălţimi pe careochiul obişnuit nu le-a văzut niciodată, darămite să lecucerească. Oh! Sunt cuiburi printre stele unde sfinţii lui

165

Page 168: Predici cu har

Dumnezeu trăiesc, şi cu toate acestea, câţi dintre noi nune mulţumim să ne târâm prin ţărână ca viermii! Dacă amavea har să despicăm norii şi să ne urcăm în cerul senin şilimpede al părtăşiei cu Cristos! Nu îl slujim peDumnezeu cum ar trebui. Suntem reci ca gheaţa, când artrebui să fim ca metalul topit, penetrând orice opoziţie.Suntem ca Sahara cea pustie, când ar trebui să fimînfloritori ca grădina Domnului. Îi dăm Domnului câţivapenny,137 când El merită lira; mai mult, El merită casângele inimii noastre să fie angajat în slujirea adunăriiLui şi a Adevărului Său. Oh! Îl iubim aşa puţin pescumpul nostru Domn Isus; nedemni de ai fi slujitori, cuatât mai puţin de a-i fi mirese. Dacă ne-ar fi pus să fimajutor la bucătărie, mi-e teamă că abia ne-am putea achitade datorie; şi cu toate acestea ne-a înălţat să fim os dinoasele Lui şi carne din carnea Lui, căsătoriţi cu El printr-un legământ glorios de căsătorie. Of, fraţilor! Dumnezeune cheamă adesea la grade mai ridicate de pietate şitotuşi, noi nu venim!

Dar cum se face că lăsăm ca Domnul să ne chemede atâtea ori, iar noi nu venim? Lasă-ţi inima să dearăspunsul, într-o mărturisire umilă a păcatelor tale. Oh,fraţilor, nu ne-am gândit niciodată că vom ajunge atât derău cum suntem acum. Dacă un înger ne-ar fi spus căvom fi atât de indiferenţi faţă de Cristos, i-am fi spuscum i-a spus Hazael lui Elisei: „Dar ce este servitorul tău,câinele acesta, ca să facă lucruri aşa de mari?”138 Dacăvreunul dintre noi ne-am fi văzut propria istorie scrisă depana unui profet, am fi spus: „Nu, nu se poate. Dacă

137 un penny este echivalenul unui ban, 100 de penny valorează o liră - n.ed. 138 2 Împăraţi, 8:13

166

Page 169: Predici cu har

Domnul Cristos mă iartă, trebuie să-L iubesc; dacă a găsitcu cale să mă înfrăţească cu El, trebuie să-L slujesc; dacăsunt beneficiarul unor îndurări atât de splendide, trebuiesă fac ceva pe măsura bunătăţii Lui.” Şi totuşi, pânăacum am fost nerecunoscători, necredincioşi, şi chiar amrefuzat să-I ascultăm chemarea sau să venim larugămintea Lui. El a zis: „Caută faţa Mea!”139 dar inimanoastră nu a zis: „Da, Doamne faţa Ta o voi căuta.” Şi dinaceastă cauză, pentru că nu vrem să ascultăm chemareablândă a Domnului, vine necazul, la fel cum a venit foculîn lanul de orz al lui Ioab pentru că nu a răspuns chemăriitânărului prinţ. Necazul vine în multe forme. Este preapuţin important în ce formă vine, atât timp cât îşi atingeţelul de a ne face să ascultăm chemarea divină.

Unii creştini suferă necazul sub forma bolii, târăscdupă ei toată viaţa un trup bolnav, sau sunt dintr-o datăaruncaţi pe patul de boală şi se întorc de pe o parte pealta, ziua şi noaptea, în durere şi extenuare. Acesta estemedicamentul Domnului; şi când copiilor Domnului leeste administrat, să nu creadă că le este dat pentru a-iomorî, ci pentru a-i vindeca. Multe dintre medicamenteleprescrise de medic îl fac pe om să se simtă şi mai răupentru o perioadă: se simte mai rău cu ele decât fără ele;dar dacă este un doctor dibaci, ştie că starea aceasta sedatorează medicamentului; nu este deloc alarmat dedurerea pacientului său, şi se aşteaptă ca toate acestea sălucreze spre bine şi să vâneze, cum s-ar spune, boalaoriginală. Când Domnul ne trimite boli dureroase, poatepentru un timp acestea agravează şi mai mult neputinţelenoastre spirituale anterioare; pentru că boala provoacădeseori nerăbdare şi cârteli împotriva lui Dumnezeu, dar

