Rosteşte Speranţă când luna e nouă

şi fir de păianjen în tremur sfinţit

descântă lumina stropilor de rouă

sub ochiul

icoanei nicicând

aţipit.

Rosteşte Speranţă când mărul dă-n

roade

şi gândul ţi-l pune pe un colb de stea

ascultă vârtejul iubirii ce arde

când cerul coboară spălând vina

grea.

Rosteşte

Speranţă

când frânt este

zborul

şi vezi cum se zbate pleoapa

spre zare,

rosteşte Speranţă şi-ascultă bujorul

cum i se tulbură seva în floare.

Rosteşte Speranţă când pacea-i

stăpână

şi vezi licuricii cum umblă pe cer,

ascultă îngerii scoţând din

fântână

stropi de

luceferi pentru

ochiul stingher.

Rosteste Speranţă pe-un ascuns regret,

rostirea o pune pe visele-nvinse,

rosteşte Speranţă şi priveşte atent

sărutul răzvrătit

pe buzele

stinse.

Rosteşte Speranţă când luna e nouă

şi fir de păianjen în tremur sfinţit

descântă lumina stropilor de rouă

sub ochiul icoanei nicicând aţipit.

Rosteşte Speranţă când mărul dă-n roade

şi gândul ţi-l pune pe un colb de stea

ascultă vârtejul iubirii ce arde

când cerul coboară spălând vina grea.

Rosteşte Speranaţă când frânt este zborul

şi vezi cum se zbate pleoapa spre zare,

rosteşte Speranţă şi-asculta bujorul

cum i se tulbură seva în floare.

Rosteşte Speranţă când pacea-i stăpână

şi vezi licuricii cum umblă pe cer,

ascultă îngerii scoţând din fântână

stropi de luceferi pentru ochiul stingher.

Rosteste Spernaţă pe-un ascuns regret,

rostirea o pune pe visele-nvinse,

rosteşte Speranţă şi priveşte atent

sărutul răzvrătit pe buzele stinse.