139 Psalmul 27:8

167

Page 170: Predici cu har

la timpul potrivit duhurile noastre mândre vor fi frânte şivom implora milă. După cum pila îndepărtează rugina,aşa îndepărtează şi boala apatia de pe inima noastră.Diamantul este tăiat de multe ori, dar cu fiecare tăieturăvaloarea-i creşte; la fel se întâmplă şi cu credinciosulcând este cercetat de Dumnezeu. Am auzit spunându-sedespre mulţi pastori că predică cel mai bine după boală,aşa încât auditoriul abia a mai regretat toate durerile pecare aceştia le-au avut, când au realizat cât de savuroaseşi pline de măduvă au fost cuvintele lor. Frate, dacă nuvei veni la Domnul de bună voie, îţi va trimite un pat deboală în care să fi adus la El. Dacă nu vei veni alergând,El te va face să vii şchiopătând. Dacă nu vei veni cât încăai strălucire în ochi şi faţa îţi radiază de sănătate, El te vaface să vii când ochii-ţi vor fi slabi şi grei şi înfăţişareapalidă şi tristă. Dar tot trebuie să vii; şi dacă prin altemijloace nu vei veni, boala este caleaşca neagră în carevei veni.

Pierderile, de asemenea, sunt frecvent mijloacele pecare Domnul le foloseşte ca să aducă acasă oaiarătăcitoare, precum câinii răi care hăituiesc oileaducându-le înapoi la păstor. Nu se pot îmblânzi leii dacăsunt bine hrăniţi; trebuie să li se slăbească puterea, iarstomacul lor trebuie să simtă puţin lipsa şi apoi se vorsupune mâinii îmblânzitorului: şi am văzut deseoricreştinul forţat să se supună voinţei Domnului prinîmpuţinarea pâinii şi prin muncă multă. Când seîmbogăţesc şi numărul bunurilor lor creşte, mulţicredincioşi mărturisitori îşi poartă nasul mult prea sus şivorbesc într-un mod mult prea lăudăros. Ca David, ei selaudă „muntele meu este tare; nu se va clătina

168

Page 171: Predici cu har

niciodată”.140 Când creştinul se îmbogăţeşte, are reputaţiebună, este sănătos, are o familie fericită, el îi permite preades Doamnei Siguranţă Carnală să se ospăteze la masalui. Dacă el este cu adevărat un copil al lui Dumnezeu,pentru el se pregăteşte o nuia. Aşteaptă puţin şi poate vafi să îi vezi toată bogăţia cum se risipeşte precum un vis.Priveşte cum se pierde o parte din pământurile sale – şice repede îşi schimbă acrii141 de pământ proprietarii.Priveşte cum pierde o parte din afaceri – din acea direcţienu va mai veni niciodată profit. O datorie acolo, o facturăneplătită în partea cealaltă – cât de repede vin pierderile!Dar oare unde se vor termina? Cum aceste pierderi vinuna după alta, el începe să se frământe din cauza lor şi seîndreaptă către Dumnezeul lui. Oh! Binecuvântate valurice îl naufragiază pe om pe stânca mântuirii! O, chiar dacăpătrund în carne, binecuvântate sunt funiile care ne tragla Isus! Pierderile în afaceri sunt adeseori sfinţite spreîmbogăţirea sufletului. Dacă nu vii la Domnul când aimâinile pline, vei veni cu ele goale. Dacă Dumnezeu, înharul Lui, nu a găsit niciun alt mijloc să te determine să-Lonorezi printre oameni – dacă pe culmile bunăstării nu-Lpoţi onora – El te va coborî în valea sărăciei.

Pierderile persoanelor dragi, de asemenea – ah! celovituri tăioase de nuia mai primim de la acestea, fraţilor!Ştim cum Domnul le sfinţeşte spre aducerea poporuluiSău lângă El. Cât ar trebui să ne bucurăm, ştiind că ÎnsuşiDomnul Cristos a avut parte odată de jale la fel ca noi.Tacitus ne spune că inelul de chihlimbar era consideratfără valoare printre romani până când împăratul a început140 Psalmul, 30:6-7, parafrazare141 acrul, unitate de măsură pentru suprafeţe, echivalează cu 0.4 hectare – n. ed.

169

Page 172: Predici cu har

să poarte unul, iar apoi imediat inelul de chihlimbar aînceput să fie foarte apreciat. Pierderile unor persoanedragi pot fi privite ca nişte lucruri foarte triste; dar cândne amintim că Isus şi-a plâns prietenul, pe Lazăr, deacum înainte ele sunt bijuterii alese şi haruri speciale dela Dumnezeu. Cristos a purtat acest inel; înseamnă că eunu trebuie să roşesc când îl port. De multe ori o mamă afost motivată la o viaţă mai sfântă prin pierdereacopilului ei, de multe ori un soţ a fost motivat să-şipredea şi mai mult inima Domnului prin moartea soţieilui. Nu ne fac semn duhurile celor plecaţi, alături deîngeri să venim spre cer? „Vino, vino mai aproape!” zicei, „nu aceasta este odihna ta. Odată puteam să îmi faccuibul în acelaşi copac şi să cânt de pe acelaşi ram; daracum ţi-am fost luat – acum mă odihnesc în ceruri. Vinoaici, tu care altădată mi-ai fost soţ scump – vino aici, căcitoţi copacii în care îţi faci cuib sunt însemnaţi pentrusecure; aşa că vino acum şi locuieşte cu mine!” Da, noi înlumina aceasta trebuie să privim mormintele noastreproaspăt făcute şi să ne rugăm Domnului să ne sapeinimile cu cazmaua groparului şi să ne îngroape păcateleaşa cum noi ne îngropăm morţii.

Încercările din familia ta sau cu copiii tăi sunt oaltă formă de ardere a lanului de orz. Nu ştiu fraţilor, însăcred că o cruce vie este mult mai greu de dus decât unamoartă. Ştiu pe câţiva dintre voi care nu v-aţi pierdutcopiii: aş fi putut dori să-i fi pierdut, căci nu au trăit decâtpentru a vă aduce durere şi întristare. Vai, tinere! ar fi fostmai bine ca mama ta să te fi văzut pierind la naştere decâtsă fi trăit ca să dezonorezi numele tatălui tău. Vai, tu,omule! Ar fi fost mai bine pentru tine să şerpuiascăcortegiul pe străzi, ducându-ţi cadavrul spre mormânt

170

Page 173: Predici cu har

decât să trăieşti blasfemiind pe Dumnezeul mamei tale şisă râzi de cartea care este comoara ei. Ar fi fost mai binepentru tine să nu te fi născut niciodată, şi ar fi fost maibine şi pentru părinţii tăi. Ah! dragi prieteni, dar chiar şiaceste lucruri sunt menite să ne apropie mai mult deCristos. Nu trebuie să facem idoli din copiii noştri; şi sănu îndrăznim să facem aşa, mai ales că vedem cât de clarDomnul ne arată că, la fel ca noi, sunt prin natură copii aimâniei. Mai ascuţit decât colţul viperei este un copilnerecunoscător; dar în mâna lui Dumnezeu veninul estepreschimbat în medicament. Păsările Domnului uneorirămân în iarbă, în cuiburile lor; dar El le umple cuibul cuspini, iar ele zboară spre înălţimi şi cântă precum ociocârlie în timp ce se înalţă spre cer. Trebuie să priveştiaceste necazuri din familie ca invitaţii făcute deDumnezeu – o dulce constrângere care să te facă să cauţifaţa Sa. Mulţi sunt încercaţi în alt mod, care poate este lafel de dur ca oricare altul, printr-o depresie adâncă aduhului. Ei sunt întotdeauna melancolici; nici ei nu ştiude ce. Pentru ei noaptea este lipsită de stele şi ziua delumina soarelui: melancolia a pus stăpânire pe ei; darchiar şi acesta este deseori un mijloc de a-i ţine maiaproape de Domnul decât ar fi în alte feluri. Ştiţi că unoradintre plantele noastre englezeşti le place mult locurileumede, umbroase de sub copaci, iar dacă soarele arstrăluci direct pe ele, ar muri. Poate există şi minţi deacelaşi fel. Prea multe dulciuri îmbolnăvesc copiii, darbăutura amară142 este tonic bun. Tenurile delicate aunevoie de voal ca soarele să nu privească prea grozavasupra lor; este posibil ca aceşti jelitori să aibă nevoie devoalul întristării. Este bine că au fost loviţi, chiar cu

142 literal: bitterul

171

Page 174: Predici cu har

această grea depresie a duhului, pentru că sunt ţinuţiaproape de Domnul. Apoi, mai este o altă suferinţă,ascunderea feţei Domnului, cât de greu de îndurat, darcât de benefică! Dacă nu vom sta aproape de Domnul, ElÎşi va ascunde faţa în mod sigur. Cu siguranţă aţi văzut omamă la plimbare cu copilaşul ei care tocmai a învăţat sămeargă în picioare; şi pe stradă micuţul aleargă când ladreapta, când la stânga, aşa că mămica se ascunde pentruo clipă; iar copilul se uită în jur şi începe să plângă, iarmama se arată. Care este efectul? nu mai fuge acum delângă mama lui: o va ţine cu singuranţă de mână. Aşa căatunci când ne rătăcim de Dumnezeu, El îşi ascunde faţa,şi apoi, din moment ce Îl iubim, începem să plângemdupă El; şi când Îşi arată din nou faţa, ne agăţăm de El cumult mai multă dragoste. Aşa Îi face Domnului plăcere săne binecuvânteze necazurile.

Acum, creştinule, ce vreau să spun cu toate acestea?Doar atât. Te afli acum în vreun necaz acut? Atunci mărog să te duci la Dumnezeu la fel cum Ioab a mers laAbsalom. „Arată-mi pentru ce Te cerţi cumine!”143 „Cercetează-mă, Dumnezeule şi cunoaşte-miinima, încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile, vezi dacăsunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei.”144 Fă dinacest timp unul special de umilinţă şi cercetare a inimii.Şi lasă orice păcat chinuitor să fie scos afară! CândDumnezeu mătură, tu cercetează-te! Când eşti lovit denuia, este datoria ta să îţi mărturiseşti deplin păcateletrecute şi să te rogi să fii eliberat de puterea lor în viitor.Sau astăzi nu ai nici o încercare, frate? Atunci cercetează-te să nu existe ceva care să-L provoace pe Dumnezeu să

143 Iov, 10:2144 Psalmul 139:23, 24

172

Page 175: Predici cu har

trimită una şi începe acum să te cureţi de toate murdăriilecărnii şi ale sufletului prin Duhul Sfânt. Să previi estemai bine decât să tratezi. Şi uneori cercetarea la timp ainimii scuteşte de multe dureri ale ei. Să luăm aminte,deci. Sau am fost loviţi de un necaz şi s-a terminat oare?Atunci să spunem ca David: „Până ce am fost smerit,rătăceam; dar acum păzesc Cuvântul Tău.” Haideţi să-Lbinecuvântăm pe Dumnezeu pentru tot ce a făcutspunând: „Este spre binele meu că m-ai smerit.”145

Haideţi să ne unim într-un imn comun de laudă pentrutoată bunătatea plină de dragoste pe care Dumnezeu agăsit cu cale să ne-o arate prin loviturile usturătoare alenuielei Sale. Presupun că am spus suficiente creştinuluipentru a face o aplicaţie micului tablou aflat înainteanoastră. Dumnezeu a ars lanul vostru de orz, dragiprieteni: acum mergeţi la El şi cu cât vă puteţi apropiamai mult, cu cât vă puteţi agăţa mai tare de El, cu atâtmai bine pentru sănătatea şi mângâierea sufletului vostrupentru toată viaţa. La sfârşit tu şi cu mine vom cânta sprelauda Domnului nostru ce trimite necazurile:

Tot ce-ntâlnesc, găsesc, m-ajutăPe calea spre cereasca bucurie Şi chiar de-acum am încercăriTristeţe niciodată ele nu-mi vor mai aduce.Binecuvântat cu bogăţii de slavăCalea uitării nicicând n-o voi fi datCăci m-a condus, prin bucurii şi lacrimi La Salvatorul binecuvântat.

145 Psalmul 119:67 şi 71

173

Page 176: Predici cu har

II. Câteva cuvinte – şi fie ca Dumnezeu să le umplede putere – către PĂCĂTOS, vor forma partea secundă adiscursului. Domnul a trimis şi după tine. O, tu, omneconvertit! Dumnezeu a trimis deseori după tine. Demult, în copilărie, rugăciunile mamei tale au căutat să tecâştige pentru dragostea Salvatorului şi primele sfaturiale tatălui tău evlavios au fost ca ochiurile unui năvod încare se dorea să fi fost prins; însă le-ai rupt toate şi ai trăitîndepărtându-te prin păcate de amintirile timpurii şi depromisiunile copilăriei. De atunci încoace ai fost demulte ori chemat prin predicare. Predicile noastre nu aunimerit întotdeauna departe de ţintă, ba câteodată olovitură fierbinte a pătruns arzând până în conştiinta ta şite-a făcut să tremuri; dar, vai, tremuratul a cedat loculvechilor tale păcate. Până acum ai fost chemat, dar airefuzat. Mâinile pline de milă au fost întinse, însă tu nule-ai luat în seamă. Ai avut şi chemări din Biblia ta, dinalte cărţi religioase, de la prieteni creştini. Zelul sfânt nueste stins de tot şi se arată prin faptul că-ţi poartă de grijă.Tinere, colegul de muncă ţi-a vorbit uneori, tânără,prietena ta a plâns pentru tine. Sunt unii dintre voi, acumde faţă, care aţi fost chemaţi de cele mai iubitoare voci laorele noastre de studiu. Atât în şcoala duminicală, cât şiîn orele de caticheză sunt bărbaţi şi femei cu o dragosteadâncă pentru sufletele încredinţate lor – inimi calde,ochi ce lăcrimează – şi au plâns pentru tine ca să vii laCristos; dar până acum toate aceste eforturi nu au avutnici un efect, tu eşti străin faţă de Domnul ce te-a creat şiduşman lui Cristos, Salvatorul.

Ei bine, dacă aceste mijloace blânde nu vor aveaefect, Dumnezeu poate să folosească alţi factori. Poate cădeja i-a încercat. Dacă nu – şi dacă El a intenţionat prin

174

Page 177: Predici cu har

decret divin mântuirea ta veşnică – El va folosi mijloacemai dure, la fel de sigur precum faptul că eşti viu acum;şi dacă un cuvânt nu va fi suficient, El va folosi olovitură, cu toate că Îi place să încerce mai întâi putereacuvântului. Şi tu, ascultătorul meu neconvertit şinemântuit, ai avut încercările tale. Şi tu plângi la fel ca şicreştinii. Poate nu plângi datorită păcatului, dar cusiguranţă că păcatul te va face să plângi. Poate că îţirepugnă pocăinţa din cauza întristării pe care o produce,dar de suferinţă nu vei scăpa, chiar de vei scăpa depocăinţă. Şi tu ai avut bolile tale. Îţi mai aminteşti când înnoapte liniştită auzeai ceasul ticăind, te gândeai că ticăieultimele tale minute care îţi prevesteau damnarea? Îţiaminteşti acele zile epuizante când te întorceai de pe oparte pe alta, schimbându-ţi locul, fără să scapi dedurere? Omule, poţi să-ţi aduci aminte de juruinţele faţăde care ai trăit doar să le încalci şi promisiunile prin carel-ai minţit pe Dumnezeul veşnic? Atunci Sabatul va fidesfătarea ta, aşa ai zis, dacă ai fi cruţat, iar casaDomnului şi poporul Lui îţi vor fi dragi, şi vei căuta faţaLui. Dar nu ai făcut aşa: ţi-ai călcat legământul şi aidispreţuit promisiunea făcută lui Dumnezeu. Sau ce săfie, ai avut pierderi în afaceri? Ai început viaţa bine şi cusperanţă, însă nimic nu a prosperat în mâinile tale. Nuîmi pare rău pentru asta; pentru că îmi aduc aminte că celrău este acela care se întindea ca un copac verde şi desprecei lepădaţi este scris: „Nimic nu îi tulbură până lamoarte şi trupul le este încărcat de grăsime. N-au partede suferinţele omeneşti şi nu sunt loviţi ca ceilalţioameni.”146 Dar eu mă bucur că voi sunteţi loviţi. Maibine să vă văd biciuiţi pe drumul spre cer, decât mergând

146 Psalmul 73:4-5

175

Page 178: Predici cu har

în şaretă spre iad. Fără îndoială că mulţi, precum Agag,merg cu graţie spre locul măcelăririi lor, în timp ce alţiimerg chinuindu-se spre gloria eternă. Aţi avut pierderi,dar ce pot fi acestea dacă nu mesageri duri ai luiDumnezeu trimişi să îţi spună că nu există nimic în afarăde cer pentru care merită să trăieşti, să te înţarce de lapieptul pământului şi să te facă să cauţi ceva mult maisubstanţial decât îţi pot oferi bogăţiile lumeşti? Şi tu aipierdut prieteni; pot să vă amintesc de acele morminte alecăror brazde au fost aşa de recent întoarse? Pot să văamintesc de copii buni şi frumoşi în ochii voştri ce v-aufost luaţi în ciuda lacrimilor voastre? Să vă amintesc depărintele ce doarme în Isus? De o soră dulce care s-aofilit, asemeni unui crin, având de mică tuberculoză? Săvă aduc aminte toate aceste lucruri? Nu aş vrea să vădeschid din nou rănile, dar este spre binele vostru să văfac să ascultaţi vocea lor solemnă, pentru că ele spun:„Vino la Dumnezeul tău, împacă-te cu El!” Eu nu cred căvoi veţi veni vreodată la Isus dacă Duhul Sfânt nu vafolosi încercări pentru a vă aduce. Am aflat că femeia nuşi-a găsit moneda, până nu a măturat casa. Fiul rătăcitornu s-a întors, până nu i-a fost aşa foame că ar fi mâncat şiroşcovele cu care se hrăneau porcii. Eu sper că acestenecazuri să fie spre binecuvântarea voastră. Pe lângătoate acestea, aţi avut şi voi depresie a duhului. Dacă nugreşesc, mă adresez unora care se află chiar acum într-oastfel de stare. Voi nu ştiţi ce este, însă nimic nu vă faceplăcere. Aseară aţi mers la teatru. Aţi fi preferat să nu fimers: nu v-a făcut nicio plăcere; dar altă dată eraţi acolola fel de veseli ca oricine altcineva. Mergi cu colegii tăi,iar plăcerea zilei, cum o numesc ei, a devenit pentru tinenimic mai mult decât o dureroasă pierdere de timp. Ţi-ai

176

Page 179: Predici cu har

pierdut cheful de viaţă; şi nu-mi pare rău, dacă te va facesă cauţi o viaţă mai bună şi să-ţi pui încrederea în lumeade dincolo. Prieteni, vă spun din nou, acestea suntlanurile voastre de orz în flăcări! Dumnezeu v-a chematiar voi aţi refuzat să veniţi; iar acum El a trimis mesagerigreu de refuzat. Vi i-a trimis cu cuvinte grele şi maineînduplecate care să se adreseze trupului, dacă duhul nuvrea să audă.

Ei bine, şi acum ce urmează? Dacă Dumnezeu i-atrimis, îi asculţi? Dragul meu ascultător, dacă Dumnezeui-a trimis, i-ai ascultat? Pentru unii dintre voi am ajunsaproape să disper. Dumnezeu vă poate salva, dar nu văpot spune cum o va face. Cu siguranţă că nu pare săbinecuvânteze Cuvântul. Ai fost chemat şi rugat fierbinte;te-am implorat dimineaţa şi seara. Inimile noastre autânjit cu tandreţe după tine, dar până acum au făcut-o înzadar. Dumnezeu ştie că am tot lovit în granit cuciocanul, dar încă nu a cedat. Am lovit cremenea, dar nus-a spart. Unii dintre voi aproape fărâmaţi fierul plugului,sunteţi asemenea pietre că trecerea plugului peste voipare a fi în zadar. Cât despre necaz, nu cred că vă aducevreun bine; căci dacă veţi fi loviţi din nou, vă veţirăzvrăti din ce în ce mai mult. Tot capul este bolnav şitoată inima suferă de moarte.147 Ai fost lovit aşa încât dincap până în picioare eşti plin de răni, vânătăi şi locurisupurante. Eşti sărac – poate beţia te-a adus aici; ţi-aipierdut soţia – poate cruzimea ta a contribuit la moarteaei; ţi-ai pierdut copiii şi ai ajuns falit, fără nici un prieten,cerşetor neajutorat, şi totuşi nu te întorci la Dumnezeu!Oare ce e de făcut cu tine? O, Efraime, ce să fac cu tine?Să te dau? „Cum să-ţi fac ca Admei? Cum să te fac ca

147 Isaia, 1:5

177

Page 180: Predici cu har

Ţeboimul?”148 Inima îndurării încă strigă după tine.Întoarce-te! Întoarce-te! Domnul să te ajute să te întorci,chiar acum.

Alţii dintre voi nu aţi suferit toate acestea în trecut,dar suferiţi în prezent o parte din ele. Şi dă-mi voie să teimplor, prin mila lui Dumnezeu şi prin sângeluiDomnului nostru Isus Cristos, să nu Îl sfidezi pe cel ce îţivorbeşte. Dumnezeu nu Îşi va trimite mesagerii lanesfârşit. După ce a muncit cu tine o vreme, te va lăsa înblestem. Îndelunga răbdare nu ţine pentru totdeauna.Mila îşi are timpul ei. Iată, Regele ridică steagul alb almângâierii astăzi, şi te invită să vii la El. Mâine El poatesă ridice steagul roşu, al ameninţării: şi dacă aceasta nu ede ajuns, dacă steagul roşu nu te va face să te întorci,apoi El va înălţa steagul negru al execuţiei, iar atunci nuva mai fi nicio speranţă. Ia aminte! Steagul cel negru încănu este înălţat, însă steagul cel roşu este acolo cuîncercări şi necazuri, ameninţările lui Dumnezeu pentrutine, poruncindu-ţi să îţi deschizi larg inima ca harul săintre; dar dacă steagul cel roşu nu va fi de ajuns, steagulcel negru îl urmează. Poate tocmai a fost înălţat!Dumnezeu să te ajute să strigi cu inima frântă la El dupăsalvare, înainte ca lumânarea să se stingă, soarele săapună şi noaptea morţilor să vină fără speranţa unui nourăsărit la învierea binecuvântată.

Unde se doreşte să se ajungă cu toate acestea? Euvreau să ajung aici: Dacă un cuvânt al meu te-ar puteaface să vii la Împărat în această dimineaţă – ştiu că se vaîntâmpla numai dacă Dumnezeu Duhul Sfânt teconstrânge să o faci, prin puterea Lui irezistibilă; dardacă El îl va binecuvânta, mă voi bucura precum unul

148 Osea, 11:8

178

Page 181: Predici cu har

care găseşte o mare comoară. De ce te împotriveşti luiDumnezeu? Dacă Domnul a intenţionat mântuirea taveşnică, împotrivirea ta va fi în van. Şi cât de vexat vei fiîn anii ce vor urma, când te vei gândi că te-ai împotrivitatât de mult timp! De ce te împotriveşti? Berbecele luiDumnezeu este prea puternic pentru zidurile prejudecăţiitale: le va face să se prăbuşească. De ce te împotriveştiDumnezeului tău, care te-a iubit cu o dragoste veşnică şicare te-a răscumpărat prin sângele lui Cristos? De ce teîmpotriveşti Lui, care vrea să facă robia roabă, şi să facădin tine copilul Lui plin de bucurie? Of! zice unul „dacăaş crede că există o asemenea milă, aş ceda.” Dacă tucrezi în Domnul Isus Cristos, aceasta va fi o dovadă că oaşa îndurare este rânduită pentru tine. Fie ca DuhulDomnului să-ţi dea putere, ţie, păcătosule, să vii aşa cumeşti şi să-ţi pui încrederea în Cristos! Dacă vei face astfel,atunci e sigur că numele tău este scris în Cartea VieţiiMielului, că ai fost ales de Dumnezeu şi eşti de preţînaintea Lui, şi capul tău este unul din acelea pe carecoroana nemuririi va străluci pentru totdeauna. Oh, de te-ai încrede în Cristos! Bucuria şi pacea pe care le-ai aveaîn prezent valorează lumi întregi; oh, dar gloria,copleşitoarea glorie ce în lumile viitoare va aparţineacelora ce s-au încrezut în Cristos! Fie ca în dimineaţaaceasta, Dumnezeu să facă să vă puneţi sufletele lapicioarele lucrării desăvârşite a lui Isus. Sângele Luipoate curăţi; neprihănirea Lui poate acoperi; frumuseţeaLui poate împodobi; rugăciunea Lui poate păstra; venireaLui va glorifica; cerul Său te va binecuvânta. Încrede-teîn El! Dumnezeu să te ajute să te încrezi în El; şi a Lui vafi slava acum şi în veci de veci. Amen şi amen.

179

Page 182: Predici cu har

180

Această carte vă este oferită gratuit de

Fundaţia Mantachie„O voce baptistă”

Str. Izvor nr. 3Bocşa, 325300Caraş Severin

www.abaptistvoice.com

Cine suntem noi?

O voce baptistă în România (Fundaţia Mantachie) reprezintă lucrarea detipărire şi distribuire de literatură gratuită a Adunării baptiste HarulSuveran din Bocşa alături de alte adunări surori de aceeaşi credinţă şipractică. Adunările noastre descind din prima adunare pe care Domnul IsusCristos a zidit-o în timpul lucrării Sale pământeşti. Înaintaşii noştri auexistat în toate veacurile printre montanişti, novaţieni, donatişti, paulicienisau waldenzi, fiind cunoscuţi în general sub numele de anabaptişti. Noiinsistăm asupra doctrinei şi practicii biblice, credem în independenţafiecărei adunări baptiste nou testamentare şi în separarea acesteia faţă destat şi de orice organizaţie religioasă omenească (cum ar fidenominaţiunile, comunităţile sau uniunile de biserici, etc).

Page 183: Predici cu har

181

Contact pentru zona Banat:Raul Enyedi

tel: 0721262013e-mail: [email protected]

http://adunareaharulsuveran.wordpress.com

Contact pentru zona Ardeal:Aurel Miclea jr.tel: 0723023285

e-mail: [email protected]

Contact pentru zona Oltenia:Aurel Munteanu

tel: 0722469577; 0766662574e-mail: [email protected]

http://aurelmunteanu.wordpress.com

Contact pentru zona Muntenia:George Vladu

tel: 0766516702e-mail: [email protected]

http://baptistvoice.wordpress.com

Page 184: Predici cu har

QR CARTE

QR CATALOG MATERIALE

Page 185: Predici cu har
Page 186: Predici cu har